Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2016:006.xxxxxx

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA PENALĂ NR. 26/A

Ședința publică din 18 ianuarie 2016

Curtea compusă din:

Președinte: I____ S______ C________ – judecător

Judecător M_____ G______ S_________ – președinte instanță

Grefier A_____ R___

P________ de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin

D___ D_______ - procuror

S-a luat în examinare apelul declarat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ, împotriva sentinței penale 228 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpata G_____ N_______ D____, domiciliată în com. Tigveni, ___________________, jud. Argeș, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. 1 NCP și art. 335 alin. 2 NCP.

S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata inculpată apărătorul ales, avocat D___ C_____, în baza împuternicirii avocațiale nr. xxxxxx/2016, emisă de Baroul Argeș.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Curtea pune în discuție stadiul procesual al cauzei.

Apărătorul intimatei - inculpate și procurorul, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, criticând hotărârea întrucât apreciază că în mod greșit au fost reținute circumstanțele atenuante, acestea nejustificându-se, solicitând însă menținerea condamnării inculpatei la pedeapsa amenzii așa cum a fost aplicată de prima instanță, dar majorarea cuantumului acesteia pentru ambele infracțiuni. În urma contopirii pedepselor să se dispună ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă a amenzii.

Apărătorul intimatei inculpate solicită respingerea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond este corectă, având în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina acesteia.

Prima instanță nu a avut în vedere la stabilirea pedepsei numai circumstanța personală, respectiv recunoașterea celor două fapte de către inculpată, ci și circumstanțele reale ale faptelor. Astfel, a fost avut în vedere momentul expirării plăcuței cu numere provizorii de înmatriculare ale autoturismului care a fost foarte scurt, numai de câteva ore. Inculpata imediat după săvârșirea primei fapte a înmatriculat autoturismul, nu a mai săvârșit nicio faptă penală, a avut o conduită corespunzătoare.

În replică, procurorul arată că inculpata nu are apel declarat în cauză, iar primul motiv de apel formulat în scris este în favoarea acesteia, pentru ca hotărârea să nu rămână nelegală.

C U R T E A

Asupra apelului penal declarat, deliberând, constată:

Prin sentința penală nr.228 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata G_____ N_______ D____ a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. 1) și art. 335 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 85 alin. 1) și art. 86 alin. 2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 pct. b) C.pen. anterior.

În baza art. 85 alin. 1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a art. 74, alin.1), lit. a) și c) și a art. 76, alin.1), lit. e) C.pen. anterior, a fost condamnată inculpata G_____ N_______ D____, la pedeapsa de 250 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”.

În baza art. 86 alin. 2) din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”.

Constatându-se că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile art. 33 lit. b) C.pen. anterior, în baza art. 34 alin. 1) lit. c) C.pen. anterior, s-a dispus aplicarea sancțiunii celei mai mari, de 500 lei amendă penală, la care s-a adăugat un spor de 200 lei, inculpata urmând a executa în final pedeapsa amenzii penale în sumă de 700 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu recunoașterea faptei făcută de către inculpată, că aceasta a deținut un autoturism marca Opel Corsa care, inițial a fost înmatriculat provizoriu cu nr. AG-xxxxxx. Valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare cu nr. provizoriu era limitată la perioada 07.05.xxxxxxxxxxxxx13.

Cu toate acestea, în data de 06.06.2013, în jurul orei 08.00, inculpata s-a urcat la volanul autoturismului și l-a condus pe DN 73 C., iar în jurul orei 08.35, a fost oprită în trafic de un echipaj al poliției rutiere, ocazie cu care s-a constatat că numerele de circulație provizorie AG-xxxxxx nu mai erau valabile.

Urmare faptului că inculpatei i s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, s-a dispus și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Deși dreptul inculpatei de a conduce autovehicule era suspendat încă din data de 21.06.2013, în data de 28.09.2013 aceasta s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus pe DN 73 C.

Instanța de fond a apreciat, că fapta inculpatei care, în data de 06.06.2013, a condus autoturism marca Opel Corsa pe drumurile publice, deși valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare ale acestui autoturism era expirată, era sancționată la momentul săvârșirii acesteia de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002.

De asemenea, fapta inculpatei care, în data de 28.09.2013, a condus autoturism marca Opel Corsa pe drumurile publice, deși dreptul de a conduce autovehicule era suspendat încă din data de 21.06.2013, era sancționată la momentul săvârșirii acesteia de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

Instanța de fond a constatat, că de la data săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea cauzei au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală; începând cu 1 februarie 2014.

Așadar, în timpul scurs de la săvârșirea infracțiunilor și până în prezent sunt aplicabile 2 legi penale generale, respectiv Codul penal de la 1969 și actualul Cod penal, motiv pentru care s-a reținut că trebuie stabilită legea penală mai favorabilă pentru inculpată, care trebuie aplicată în speță, conform art. 5 Cod penal.

Analizând cele 2 legi penale, instanța de fond a apreciat că este mai favorabilă pentru inculpată legea penală anterioară.

Vechea reglementară generală a fost apreciată ca fiind mai favorabilă, deoarece modalitatea de executare a pedepsei este mai blândă, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Faptele inculpatei care, la data de 06.06.2013, a condus un autoturism marca Opel Corsa pe drumurile publice, deși valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare ale acestui autoturism era expirată și care la data de 28.09.2013, a condus același autoturism, deși dreptul de a conduce autovehicule era suspendat încă din data de 21.06.2013, s-a apreciat de către instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 și 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a unui autovehicul în condițiile prevăzute de normele incriminatoare (pe drumurile publice, deși valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare era expirată și deși dreptul inculpatei de a conduce era suspendat).

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre acestea rezultă din însăși săvârșirea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că inculpata a acționat cu intenție indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale (crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice) și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Față de modul de săvârșire a faptelor, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatei prezintă pericol social.

Astfel, în momentul înmatriculării unui vehicul sunt realizate și testele privind buna funcționare a acestuia. În lipsa unor asemenea teste se poate ajunge în situația în care, pe drumurile publice sunt puse în circulație autovehicule cu defecțiuni majore, inclusiv la sistemele de frânare ori direcție și care, în mod evident prezintă pericol pentru traficul rutier și pietonal.

Cu privire la a 2-a infracțiune, instanța de fond a reținut că inculpata a înțeles a conduce autoturismul la aproximativ 3 luni de la momentul la care dreptul său a fost suspendat. Ca atare, nu se afla în eroare cu privire la exercitarea dreptului. Mai mult, inculpata a încercat să inducă în eroare organele de poliție, încercând a schimba locul destinat conducătorului auto, fapt care denotă intenția sa vădită de a afecta valorile sociale ocrotite de lege.

În ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 85 alin. 1) din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar potrivit art. 396 alin. 10) C.P.P. …în caz de condamnare …, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

În raport de cele două texte de lege s-au avut în vedere limitele pedepsei ca fiind 8 luni – 2 ani.

Instanța de fond a reținut, că inculpata se afla la acel moment la primul conflict cu legea penală și a avut în cursul judecății o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta reținută în sarcina sa, aspecte ce au fost avute în vedere ca și circumstanțe atenuante potrivit art. 74 alin.1) lit. a și c) C.pen. anterior.

Potrivit art. 76 alin.1) lit. e) C.pen. anterior, în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează: când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.

Văzând faptul că perioada scursă de la momentul expirării valabilității plăcuțelor a fost una foarte scurtă – 1 zi, precum și faptul că inculpata a înțeles a remedia ulterior această situație, prin înmatricularea autoturismului, s-a optat de către instanța de fond pentru sancțiune pecuniară minimă, însă în vederea asigurării scopurilor educative și punitive ale legii penale se va dispune executarea sancțiunii.

În concluzie, în baza art. 85 alin. 1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea disp. art. 396 alin. 10) C.proc.pen., a disp. art. 74 alin.1) lit. a și c) și disp. art. 76 alin.1) lit. e) C.pen. anterior s-a dispus condamnarea inculpatei la amenda penală în sumă de 250 lei.

S-a arătat de către instanța de fond, că potrivit art. 86 alin. 2) din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar potrivit art. 396 alin. 10) C.P.P. …în caz de condamnare …, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La momentul săvârșirii acestei fapte, inculpata era deja cercetată penal pentru o altă infracțiune și ca atare, instanța de fond nu a mai procedat la reținerea circumstanțelor atenuante.

Văzând însă că fapta inculpatei nu a generat pagube materiale și nici nu a afectat integritate fizică a unei persoane, precum și conduita pozitivă, instanța de fond a optat pentru sancțiunea amenzii penale.

Potrivit art. 63 alin.3 C.pen. anterior, a arătat instanța de fond, când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei și maximul special de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei și maximul special de 30.000 lei.

În concluzie, limitele amenzii care poate fi aplicată inculpatei sunt 500 lei – 30.000 lei, iar în urma aplicării disp. art. 396 alin. 10) C.proc.pen. s-au reținut limitele 375 lei – xxxxx lei, instanța orientându-se către limita minimă, dispunând condamnarea inculpatei la plata amenzii penale în sumă de 500 lei.

Constatând că cele 2 infracțiuni au fost săvârșite în condițiile art. 33 lit. b) C.pen. anterior, în baza art. 34 alin. 1) lit. c) C.pen. anterior, instanța de fond a reținut pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penală în sumă de 500 lei la care s-a adăugat un spor de 200 lei, inculpata urmând a executa pedeapsa amenzii penale în sumă de 700 lei.

Cu privire la solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a se dispune asupra interzicerii dreptului de a mai conduce vehicul, prima instanță a reținut:

Restricționarea dreptului de a mai conduce vehicule sau anumite vehicule este reglementată de vechiul cod penal în cuprinsul art. 86 ind. 3 alin. 2), ca și obligație care poate fi dispusă în sarcina condamnatului. Pe de altă parte, noul cod penal califică această restricție ca și sancțiune complementară –art. art. 66 alin. (1) lit. i) C.pen.

În raport de efectele pe care le produce această interdicție (afectarea drepturilor la liberă circulație și chiar la muncă) instanța a reținut că, sub aspectul naturii juridice, este în mod vădit, o sancțiune complementară și nu doar o măsură de supraveghere.

Or, potrivit art. 65 alin.1) teza I C.pen. anterior, pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi pot fi aplicate doar dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Apreciind că această condiție nu este îndeplinită, solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată de către instanța de fond.

Împotriva sentinței respective a declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, se susține că instanța de fond a omis să rețină circumstanțele judiciare personale atenuante, în raport cu ambele infracțiuni aflate în concurs și, în consecință, a stabilit o pedeapsă nelegală atât pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, cât și pentru concursul de infracțiuni.

Se mai apreciază de către parchet, că în mod greșit au fost reținute atât cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art.396 alin.10 Cod pr.penală, cât și circumstanța judiciară atenuantă prev. de art.74 lit.c Cod penal anterior, realizându-se o dublă reducere a pedepsei.

De asemenea, sentința este netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatei, în raport de prevederile art.72 Cod penal anterior, impunându-se stabilirea unei pedepse cu închisoarea, cu executarea în condițiile art.81 sau art.86/1 Cod penal anterior, astfel încât prin gen, cuantum și mod de executare să apară adecvată cazului dedus judecății, cu precizarea că pedeapsa rezultantă de 700 lei amendă penală aplicată inculpatei, nu satisface cerințele unei juste individualizări și datorită împrejurării că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă din partea justiției ar întreține climatul infracțional și ar diminua încrederea societății în persoane ce conduc autoturisme pe drumurile publice și chiar respectul față de ordine și lege.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.1 și 2 Cod pr.penală și în limitele impuse de art.418 și art.419 Cod pr.penală, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

În raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracțiunilor sub aspectul cărora a fost cercetată inculpata, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, în modalitățile normative prevăzute de art.85 alin.1 și art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.5 Cod penal, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Este de precizat că, la termenul de judecată din 29 octombrie 2015, la instanța de fond, inculpata s-a prevalat de procedura simplificată reglementată de art.375 și urm. Cod pr.penală, iar probatoriul relevă că la data de 6 iunie 2013, în jurul orelor 8,35, aceasta a condus autoturismul marca Opel Corsa, având nr. de circulație provizoriu AG-xxxxxx, pe D.N.73 C din _________________________________ până în municipiul Curtea de Argeș, în condițiile în care autorizația de circulație provizorie fusese valabilă în perioada 7 mai 2013 – 5 iunie 2013.

De asemenea, la data de 28 septembrie 2013, în jurul orelor 10,30, inculpata a condus același autoturism din __________________________ raza comunei Tigveni, județul Argeș, în contextul în care la data de 6 iunie 2013, i se reținuse permisul de conducere urmare a întocmirii unui dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.334 alin.1 Cod penal, iar la data de 22 iunie 2013, i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului, identificarea acesteia până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr.165 din 6 mai 2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări incidente, circumstanțele agravante, regimul sancționator al acestora, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare și accesorii, alte instituții distincte, precum reabilitarea.

In considerarea tuturor acestor aspecte, comparând cele două legi penale succesive, instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche, aceasta urmând a fi aplicată în ansamblu, cu privire la pedeapsa principală, pedeapsa accesorie și modalitatea de executare.

De altfel, instanța de fond a dispus judicios, în baza art.386 alin.1 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.334 alin.1 și art.335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.38 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.85 alin.1 și art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic.art.33 lit. b Cod penal anterior.

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existența faptelor pentru care intimata - inculpată a fost trimisă în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art.74 Cod penal, și anume: împrejurările și modalitatea săvârșirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator, reduse cu 1/3 în baza art.396 alin.10 Cod pr.penală, circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută în evidența cazierului judiciar cu antecedente penale.

In acest context, pedepsele și modalitatea de executare a acestora trebuie individualizate în așa manieră încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite, în viitor, comiterea unor fapte antisociale, așa încât, Curtea apreciază că natura pedepselor, constând în amendă penală, este proporțională cu gravitatea faptelor comise, în împrejurările expuse în mod detaliat de către instanța de fond.

In consecință, nu se justifică o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpatei în închisoare, în raport de criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.

Referitor la celălalt motiv de apel invocat de către parchet, având ca obiect dubla reducere a pedepsei, instanța de control judiciar apreciază că este neîntemeiat, în considerarea faptului că ținând cont de împrejurările săvârșirii faptelor de către inculpată, că autorizația de circulație provizorie expirase cu câteva ore înainte, că inculpata nu a fost sancționată contravențional pentru încălcarea normelor Codului Rutier, conform cazierului auto (f.41 dosar urmărire penală), în cauză sunt incidente atât dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală, cât și art.74 lit.c Cod penal anterior.

Însă, sentința este nelegală, întrucât instanța de fond a omis să rețină circumstanțele judiciare personale atenuante în favoarea inculpatei, în raport cu ambele infracțiuni aflate în concurs. Astfel, recunoașterea circumstanțelor atenuante trebuie să opereze pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, iar nu doar pentru una dintre ele, așa cum s-a reținut de către instanța de fond numai pentru infracțiunea prev. de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va înlătura aspectul de nelegalitate invocat, iar în baza art.421 pct.2 lit. a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de parchet, va desființa în parte sentința și, rejudecând, va reține dispozițiile privind circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a, c și art.76 alin.1 lit. e Cod penal anterior, și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, pedeapsa fiind individualizată judicios la 500 lei amendă penală.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, conform art.275 alin.3 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr. 228 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpata G_____ N_______ D____ ( fiica lui N______ și E____, născută la data de 24.06.1991, în municipiul Curtea de Argeș, domiciliată în comuna Tigveni, ___________________, județul Argeș, CNP xxxxxxxxxxxxx).

Desființează în parte sentința și, rejudecând:

Reține dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal anterior și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 18 ianuarie 2016, la Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. S______ C________ M.G. S_________

Grefier,

A.R___

Red.I.S.C./Tehnored.E.G.

Ex.6/28 ianuarie 2016

Jud.fond C.A.S____