Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 941/2015

Ședința publică de la 18 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ P__________

Grefier L_____ C_____

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamant L_____ T_____ B__ și pe pârât M_________ A_________ INTERNE, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. H_____ L______ în substituirea av. T___ R____ și reprezentantul pârâtului, cons. jur. P_______ D_____, lipsă fiind părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Reprezentanta reclamantului arată că a depus la dosar note scrise și solicită acordarea unui termen de judecată pentru ca aceste note scrise să fie comunicate pârâtului iar acesta să formuleze o poziție procesuală.

Instanța comunică reprezentantului pârâtului un exemplar din notele scrise depuse la dosar de către reclamant.

Reprezentanta reclamantului arată că pe parcursul procesului s-a aflat motivul pentru care reclamantul a fost sancționat. Aceste note reprezintă argumente pe fondul problemei supuse cercetării disciplinare legate de netemeinicia deciziei de sancționare.

Reprezentantul pârâtului arată că nu a studiat notele scrise depuse de către reclamant.

Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se studia notele scrise.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se prezintă reprezentanta reclamantului, av. H_____ L______ în substituirea av. T___ R____ și reprezentantul pârâtului, cons. jur. P_______ D_____, lipsă fiind părțile.

Instanța pune în discuție notele scrise depuse de către reprezentanta reclamantului la acest termen.

Reprezentantul pârâtului invocă în baza art. 204 C.pr.civ. tardivitatea formulării acestor note scrise de către reclamant și arată că ele conțin susțineri contradictorii privind Ordinul M.A.I., respectiv decizia I.G.P.R.

Reprezentanta reclamantului arată că prin acțiunea inițială au fost contestate ambele documente, atât ordinul M.A.I. cât și decizia I.G.P.R. Notele scrise conțin motivele de contestare pe fond ale temeiniciei deciziei de sancționare emisă de către I.G.P.R. întrucât conținutul acestei decizii nu a fost cunoscut de către reclamant decât pe parcursul depunerii actelor la dosar de către pârât.

Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării notelor scrise invocată de către reprezentantul pârâtului.

Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției invocate, arată că acțiunea nu se modifică prin aceste note scrise, ele fiind depuse în termenul legal.

Instanța respinge excepția tardivității formulării notelor scrise invocată de către reprezentantul pârâtului, în baza art. 204 și 248 Cod proc civ, reținând că pe de o parte instanța însăși a pus în vedere I.G.P.R. să completeze formulările, de asemenea din oficiu a pus în vedere reclamantului să verifice actele de care nu avea cunoștință și apoi să formuleze în scris susținerile pe care le are de formulat, iar pe de altă parte art. 204 Cod proc civ se referă la modificarea acțiunii din inițiativa părții.

Instanța constată că deși a pus în discuție, în baza rolului activ al instanței, cadrul procesual sub aspectul părților la două termene de judecată, nu s-a formulat nicio extindere de acțiune de către reclamant, în continuare pârât fiind numai M_________ A_________ Interne.

Reprezentanta reclamantului arată că emitentul dispoziției de sancționare, respectiv I.G.P.R. este deja parte în proces, acesta a depus note scrise la dosar și că înțelege să formuleze extindere de acțiune și față de acesta.

Reprezentantul pârâtului arată că actele depuse la dosar de către I.G.P.R. sunt urmare a solicitării lui.

Instanța, în baza art. 204 C.pr.civ., respinge ca tardivă cererea orală a reprezentantei reclamantului de a se introduce în cauză I.G.P.R. în calitate de pârât, constatând că prin notele scrise depuse la dosar se susține acțiunea împotriva aceluiași pârât, respectiv M.A.I. Or, instanța a amânat de două ori judecata, punând în vedere reprezentantului și reprezentantei reclamantului că poate formula extindere de acțiune față de I.G.P.R., fixând două termene de judecată în acest scop. De asemenea, constată neîntemeiată susținerea că I.G.P.R. ar fi parte în proces, reclamantul a avut posibilitatea pe perioada a două termene de judecată de a-și îndrepta acțiunea și față de I.G.P.R ca emitent al dispoziției de sancționare.

Reprezentanta reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul pârâtului arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului A_________ Interne față de capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și pune în discuție excepția invocată.

Reprezentanta reclamantului arată că este justificată calitatea procesuală pasivă a Ministrului A_________ Interne prin faptul că în ordinul a cărui anulare o solicită se analizează tocmai dispoziția de sancționare, prin anularea ordinului se poate anula implicit și dispoziția de sancționare.

Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției invocate deoarece chiar dacă se anulează ordinul M.A.I. potrivit căruia a fost efectuată cercetarea prealabilă, decizia de sancționare rămâne valabilă iar MAI nu are calitate procesuală pasivă față de capătul de cerere privind anularea dispoziției IGPR.

Instanța unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului A_________ Interne față de capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române.

Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în scris.

Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse în întâmpinare.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul L_____ T_____ B__ a formulat o contestație împotriva Ordinului M.A.I. nr. II/2181/22.01.2014, emis de Ministrul A_________ Interne, prin care a solicitat să se dispună următoarele:

a.anularea Ordinului Ministrului A_________ Interne nr. II/2181/22.01.2010, respectiv modificarea acestuia în sensul admiterii contestației formulate de reclamant împotriva Dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013, emisă de Inspectorul General al Poliției Române și a anulării ca nelegală a acestei dispoziții și a măsurii de sancționare a mustrării scrise,

b.obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în situația opoziției la prezenta contestație a intimatei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat următoarele:

Prin dispoziția de sancționare nr. S/7536/04.12.2013, s-a aplicat contestatorului sancțiunea mustrării scrise. Comunicarea către reclamantul contestator s-a realizat sub forma adresei nr. xxxxx/05.12.2013, care nu a fost trimisă în mod direct persoanei sancționate, ci a avut un circuit intern, în sensul că s-a transmis doar către I.P.J. Cluj, cu poștă specială, iar I.P.J. Cluj a realizat comunicarea către reclamant abia la 23.12.2013.

Împotriva deciziei de sancționare nr. S/7536/04.12.2013, în termen legal a formulat contestație administrativă, în care reclamantul a solicitat anularea dispoziției de sancționare în temeiul prevederilor art. 61 și art. 64, alin. 1, Ordinul MAI nr. 400/2004, arătând în mod punctual că nu s-au respectat prevederile legale speciale în materia comunicării în termenele expres stipulate de lege, a deciziei de sancționare, dispoziții care dispun termene peremptorii.

Astfel, reclamantul a arătat faptul că deși decizia de sancționare a fost emisă la 04.12.2013, iar legea dispune obligația de comunicare a sancțiunii disciplinare față de polițistul împotriva căruia s-a dispus aceasta "în termen de cel mult 5 zile de la data emiterii” (art. 64, alin. 1, Ordinul MAI nr. 400/2004), iar comunicarea se face personal polițistului sancționat disciplinar, cu semnătură de primire sau prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau la reședința comunicată de acesta unității (art. 64, alin. 2), intimata a procedat la comunicarea către reclamant abia la 23.12.2013.

Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată de către Ministrul A_________ Interne, potrivit Ordinului nr. 11/2181/22.02.2014, reținându-se următoarele:

1.raportul de cercetare prealabilă a fost prezentat polițistului cercetat la 17.10.2013;

2.Dispoziția de sancționare a fost emisă de Inspectorul General al Poliției Române sub nr. S/7536/04.12.2013;

3.Adresa de comunicare a sancțiunii disciplinare a fost transmisă I.P.J. Cluj cu adresa IGPR - DMRU nr. xxxxx/09.12.2013, adică la 5 zile de la emiterea dispoziției;

4.Comunicarea deciziei s-a realizat de către IPJ Cluj către contestator la 23.12.2013, indicându-se că în perioada 09-13.12.2013 și respectiv 13-19.12.2013, polițistul s-a aflat în concediu legal și respectiv medical, revenind la serviciu la 23.12.2013, data când i s-a comunicat dispoziția contestată.

Reclamantul a criticat legalitatea și temeinicia ordinului M.A.I. prin prisma prevederilor art. 61 și art. 64, alin. 1, 2, Ordinul MAI nr. 400/2004, astfel: dispoziția de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 s-a emis cu încălcarea prev. art. 64, alin. 1 și 2, care impun ca sancțiunea disciplinară să se comunice polițistului împotriva căruia s-a dispus măsura sancțiunii, în termen de cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, cu reglementarea exactă a modalității de comunicare: "comunicarea se face personal polițistului sancționat disciplinar, cu semnătura de primire ori prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta unității".

În cazul reclamantului, procedura de comunicare este nelegală din două motive:

1.comunicarea s-a realizat cu nerespectarea termenului peremptoriu de 5 zile calendaristice: decizia din 04.12.2013 s-a comunicat la 23.12.2013;

2.comunicarea s-a realizat cu nerespectarea prev. art. 64 alin. 2, fiind comunicată dispoziția de sancționare la IPJ Cluj la 09.12.2013, iar comunicarea s-a realizat de către IPJ și nu de către emitent, abia la 23.12.2013.

Având în vedere chiar expunerea de motive a Ordinului Ministrului A_________ de Interne nr. 11/2181/22.01.2014, care justifică data de 23.12.2013 ca fiind în termenul legal de comunicare a actului prin situația personală de concediu a angajatului sancționat, reiese nelegalitatea atât a dispoziției de sancționare, cât și a Ordinului contestat, astfel: intimata își recunoaște în mod indirect culpa constând în nerespectarea procedurii și a termenului de comunicare, atunci când arată că nu s-a comunicat decizia de sancționare față de persoana sancționată, pentru că aceasta era în concediu.

Or, situația personală a polițistului sancționat nu constituie motiv de suspendare a termenului legal de comunicare a deciziei, cu atât mai mult cu cât legea specială impunea obligația de comunicare în mod direct polițistului sancționat, fie sub semnătură, fie prin scrisoare recomandată - această a doua situație fiind tocmai alternativa pentru cazul când este imposibilă comunicarea personal față de polițist, sub semnătură de primire.

În drept, s-au invocat prevederile art. 10 alin. 1, art. 11 Legea nr. 554/2004, art. 96 pct. 1, art. 111 C.pr.civ.

În data de 19.03.2014, reclamantul a formulat o completare de acțiune, prin care a solicitat ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației să se dispună de urgență, cu citarea părților suspendarea executării actului juridic contestat, Ordinul M.A.I. nr. II/2181/2010, în temeiul prevederilor art. 15 alin. 1-2 din Legea nr. 554/2004.

Prin note scrise înregistrate în data de 16.03.2015, reclamantul a completat acțiunea sa, arătând că în Raportul de cercetare prealabilă din date de 16.10.2013, se arată că s-a dispus aplicarea mustrării scrise doar pentru fapta nr. 2 din Raportul de cercetare prealabilă: ofițerul nu a respectat atribuțiile de serviciu prevăzute la cap. D, subcap. „Sarcini și îndatoriri – Activități zilnice” din fișa postului nr. xxxxxx/14.11.2012, care specifică „urmărește rezolvarea lucrărilor primite, luând măsuri de verificare a cererilor”.

Se mai arată că în raportul ulterior, din data de 30.10.2013, se rețin din nou două fapte și se enumeră atenționarea, mustrarea scrisă, diminuarea drepturilor salariale și sesizarea Consiliului de disciplină.

S-a mai apreciat că s-au încălcat prevederile art. 4 din Ordinul nr. 533/2005 potrivit căruia sancțiunile disciplinare se dispun după consultarea corpului de la nivelul structurii din care face parte polițistul.

De asemenea, se arată că potrivit art. 61 din Ordinul nr. 400/2004, sancțiunea disciplinară se aplică în cel mult 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei. Se apreciază că s-au încălcat aceste prevederi deoarece cercetarea disciplinară s-a încheiat la 16.10.2013, iar sancțiunea s-a comunicat în data de 23.12.2013, contestația s-a respins în data de 22.01.2014 iar la data soluționării contestației administrative era împlinit termenul de 1 an de la data comiterii presupusei fapte pentru două din cele patru petiții față de care se reține conduita culpabilă a reclamantului, petiția nr. xxxxxx/05.12.2012 și nr. xxxxxx/10.12.2012, soluționată la data de 09.01.2013.

S-a apreciat că s-au încălcat prev. art. 62 din ordinul nr. 400/2004 deoarece chestorul P____ T___ a apreciat că s-a aplicat deja mustrarea, deși cercetarea nu se finalizase.

S-a apreciat că s-au încălcat prev. art. 59 al. 8 din ordinul nr. 400/2004 deoarece nu s-a ținut cont de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările comiterii faptei, cauze, gravitate, consecințe, grad de vinovăție deoarece în perioada 1995-2013, reclamantul a avut calificativul „foarte bine”, a fost avansat, nu s-au reținut împrejurările săvârșirii abaterii și celelalte elemente de individualizare.

S-a mai arătat că în privința fiecărei petiții, respectiv nr. xxxxxx/05.12.2012, soluționată la 07.01.2013, nr. xxxxxx/10.12.2012 soluționată la 09.01.2013, nr. xxxxxx/18.01.2013 soluționată la 01.03.2013, nr. xxxxxx/18.01.2013 soluționată la 01.03.2013, fapta nu se poate reține deoarece fiecare petent a precizat că nu dorește un răspuns scris la petiție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, M_________ A_________ Interne a invocat următoarele excepții:

l. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj.

2.Excepția inadmisibilității acțiunii, pentru următoarele considerente:

Actul administrativ unilateral atacat este emis în aplicarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „polițistul poate contesta sancțiunea - disciplinara aplicată, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea."

Practic, Ordinul M.A.I. nr. 11/2181/10.05.2013 este răspunsul formulat de către M_________ A_________ Interne la contestația formulată de către reclamant, materializat (în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II - a din actul normativ indicat) sub forma unei decizii motivate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 „polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz a ordinului ori a dispoziției de sancționare", articolul menționat stabilind, fără putință de tăgadă, caracterul unicului act administrativ care poate fi contestat în procedura sancționării disciplinare a polițiștilor.

De altfel, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede, în cuprinsul acesteia, o cale de atac care să poată fi formulată împotriva respingerii plângerii prealabile.

De asemenea, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la art. 7, oferă dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), să sesizeze instanța de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului care a produs vătămarea, or în speța de față, actul care a produs vătămarea este dispoziția de sancționare emisă de Inspectorul general al Poliției Române și nicidecum actul prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă.

Pe de altă parte, după cum este cunoscut, actul juridic reprezintă manifestarea de voință a unei persoane cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv crearea, stingerea, modificarea unor situații juridice, al cărui obiect este chiar obiectul raportului juridic pe care acel act îl generează, fiind constituit din conduita părților, adică din acea acțiune asupra căreia sunt îndreptate drepturile și respectiv obligațiile participanților la raportul juridic.

În ceea ce privește raportul juridic, acesta este o relație socială reglementată de norma juridică, în cadrul căreia participanții apar ca titulari de drepturi și obligații reciproce, prin exercitarea cărora se realizează scopul normei juridice.

Totodată, la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind „...actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice...".

În același timp, se constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, statuează faptul că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (...), se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.

Din prevederile legale menționate mai sus, reies condițiile de exercitare ale unei acțiuni în contencios administrativ respectiv ca actul atacat să fie un act administrativ, iar acest act să vatăme un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.

Întrucât reclamantul a învestit instanța cu judecarea unei cereri în anularea Ordinului ministrului afacerilor interne prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de sancționare, înscrisul contestat nu îndeplinește condițiile pentru a putea fi considerat un act administrativ în înțelesul legii contenciosului administrativ și pentru a putea fi astfel susceptibil a fi atacat în fața instanței de judecată.

În considerarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința reclamantului, singurul act care a intervenit asupra raporturilor sale juridice și care ar putea fi considerat vătămător al drepturilor sale subiective sau al unui interes legitim, este dispoziția inspectorului general al I.G.P.R. nr. S/7536 din 04.12.2013, prin care acesta a fost sancționat disciplinar.

Având în vedere că răspunsul M.A.I. la contestația reclamantului în recursul ierarhic nu constituie la rândul lui un act administrativ susceptibil a produce efecte juridice, deci un act administrativ care să fie supus cenzurii instanței de judecată, ci reprezintă doar răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant, este evident că cererea de anulare a Ordinului MAI nr. 11/2181/22.01.2014 este inadmisibilă.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București, prin sentințele civile nr. 4562/11.07.2012 în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXX, reclamant T_____ D____ și sentința civilă nr. 4493/04.07.2012 în dosarul civil nr. xxxxx/2/2010, reclamant C_____ V_____.

3. În condițiile în care, reclamantul va indica, în speță, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, invocă excepția lipsei procedurii prealabile, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin Dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr. S/7536/04.12.2013, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă", pentru abaterile reținute în sarcina sa.

La data de 17.10.2013, reclamantului i s-a prezentat conținutul materialului de cercetare prealabilă, ocazie cu care acesta a arătat că nu are de formulat cereri noi în apărare sau obiecțiuni în legătură cu modul în care s-a desfășurat cercetarea prealabilă.

Trebuie menționat că adresa de comunicare a sancțiunii disciplinare a fost transmisă Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, la data de 05.12.2013, în vederea aducerii la cunoștință către polițistul sancționat, la dosarul de cercetare disciplinară aflându-se dovada de luare la cunoștință.

Având în vedere caracterul clasificat „secret de serviciu" al dispoziției de sancționare, pentru respectarea normelor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate, dispoziția de sancționare a fost transmisă inspectoratului județean în cauză cu adresa nr. xxxxx/09.12.2013 prin poșta specială.

Norma legală invocată de reclamant respectiv art. 61 din Ordinul ministrului nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I, privitoare la termenul de 60 de zile, se referă la aplicarea sancțiunii în sensul emiterii actului administrativ de sancționare și nu la comunicarea sancțiunii către polițist, pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres un alt termen de 5 zile, la art. 64 alin. (1) din O.MA.I. 400/2004.

Mai mult, din cele comunicate de I.P.J. Cluj a reieșit faptul că în perioada 09-13.12.2013, reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă suplimentar aferent anului 2013 și apoi în concediu medical în perioada 13-19.12.2013, motiv pentru care comunicarea sancțiunii s-a făcut în data de 23.12.2013, când acesta a revenit la serviciu, constatându-se astfel că în cauză a fost respectat termenul legal de comunicare a sancțiunii.

Termenul de 5 zile prevăzut pentru comunicarea sancțiunii către persoana în cauză nu este un termen pentru care reglementarea în baza căreia personalul din cadrul M.A.L este cercetat disciplinar să prevadă vreo sancțiune.

Potrivit art. 65 alin. 1 din 0rdinul nr. 400/2004 sancțiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată de polițistul cercetat șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință sau de la data comunicării", context în care și în situația ipotetică a nerespectării terenului de 5 zile prevăzut de art. 64 alin. (1) din același act normativ, reclamantului nu i s-ar fi produs vreo vătămare» termenul în care acesta putea exercita procedura recursului grațios începând să curgă de la data la care acesta a luat la cunoștință sau i s-a comunicat sancțiunea aplicată.

Mai mult decât atât, deși se solicită anularea unui act administrativ cu caracter individual, reclamantul nu expune motive de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia actului contestat.

În concluzie, față de aspectele învederate și având în vedere ca reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii sale de chemare în judecată care sunt motivele de nelegalitate sau de netemeinicie ale O.M.A.I. nr. 11/2181/22.01.2014, se solicită să se respingă acțiunea dedusă judecății ca neîntemeiată.

În data de 11.06.2014 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de către ministrul afacerilor interne, solicitând instanței să rețină, să analizeze și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului afacerilor interne în prezenta cauză, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, excepția inadmisibilității acțiunii, excepției lipsei procedurii prealabile, susținând pe larg considerente în sprijinul excepțiilor invocate. Totodată, pârâtul a formulat o ________ apărari pe fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr.257/16.06.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și s-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul L_____ T_____ B__ împotriva pârâtului M_________ A_________ INTERNE.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:

Prin dispoziția de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 emisă de către Inspectorul General al Poliției Române, reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă pentru comiterea abaterii disciplinare „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege” prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 12 al. 1 lit. b) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, în temeiul art. 58 lit. a), art. 59, art. 60, art. 61 din Legea nr. 400/2004 și al Raportului de cercetare prealabilă nr. S/xxxxxxx/16.10.2013 (f.9).

Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație, respinsă ca neîntemeiată prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. II/2181/22.01.2014 (f.5-6).

Instanța a reținut la termenul de judecată din data de 18.03.2015 că deși a pus în discuție, în baza rolului activ al instanței, cadrul procesual sub aspectul părților la două termene succesive de judecată, nu s-a formulat nicio extindere de acțiune de către reclamant față de emitentul dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 emisă de către Inspectorul General al Poliției Române, în continuare pârât fiind numai M_________ A_________ Interne. Pentru acest considerent, în temeiul art. 1 alin. 1 și art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că numai emitentul actului poate avea calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiului având ca obiect anularea actului administrativ, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul A_________ Interne cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 și respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește legalitatea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. II/2181/22.01.2014 (f.5-6), instanța reține că prin acest act administrativ s-a constatat, în mod legal, că depășirea termenului de 5 zile calendaristice de la data emiterii actului de sancționare pentru comunicarea sancțiunii către polițistul sancționat, prevăzut de art. 64 al. 1 din Ordinul nr. 400/2004 al ministrului administrației și internelor, nu determină nulitatea sancțiunii aplicate. Aceasta a fost singura critică formulată de către reclamant cu privire la dispoziția de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 (f. 7-8).

Instanța constată că termenul de 5 zile calendaristice pentru comunicarea către reclamant a sancțiunii disciplinare a fost depășit în mod justificat iar depășirea termenului nu atrage nulitatea dispoziției de sancționare.

Astfel, art. 64 al. 1 din Ordinul nr. 400/2004 al ministrului administrației și internelor are următorul cuprins: „Polițistului împotriva căruia s-a luat măsura sancțiunii disciplinare i se comunică sancțiunea disciplinară în termen de cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, conform anexei 4 din prezentul ordin”.

Prevederile art. 64 al. 1 din Ordinul nr. 400/2004 nu stabilesc expres sancțiunea nulității dispoziției de sancționare pentru nerespectarea termenului de comunicare a măsurii. Prin urmare, sancțiunea nulității măsurii este atrasă numai dacă prin comunicarea cu întârziere a actului, i s-a produs persoanei sancționate o vătămarea care nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului.

Se constată că măsura comunicării dispoziției de sancționare după împlinirea termenului de 5 zile calendaristice de la data emiterii sale a fost justificată de împrejurarea că reclamantul s-a aflat în concediu, iar durata concediului nu a fost cunoscută de la început de către Inspectoratul General al Poliției Române pentru a se putea lua decizia comunicării dispoziției de sancționare, de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Astfel, reclamantul a beneficiat inițial de concediu de odihnă în perioada 09.12.2013 – 13.09.2013 și apoi de concediu medical în perioada 13.12.2013 – 19.12.2013 (f.6, f. 17, 18 vol. I).

Prin comunicarea către reclamant a dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013, în data de 23.12.2013, după împlinirea termenului de 5 zile calendaristice de la data emiterii dispoziției, acestuia nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea exercitării împotriva dispoziției astfel comunicate a tuturor căilor de atac prevăzute de lege, nefiind prejudiciat în vreun fel. Astfel, reclamantul a formulat în termen contestația administrativă, i s-a comunicat un răspuns (f.5-6) și ulterior, a formulat cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește criticile formulate de către reclamant prin notele scrise înregistrate în data de 16.03.2015, prin care reclamantul și-a completat acțiunea (f.18-21 vol. II), instanța reține că acestea nu au fost invocate de către reclamant prin contestația administrativă formulată împotriva dispoziției de sancționare și, totodată, că reclamantul nu a solicitat anularea dispoziției de sancționare în contradictoriu cu emitentul acesteia.

Verificând însă susținerile reclamantului din cuprinsul notelor de ședință menționate, instanța reține că acestea au caracter neîntemeiat.

Astfel, instanța reține că mustrarea scrisă s-a aplicat reclamantului pentru o singură faptă, iar nu pentru două fapte.

Este adevărat că, astfel cum rezultă din Nota - Raport privind raportul de cercetare prealabilă a comisarului – șef de poliție B__ L_____ T_____ (f. 20-21 vol. I), raportul de cercetare prealabilă a reținut în sarcina reclamantului comiterea a două fapte, respectiv fapta pretins comisă în data de 24.12.2012, cu ocazia analizării Planului trimestrial de activități al SAESP Cluj, trimestrul IV 2012, când reclamantul nu a precizat succint documentele prin care s-au realizat sarcinile planificate și, în al doilea rând, pretinsa încălcare de către reclamant a obligației de a urmări rezolvarea lucrărilor primite, de a lua măsurile de verificare a cererilor, reclamațiilor, plângerilor și sesizărilor persoanelor fizice sau juridice, repartizate pentru soluționarea legală a acestora în termen, concretizată în neurmărirea modului de soluționare a lucrărilor nr.xxxxxx/05.12.2012, nr. xxxxxx/10.12.2012, nr. xxxxxx/18.01.2013, nr. xxxxxx/18.01.2013 în sensul respectării prevederilor art. 15 și art. 16 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 190/2004, conducând la depășirea termenului legal de soluționare a primelor două petiții și necomunicarea unor răspunsuri către petenți în toate cele patru memorii.

Însă, totodată, se observă că s-a solicitat inspectorului general, chestor șef de poliție, aplicarea avertismentului numai pentru cea de-a doua faptă, fiind expres menționat „vă adresăm rugămintea de a aproba aplicarea sancțiunii disciplinare doar pentru fapta reținută la pct. 2 din raportul de cercetare prealabilă iar actul administrativ să fie întocmit în consecință”. În primul rând, rezultă cu claritate din acest raport că în cuprinsul acestuia nu s-a aplicat sancțiunea, cum a apreciat reclamantul, ci s-a propus organului competent aplicarea acesteia, mențiunea „s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare scrisă” fiind o eroare materială de natură a nu produce nicio vătămare drepturilor reclamantului, atâta timp cât, astfel cum s-a arătat, sancțiunea disciplinară s-a aplicat acestuia prin dispoziția de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 emisă de către Inspectorul General al Poliției Române, pe baza propunerii formulate în cuprinsul Notei - Raport privind raportul de cercetare prealabilă.

În al doilea rând, se constată pe de o parte că lipsa unei propuneri de aplicare a sancțiunii pentru fapta menționată la pct. 1 din Nota - Raport privind raportul de cercetare prealabilă nu produce reclamantului nicio vătămare, iar pe de altă parte se observă și că aceasta este o măsură motivată corespunzător și într-o modalitate favorabilă reclamantului, indicându-se că prevederile legale reținute ca fiind încălcate de către reclamant „nu sunt incidente în situația dată”. Prin urmare, în aceste condiții, lipsa unei propuneri de aplicare a sancțiunii pentru fapta menționată la pct. 1 nu constituie o cauză de nulitate a dispoziției de sancționare, astfel cum a apreciat reclamantul.

Se mai constată că reclamantul a semnat în data de 17.10.2013 procesul verbal de prezentare a conținutului Raportului de cercetare prealabilă declarând că nu are de formulat cereri în apărarea sa și nu are de formulat obiecțiuni în legătură cu modul în care s-a desfășurat procedura cercetării prealabile (f.22 vol. I). De asemenea, reclamantul a precizat în data de 07.10.2103, în momentul prezentării actului de sesizare, că nu dorește să fie asistat (f.33 vol. I).

Cu privire la cea de-a doua faptă din cuprinsul raportului și singura pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar, acesta a arătat în cuprinsul Notei - Raport privind aspectele constatate cu ocazia controlului tematic desfășurat de corpul de control al ministrului (f. 41-42) și în cuprinsul modificării cererii de chemare în judecată, că au fost respectate dispozițiile legale a căror nesocotire i se impută.

În privința petiției nr. xxxxxx/05.12.2012 (f.296), instanța constată că în data de 18.12.2012, petenta a declarat că nu solicită a i se comunica la domiciliu rezultatul verificărilor.

În privința petiției nr. xxxxxx/2012 (f.293), instanța constată că aceasta a fost înregistrată în data de 07.12.2012, în data de 03.01.2012 petenta a declarat că nu dorește răspuns scris (f.294).

În privința petiției nr. xxxxxx/18.01.2013, instanța constată că reclamantul a arătat că termenul de soluționare a acesteia a fost prelungit cu 15 zile având în vedere că erau necesare verificări amănunțite, apreciind că nu a încălcat prevederile legale în materie. Prin dispoziția din data de 15.02.2013, s-a aprobat propunerea de prelungire a termenului de soluționare a lucrării menționate cu 15 zile (f.284). Petentul a declarat în data de 26.02.2013 că nu solicită răspuns în scris (f.290).

În privința petiției nr. xxxxxx/18.01.2013, reclamantul a arătat că termenul de soluționare a acesteia a fost prelungit cu 15 zile având în vedere că erau necesare verificări amănunțite, apreciind că nu a încălcat prevederile legale în materie. Instanța constată că prin dispoziția din data de 15.02.2013, s-a aprobat propunerea de prelungire a termenului de soluționare a lucrării menționate cu 15 zile (f.275). Petentul a declarat în data de 26.02.2013 că nu solicită răspuns în scris (f.282).

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 27/2002, „autoritatile si institutiile publice sesizate au obligatia sa comunice petitionarului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petitiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabilă” iar conform art. 9 din OG nr. 27/2002, „în situatia in care aspectele sesizate prin petitie necesita o cercetare mai amanuntita, conducatorul autoritatii sau institutiei publice poate prelungi termenul prevazut la art. 8 cu cel mult 15 zile”.

Însă, deși este real că petenții au arătat că nu solicită răspuns scris la petițiile formulate și, de asemenea, s-a prelungit termenul de soluționare a petițiilor, fapta reținută în sarcina reclamantului a fost aceea de neurmărire a rezolvării lucrărilor primite și de neluare a măsurilor de verificare a cererilor, reclamațiilor, plângerilor și sesizărilor persoanelor fizice sau juridice, repartizate pentru soluționarea legală a acestora în termenele rezolutive (f.8 vol. III), fiind astfel încălcat pct. 7 din cap. D a fișei postului reclamantului. Or, nu se poate susține cu temei că verificarea împrejurării întocmirii sau a neîntocmirii planului de pază al societății ____________________ Cluj SRL, depunerea în termen a autorizațiilor referitoare la efectuarea operațiunilor cu arme, existența avizului IPJ Cluj pentru introducerea codului CAEN 4778 în obiectul de activitate al societății și verificarea dovezii referitoare la absolvirea de către administratorul societății a cursului prevăzut de lege ar fi necesitat o perioadă mai mare de 30 de zile (f.292 vol. I). De asemenea, nici verificarea fondurilor de vânătoare aflate în administrarea Asociației de vânătoare Regal și existența autorizațiilor prevăzute de lege nu presupune o perioadă de timp mai mare de 30 de zile.

Instanța constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru suspendarea executării dispoziției de sancționare, nefiind dovedite condițiile prev. de art. 14 alin. 1 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Măsura suspendării nu este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, iar împrejurările de fapt invocate nu au fost de natură creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul A_________ Interne cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013, va respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat față de o persoană fără calitate procesuală pasivă și va respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul B__ L_____ T_____, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul A_________ Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul A_________ Interne cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției de sancționare nr. S/7536/04.12.2013 și respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul B__ L_____ T_____, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, Calea Dorobanților nr. 30-32, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministrul A_________ Interne, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr. 1 A, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2015.

	Președinte, I_____ P__________
	Grefier, L_____ C_____

Red IP

4 ex