R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II – A CIVILĂ , DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXX

SENTINȚA NR.5

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2016

Președinte - P________ G_______ S_____

Grefier - C_____ M______ F______

Pe rol fiind judecarea acțiunii potrivit legii contenciosului administrativ și fiscal formulată de reclamanta S____ G_______ A________- persoană fizică autorizată- cu sediul în ____________________________, ______________________________. 634, județ Dâmbovița și ales la Cabinet Avocat L___ C_________ în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 317, județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P_____ FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE -CENTRUL REGIONAL P_____ FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD MUNTENIA,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească,nr. 317, județul Dâmbovița.

Cererea a fost timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanțelor nr. xxxxxx și nr. xxxxxx din data de 11 februarie 2015, anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, reprezentată de consilier juridic R________ E____-L_______, lipsind reclamanta S____ G_______ A________.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Consilier juridic R________ E____-L_______ având cuvântul pentru pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația reprezentantei pârâte Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, consilier juridic R________ E____ L_______, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.

Consilier juridic R________ E____-L_______ având cuvântul pentru pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

Mai mult susține faptul că urmare solicitării beneficiarei din data de 29.01.2014 de reziliere a contractului de finanțare, aceasta a recunoscut că nu a respectat prevederile contractuale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a instrumentat proces verbal de constatare debit, prin care i s-a adus la cunoștință suma pe care o are de returnat, cât și faptul că acest contract de finanțare a încetat.

Învederează că a dat eficiență în acest sens art. 11(2), 11(3) din anexa 1 la contractul de finanțare.

Consideră că actele emise de instituția pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sunt temeinice și legale. Depune practică judiciară în dosare identice.

C U R T E A

Deliberând asupra acțiunii de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.84/42/2015 la Curtea de Apel Ploiești, reclamanta S____ G_______ A________– persoană fizică autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea deciziei nr.xxxxx din 28.08.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr.xxxxx încheiat la data de 25.07.2014, cu consecința obligării pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, să îi achite suma de 1000 euro, precum și suspendarea deciziei nr. xxxxx din 28.08.2014 si a titlului de creanța – procesul-verbal nr. xxxxx/25.07.2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că a încheiat cu Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, CRPDRP 3 Sud Muntenia contractul de finanțare nr. C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurala România, având ca obiect „Instalarea pentru prima dată ca șef de exploatație a d-nei S____ G_______ A________”.

Prin contractul de finanțare nr. C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011 Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia s-a angajat să acorde contestatoarei un sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 25.000 euro, în două transe, respectiv prima tranșă de maximum 15.000 euro, care a fost achitată, și a doua tranșă de maximum 10.000 euro pentru care s-a depus cerere de plată în luna octombrie-noiembrie 2013 și nesoluționată de pârâta până la data înregistrării prezentei contestații.

Reclamanta a mai arătat în luna ianuarie 2014 a fost chemată la pârâtă, ocazie cu care i s-a spus ca trebuie semneze o cerere de reziliere, întrucât „așa este bine”, iar de la acest moment nu a mai primit niciun răspuns și nici în contul bancar pârâta nu a virat cea de a doua transă în sumă de 10.000 euro până în luna iulie 2014, când a primit prin serviciul poștal procesul - verbal nr. xxxxx/25.07.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011, în care se menționează ca ar datora autorității competente în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 63.930,00 lei.

Împotriva procesului - verbal precizat reclamanta a susținut că a formulat contestația înregistrată la pârâta sub nr.xxxxx/11.08.2014, prin care a solicitat anularea acestuia și înlăturarea măsurilor dispuse, întrucât fondurile au fost întrebuințate legal conform contractului de finanțare nr. C xxxxxxxxxxxxxxx/ 26.04.2011, însă la data de 01.09.2014 a primit prin serviciul poștal decizia nr.xxxxx/28.08.2014, prin care i s-a respins, cu mențiunea ca în termen de 6 luni decizia poate fi contestată la Curtea de Apel Ploiești.

Reclamanta a considerat că actele administrative sunt nelegale, întrucât contractul de finanțare încheiat de către părți este în vigoare si nu a fost încetat sau reziliat, nu există vreo notificare din partea pârâtei, prin care să-i aducă la cunoștință intenția/acordul acesteia cu privire la o eventuală reziliere si consecințele acesteia, nu există o decizie din partea pârâtei, din care sa reiasă faptul ca acest contract de finanțare a fost reziliat/încetat, nu există până la momentul actual nicio încălcare a dispozițiilor contractuale si nici nu a fost constatată de către pârâtă vreo încălcare a acestor dispoziții, precum și pentru că activitățile prevăzute în contractul de finanțare au continuat, astfel încât, în lipsa unei decizii de reziliere, reclamanta a avut tot timpul reprezentarea că se află în prezența unui contract activ, astfel încât a continuat să-și îndeplinească întocmai obligațiile si îndatoririle stipulate in contract.

Din aceste considerente, reclamanta a apreciat că rezilierea contractului de finanțare nu a avut loc, sens în care a considerat ca a fost fraudată în drepturile si interesele sale prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. xxxxx/25.07.2014 și prin decizia nr.29526din 28.08.2014.

Referitor la obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil, reclamanta a susținut că pentru aceasta beneficiarul a depus o cerere de plată, însoțită de documente justificative, iar această cerere respectă întrutotul dispozițiile legale si contractuale aplicabile, dispoziții de la care părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință.

De altfel, refuzul pârâtei de a achita tranșa a doua, în condițiile în care reclamanta a respectat obiectivele si condițiile contractuale, apare ca fiind făcut cu rea-credință, pârâta nemotivând în niciun fel nesoluționarea cererii de plată pentru cea de a doua transă, așa cum este prevăzută în contractul de finanțare nr.C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011.

În acest context, consideră că măsura administrativă dispusă de autoritatea publică emitentă întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin.1 lit. n din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.

Reclamanta susține că, așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența C.J.U.E., ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului (Hotărârea din 13 decembrie 1979, Hanur c. Land Rheinland-Pfalz, C-44/79; Hotărârea din 24 septembrie 1985, The Queen, ex parte E.D.&F.M__ (S____) LTD c. lntervention Board for Agricultura Produce, C-181/84).

Actele administrative reprezentate de decizia nr.29526din 28.08.2014 și procesul-verbal nr. xxxxx/25.07.2014 de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011 emise de pârâtă sunt în contradicție cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară în executarea cărora este dat, respectiv Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.1698/2005 al Consiliului, O.G. nr. 79/2003, H.G. nr. 224/2008 și nu în ultimul rând cu contractul de finanțare încheiat între părți.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contractul de finanțare nr. C xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011, decizia contestată nr. xxxxx/28.08.2014, procesul verbal nr.xxxxx/25.07.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 23.07.2014, privind proiectul C xxxxxxxxxxxxxxx din 28.04.xxxxx.

La data de 27 februarie 2015, reclamanta a depus precizare la cererea de suspendare, prin care a arătat că cererea sa se întemeiază pe art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar măsura solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, că există împrejurări legale de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004.

Astfel, există o îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ emis de pârâtă, în măsura în care reclamanta a solicitat acordarea celei de a două transe de plată, iar împrejurările de natură a crea o îndoiala asupra legalității actului administrativ atacat, în condițiile în care nu se pot antama în aceasta etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din cel puțin inconsecventa de raționament a pârâtei în ceea ce privește lipsa deciziei de reziliere a contractului de finanțare.

Totodată, subzistă pericolul producerii unei pagube iminente, întrucât imputarea sumei reprezentând prima transa de plata si executarea din partea ANAF a blocat toata activitatea reclamantei.

S-a mai a susținut că măsura suspendării cauza de față este în acord si cu Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989. referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.

În continuare susține că a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminenta producerii unei pagube în patrimoniul rezultă din lipsa finanțării care a generat dificultăți reale în executarea obligațiilor contractuale asumate, sistarea serviciilor încetarea contractelor cu partenerii economici.

Noțiunea de paguba iminentă a fost definită în art. 2 alin. 1 lit.s.) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și că toate deciziile lor să se întemeieze pe lege, impunând în egală măsură că respectarea acestor exigente de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerata ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemna autorității emitente sau a instanței de judecata pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se afla în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.

În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminenta consta în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă grava a funcționarii unei autorității publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și s,).

Fără a fi posibilă antamarea fondului în aceasta procedura, apreciem ca este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusa de art. 14 din Legea nr.554/2004 și se impune suspendarea executării acestui act administrativ.

D____ urmare, solicită admiterea contestației și suspendarea deciziei nr. nr. 29526din 28.08.2014 și titlul de creanță, Procesul- Verbal nr. xxxxx /25.07.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul C1 xxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații

În cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, susținând în esență, că având în vedere istoricul relației contractuale dintre pârâtă și reclamantă, rezultă în mod evident următoarele:

Reclamanta a implementat în parte proiectul finanțat din fonduri europene, primind și prima tranșă de plată în cuantum de 63.930 lei; conștientizând că nu a respectat clauzele contractuale a solicitat, de bună voie, rezilierea contractului prin adresa nr. 3467/29.01.2014 înregistrată la CRFIR 3 Sud Muntenia; odată cu primirea procesului verbal, titlu de creanță conform OUG nr. 66/2011, a realizat faptul că prin solicitarea de reziliere emisă, și evident încetarea contractului, este obligat să restituie sumele primite cu titlu de finanțare în prima tranșă de plată; în încercarea de a-și masca propria culpă, în ceea ce privește executarea deficitară a contractului de finanțare, încearcă să inducă Instanței de judecată ideea că singurul vinovat al propriilor decizii este autoritatea contractantă.

Susține pârâta că, în mod evident, beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare, prin Ghidul Solicitantului pentru măsura 112, ghid pus la dispoziția potențialilor beneficiari, că neregularitățile constatate au fost consemnate în procesul verbal de constatare contestat, care a fost întocmit în conformitate cu prevederile OUG nr. 66/2011 și ale HG nr. 875/2011 și prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 63.930 lei.

Împotriva acestui proces verbal de constatare nr. xxxxx/25.07.2014, reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. xxxxx/06.08.2014, soluționată în sensul respingerii acesteia prin decizia nr. xxxxx/28.08.2014.

Pârâta mai arată faptul că emiterea procesului verbal de constatare contestat, titlu de creanță executoriu, potrivit OUG nr. 66/2011 și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, nu este consecința voinței unilaterale a pârâtei, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare nr. xxxxxxxxxxxxxxx/26.04.2011, prin nerespectarea obligațiilor sale.

În ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei nr. xxxxx din 28.08.2014 si a titlului de creanța – procesul-verbal nr. xxxxx/25.07.2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații, formulată de reclamantă, pârâta susține că trebuie îndeplinite condițiile procedurale și de admisibilitate pentru admiterea cererii.

Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin (1) din același act normativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminențe, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceară instanței competente sa dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții, rezultă că pentru a putea fi admisă o cerere de suspendare întemeiată pe acest text de lege, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența acțiunii de anulare a actelor a căror suspendare se solicită; dovedirea cazului bine justificat; dovedirea pagubei iminente.

Referitor la îndeplinirea condițiilor procedurale pentru introducerea cererii de suspendare , pârâta arată că , în cazul suspendării titlurilor de creanță emise în temeiul OUG nr. 66/2011, legiuitorul a prevăzut o condiție de admisibilitate, care primează în soluționarea acestor cauze, reglementată la art. 50 alin. (9) din acest act normativ, respectiv plata unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Față de aceste prevederi legale, rezultă că pentru suspendarea executării actelor administrative emise de în temeiul OUG nr. 66/2011 și Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, este necesară achitarea unei cauțiuni, în cuantumul prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, pârâta a solicitat să pună în vedere reclamantei să achite suma ce va fi stabilită cu titlu de cauțiune, conform normelor legale incidente.

În ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 al Legii nr. 554/2004, și anume, existența cazului bine justificat, pârâta arată că, în literatura de specialitate, se precizează că pentru a se dovedi existența unui caz bine justificat reclamantul trebuie să înfățișeze instanței împrejurări legate de starea de fapt, de diligentele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra instituției/autorității publice sau asupra altor persoane.

În plus, după cum este general admis în dreptul administrativ, suspendarea unui act administrativ se impune atunci când prezumția de legalitate care îl caracterizează „pălește” sau nu poate fi nici măcar percepută, când actul nu se bucură de credibilitate și forță, datorată unei ne lega li tați evidente.

De altfel, această optică s-a concretizat prin inserarea în cuprinsul Legii nr. 554/2004 a definiției cazurilor bine justificate, „împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Raportat la această condiție de admisibilitate, pârâta învederează că, reclamanta, în cuprinsul cererii de suspendare, nu indică nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat­or, așa cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal de constatare contestat, acesta cuprinde toate elementele prevăzute de modelul cadrul reglementat de HG nr. 875/2011, atât sub aspectul motivelor de fapt cât si al motivelor de drept care au condus la emiterea titlului de creanță, care este temeinic motivat, cu indicarea în detaliu a clauzelor contractuale si dispozițiilor legale incidente încălcate de beneficiar.

Aspectele invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat nu pot fi încadrate în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni și care, astfel cum s-a reținut într-o jurisprudență constantă, se pot referi la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situații care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.

În mod evident, în prezenta cauză, pârâta susține că nu se poate face diferența dintre împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ, - chiar mai mult, reclamanta neavând nici cea mai mică susținere în acest sens - și argumentele superficiale prezentate în susținerea fondului, astfel că nu sunt elemente care pot fi analizate pentru a pronunța o hotărâre pe capătul de cerere privind suspendarea.

Legalitatea actului administrativ poate fi afectată total sau parțial, în funcție de încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru ca actul să fie valid.

Există situații în care însuși actul normativ care prevede condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, să stabilească inexistența sau încălcarea unor atare condiții afectează în așa măsură actul încât sancțiunea nu poate decât anularea în întregime a actului.

În celelalte situații, se apreciază dacă viciul de legalitate conduce la o invalidare totală sau parțială a actului administrativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.

Astfel, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.

În acest sens, o condiție impusă de legiuitor pentru a se dispune măsura suspendării actelor administrative este aceea a existenței unui caz bine justificat.

Potrivit art. 2 alin 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat, este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor și efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.

În speța de față, reclamanta nu prezintă argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat. Susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, în mod evident, nu au nicio relevanță juridică.

Pe de altă parte, în cazul soluționării proceselor civile, care au ca obiect măsuri vremelnice, una din condițiile necesare în vederea admiterii unei astfel de măsuri, este aparența dreptului.

În cazul de față, este evident faptul că aparența dreptului este în favoarea subscrisei, emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită fiind consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, astfel cum am arătat anterior.

Așadar, prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu, astfel că formularea de către Reclamantă, a acțiunii de anulare a Procesului verbal de constatare în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu o exonerează pe acesta de obligația de plată instituită prin actul administrativ menționat.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu respecta legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Suspendarea executării actelor administrative constituite, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele si condițiile pe care aceasta le reglementează.

Referitor la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, pârâta arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, deoarece reclamanta nu a făcut nici măcar nu minim de efort în a prezenta, prin cererea principală, o justificare referitoare la aceasta.

În executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucura de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or. executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

În acest context, paguba iminentă o poate invoca subscrisa, care în calitate de Autoritate coordonatoare a implementării FEADR în România este responsabilă de derularea acestui program în condiții de legalitate.

Paguba iminentă trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, astfel cum dispune art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, unde aceasta este definită ca fiind un prejudiciu material, viitor dar previzibil care ar produce perturbarea gravă a funcționării unei societăți.

Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamantă.

Pe de altă parte, Onorată Instanță vă rugăm să observați că nu este relevantă întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, întrunirea cumulativă a doua condiții: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei este obligatorie pentru derularea FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Particularitățile deduse judecății nu pot duce decât la o singură concluzie, și anume că acțiunile subscrisei au fost conforme cu normele legale incidente, motiv pentru care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta PFA S____ G_______ A________, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2015, Curtea a stabilit o cauțiune în sumă de 600 lei, în sarcina de plată a reclamantei.

Prin încheierea de ședință din 8 iulie 2015, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de către reclamanta S____ G_______ A________ –PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale -Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, ca inadmisibilă.

Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a Curții de apel Ploiești invocată de reclamanta Stare G_______ A________ în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale -Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

Analizând acțiunea formulată, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele, Curtea reține următoarele:

Reclamanta a încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit contractul de finanțare nr.Cxxxxxxxxxxxx108/26.04.2011 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului național pentru dezvoltare rurală România, în vederea punerii în aplicare a cererii de finanțare nr. F xxxxxxxxxxxxxxx, depusă de către reclamantă și intitulată “ Creșterea Competitivității fermei S____ G_______ A________ prin instalarea pentru prima oară ca șef de exploatație” (filele 41-57 dosar).

Prin contractul de finanțare menționat autoritatea contractantă s-a angajat să acorde reclamantei, în condițiile și termenii prevăzuți în contract, un sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri de maximum 25.000 euro, în două tranșe, respectiv maximum 15.000 euro și maximum 10.000 euro.

Curtea constată că reclamanta a încasat prima tranșă menționată, însă prin cererea înregistrată la C.R.F.I.R. 3 Sud Muntenia sub nr. 3467/29.01.2014 (SEC/C/FEADR/2850/25.04.2014) (fila 41 dosar), reclamanta a solicitat să fie aprobată „rezilierea contractului de finanțare nr. Cxxxxxxxxxxxx108/26.04.2011, deoarece nu am îndeplinit condițiile contractuale și anume înscrierea în APIA în anii 2011 și 2012”.

Ulterior, la data de 29.01.2014 reclamanta susține că a depus o cerere, prin care comunică A.P.D.R.P. că din eroare a depus cererea de reziliere a contractului de finanțare, motiv pentru care solicită a se lua act că își retrage cererea de reziliere, întrucât nu-și însușește conținutul acesteia (fila 156 dosar), din răspunsul pârâtei nr. xxxxx/26.08.2015 reieșind că această ultimă cerere a fost primită prin poștă la data de 03.02.2015, semnătura aplicată fiind diferită de semnătura înscrisă pe cererea de reziliere (fila 155 dosar).

Ca urmare a cererii de reziliere, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia a încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr.xxxxx încheiat la data de 25.07.2014, prin care a constatat că plățile efectuate reclamantei în cadrul contractului de finanțare mai înainte menționat – în sumă totală de 63.930,00 lei - au devenit plăți necuvenite, astfel că s-a dispus recuperarea acestora (filele 6-13 dosar).

Reclamanta a contestat procesul verbal precizat, însă contestația sa a fost respinsă prin decizia nr. xxxxx/28.08.2014 (filele 6-8 dosar).

Din înscrisurile administrate Curtea consideră că, deși îi revenea sarcina probei (pârâta neputând dovedi un fapt negativ), reclamanta nu a administrat probe în prezenta cauză prin care să demonstreze fără echivoc că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale asumate, astfel că susținerea sa în sens contrar, nefiind dovedită, de asemenea va fi înlăturată de instanță.

Ca urmare, Curtea apreciază că în mod corect pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art.1, art.3 și art.11 din contractul de finanțare și cele ale OUG 66/2011, în sensul că și-a manifestat acordul pentru încetarea/rezilierea contractului, solicitată de reclamant.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de încetare a contractului de finanțare, aceasta a fost acceptată de părți, în condițiile art. 11 din anexa I – Prevederi generale - Încetarea contractului.

Nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de beneficiar constituie o neregulă referitoare la executarea contractului, fapt ce atrage obligația restituirii de către reclamant a primei tranșe de finanțare nerambursabilă încasată, în sumă de 63.930,00 lei, în acest sens fiind întocmit procesul-verbal contestat – titlu de creanță.

Curtea nu va reține argumentele reclamantei referitoare la menținerea în vigoare a contractului de finanțare și inexistența unui act care să constatate rezilierea, în condițiile în care dispozițiile art.11 al.3 din contractul de finanțare permiteau pârâtei să înceteze de plin drept valabilitatea contractului, printr-o notificare scrisă, fără punere în întârziere sau orice altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

Or, în cauză, manifestarea de voință a pârâtei - în sensul încetării valabilității contractului - este neechivocă și rezultă cu evidență din procesul verbal de constatare a neregulilor nr.xxxxx/2014, proiectul procesului-verbal (în cuprinsul căruia se menționează explicit demararea procedurii de reziliere, implicit acordul pârâtei pentru reziliere) fiind comunicat reclamantei în luna 07.2014, cu semnătură de primire și care îndeplinește, totodată și rolul notificării scrise la care se referă dispozițiile contractuale menționate (filele 91 – 151 dosar), la acest proiect reclamantul neformulând obiecțiuni.

De asemenea, Curtea apreciază că reclamanta nu își poate invoca propria culpă în depunerea cererii de reziliere justificată de neîndeplinirea condițiilor contractuale, acordul părților formându-se când autoritatea pârâtă a primit cererea și a demarat procedura de reziliere și ulterior prin întocmirea procesului-verbal de stabilire a creanței bugetare datorate de reclamant conform art. 11 din anexa I – sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului.

Nici susținerea referitoare la reaua credință sau abuzul pârâtei cu ocazia emiterii actelor administrativ contestate nu poate fi primită de Curte, în condițiile în care măsurile dispuse de pârâtă s-au fundamentat pe împrejurările învederate de către reclamant prin cererea ștampilată și semnată de reprezentantul său legal.

Totodată, cât timp, pentru motivele expuse, Curtea reține încetarea contractului de finanțare, cererea de plată a celei de a doua tranșe apare ca neîntemeiată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanța va constata că reclamantul nu a mai stăruit în susținerea acestui capăt de cerere, cu motivarea că proiectul nu mai este realizabil, cea de a doua tranșă nemaiputând fi folosită.

P_____ toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale și contractuale mai sus precizate și art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

P_____ ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată potrivit legii contenciosului administrativ și fiscal formulată de reclamanta S____ G_______ A________- persoană fizică autorizată- cu sediul în ____________________________, ______________________________. 634, județ Dâmbovița și ales la Cabinet Avocat L___ C_________ în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 317, județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA pentru FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE -CENTRUL REGIONAL pentru FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE 3 SUD MUNTENIA,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească,nr. 317, județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Ploiești.

Pronunțată în ședința publică azi, 14 ianuarie 2016

PREȘEDINTE,

P________ G_______ S_____

GREFIER,

C_____ M______ F______

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.P.G.S.

Tehnored.C.M.F.

4 ex./15 februarie 2016