Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX Contestație-înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA PENALĂ

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Complet constituit din:

Președinte – D___ A____ L____

Grefier – B____ C______ F_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Tribunalul B_______ a fost reprezentat de

Procuror – C__________ M_____

Decizia penală nr. 40

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de contestator C_________ I__ împotriva sentinței penale nr.666 din 20 martie 2015, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește contestatorul, pentru care se prezintă avocat din oficiu U________ L_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită, C_________ I__ fiind citat și prin procedura afișării.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol; totodată, arată că au fost depuse la dosarul cauzei relațiile solicitate.

Instanța arată că a fost repusă cauza pe rol pentru a se solicita relații de la Primăria Flămânzi, relații depuse la dosar.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației formulate, solicitând să se prezinte în concluzii în ce privește cine are sarcina probei în sesizarea conformă art.63 ind.1 Cod penal 1969.

Reprezentantul Ministerului Public arată că își menține concluziile depuse la termenul anterior, solicită respingerea ca nefondată, a contestației formulate și susține că este dovedită reaua-credință cu privire la neplata amenzii de către contestator, nici măcar în parte și nu există o dovadă a existenței unor împrejurări obiective care să-l fi împiedicat să o achite.

Avocat U________ L_____ solicită admiterea contestației; arată că buna credință se prezumă, sarcina probei revenea organelor de cercetare; s-au efectuat demersuri în dovedirea relei-credințe, însă prezumția bunei credințe nu a fost răsturnată.

T R I B U N A L U L

Asupra contestației de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 666 din 20 martie 2015 Judecătoria B_______ a admis sesizarea formulată de Biroul Executări Penale privind pe condamnatul C_________ I__ încât, în temeiul art. 63¹ Cod penal 1968, raportat la dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. a din Legea nr. 286/2009, a înlocuit pedeapsa amenzii penale de 1.000 ( una mie ) lei aplicată prin sentința penală nr. 2035/25.10.2012 a Judecătoriei B_______, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, de lovire și alte violențe, cu pedeapsa de 4 ( patru ) luni închisoare.

În baza art. 61 Cod penal, a menținut liberarea condiționată față de restul de 654 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 178/19.01.2006 a Judecătoriei B_______.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata pedepsei principale, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prima instanță a reținut că, prin referatul înregistrat la 11 aprilie 2014, Biroul executări penale a sesizat cu privire la înlocuirea amenzii penale în cuantum de 1000 lei neachitată de condamnatul C_________ I__, amendă aplicată prin sentința penală nr. 2035/25.10.2012 a Judecătoriei B_______.

Că, în motivarea sesizării, s-a arătat că inculpatul C_________ I__ a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, constând în aceea că, în după amiaza zilei de 27 noiembrie 2010, în jurul orei 17,30, în timp ce se plimba pe drumul public din localitatea Flămânzi, jud. B_______, a lovit-o cu pumnul și picioarele pe partea vătămată C_______ V_____ cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că sentința de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012, iar că prin adresa nr. 3548/XXXXXXXXXXXXX din data de 04.12.2012, comunicată condamnatului la Penitenciarul B_______, s-a solicitat acestuia să achite amenda în termen de 3 luni, atrăgându-i-se atenția, totodată, asupra dispozițiilor art. 63¹ Cod penal 1969.

Deoarece acesta nu a făcut dovada plății amenzii și nici nu a solicitat eșalonarea plății amenzii, la data de 05.03.2013, s-a procedat la punerea în executare a amenzii prin emiterea și comunicarea către Administrația Finanțelor Publice B_______ a scrisorii de debitare nr. 3548/XXXXXXXXXXXXX, organul fiscal confirmând primirea cu adresa nr. 2654/28.03.2013.

În data de 05.09.2013 și 05.03.2014, s-au solicitat Administrației Finanțelor Publice B_______ relații cu privire la achitarea debitului de către condamnat, instituția menționată mai sus comunicând Biroului executări penale că numitul C_________ I__ nu s-a prezentat pentru a plăti amenda și că s-a început executarea silită în data de 26.03.2014.

În referatul întocmit de Biroul executări penale, s-a menționat că numitul C_________ I__ a fost liberat condiționat în data de 11.12.2013, conform sentinței penale nr. 3046/06.12.2013 a Judecătoriei B_______ pronunțată în dosarul nr. xxxxx/193/2013.

În această situație s-a apreciat că sunt date cerințele art.63 ind.1 din Codul penal pentru înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii.

Învestită cu soluționarea cauzei, instanța a dispus citarea condamnatului la domiciliu și desemnarea unui avocat din oficiu.

Condamnatul C_________ I__ s-a prezentat la proces la primul termen de judecată din data de 20.05.2014, când a arătat că nu a avut posibilitatea de a achita amenda aplicată prin sentința penală nr. 2035/25.10.2012 a Judecătoriei B_______, deoarece a fost încarcerat în Penitenciarul B_______; ulterior, acesta nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a făcut dovada plății amenzii.

În cauză, s-au solicitat relații cu privire la starea materială a condamnatului și a familiei sale și s-a efectuat o anchetă socială la domiciliul acestuia de către Primăria orașului Flămânzi și, de asemenea, s-a dispus atașarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2035 din data de 25.10.2012 la dosarul cauzei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prima instanță a reținut că numitul C_________ I__ a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, conform sentinței penale nr. 2035/25.10.2012 a Judecătoriei B_______, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012.

Prin aceeași sentință, s-a menținut beneficiul liberării condiționate în ce privește restul de 654 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 178/19.01.2006 a Judecătoriei B_______.

A reținut că prin adresa nr. 3548/XXXXXXXXXXXXX din data de 04.12.2012, ce a fost comunicată condamnatului de către Biroul executări penale la Penitenciarul B_______, unde se afla încarcerat în executarea unei pedepse, s-a solicitat acestuia să achite amenda aplicată prin sentința penală menționată mai sus în termen de 3 luni, acesta fiind avertizat și asupra consecințelor pe care le atrage neexecutarea cu rea credință a sancțiunii.

Condamnatul nu a făcut dovada plății amenzii și nici nu a solicitat eșalonarea plății amenzii, astfel că, la data de 05.03.2013, s-a procedat la punerea în executare a amenzii prin emiterea și comunicarea către Administrația Finanțelor Publice B_______ a scrisorii de debitare nr. 3548/XXXXXXXXXXXXX, instituția menționată mai sus confirmând primirea cu adresa nr. 2654/28.03.2013.

Condamnatul nu și-a executat însă obligația de plată a amenzii stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă astfel că organele fiscale au început executarea silită în data de 26.03.2014

În data de 11.12.2013, condamnatul C_________ I__ a fost liberat condiționat, conform sentinței penale nr. 3046/06.12.2013 a Judecătoriei B_______ pronunțată în dosarul nr. xxxxx/193/2013, sesizarea instanței de către Biroul executări penale cu privire la înlocuirea amenzii cu închisoare intervenit după 4 luni de la punerea acestuia în libertate,

Din referatul de anchetă socială nr. xxxxx/03.03.2015 întocmit de Primăria orașului Flămânzi, a rezultat că numitul C_________ I__ nu deține în proprietate bunuri, locuiește în casa părinților săi decedați, iar la data efectuării anchetei era plecat la lucru în țară.

A reținut prima instanță că după verificările efectuate de Primăria orașului Flămânzi – compartimentul de asistență socială, condamnatul a revenit la domiciliu, dovadă în acest sens fiind faptul că, în data de 03.03.2015, a semnat personal citația emisă pe numele acestuia.

La data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, dispozițiile cuprinse în art. 14 alin. 1 din Legea nr. 187/xxxxx stabilind că, în situația în care amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal, înlocuirea se face în baza art. 63¹ din Codul penal 1969, fără ca durata pedepsei închisorii să poată depăși maximul zilelor amendă determinat potrivit art. 61 alin. 4 din Codul Penal pentru fapta care a atras condamnarea.

Conform art. 63¹ din Codul penal din 1969, „dacă cel condamnat se sustrage, cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de partea din amendă care a fost achitată”. La data sesizării instanței de judecată de către Biroul executări penale, condamnatul avea de plătit suma de 1000 de lei reprezentând amenda penală aplicată prin sentința nr. 2035 din data de 25.10.2012 a Judecătoriei B_______

Condamnatul nu a făcut dovada plății amenzii și nici a existenței unor împrejurări obiective care să îl fi împiedicat să-și execute obligația stabilită prin sentință judecătorească definitivă, a cunoscut obiectul prezentei sesizări și i s-au explicat consecințele neplății amenzii penale, dar a refuzat categoric că se conformeze dispozițiilor sentinței de condamnare.

Împrejurarea că, până la data de 11.12.2013, persoana condamnată s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate justifică pasivitatea acesteia până la acel moment, însă ulterior punerii sale în libertate și până la data pronunțării prezentei sentințe nu a făcut nici un demers în sensul achitării măcar în parte a amenzii penale stabilite în sarcina sa și nici nu a solicitat eșalonarea plății amenzii, deși, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria orașului Flămânzi în data de 03.03.2015, a rezultat că persoana condamnată obține venituri din prestarea de lucrări agricole de sezon.

Starea de pasivitate în care s-a aflat persoana condamnată timp de peste un an de la data la care a fost în libertate și existența prezumată a veniturilor cel puțin la nivelul salariului minim brut garantat pe economie denotă reaua sa credință și justifică înlocuirea pedepsei pecuniare cu cea privativă de libertate.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu închisoare, condamnatul dând dovadă de rea credință în neplata sancțiunii penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație petentul C_________ I__, solicitând admiterea contestației și respingerea cererii de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea.

În motivarea cererii, contestatorul menționează că nu a achitat amenda întrucât nu a avut posibilitatea de a plăti această sumă, deoarece din anul 2012 și până în prezent nu a lucrat nicăieri și că nu este de acord să achite întreaga sumă până la judecarea apelului.

De asemenea, susține că de la data pronunțării sentinței penale nr. 2035/25.10.2012 și până în luna decembrie 2013 a fost încarcerat în Penitenciarul B_______, iar în cursul anului 2014, deși era liber, nu a reușit să se angajeze nicăieri, fiind recent eliberat din penitenciar. Mai arată că, deși a avut bunăvoința, nu a reușit să facă rost de toți banii și în aceeași perioadă a avut probleme cu concubina și minorul în vârstă de 2 ani și 5 luni, care a fost deseori bolnavă.

Examinând hotărârea atacată, tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C_________ I__ pentru considerentele ce se succed:

Astfel, nu se pune în discuție în cauză că C_________ I__ a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, conform sentinței penale nr. 2035/25.10.2012 a Judecătoriei B_______, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012, hotărâre prin care s-a menținut beneficiul liberării condiționate în ce privește restul de 654 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 178/19.01.2006 a Judecătoriei B_______.

Totodată, nu s-a contestat că prin adresa nr. 3548/XXXXXXXXXXXXX din data de 04.12.2012, ce a fost comunicată condamnatului de către Biroul executări penale la Penitenciarul B_______, unde C_________ I__ se afla încarcerat în executarea unei pedepse, s-a solicitat acestuia să achite amenda aplicată prin sentința penală în sumă de 1.000 lei, în termen de 3 luni, acesta fiind avertizat și asupra consecințelor pe care le atrage neexecutarea cu rea credință a sancțiunii.

Reține Tribunalul că în data de 11.12.2013, condamnatul C_________ I__ a fost liberat condiționat din executarea unei alte pedepse, privativă de libertate, conform sentinței penale nr. 3046/06.12.2013 a Judecătoriei B_______ pronunțată în dosarul nr. xxxxx/193/2013, iar că acesta nu și-a executat obligația de plată a amenzii, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

De asemenea, condamnatul C_________ I___ nu a făcut nici un demers în sensul de a i se eșalona la plată amenda penală de executat, pentru ipoteza în care veniturile sale nu ar fi îndestulătoare spre achitarea ei integral și nici nu a dovedit în instanță că neplata amenzii s-ar datora lipsei de mijloace materiale.

D____ urmare, și cum anchetele sociale întocmite în cauză au relevat că C_________ I__ nu ar avea obligații familiale și că ar fi plecat din țară, apare întemeiat a se aprecia că acesta nu a voit să-și îndeplinească obligația de plată a amenzii penale, acționând cu intenție directă în atare sens, cu „rea – credință” în înțelesul art. 63 ind.1 Cod penal 1969, aplicabil în speță, în conformitate cu art.14 alin.1 lit. a din Legea nr.187/2012.

Așadar, văzând că s-a respectat și prevederea cu privire la întinderea maximă a pedepsei închisorii, impusă de textul de lege menționat, se impune concluzia că sentința penală nr. 666/20.03.2015 a Judecătoriei B_______ este legală și temeinică, încât se cuvine ca ea să fie menținută.

Văzând și dispoziția art. 275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C_________ I__, fiul lui G_______ și A__, născut la data de 21.01.1983, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în satul Cordul, oraș Flămânzi, județul B_______ împotriva sentinței penale nr. 666/20.03.2015 a Judecătoriei B_______, pe care o menține.

Obligă pe contestator să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus suma de 230 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce se va achita Baroului de Avocați B_______ din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2016.

Președinte, D___ A____ L____

Grefier, B____ C______ F_____

Red. Jud. D.A.L.

Jud. fond L______ A___ L______

Tehnored. B.C.F..

Ex. 4/15.02.2016