Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 44/2016

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ L___

Grefier M_______ B_______ V______

Pe rol fiind judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamant B_____ N___ și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, chemat în garanție A__ BUCUREȘTI, având ca obiect ,,anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată acordat în cauză; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;

Tribunalul constată că pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____ a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București.

Tribunalul, potrivit disp. art. 74 în referire la art. 62 și art. 64 NCPC încuviințează în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, cerere formulată de pârâtă.

Tribunalul constată că la prezentul termen de judecată procedura este legal îndeplinită cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu București, partea fiind citată în mod legal, dovada îndeplinirii procedurii de citare cu aceasta fiind semnată și ștampilată.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 255 NCPC, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, constatând că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.

Tribunalul rămâne în pronunțare pe excepțiile inadmisibilității și prematurității invocate de pârâtă prin întâmpinare, pe fondul cauzei și pe cererea de chemare în garanție.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii de față , reține următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G_____ sub numărul XXXXXXXXXXXXX reclamanta B_____ N___ a solicitat , în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____ , restituirea sumei de 3.609 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbrul de mediu , actualizată cu dobânda legală. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și în fapt acțiunea , reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite , în România , o taxă în sumă de 3.609 lei cu titlu de taxă pentru timbrul de mediu , taxă pe care reclamanta o consideră nelegală și discriminatorie.

În plus , în același sens , invocă și jurisprudența CJUE .

În drept , a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 , ale TCE și ale Constituției României.

În susținerea acțiunii , reclamanta a depus înscrisuri în copii certificate (filele 9 - 22).

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____ , legal citată , nu a fost reprezentată în fața instanței , dar a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității având în vedere că se solicită restituirea unei sume stabilite printr-o decizie administrativă , pentru care art. 10 și 11 din OUG nr. 9/2013 și art. 207 Cod procedură fiscală prevăd o cale specială de atac , precum și excepția prematurității. Pe fond , a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept , a invocat dispozițiile OUG nr. 9/2013 .

Pârâta AJFP G_____ a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București , solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții în prezenta cauză.

În motivarea cererii de chemare în garanție , pârâta a arătat că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat ci la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către A__ în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

În drept , a invocat dispozițiile art. 72 și următoarele Cod procedură civilă.

Legal citată , chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu București nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat întâmpinare .

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 21.01.2016 , instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București , cerere formulată de pârâtă.

Examinând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:

Prin Decizia de calcul privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. xxxxx/23.12.2013 ( fila 10 ) , AJFP G_____ a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării sumei de 3.609 lei cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule în vederea înmatriculării autovehiculului marca Opel , categoria M1, norme de poluare E4. Ca urmare , reclamanta a achitat în contul Trezoreriei G_____ suma astfel calculată , aspect dovedit cu chitanța _________ nr. xxxxxxx din 24.12.2013 (fila 9).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității , față de motivarea cererii de chemare în judecată , instanța reține că , în cauză , rambursarea timbrului de mediu se circumscrie procedurii „restituirii de sume" prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală , respectiv „aplicarea eronată a prevederilor legale" .

Problema vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei căi ori , dimpotrivă , parcurgerea obligatorie , în prealabil , a procedurii reglementate de art. 10 și 11 din OUG nr. 9/2013 ( aplicabilă în speță față de momentul achitării taxei ) , raportat la dispozițiile art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală.

Acțiunea judiciară având ca obiect restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei , cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.

Din această perspectivă , se impune a se preciza că existența art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or , un text de lege trebuie interpretat în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care n-ar produce niciunul.

Ca urmare , soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune și prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene , care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european , independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.

În fine , această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , respectiv a art. 13 , potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv , prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.

Or , parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul a timbrului de mediu , cu consecința previzibilă a respingerii contestației , fie ca tardiv formulată , fie ca nefondată , nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției , ci , dimpotrivă , reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.

Pentru aceste considerente , instanța constată că excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția prematurității sunt neîntemeiate , urmând a fi respinse ca atare.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea taxei , ca urmare a aplicării dreptului intern , respectiv a OUG nr. 9/2013 în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia .

În acest sens , Tribunalul reține că OUG nr. 9/2013 a abrogat Legea nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule și a introdus o nouă taxă denumită timbru de mediu , care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei pentru emisiile poluante , pe care a înlocuit-o în fapt , noua taxă se aplică , potrivit art. 4 , în următoarele cazuri:

„a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autovehicule și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autovehicule și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

Rezultă astfel că această taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România , ci și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România , în această formă , noua taxă pierzându-și caracterul discriminatoriu.

În ceea ce privește Cauza C-76/14, M____ M____ împotriva Instituției Prefectului - Județul B_____ - Serviciul public comunitar regim de permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor , pronunțată la data de 15.04.2015 , Tribunalul reține că aceasta analizează neutralitatea taxei stabilite prin reglementarea Legii nr. 9/2012 față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe și a concluzionat fără echivoc (paragraful 48) că scutirea instituită prin actul normativ intern incident a avut ca efect sustragerea de la plata taxei pentru emisii poluante a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza de față, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România în intervalul 01.01.xxxxxxxxxxxxx13, în vreme ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România în perioada ce interesează în cauză, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O astfel de scutire favorizează vânzarea autovehiculelor de ocazie existente în parcul național și descurajează importul unor vehicule similare, constituind o formă de discriminare indirectă, contrar art. 110 TFUE.

S-a reținut că articolul 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s‑a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă. În această privință, s-a arătat că scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe. În plus, o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.

S-a considerat de către CJUE că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, dar că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Cu privire la prima concluzie se observă că eliminarea discriminării create între autoturismul rulat provenit din alt stat membru și autovehiculele rulate naționale înmatriculate în România ar fi posibilă prin instituirea unei taxe și în acest din urmă caz, dar întrucât aceste taxe nu pot fi aplicate retroactiv chiar în ipoteza în care s-ar legifera în acest sens, singura modalitate de eliminare a discriminării existente este rambursarea taxei percepute reclamantului.

Astfel , se constată că hotărârea în Cauza M____ a fost pronunțată avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 9/2012 , iar cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul unui alt act normativ , respectiv OUG nr. 9/2013 .

Or , așa cum s-a reținut anterior , prin OUG nr. 9/2013 s-a introdus taxarea atât pentru autovehiculele rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate, nemaisubzistând o stare de discriminare în sensul Cauzei M____.

Pentru toate aceste motive , instanța apreciind că prezenta acțiune este nefondată , urmează să o respingă ca atare.

Văzând dispozițiile art. 453 din Noul C.p.c. , instanța va lua act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Față de această soluție dată acțiunii principale , în temeiul dispozițiilor art. 74 din Noul C.p.c. , instanța va respinge cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.

Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta B_____ N___ cu domiciliul procesual ales la C.I.A. G________ D_____ din G_____, ___________________, _________________, jud. G_____, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ cu sediul în G_____, ____________________, jud. G_____, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREȘTI cu sediul în București, ______________________________. 294, corp A, sector 6, ca fiind rămasă fără obiect.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare , care se va depune la Tribunalul G_____.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2016.

	Președinte, C_______ L___
	Grefier, M_______ B_______ V______

Red.C.L.

Tehnored.M.B.V.5ex/26.01.2015