Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2497/2015

Ședința publică de la 24 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ P______

Judecător V_______ P_____

Judecător C____ Ș_________

Grefier A________ V______

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare pronunțarea asupra recursului promovat de recurenta-reclamantă A________ C______ împotriva sentinței civile nr. 559/ CA din data de 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean N____, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.11.2015.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă 559/CA/16.12.2014 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A________ C______ în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean N____.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.

Recursul a fost timbrat cu suma de 100 lei, taxă judiciar de timbru.

Prin recursul declarat recurenta A________ C______ solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecand fondul cauzei să se admită acțiunea și să se anuleze Decizia nr. 4/26.02.2014 pentru campania 2012, precum și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nr. 166/10.01.2014 ca netemeinice și nelegale și exonerarea sa de la plata sumei de 11.519,34 lei; Decizia nr. 4¹ /26.02.2014 pentru campania 2011, precum și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nr. 165/10.01.2014 ca netemeinic și nelegal și exonerarea sa de la plata sumei de 11.519,34 lei și Decizia nr. 4² /26.02.2014 pentru campania 2010, precum și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nr. 164/10.01.2014 ca netemeinic și nelegal și exonerarea sa de la plata sumei de 8.734,37 lei.

În motivarea recursului reclamanta susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât interpretează în mod greșit înscrisurile deduse judecații, că au fost reținute doar susținerile pârâtei intimate, instanța de fond reținând că a început primul ciclu de 5 ani abia în anul 2009 ceea ce este greșit deoarece a preluat terenurile de la Consiliul Local Farcașa în anul 2009, terenuri care se aflau deja înscrise și incluse în Programul de plăți încă din anul 2007.

Arată că a modificat suprafața eligibila abia în anul 2012, atunci când a început un nou ciclu de 5 ani depunând la APIA cererea de plată nr. xxxxx din 03.05.2012 pentru suprafața totală de 31,55 ha și menționează că a diminuat doar suprafața din BF 352 de la 17,00 ha la 14, 20 pentru Campania 2012.

Arată că nu are posibilitatea tehnică de a măsura în concret toate suprafețele de teren înscrise în Programul de plăți și a acceptat în fiecare an calendaristic, la ghișeul APIA formularul tipizat în care este menționată o anumita suprafață de teren găsita la măsurători de specialiștii APIA, iar dacă nu ar fi semnat formularul, nu era primit dosarul și astfel era exclusă de la plăți.

Recurenta face un istoric al modului în care a devenit beneficiară a măsurilor de protecție pentru zona montana - plăți de agromediu, măsura 214, la data de 01.01.2010 și arată că a preluat primul contract încheiat pentru o perioada de 5 ani de către Consiliul local Farcasa, în anul 2007, că blocurile fizice nr. 481 în suprafața de 13,25 ha și nr. 352 în suprafața de 20,15 ha pășuni au fost menținute prin cereri inclusiv pentru Campania 2009.

Că, prin contractului de concesiune nr.3281/17.07.2009 și a Declarației (formular tipizat) de transmiterea/preluare a unor parcele din declarația de suprafața pentru care s-au solicitat plați de agromediu datată 01.01.2010, a preluat de la CL Farcașa cele 2 blocuri fizice în suprafața totală de 31,67 ha, respectiv BF 481 (PARCFI.A 46) în suprafață de 13,25 ha notata 2a, si BF 352 (________________________ de 18,42 ha notată la, preluatul contractul inițial al Consiliului Local și a depus succesiv în anii următori cerere de plați de agromediu pe măsura 214 pentru 3 suprafețe de teren respectiv cele 2 blocuri fizice preluate de al CL Farcașa la care a adăugat o noua suprafață arendată respectiv BF 484.

Astfel, prin cererea nr. xxxxx/19.05.2010 pentru 3 parcele însumând 32,77 ha respectiv BF 352 (________________________ de 18,42 ha, BF 481 (________________________ de 13,25 ha și BF 484 în suprafața de 1,10 ha pentru Campania 2010, prin cererea nr. xxxxx/16.05.2011 pentru suprafața totală de 31,35 ha menținând cele 3 parcele, precum și întinderea BF 481 si 484, menționându-se că fiind diminuată doar suprafața din BF 352 de la 18,42 ha la 17 ha, pentru Campania 2011, iar la finalul anului 2011 a încheiat perioada primilor 5 ani de contract cu APIA.

Că în anul 2012, a început un nou ciclu de 5 ani depunând la APIA cererea de plată nr. 23 106 din 03.05.2012 pentru suprafața totală de 31.55 ha menționându-se ca fiind diminuata doar suprafața din BF 352 de la 17,00 ha la 14, 20 pentru Campania 2012, în anul 2013 a depus cererea nr. 433 1 8/15.05.2013 pentru suprafața totală de 25,95 ha fiind menținută suprafața de 1,10 ha în BF 484 și menționându-se ca fiind diminuată atât suprafața din BF 352 de la 17,00 ha la 12,74, cât și suprafața din BF 481 de la 13,25 ha la 12,11 ha.

Cu privire la mențiunile privind diminuarea suprafețelor din blocurile fizice nr. 352 și 481 precizează că în realitate aceste blocuri fizice nu au suferit modificări în privința întinderii suprafețelor declarate inițial de către Consiliul Local Farcașa, că ghișeele instituției APIA N____ lucrează defectuos, în sensul ca este mereu aglomerație, la ghișeu nu își explică nimeni nimic în legătura cu modificările din cererile tipizate care pe care le semnezi, pentru ca altfel îți pierzi rândul și riști sa mai pierzi alte zile bune pentru a sta la coada și a "beneficia " de același tratament sau riști sa nu își primească dosarul și să nu beneficiezi de plată , aspect pe care a dorit sa-1 dovedească cu martori, dar instanța i-a respins proba.

Susține că înscrierea suprafețelor din blocurile fizice din cerere a efectuat-o în fapt funcționarul de la ghișeu care ia datele din calculator dintr-o baza de date incerta și _________________________ de la un an la altul, fără fi convocați și fără a participa la măsurătorile întreprinse de APIA și că este obligată să restituie banii primiți sub forma de ajutor.

Că, existenta pe teren și întinderea acestor doua blocuri fizice BF 481 si 352 este confirmată și de planurile parcelare întocmite de Primăria Farcașa pentru anul 2014 , schițe depuse la dosar odată cu acțiunea precum și amenajamentul silvopastoral deținut de Primăria Farcașa pentru anul 2014 în care la punctul Râul Sasului este înscrisă suprafața de 34,4 ha deci nu poate fi vorba de o diminuare care să conducă la sancționarea sa, că a contestat formularul de corecție pentru că pe baza acestor rezultate APIA operează modificări/diminuări ale suprafețele din baza de date în timpul derulării programului întrucât acest lucru conduce chiar la sancționarea fermierilor și greșit,, în procesele verbale de control, se menționează în mod expres faptul că " în anul ....ati declarat suprafața de ...ha " ca și cum aceasta declarație reprezintă voința sa, când de fapt cele menționate în cereri reprezintă "formularul tipizat " gata completat de către funcționalul APIA.

Afirmă că a solicitat instanței de fond administrarea probei cu expertiza tehnică topo-cadastru pentru a se compara suprafețele înscrise în amenajamentul silvopastoral cu suprafețele înscrise în planul cadastral al comunei Farcașa și cu suprafețele înscrise în "declarațiile" depuse de recurentă la APIA, pentru a se vedea ca aceste suprafețe sunt eligibile și nu au fost diminuate în realitate, dar proba i-a fost respinsă, că procesele verbale de control sunt foarte lapidare, sunt formale, sunt înșiruite diverse Regulamente europene alte acte normative, dar o explicație logica, simpla și clară nu există.

Prin întâmpinare intimata reia prezentarea situației de fapt, așa cum aceasta a fost expusă prin întâmpinarea formulată la judecata în primă instanță a cauzei și, cu privire la motivele de recurs, arată că instanța de fond a stabilit corect că termenul de 5 ani începe să curgă din anul 2009, având în vedere declararea unei suprafețe mai mari cu 2 ha pentru blocul fizic declarat în 2008, că recurenta a declarat în fiecare an suprafețe modificate față de cele pentru care și-a asumat angajamentul, că micșorarea suprafețelor a fost confirmată prin verificarea la fața locului, că ajutorul se acordă pentru suprafețele eligibile și nu pentru cele acoperite cu vegetație forestieră sau cu construcții, că și concendentul a fost sancționat pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin cererea de acordarea a plăților directe.

Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 494 din Codul de procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta nu și-a motivat în drept cererea de recurs și nici nu a precizat în cursul soluționării recursului, pe care din motivele de recurs, din cele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă își întemeiază recursul.

Așa fiind, examinând cererea de recurs formulată de reclamantă, instanța constată că reclamantă invocă atât netemeinicia hotărârii instanței de fond, rezultând din modul în care aceasta a interpretat probele administrate în cauză și a stabilit situația de fapt, cât și interpretarea și aplicarea greșită a dreptului material.

Instanța de recurs va avea în vedere că, potrivit art. 483 alin. 3 din Codul de procedură civilă, recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanței ierarhic superioare examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 488 alin. 1 din Codul de procedură civilă, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8, hotărârea recurată urmând a fi verificată sub aspectul modului în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile dreptului material.

Prin actele administrative contestate au fost stabilite în sarcina recurentei o creanță bugetară în cuantum de 8734,37 lei și câte 11.519,34 pentru perioada de 2 ani, reprezentând contribuție europeană și bugetară pentru plăți directe în cadrul măsurii 214, pachet de agro-mediu.

Ajutorul pentru suprafață solicitat de reclamantă este reglementat prin art. 36 alin. 1 lit. a pct. IV și art. 39 din Regulamentul 1698/2005.

Potrivit art. 39 alin. 2 teza I din Regulament, plățile pentru agro-mediu se acordă agricultorilor care își asumă voluntar angajamente în favoarea agro-mediului, angajamente pentru termene de la 5 la 7 ani, așa cum dispune alin. 3. De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 din Regulament, orice beneficiar de plăți în conformitate cu articolul 36 litera (a) punctele (i)-(v) și cu articolul 36 litera (b) punctele (i), (iv) și (v) respectă, pentru întreaga exploatație, cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în anexele II și III la acesta.

Potrivit art. 51 alin. 1 din Regulament, în cazul în care cerințele legale în materie de gestionare sau bunele condiții agricole și de mediu nu sunt respectate în orice moment dintr-un an calendaristic dat (denumit în continuare „anul calendaristic în cauză”) și nerespectarea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni direct imputabile beneficiarului care a depus cererea de plată în temeiul articolului 36 litera (a) punctele (i)- (v) și al articolului 36 litera (b) punctele (i), (iv) și (v) în anul calendaristic în cauză, valoarea totală a acestor plăți acordate sau care urmează să fie acordate respectivului beneficiar în legătură cu anul calendaristic în cauză este redusă sau exclusă în conformitate cu normele detaliate menționate la alineatul (4).

Plățile aferente măsurii 214 prevăzute de Regulamentul 1698/2005 au fost implementate în legislația internă în anul 2008, prin din HG 224/2008, hotărâre care prin art. 15 stabilesc obligații specifice pentru fermierul care solicită sprijinul prevăzut de regulament.

Așa cum a reținut instanța de fond, în cadrul acestei măsuri, în anul 2008, pentru blocurile fizice 481 și 352 a depus cerere de acordarea plăților în cadrul măsurii 214 Unitatea Administrativ Teritorială – ___________________________________ angajamentul acesteia pentru cele două blocuri fizice, în anul 2010, termenul de 5 ani pentru obligațiile asumate de __________________________ de reclamantă, împlinindu-se în anul 2013, iar la data verificărilor efectuate de pârâtă s-a constatat că aceasta are suprafață supra-declarată de 27.52 Ha în loc de 31,35 ha cât s-a obligat să o mențină în termenul de 5 ani la care s-a obligat.

Regulamentul 1698/2005, prin art. 51 alin. 4, consacră și limitele generale reducerilor care pot fi aplicate, limite care sunt diferențiate după cum fermierul este neglijent sau este de rea-credință. Astfel, potrivit lit. a din alin. 4, în caz de neglijență, procentul reducerii este de maxim 5 %, iar în caz de nerespectare repetată, de 15%, iar potrivit lit. b, în caz de nerespectare deliberată, în principiu, procentajul reducerii nu poate fi mai mic de 20 % și poate ajunge până la excluderea totală din unul sau mai multe regimuri de ajutor și se poate aplica pe durata unuia sau a mai multor ani calendaristici.

Reclamanta susține că a fost de bună credință în declararea suprafețelor blocurilor fizice preluate de la ________________________ vedere că acestea nu au fost măsurate atunci când s-a încheiat contractul de concesiune cu primul declarant.

Aceste aspecte invocate prin cererea de recurs se circumscriu însă raporturilor juridice contractuale întemeiate pe contractul de concesiune, iar în situația în care co-contractantul său a contractat omițând să îi aducă la cunoștință aspectele referitoare la suprafața de teren eligibilă sub aspectul măsurii 214 pe care recurenta se obliga să o continue, poate, eventual, să deschidă calea acesteia la daune contractuale dacă sunt întrunite condițiile unei astfel de răspunderi.

Buna sa credință din raporturile contractuale cu proprietarul terenului concesionat nu poate să înlăture obligația de a solicita plata în cadrul măsurii 214 pentru suprafața de teren eligibilă sub acest aspect, ceea ce impunea ca recurentă să stabilească suprafața reală pentru care a solicitat plata în cadrul acestei măsuri, încălcarea acestei obligații constituind neglijența la care se referă art. 4 lit. a din Regulamentul 1698/2005.

În ceea ce privește termenul de 5 ani pentru care s-a obligat să mențină suprafața pentru care a solicitat plăți directe în cadrul măsurii 214 din Axa II, instanța de fond, în baza interpretării probelor administrate, a stabilit că acesta a început să curgă din 2009, termenul împlinindu-se în anul 2013 la expirarea căruia recurenta era eliberată de obligația asumată prin preluarea angajamentului de la _______________________ această dată fiind obligată să mențină atât blocul fizic declarat cât și suprafața eligibilă a acestuia.

În consecință, constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate de recurentă prin cererea de recurs, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă A________ C______ –___________________________ împotriva sentinței civile nr. 559/ CA din data de 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul N____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean N____ – Piatra N____, M____ V______ nr. 32 județ N____, ca nefondat, cu opinia separată a judecătorului Ș_________ C____ care este pentru admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2015.

ptr. Președinte, C______ P______ - aflată în C.O. - semnează Președinte Instanță	Judecător, V_______ P_____	Judecător, C____ Ș_________
	Grefier, A________ V______

OPINIE SEPARATA

Apreciez că recursul trebuia admis, iar pe fondul cauzei trebuia anulate decizia APIA nr. 4/26.02.2014 și procesul verbal nr. 165/10.xxxxxx, pentru greșita aplicare a legii.

Astfel, Regulamentul CE nr. 65/2011 stabilește, cu putere superioară legilor și practicilor interne, atât sancțiunile ce pot fi aplicate pentru declararea în plus a suprafețelor de pășune, cât și procentul (întinderea) acestora și perioada pentru care pot fi aplicate.

Rezultă, din actele dosarului și din decizia pronunțată de pârâtă, că pentru aniii 2010.2011 și 2012, în care s-au admis cererile de plată, pârâta a aplicat sancțiunile prevăzute de art. 16 Regulamentul CE nr. 65/2011, prin reținere la sursă. Nu există alte prevederi comunitare, menționate sau nu în actele a căror anulare s-a solicitat, care să-i permită pârâtei aplicarea altor sancțiuni sau cumularea lor, cu atât mai mult cu cât deciziile de admitere la plată pe anii 2010, 2011 și 2012, aplicaseră sancțiunile în funcție de suprafețele constatate la control, ceea ce arată nelegalitatea evidentă a actelor prin care de fapt se reduc, a doua oară, plățile deja admise.

Pârâta APIA N____ a emis cele două acte fără bază legală, deoarece aplicat sancțiuni (reduceri) retroactive pentru abateri unde nu erau permise cumulări de sancțiuni (sancțiuni multianuale), încălcându-se grav următoarele dispoziții legale:

- art. 16 alin. 6 din Regulamentul CE nr. 65/2011, prin aceea că a aplicat sancțiuni neprevăzute de aceste text de lege și nici de legislația internă, subordonată normei europene, aplicând o sancțiune „multianuală” și deci nelegală, deși anterior aplicase corect sancțiunile prevăzute de art. 16 Regulamentul CE nr. 65/2011, pentru anii în discuție;

- art. 18 alin. 1 paragraful al doilea coroborat cu alin. 1 paragraful 1 lit. b) din Regulamentul CE nr. 65/2011– invocat de pârâtă în fața instanței de recurs este neaplicabil în speță, fiindcă permite excluderi și recuperări ale „sumelor deja plătite în anii precedenți” în cadrul măsurii 214 – Plăți de Agro Mediu și în cazul încălcării angajamentelor - numai pentru încălcarea altor criterii de exigibilitate decât cele privind mărimea suprafeței declarate sau numărul de animale declarat – lit. b), față de art. 16 din același regulament care nu conține o astfel de reglementare; este evident că plățile nu pot fi recuperate decât dacă acestea privesc alte condiții privind regimul ecologic/numărului de animale, dar nu pot fi aplicate condiției de exigibilitate privind suprafața declarată, dispozițiile art. 18 alin. 1 paragrafului al doilea fiind de strictă interpretare și aplicare .

Cu alte cuvinte, în speță legislația comunitară permitea numai sancțiunea anuală pentru declararea în plus a suprafețelor pentru care se solicită sprijin (care s-au și aplicat prin reținere la sursă), pe când pârâta a aplicat sancțiuni „sumelor deja plătite în anii precedenți pentru angajamentul respectiv”- conform art. 18 alin. 1 paragraful 2, deși art. 18 alin. 1 paragraful 1 lit. b) din Regulamentul CE nr. 65/2011 prevede expres că sancțiunile prevăzute de acest text de lege pot fi aplicate numai pentru încălcări (abateri) ale altor criterii de exigibilitate „decât cele privind mărimea suprafeței declarate sau numărul de animale declarat;” este deci evident că plățile din anii 2010, 2011 și 2012 nu puteau fi reduse încă o dată și cumulativ cu cele aplicate pentru anii precedenți, decât dacă se constata în anul 2013 încălcarea altor condiții de exigibilitate, cum ar fi cele prevăzute la art. 18, 19 din Regulamentul CE nr. 65/2011, dar nu puteau fi aplicate condiției de exigibilitate privind suprafața declarată (art. 16) sau privind numărul de animale (art. 17), dispozițiile art. 18 alin. 1 paragrafului al doilea fiind exprese în acest sens.

Soluția instanței de fond și a celei de recurs este cu atât mai nedreaptă cu cât art. 5 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 65/2011 prevede expres că obligația de rambursare a unei plăți necuvenite „ nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil”; în condițiile în care reclamanta a arătat că nu poate măsura suprafața cu mijlocele pe care le are pârâta și având în vedere că titlurile de proprietate din Româna, emise în temeiul Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de retrocedare, nu au avut la bază măsurători din satelit, erorile de determinare a suprafețelor declarate fiind deci imputabile autorităților statului, precum și faptul că același stat nu a întocmit cadastrul general, așa cum s-a obligat prin Legea nr. 7/1996, instanțele trebuiau să rețină buna credință a reclamantei și să constate că acesteia nu-i pot fi imputate erori pe care, în mod rezonabil, nu putea să le detecteze în teren.

Fiind vorba de absorbția fonduri comunitare, care interesează în mod direct dezvoltarea în ansamblu a României, motivul de recurs privind greșita aplicare a legii de către pârâtă și de către instanța de fond este la rândul său de ordine publică și putea și trebuia să fie invocat și din oficiu.

Pentru aceste considerente soluția corectă era admiterea recursului și anularea actelor emise de pârâta APIA N____.

JUDECĂTOR,

C____ Ș_________

Red.___________________>

Red.dec.rec. V.P / 21.12.2015

Red. op. separată dec. rec. C. Șt / 30.12.2015

OP / 30.12.2015 / 4 ex.