Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- obligația de a face -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1418

Ședința publică din 28 noiembrie 2013

PreședinteAndrieș C_______

JudecătorAnton Ș_______ – F____

JudecătorCiută O___

GrefierHuțuleac L______

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S.C. M_____ C____ SA B_______, cu sediul în municipiul B_______, _________________, județul B_______, împotriva deciziei nr. 55 A, pronunțată de Tribunalul B_______ – Secția civilă – în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, lipsesc părțile, respectiv reprezentantul recurentei și pârâtul-intimat S____ V_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei, după care, în conformitate cu dispozițiile art. 159¹ Cod procedură civilă, introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, verificându-și competența, în raport de dispozițiile art. 3 pct. 3 raportat la art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța se declară competentă din punct de vedere general, material, cât și teritorial în soluționarea cauzei.

Având în vedere lipsa părților cauza este lăsată la a doua strigare.

La cea de-a doua strigare lipsesc părțile.

Instanța văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2012, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, pe rolul Judecătoriei B_______, reclamanta S.C. ,,M_____ C____” S.A. B_______ a chemat în judecată pe pârâtul S____ V_____, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să permită accesul persoanelor împuternicite de societatea reclamantă, având calitatea de furnizor de energie termică, în interiorul apartamentului proprietatea pârâtului, apartament care este racordat la sistemul centralizat de termificare, pentru a proceda la deconectarea acestuia de la rețelele și instalațiile de termoficare, respectiv blindarea caloriferelor din aceste apartament.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 1875T din octombrie 2010 încheiat cu pârâtul, a livrat agent termic, că acest contract nu a fost însușit prin semnătură de către pârât, însă acesta a beneficiat de energia termică livrată fără a achita contravaloarea acesteia, că, în pofida insistențelor sale pentru semnarea contractului, pârâtul a fost căutat în nenumărate rânduri, un exemplar de pe contract fiind lăsat acestuia, că debitorul, deși nu l-a semnat, nici nu a returnat și nici nu a înaintat obiecțiuni cu privire la prevederile acestuia. De asemenea, reclamanta a mai arătat că pârâtul nu a achitat contravaloarea energiei termice consumate, facturile fiind necontestate, că a informat pârâtul că, în situația în care în termen de 5 zile de la comunicarea preavizului de suspendare a energiei termice, nu achită sumele datorate, va proceda la sistarea furnizării energiei termice, iar, conform procesului verbal de constatare din data de 29.09.2011, pârâtul nu a fost găsit la domiciliu.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 38 alin.1 lit. c) din Legea nr. 325/2006.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Legal citat, cu mențiunea dispozițiilor art. 118 și ale art. 225 Cod procedură civilă, pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță, și nici nu a solicitat administrarea vreunui probatoriu în apărare.

Prin sentința civilă nr. 9496 din data de 20 decembrie 2012, Judecătoria B_______ a respins cererea având ca obiect obligația de a face privind pe reclamanta S.C. ,,M_____ C____” S.A., în contradictoriu cu pârâtul S____ V_____, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate judecătoria a reținut că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 59 din mun. B_______, ___________________, _______________, jud. B_______. În baza contractului nr. 1875T/01.10.2010 ( filele 11-12), reclamanta a emis facturi fiscale pe numele pârâtului în valoare totală de 923,55 lei din octombrie 2010 până în februarie 2012, conform fișei depuse de către reclamantă ( filele 8-10). De asemenea, instanța a reținut că reclamanta se prevalează în prezenta cauză de existența unui contract de furnizare a energiei termice emis pe numele pârâtului, dar care nu a fost însușit de către pârât prin semnătură.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut că, pentru a fi justificată o cerere de a permite reprezentanților reclamantei accesul în apartamentul pârâtului, ar fi fost necesară dovada faptului încheierii unui contract între părți din care să rezulte că reclamanta furnizează energie termică în apartamentul în care aceasta solicită accesul; deși reclamanta a depus la dosar contractul anterior menționat emis pe numele pârâtului ( filele 11-12), instanța a reținut că acesta nu este semnat de către pârât și, prin urmare, neînsușit în conținutul lui, implicit cu privire la obligația de a permite accesul în apartament, de către pârât. Astfel, existența unui contract încheiat între părți ( semnat de către toate părțile, nu doar de către reclamantă) ar fi avut natura de a confirma faptul că reclamanta furnizează energie termică în apartamentul pârâtului, împrejurare acceptată de către pârât și în privința căreia acesta are cunoștință de obligația de a permite accesul în apartamentul său pentru debranșare în caz de neplată, această obligație fiind una previzibilă și accesibilă. Ori, reclamanta nu a probat existența unui astfel de contract în condițiile în care cel depus la dosar nu este semnat de către pârât astfel încât cererea reclamantei apare ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând soluția pronunțată pentru că instanța a interpretat greșit situația dedusă judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și neîndoielnic a actului juridic.

În motivare apelanta a arătat că instanța soluționând cauza a dispus respingerea acțiunii noastre ca neîntemeiată, pe motivul că între părți nu au existat raporturi contractuale care să justifice cererea formulată de obligare de a permite accesul în apartamentul proprietatea pârâtei.

În ceea ce privește încheierii unei convenții individuale apelanta a arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul cererii de chemare în judecată, S.C. M_____ C____ S.A B_______ a facturat pârâtului consumul de energie termică în baza Actului adițional la Contractul de furnizare energie termică nr. 29T/01.10.2010 încheiat cu Asociația de proprietari nr. 29 B_______, asociație căreia îi este arondat apartamentul debitorului.

Prin acest act adițional, Asociația de proprietari nr. 29 B_______ a împuternicit societatea la repartizarea, facturarea si încasarea c/val serviciilor pe care le furnizează.

S.C. M_____ C____ S.A B_______ are dreptul legal de a încheia cu pârâtul CONVENȚIE de facturare individuală a energiei termice, dar întrucât deși a fost găsit la domiciliu pentru a semna această convenție a refuzat acest lucru, noi am făcut uz de prevederile Contractului de furnizare energie termică nr. 29T/01.10.2010 cât și de cele ale Actului adițional nr. 1 încheiat la acest contract.

A considerat apelanta ca fiind important de precizat faptul că dat fiind caracterul centralizat al sistemului de furnizare a energiei termice, prin instalații comune, în condominii, societatea furnizoare nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita ori ar permite debranșarea din interior.

Cum pârâtul și-a însușit dar nu a achitat facturile de energie termică la termenele scadente s-a emis preavizul de sistare a furnizării energiei termice, prin care s-a adus la cunoștința proprietarului că după trecerea unui termen de 5 zile, reprezentantul furnizorului de energie termică se va prezenta pentru a blinda caloriferele existente în apartamentul acestuia, confirmat de primire prin semnătură și prin indicarea unui nr. de telefon de contact.

A mai arătat apelanta că nu este de acord cu motivarea instanței cum că „simpla mențiune a semnăturii și a numărului de telefon nu este suficientă pentru a proba faptul că pârâtul a luat la cunoștință de previzul emis de reclamantă", cât și faptul că nu am fi făcut demersuri ptr. recuperarea debitelor înregistrate de pârât.

Conform dispozițiilor art. (38) alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 325/2006 - serviciului public de alimentare cu energie termică, act normativ ce reglementează serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii au obligația de a permite accesul operatorului care are și calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau pe proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora, ori pentru debranșarea I deconectarea instalațiilor în caz de neplată sau de avarie, ceea de formează în drept o stare de necesitate. În cauză au făcut dovada existenței preavizului și a comunicării acestuia, există necesitatea accesului în apartament deoarece în caz contrar ar fi vorba de o debranșare a tuturor proprietarilor determinată de o singură persoană care nu înțelege să-și plătească datoriile; precum și refuzul pârâtului de a accepta accesul reprezentanților furnizorului în apartament, dând dovadă de rea-credință, creând în mod intenționat un prejudiciu societății furnizoare, neavând nici un interes serios și legitim acordării accesului necesar debranșării, prin neefectuarea nici unei plăți de la data introducerii acțiunii.

Concluzionând, apelanta a arătat că, odată neîndeplinită sarcina achitării contravalorii serviciilor convenite furnizorul are dreptul de a sista furnizarea acestora și, în acest scop de a blinda rețelele și instalațiile de termoficare aflate în interiorul proprietății utilizatorului, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a permite o astfel de procedură, iar în cazul refuzului de colaborare din partea beneficiarului, furnizorul ar fi reținut să presteze în continuare servicii, chiar dacă beneficiarul acestora nu-și onorează obligația de plată, furnizorul fiind astfel prejudiciat.

Prin decizia nr. 64 A din 28 martie 2013 Tribunalul B_______ – Secția I Civilă – a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta - reclamantă S.C. ,,M_____ C____" S.A., prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 9496 din data de 20 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care a păstra-o în contradictoriu cu intimatul - pârât S____ V_____.

Apelul declarat este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 38 aliniat 1 litera c din Legea nr. 325/2006, utilizatorii de energie termică au obligația de a permite accesul operatorului care are calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora ori pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor, în caz de neplată sau avarie.

Reclamanta a furnizat pârâtului serviciile convenite, emițând facturile aferente perioadei octombrie 2010 - februarie 2012, cu o valoare totală de 923,55 lei, iar potrivit clauzelor contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor, sub sancțiunea calculării de penalități de întârziere și respectiv a suspendării furnizării agentului termic.

Cum această obligație nu a fost executată, reclamanta s-a deplasat la domiciliul pârâtului, prin reprezentantul său, în nenumărate rânduri, când pârâtul nu a fost găsit la domiciliu, reclamanta nefăcând dovada în cauză a refuzului nejustificat din partea beneficiarului de a permite accesul în imobil în vederea debranșării.

Însă, astfel cum a reținut și prima instanță pentru ca reclamanta să justifice o cerere de a permite reprezentanților ei accesul în apartamentul pârâtei, este necesară dovada existenței unui contract individual încheiat între reclamantă și partea pârâtă și nu a unui contract încheiat cu terțe persoane, acest contract individual fiind voința părților și, astfel, pârâtei îi erau aplicabile obligațiile asumate în baza contractului sau a legii. Ori, nefăcându-se această dovadă, în mod legal prima instanță a respins acțiunea.

În concluzie, față de cele evocate, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta - reclamantă S.C. ,,M_____ C____" S.A. - B_______, prin reprezentant și a pătrat soluția primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. C____ SA B_______, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice.

În motivarea recursului a arătat că în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr. 1875T din 10.10.2010 încheiat între societate în calitate de furnizor – vânzător și S____ V_____, având calitatea de consumator – beneficiar, S.C. M_____ C____ SA B_______ a livrat agent termic.

Contractul de furnizare a energiei termice nr. 1875 T din octombrie 2010 nu a fost însușit prin semnătură de către pârât, însă acesta a beneficiat de energia termică livrată de către societatea de furnizare, fără să achite contravaloarea serviciului prestat.

Din documentele anexate acțiunii rezultă fără echivoc că pârâtul a beneficiat de energie termică și apă caldă de consum ce i-au fost furnizate contractual, neachitarea prețului cuvenit serviciilor prestate atrăgând acționarea acesteia în judecată.

Contractul a dat naștere, potrivit prevederilor art. 7 pentru recurentă, a dreptului de a factura la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică determinate potrivit prevederilor legale cât și de a încasa contravaloarea serviciilor prestate.

Obligația pârâtului conform Contractului de furnizare a energiei termice – fiind de a achita integral și la termen contravaloarea facturilor emise, rezultă din dispoziția art. 8 pct. 1 din Contract.

Pârâtul deși a beneficiat de energia termică livrată, facturile nefiind contestate nu a achitat contravaloarea energiei termice consumate, la termenele scadente, așa cum reiese din Fișa analitică a acestuia.

Motivat de neplata la termen a facturilor restante și având în vedere prevederile art. 38 alin. 1 lit. c din Legea nr. 325/2006 – serviciul public de alimentare cu energie termică, precum și prevederile art. 17 pct. 1 lit. c din contractul nr. 1875 T din octombrie 2010, a informat pârâtul că în situația în care în termen de 5 zile de la comunicarea preavizului de suspendare a energiei termice nu achită sumele datorate, vor proceda la sistarea furnizării energiei termice.

Cum pârâtul și-a însușit dar nu a achitat facturile de energie termică la termenele scadente s-a emis preavizul de sistare a furnizării energiei termice, prin care s-a adus la cunoștința proprietarului că după trecerea unui termen de 5 zile, reprezentantul furnizorului de energie termică se va prezenta pentru a blinda caloriferele existente în apartamentul acestuia.

Așadar, cum obligația de plată nu a fost executată, facturile nefiind contestate reprezentanții furnizorului s-au deplasat la locuința pârâtului, în data de 14.03.2012 respectiv 23.03.2012, lăsându-se înștiințare scrisă privind operațiunea de debranșare de la sistemul centralizat de încălzire și apă caldă.

Precizează că pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a contestat facturile emise, ceea ce constituie o recunoaștere a pretențiilor societății.

Critică motivarea instanței cum că „ este necesară dovada existenței unui contract individual încheiat între reclamantă și partea pârâtă și nu a unui contract încheiat cu terțe persoane, acest contract individual fiind voința părților”.

Conform dispozițiilor art. 38 alin. 1 lit. c din Legea nr. 325/2006 – serviciul public de alimentare cu energie termică, act normativ ce reglementează serviciul public de alimentare cu energie termică, utilizatorii au obligația de a permite accesul operatorului care are și calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau pe proprietatea sa, pentru verificarea funcționării și integrității acestora, ori pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor în caz de neplată sau de avarie, ceea ce formează în drept o stare de necesitate.

Conform prevederilor art. 1556 Cod civil, în materia contractelor sinalagmatice, una din părți are posibilitatea de a refuza să-și îndeplinească propria obligație, dacă cealaltă parte nu își execută obligația corelativă.

Invocă acest principiu (excepția de neexecutare) cu mențiunea că date fiind aspectele tehnice invocate, furnizorul nu poate sista furnizarea agentului termic, întrucât pârâtul este în măsură să determine, în mod unilateral și abuziv, neaplicarea acestui principiu.

Se poate trage concluzia de aici că în absența obligației reglementate de legiuitor prin art. 38, un consumator are posibilitatea de a-și însuși, fără a achita, oricâtă energie termică dorește.

Prin urmare, atingerea adusă proprietății consumatorului de energie termică prin reglementarea obligației de a permite accesul în spațiul în care se află instalațiile de termoficare, apare ca deplin justificată, scopul său fiind acela al protejării intereselor legitime ale furnizorului.

În condițiile în care societatea furnizoare este constrânsă a furniza servicii neremunerate, i se cauzează un prejudiciu, dat fiind faptul că pârâtul a refuzat colaborarea în scopul unei debranșări pe cale amiabilă și nici nu a probat executarea obligației sale de plată.

Precizează că la data prezentei pârâtul S____ V_____ este în continuare clientul reclamantei, înregistrând un debit restant de 1690,96 lei debit superior celui menționat în cererea inițială), așa cum reiese din Fișa analitică.

Concluzionează că în acest domeniu, legiuitorul a instituit o _________ obligații pentru beneficiari, obligații care chiar dacă nu au fost asumate de către aceștia din urmă, trebuie respectate – utilizatorii au obligația de a permite accesul operatorului care are și calitatea de furnizor la instalațiile de utilizare a energiei termice aflate în folosința sau proprietatea sa pentru verificarea funcționării și integrității acestora ori, pentru debranșarea/deconectarea instalațiilor în caz de neplată sau de avarie.

În drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 483 – 502 Noul Cod de procedură civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.

În mod corect instanțele anterioare au apreciat că pentru a se justifica o cerere de a permite accesul reprezentanților societății reclamante în apartamentul pârâtului, în temeiul art. 38 alin. 1 lit. c din Legea nr. 325/2006, este necesară dovada existenței unui contract individual încheiat între cele două părți, în virtutea căruia reclamanta să aibă calitatea de furnizor, iar pârâtul pe cea de utilizator sau beneficiar.

Potrivit art. 5 pct. 36 din legea menționată, prin „utilizator de energie termică” se înțelege consumatorul de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică.

Or, în situația în care pârâtul nu este semnatar al Contractului de furnizare a energiei termice nr. 1875 T din 1.10.2010, nu are nici calitatea de beneficiar de drept al acestor servicii și nu i se pot opune obligațiile care i-ar reveni dacă ar fi avut calitatea de parte contractantă.

Constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat, având în vedere că în recurs – potrivit disp. art. 304 Cod procedură civilă – nu pot fi analizate aspecte care vizează netemeinicia deciziei atacate și văzând că nu sunt date alte motive de nelegalitate care pot fi invocate din oficiu de către instanță, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă , va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. M_____ C____ SA B_______, cu sediul în municipiul B_______, _________________, județul B_______, împotriva deciziei nr. 55 A, pronunțată de Tribunalul B_______ – Secția civilă – în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.

Președinte,Judecători,Grefier,

Red. A.C.

Judec. fond H_____ I.

A_______ D.

Tehnored. H.L.

Ex. 2/19.12.2013