R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX 4204

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4348

Ședința publică din 25 Iunie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M____ P____ - Judecător

Grefier. V______ B__

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta ____________, cu sediul în Baia M___, __________________/35, în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, ___________________ A; DIRECȚIA R________ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în Oradea, _______________________. 4, județul Bihor; A__________ NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 05.06.2012, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenele din 12.06.2012 și 18.06.2012, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față.-

Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamanta ____________ a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, DIRECȚIA R________ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ, A__________ NAȚIONALĂ A VĂMILOR București ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 774/01.06.2011 emisă de Direcția G_______ a Finanțelor Publice Maramureș; anularea în parte a deciziei de regularizare emisă sub nr. 1/16.02.2011; a procesului verbal de control nr. 9/16.02.2011, precum și a deciziilor nr. 762/10.03.2011 și nr. 830/18.03.2011 privind calcularea în continuare a accesoriilor presupus datorate, acte emise de pârâta din rândul 2; să se înlăture obligația de plată a sumei de 20.670 lei stabilită în sarcina reclamantei și reprezentând taxa vamală, comision vamal și TVA.

În motivarea acțiunii se arată că prin procesul-verbal de control încheiat la 16.02.2011 s-a stabilit faptul că, mărfurile importate la care se face referire prin acest înscris și însoțite de certificatele aferente nu beneficiază de regimul preferențial prevăzut de lege dat fiind lipsa unui răspuns în acest sens din partea Federației R___ urmare a corespondenței purtate, situație în care regimul preferențial acordat a fost anulat.

În acest sens s-a emis inițial în sarcina reclamantei o decizie pentru regularizare a situației DRS nr. 1/16.02.2011 și pentru o datorie totală de 39.087 lei.

Prin decizia nr. 774/01.06.2011 emisă de Direcția G_______ a Finanțelor Publice Maramureș, urmare a contestației fiscale depuse de către reclamantă, aceasta s-a admis în parte și s-a dispus exonerarea sa de la plata sumei de 18.417 lei RON, reprezentând dobânzi de întârziere calculate la datoria vamală începând cu data tranzitului vamal și până la data efectuării controlului ulterior. Totodată s-a dispus și anularea parțială a deciziei pentru regularizarea situației nr. nr. 1/16.02.2011 pentru aceeași sumă, însă s-a menținut la nivelul sumei de 20.670 lei, reprezentând debit principal.

În motivarea deciziei adoptate, pârâta de rând 1 a reținut referitor la debitul principal că întrucât reclamanta nu ar fi prezentat documente care să dovedească caracterul originar al produselor acoperite de certificatele prezentate bunurile importate nu ar corespunde condițiilor cerute de lege și prin urmare datoria vamală ulterior stabilită nu poate fi anulată.

Se susține că actele administrativ fiscale sunt nelegale în ceea ce privește debitul principal stabilit în sarcina reclamantei cu titlu al datoriei vamale în condițiile în care marfa achiziționată beneficiază de regimul preferențial prevăzut prin Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993.

Se susține că potrivit art. 2 pct. 1 lit. ”a” din O.U.G. nr. 1/25.01.1997 pentru ratificarea Protocolului privind definirea noțiunii de “produse originare” și metodele de cooperare administrativă … următoarele produse sunt considerate originare și anume: produsele obținute în întregime în Comunitate așa cum este și cazul mărfii importate de reclamantă.

Dovada originii produselor din Comunitate conform prevederilor art. 16 pct. 1 lit.”a” din același act normativ se poate realiza la import alternativ, fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor, fie prin întocmirea unei declarații pe factură sau orice document comercial care descrie produsele în cauză suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor și care provine de la exportator (denumit tot declarație pe factură conform prevederilor legale).

În urma verificării ulterioare a dovezii de origine în cauză și respectiv prin proces-verbal de control „a posteriori” datat la 16.02.2011, intimata de rândul 1 a constatat că societatea contestatoare deși a prezentat conform dispozițiilor legale în vigoare toate documentele necesare pentru regimul vamal solicitat, cu toate acestea „existând suspiciuni” nu se poate confirma că marfa în cauză ar fi originară în sensul prevederilor legale invocate și prin urmare nu ar beneficia de regimul preferențial prevăzut.

Se arată că pentru marfa achiziționată societatea reclamantă a deținut și prezentat înscrisuri doveditoare care confirmă caracterul de produs originar și atâta timp cât aceasta le-a prezentat cu ocazia tranzitului vamal și mai mult acestea au fost acceptate de către Biroul Vamal Sighet, în sarcina sa nu se poate stabili o obligație de plată a taxelor vamale la nivelul sumei indicate.

Întocmirea procesului verbal de control efectuat ulterior a avut la bază corespondența înaintată de către autoritățile străine și din care rezultă „deoarece până la data de 03.08.2010 nu s-a primit nici un răspuns și termenul de șase luni era expirat ... autoritățile competente din Rusia nu au răspuns solicitării ...”, astfel că i s-a sugerat intimatei a refuza acordarea preferințelor tarifare acordate la momentul importurilor enumerate prin procesul verbal de control.

Se concluzionează că atâta timp cât exportatorul nu a infirmat, iar reclamanta a prezentat înscrisuri confirmând încă o dată în plus originea mărfii importate, neexistând deci o informare nouă pentru reglementarea situației conform art. 78 alin. 3 din Regulamentul CEE, solicită a reține că prezenta acțiune promovată în vederea anulării actelor administrative care au stabilit o obligație fiscală în acest sens în sarcina sa este întemeiată, iar actele atacate sunt nelegale.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/203 republicată, art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În probațiune s-au depus Decizia nr. 774/01.06.2011, proces verbal a situației nr. 1/16.02.2011, Decizia nr. 762/10.03.2011, certificat de conformitate, documentația care a stat la baza actelor administrativ fiscale contestație.

Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține în fapt următoarele:

Prin Decizia nr. 774/01.06.2011 (filele 7 – 18) emisă de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice Maramureș a fost admisă contestația formulată de ____________, pentru suma de 18.417 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente datoriei vamale și anularea parțială a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1/16.02.2011 pentru această sumă, s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 20.670 lei reprezentând datoria vamală. Actul contestat de reclamantă și analizat de organul fiscal cu atribuții jurisdicționale a fost decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de controlul vamal nr. 1/16.02.2011 emisă de Biroul Vamal Sighet în baza procesului verbal de control nr. 9/16.02.2011.

Obiectul controlului finalizat prin încheierea procesului verbal de control încheiat la data de 16.02.2011 l-a constituit reverificarea declarațiilor vamale depuse în anul 2008 la Biroul Vamal Sighet de către declarantul vamal ____________ prin care a solicitat acordarea de preferințe tarifare pentru mărfurile importate din Federația Rusă sens în care s-a prezentat certificatul tip A nr. RO xxxxxxxxx A xxxxxx emis de Camera de Comerț și Industrie din Federația Rusă.

Ulterior în temeiul art. 94 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 privind dispoziții de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar, existând suspiciuni în legătură cu caracterul originar al mărfurilor și cu privire la îndeplinirea condiției privind transportul direct, prin adresa nr. 1737/10.06.2008, Biroul Vamal Sighet, prin intermediul Autorității Naționale a Vămilor, a solicitat controlul „a posteriori” a dovezii de origine a certificatului de circulație a mărfurilor tip A nr. RO xxxxxxxxx A xxxxxx.

Astfel, cererea de control s-a efectuat în temeiul art. 94 (în prezent 97t) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei, care prevede:

1. Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta secțiune.

2. Atunci când solicită o verificare ulterioară, autoritățile vamale ale statelor membre înapoiază autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A, factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. În sprijinul cererii de verificare se furnizează toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sun incorecte”.

Prin urmare, verificarea certificatelor de origine se efectuează de către autoritatea emitentă a acestor dovezi de origine din țara beneficiară exportatoare, în cazul de față Federația Rusă, aceasta fiind singura măsură să stabilească dacă, dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară.

Conform alin. 3 din articolul menționat anterior, rezultatele verificării se comunică autoritățile vamale ale statelor membre, în cazul de față trebuiau comunicate României, în termen de maximum șase luni de la data trimiterii cererii.

Art. 97t, alin. 3: „Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale ale statelor membre în termen de maximum șase luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară”.

Neprimind nici un răspuns de la autoritățile competente din Federația Rusă în termenul de șase luni specificat anterior, în temeiul art. 97t alin. 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei, autoritățile vamale din România au trimis o a doua comunicare, solicitând un răspuns cu privire la verificarea certificatului de origine Form A _______ xxxxxx, conform adresei nr. xxxxx/TFO/19.05.2009.

Autoritățile vamale din România, neprimind răspuns nici după cea de-a doua comunicare, au fost obligate să refuze acordarea de preferințe tarifare a mărfurilor acoperite de certificatul de origine trimis la control, în conformitate cu art. 97 alin. 5.

În concluzie, verificarea ulterioară a certificatelor de origine se face de către autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare, prin urmare toate documentele care ar fi putut să facă dovada caracterului originar al produselor în cauză, ar fi trebuit să fie prezentate de exportatorul acestor mărfuri (emitentul dovezii de origine) autorităților competente din Federația Rusă și nu trimise beneficiarului acestor mărfuri, care nu are nici calitatea și nici competența legală de a se pronunța asupra lor.

Potrivit art. 97t alin. 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei. „în scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză, iar autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor și ale tuturor documentelor de export aferente. Aceste documente se păstrează timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost emis certificatul de origine tip A”.

Prin urmare, înscrisurile prezentate de reclamantă în cauza de față, nu au nici o relevanță în dovedirea caracterului originar al mărfurilor acoperite de certificatul de origine _______ xxxxxx, pentru simplul motiv că, autoritatea emitentă a acestei dovezi de origine din țara exportatoare (Federația Rusă) este singura în măsură să efectueze verificarea și să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară. Autoritățile competente din această țară au dreptul să ceară orice dovadă și să realizeze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control considerat corespunzător, autoritățile Statului Român, inclusiv instanța de judecată, neputând efectua un control asupra conturilor și evidențelor exportatorului din Federația Rusă.

De asemenea, raportat la argumentele legale menționate mai sus, în lipsa unui răspuns din partea autorităților competente din Federația Rusă în termenele legale prevăzute de lege, deși au fost trimise două comunicări în acest sens de către autoritatea vamală din România, aceasta din urmă a fost îndreptățită să refuze acordarea preferințelor tarifare pentru mărfurile acoperite de certificatul de origine Form A _______ xxxxxx.

Referitor la celelalte documente prezentate, respectiv, declarațiile vamale de export din Federația Rusă, scrisoare de transport (CMR), certificat de conformitate, menționăm faptul că acestea nu sunt documente care atestă originea mărfurilor și prin urmare nu au nici o relevanță pentru cazul de față. Declarațiile vamale de export din Federația Rusă fac dovada că mărfurile au fost exportate din această țară, scrisoarea de transport este un document de însoțire a mărfurilor pe parcursul transportului și constituie dovada materială a condițiilor de încheiere a contractului de transport în traficul rutiere internațional de mărfuri, precum și dovada primirii mărfii de către transportator, iar certificatul de conformitate este un document care certifică că mărfurile acoperite de acesta sunt conforme cu anumite standarde/normative.

Pentru considerentele sus menționate acțiunea va fi respinsă potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea promovată de reclamanta ____________, cu sediul în Baia M___, __________________/35, în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, ___________________ A; DIRECȚIA R________ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în Oradea, _______________________. 4, județul Bihor; A__________ NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de azi 25 Iunie 2012.

PREȘEDINTEGREFIER

M____ P____ V______ B__

Red. M.P./13.07.2012

Tehnored. V.B./17.07.2012

6 ex.-