ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.224

Ședința publică din 17 septembrie 2014

P_________:R_______ C_____

GREFIER:G_______ K_____

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta G_____ A_____ M____ în contradictoriu cu Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta G_____ A_____ M____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara anularea deciziei nr. 2489/29.08.2013, de soluționare a contestației administrative, anularea deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu pretinsa debitoare ____________ și suspendare executării silite pornite în vederea recuperării debitului estimat la suma de 75.356.297 lei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

In motivare, s-a arătat că în mod netemeinic a fost atrasă răspunderea solidară a reclamantei, după efectuarea unui control de tip încrucișat, transformat apoi într-un control tematic, derulat într-un interval de aproximativ 7 luni împotriva debitoarei ____________, în mod superficial și lipsit de profesionalism, analizarea tuturor operațiunilor societății fiind dificilă, datorită dimensiunii excepționale a cifrei de afaceri a societății, inspectorii fiscali dovedind prejudecăți în stabilirea stării de fapt reale, urmare a suspiciunilor de fraudă formulate de autorități străine, prin comunicarea unor adrese de tip „antifraudă”, fiind încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei juridice controlate.

Cu toate acestea în cuprinsul deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu pretinsa debitoare ____________, s-a reținut că starea de insolvabilitate a persoanei juridice se datorează activității administratorului, apreciere considerată eronată în condițiile în care în dosarul de insolvență nu s-a reținut culpa administratorului statutar, o atare stare de fapt nefiind consemnată nici în raportul întocmit de administratorul judiciar, referitor la cauzele stării de insolvabilitate.

Mai mult, se arată, în urma controlului început la 3.08.2010, au fost sesizate organele de cercetare penală (P________ de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA), la data de 12.04.2011, însă până în prezent dosarul penal se află în stadiu de cercetări, nefiind soluționat astfel încât potrivit art.19 C.pr.penală (art.27 și 28 din Noul cod de procedură penală), acțiunea civilă trebuie să fie suspendată până la soluționarea cauzei penale.

Pe de altă parte, arată reclamanta, controlul derulat împotriva sa și ____________ este neconstituțional, în condițiile în care revine acelorași organe din subordinea Ministerului Finanțelor Publice atribuțiile de a constata și de a sancționa anumite nereguli, controlul fiind făcut cu subiectivism, prin stabilirea în sarcina societății a unor obligații pecuniare estimative, pretinzându-se ulterior ca reclamanta să stingă o atare creanță, deși aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă.

In această privință se arată că debitul în sumă de 75.356.297 lei este estimativ, nefiind stabilită până în prezent proveniența și cuantumul exact al acestei sume, aceasta fiind stabilită în baza mai multor acte de control contestate, fără a fi fost până în prezent soluționate acele contestații în mod irevocabil și fără a se fi finalizat în prealabil soluționarea sesizării penale adresate DNA.

Se mai arată că decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantei este netemeinică, întrucât perpetuează erorile existente în decizia de impunere emisă împotriva ____________, care a fost contestată de aceeași reclamantă, în calitate de reprezentant legal al societății, nefiind soluționată în mod irevocabil o atare contestație, pentru că în fapt controlul început în anul 2010, ce a avut ca efect emiterea deciziei de impunere nr.F-MC 67/4.03.2011 împotriva ____________, respectiv, a deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu această debitoare, a continuat și ulterior, în anii 2013-2014, procesul verbal de contravenție din 2.03.2011, prin care a fost sancționată societatea a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă a Tribunalului T____, că este prematură atragerea răspunderii solidare anterior soluționării dosarului de cercetare penală aflat pe rolul Parchetului de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, că în cazul admiterii cererii de anulare a deciziei de impunere emise împotriva debitoarei, decizia nr. 377/06.03.2013 ce face obiect al acțiunii de față nu ar mai produce efecte juridice, având caracter accesoriu față de acel act administrativ, că art.20 C.pr.fiscală stabilește obligația reprezentanților legali ai persoanelor juridice de a îndeplini obligațiile fiscale ale acestora din urmă, din averea proprie a entităților persoanei juridice, iar nu din patrimoniul lor, răspunderea pentru stingerea creanțelor fiscale revenind, potrivit art.25 alin.2 lit.c persoanei căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment, iar în conformitate cu art.27 alin.2 lit.a-e sunt stabilite în concret condițiile în care este posibilă răspunderea solidară a administratorului, fiind deci nelegală angajarea răspunderii sale, câtă vreme în cauza de faliment nu s-a stabilit răspunderea administratorului.

Cu privire la cererea de suspendare, s-a solicitat a fi avute în vedere motivele de fapt deja expuse.

O cerere cu petit similar a fost înregistrată la Tribunalul T____ sub nr.XXXXXXXXXXXX, reclamanta invocând în plus faptul că în mod nejustificat s-au considerat lipsite de interes criticile aduse în contestația administrativă împotriva legalității deciziei de impunere emisă împotriva ____________, în condițiile în care răspunderea sa solidară este atrasă sumele stabilite în sarcina acelei societăți, sens în care se subliniază că au fost stabilite creanțe fiscale în sarcina societății pentru plata unor obligații ce revin altor operatori economici, considerate firme fantomă de către inspectorii fiscali. Reclamanta detaliază argumente referitoare la stabilirea în mod eronat a unor obligații fiscale cu titlu de impozit pe profit și TVA în sarcina societății, arătând că aceasta a dovedit realitatea operațiunilor derulate.

Se mai arată că organele fiscale nu au dovedit îndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii sale solidare (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și culpa), subliniindu-se că nu se poate reține reaua credință a reclamantei pentru nedeclararea și neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale a ____________, fiind reținut doar comportamentul altor societăți cu care aceasta din urmă a intrat în raporturi juridice, eventuala activitate infracțională a acestora neavând impact asupra realității activității comerciale a persoanei juridice a cărei reprezentant a fost reclamanta.

Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2014, Tribunalul T____ a constatat întrunite condițiile NCPC, pentru a admite excepția de litispendență, dispunând alipirea celor două dosare.

Pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată cu menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative, precum și a capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite, susținând că sunt întrunite condițiile impuse de Codul de procedură fiscală pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei, pentru debitul stabilit în sarcina ____________.

Prin sentința civilă nr.2813/17.06.2014 Tribunalul T____ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, formulat de către reclamanta G_____ A_____ M____, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut suma impusă reclamantei depășește valoarea de 1.000.000 lei, așa încât, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 129 alin.2 pct.2, art. 130 alin.2 , art. 132 alin.1 și 3 C.proc.civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.XXXXXXXXXXXX, la data de 4.07.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 4.08.2014 a fost respinsă cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință.

În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv decizia nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu pretinsa debitoare ____________, contestația îndreptată împotriva acesteia, decizia nr. 2489/29.08.2013, de soluționare a contestației administrative, Ordonanța emisă la 4.06.2014 de P________ de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, în dosar nr.71/P/2011, decizia nr.1526/25.03.2014, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr.XXXXXXXXXX.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:

Reclamanta a îndeplinit funcția de administrator al ____________, societatea făcând subiect al unei inspecții fiscale, ale cărei concluzii au fost consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr.F-MC 67/4.03.2011, în baza căreia s-a emis decizia de impunere nr.F-MC 67/4.03.2011. In calitate de reprezentant al societății, reclamanta a contestat actul de impunere astfel emis, iar prin decizia nr.906.969/ 30.08.2011, s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative în temeiul art.214 alin.1 lit.a C.pr.fiscală, până la soluționarea de către P________ de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, a sesizării formulate de Direcția G_______ de Administrare a Marilor Contribuabili cu nr.xxxxxxx/12.04.2011. A fost contestată în instanță decizia de suspendare a contestației administrative, însă în dosar nr.XXXXXXXXXX, soluționată irevocabil la 25.03.2014, s-a menținut ca legală această decizie.

Sub nr.3777/6.03.2013 a fost emisă de către fosta DGFP T____, actuala Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara, decizia privind atragerea răspunderii solidare a reclamantei, ca persoană răspunzătoare pentru debitele societății în sumă totală de 75.356.297 lei, din care 42.864.410 lei – debit, 26.213.851 lei, dobânzi și 6.278.036 lei, penalități de întârziere.

In cuprinsul deciziei s-a reținut că ____________, prin administratorul R______ A_____ M____ (căsătorită G_____), a desfășurat activitate constând în achiziții și livrări intracomunitare, care nu are la bază operațiuni reale și a cărei valoare este de sute de milioane de euro, cu parteneri de afaceri cu sediul în alte state membre UE de tip „fantomă” și care, potrivit autorităților italiene, ar putea fi implicați într-o fraudă de tip „carusel”, că administratorul a acționat cu rea credință, urmărind, în fapt, nedeclararea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și implicit sustragerea de la plata acestora, că prin sentința civilă nr.419/14.08.2012 a Tribunalului T____ s-a dispus declanșarea procedurii de faliment față de ____________, administratorul judiciar preluând calitatea de lichidator judiciar, calitate în care a propus radierea societății, fără a lua măsuri de recuperare a debitelor acesteia, respectiv, că sunt întrunite condițiile art.27 alin.2 lit.d și art.28 alin.2 C.pr.fiscală, pentru angajarea răspunderii solidare a administratorului.

Reclamanta a contestat această decizie în procedura reglementată de art.205 și urm. C.pr.fiscală, iar prin decizia nr. 2489/29.08.2013, de soluționare a contestației administrative a fost respinsă ca neîntemeiată contestația, reținându-se că în principal contestatoarea critică legalitatea deciziei de impunere emisă împotriva ____________, că este lipsit de relevanță faptul că în procedura insolvenței nu s-a atras răspunderea administratorului, în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, motivele pentru atragerea răspunderii acestei persoane fiind reglementate în mod distinct de Codul de procedură fiscală, precum și că sunt îndeplinite condițiile art.27 alin.2 lit.d C.pr.fiscală pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, întrucât aceasta a avut o atitudinea pasivă, nefăcând nici un demers pentru stingerea obligațiilor bugetare în numele societății debitoare.

In speță sunt contestate decizia nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei față de debitele ____________ și decizia nr. 2489/29.08.2013, de soluționare a contestației administrative împotriva menționatei decizii, susținându-se că acestea sunt nelegale în sens larg.

Susținerile reclamantei nu pot fi reținute în speță, acestea vizând în cea mai mare parte nelegalitatea actului de impunere emis împotriva ____________. Or, astfel cum cu temei a reținut și organul de soluționare a contestației administrative în cazul reclamantei, nu face obiect al deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu pretinsa debitoare ____________ stabilirea debitelor societății, acestea fiind stabilite în decizia de impunere nr.F-MC 67/4.03.2011, contestată într-o procedură paralelă, care nu a fost încă finalizată de către autoritatea fiscală.

Este adevărat că reclamanta justifică interesul contestării deciziei emise împotriva societății, dat fiind că răspunderea sa se angajează în solidar pentru debitele persoanei juridice, însă acest interes nu poate fi valorificat decât în procedura paralelă menționată, dat fiind faptul că acele debite au fost stabilite prin actul de impunere din anul 2011, emis împotriva societății, iar prin actul administrativ fiscal ce face obiect al acțiunilor conexate de față.

Imprejurarea că acea procedură nu a fost încă încheiată nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei, tocmai datorită caracterului accesoriu al actului de impunere emis împotriva acesteia, față de cel prin care s-a stabilit debitul împotriva societății, rezultând astfel că o eventuală anulare sau diminuare a debitului stabilit în sarcina ____________ ar atrage în mod automat înlăturarea sau stabilirea răspunderii solidare a reclamantei pentru o sumă mai mică. Aceste evenimente se situează însă în timp la moment ulterior emiterii deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu pretinsa debitoare ____________, iar nu la un moment anterior sau cel mult concomitent emiterii acesteia, astfel încât nu se pot analiza drept cauze de nelegalitate și de anulare ale actului de impunere.

De asemenea, se constată că în mod temeinic organul de soluționare a contestației administrative a reținut în speță ca fiind lipsit de relevanță faptul că în dosarul insolvenței nu a fost atrasă răspunderea administratorului societății, în condițiile în care disp.art.27 C.pr.fiscală permit angajarea răspunderii solidare a acestuia, pentru stingerea creanțelor bugetare în condiții diferite față de cele din Legea nr.85/2006, aceste prevederi având caracter de normă specială față de cele din legea insolvenței, întrucât reglementează răspunderea administratorului pentru debitele societății constând exclusiv în creanțe fiscale, în timp ce menționata lege vizează angajarea răspunderii administratorului în alte condiții, pentru orice debit al persoanei juridice.

Or, normele speciale se aplică cu prioritate față de cele cu caracter general, rezultând astfel că organul fiscal este îndreptățit să angajeze răspunderea solidară a administratorului pentru stingerea creanțelor fiscale independent de luarea unei măsuri similare în temeiul Legii nr.85/2006, ori de câte ori constată îndeplinite condițiile impuse de art.27 C.pr.fiscală.

Imprejurarea că a fost admisă plângerea contravențională promovată de ____________ împotriva unui proces verbal de contravenție încheiat în cursul inspecției fiscale nu poate fi de asemenea valorificată pentru admiterea acțiunii, întrucât aceste susțineri, de altfel nedovedite, vădesc doar o eventuală nelegalitate a actului atacat cu plângerea contravențională, iar nicidecum al celor care fac obiect al acțiunii de față, neputându-se reține existența unor constatări de fapt sau de drept care ar putea influența soluția în cauza de față, câtă vreme nu s-a relevat existența unei legături între cele constatate cu putere de lucru judecat în hotărârile de soluționare a plângerii contravenționale.

De asemenea, nu s-ar putea considera prematură emiterea deciziei nr. 377/06.03.2013 prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei cu pretinsa debitoare ____________, ca urmare a faptului că nu a fost soluționată până în prezent contestația administrativă îndreptată împotriva actului de impunere emis împotriva societății ori procesul penal demarat la sesizarea inspectorilor fiscali, actul de impunere împotriva societății producând efecte juridice și prezumat legal, câtă vreme nu s-a făcut dovada desființării acestuia într-o procedură reglementată de lege. Prin urmare, contrar susținerilor reclamantei, se poate reține în baza acelui act juridic existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva ____________, pentru stingerea căreia s-a angajat răspunderea solidară a reclamantei.

Nu pot fi reținute în speță nici motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu referire la dispozițiile art.20 și 25 alin.2 lit.c C.pr.fiscală. Este adevărat că aceste dispoziții normative statuează că obligațiile fiscale ale persoanelor juridice sunt îndeplinite de către reprezentanții lor legali din averea acesteia (din patrimoniul societar), însă este de observat că aceste dispoziții vizează ipoteza în care creanțele fiscale sunt stinse în mod benevol, prin plată, de către contribuabilul debitor persoană juridică, în timp ce în speță s-a reținut tocmai omisiunea stingerii în acest mod a debitelor societății în perioada verificată în cursul inspecției fiscale, ceea ce a permis stabilirea debitelor fiscale prin decizia de impunere nr.F-MC 67/4.03.2011 împotriva ____________, precum și luarea unor măsuri de stingere a acestora în cadrul procedurii concursuale reglementate de Legea nr.85/2006, precum și prin angajarea răspunderii solidare a administratorului, în condițiile impuse de art.27 alin.2 lit.d C.pr.fiscală.

In fine, nu pot fi reținute susținerile reclamantei referitoare la nedovedirea relei credințe, ca o condiție de angajare a răspunderii sale solidare, pentru stingerea creanțelor fiscale stabilite în sarcina ____________. Astfel cum s-a arătat mai sus, răspunderea solidară pentru stingerea unor creanțe fiscale ale unui debitor persoană juridică declarat insolvabil se angajează în condițiile strict reglementate de art.27 alin.2 lit.d C.pr.fiscală, care face referire la nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale cu rea credință. Ori, în cazul reclamantei reaua credință poate fi reținută, de vreme ce potrivit art.70 și urm. din Legea nr.31/1990, aplicabilă în perioada constituirii bazei de impunere care a generat creanțele fiscale stabilite în sarcina debitoarei ____________, administratorului îi revine atribuția de a îndeplini toate obligațiile societății, răspunzând pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor stabilite de lege, având drept de reprezentare și de gestiune a societății comerciale, în exercitarea căruia avea obligația de a declara bunurile și veniturile opozabile, de a plăti taxele și impozitele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Or, prin actul de impunere emis împotriva societății care, precum s-a arătat mai sus, beneficiază de prezumția de valabilitate și legalitate, s-a reținut că aceste obligații fiscale ale societății nu au fost îndeplinite, putându-se deci prezum,a reaua credință pentru această omisiune în cazul persoanei administratorului, ținut potrivit legii și actelor constitutive la îndeplinirea acestor obligații.

Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, iar în baza art.454 NCPC se va lua act de faptul că reclamanta se află în culpă procesuală, astfel încât va fi respinsă cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta G_____ A_____ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Liebling _______________ jud.T____ și cu domiciliul procesual ales în Timișoara _________________ ______________, în contradictoriu cu Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara _______________.9B jud.T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER

R_______ C_____ G_______ K_____

Red.: RC/3.10.2014

Tehnored./G.K./5 ex./3.10.2014