Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr.2158/2014

Ședința publică de la 17 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_____ E____ I______

Grefier M______ M______

Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta __________________, în contradictoriu cu pârâții P_______ M___________ C______, P_______ M___________ C______ și M_________ C______ PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care, la solicitarea reclamantului, pentru a da posibilitatea acestuia să depusă concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 17 iunie 2014 când, în aceeași compunere,

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2014 reclamanta __________________ a formulat contestație împotriva dispoziției nr.4865 emisa de P_______ M___________ C______, solicitând admiterea acesteia și anularea dispoziției nr.4865 cat si a deciziei de impunere 8472/3.06/2013 si a raportului de inspecție fiscala din 03.06.2013 emise de P_______ Mun. C______.

În motivarea contestației, în fapt, s-a învederat că prin dispoziția 4865 s-a respins contestația formulata de __________________ impotriva Deciziei de impunere nr.xxxxx/03.06.2013 si a raportului de inspecție nr.xxxxx/03.06.2013 pentru a se pronunța astfel organul decizional a avut in vedere in general: obligațiile fiscale stabilite in sarcina contestatoarei au fost determinate in mod legal in raport de prevederile Art.249 alin.3 si Art.256 alin.3 din Legea 571/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare privind Codul Fiscal.

Contestatoarea nu a depus Declarația fiscala privind valoarea lucrărilor de modernizare si modificare a spațiului închiriat situat in C______ __________________ blc.G parter Jud: D___, in termen de 30 de zile de la terminarea lucrărilor respective. Motivarea este greșita urmând a admite contestația conform celor de mai jos.

S-a susținut că S.C.V____ I____ SRL nu datorează diferența suplimentara reprezentând impozit clădire aferent perioadei 01.01.xxxxxxxxxxxxx12 in cuantum de xxxxx.21 lei.

S-a arătat faptul ca suma constatata drept debit a fost stabilita in baza adresei nr.xxxxx/03.07.2012 emisa de Raiffeisen Bank SA in calitate de locatar al imobilului situat in ___________________ blc.G parter, a efectuat lucrări de amenajare in suma totala de 223.836.19 lei, prin adresa nr.xxxxxx/29.08.2012 Banca Comerciala Feroviara comunica valoarea amenajărilor si modificărilor in cuantum de 226.394.2 lei.

Având in vedere ca amenajările si modernizările nu constau in construirea si modificarea spațiului respective având aceiași structura, fundație si stâlpi din beton armat, compartimentate in zidărie din BCA, lucrările fiind simple si pardoselile din gresie iar tâmplăria din PVC cu termopan spațiul fiind la parterul blocului in suprafața de 169.59 mp. Costurile asumate de Banca (Raiffeisen Bank) fiind mult ridicate conform adresei xxxxx/03.07.2Gl2 (spațiul situat in C______ __________________ parter).

S-a menționat ca acest spațiu (___________________ G parter) a fost dobândit de societatea reclamantă in iunie 2004 cu valoarea de xxxxxx RON la care a fost achitat impozitul aferent acestei sume pana la reevaluarea din decembrie 2007.

Referitor la spațiul situat in C______ Calea București blc.27D parter Banca Comerciala Feroviara a comunicat valoarea de modernizare prin adresa nr.xxxxxx/29.08.2012 in cuantum de 226.394.21ei care nu se regăsește in autorizația de executare-construire a lucrărilor.

De asemenea in reevaluarea din decembrie 2012 conform metodologiei de calcul si valoarea de piața existenta. Valoarea declarata de banca nu se regăsește in aceste calcule deci adresa prin care s-a declarat valoarea de 226.394.21ei nu poate produce efecte juridice.

In drept s-au invocat dispozițiile Art.l7(l) Legea 554/2004.

În scop probatoriu s-au depus la dosar: Dispoziția 4865, Raportul de inspecție fiscala nr.xxxxx/03.06.2013, Decizia de impunere nr.xxxxx/03.06.2013, Expertiza tehnica având ca obiectiv evaluarea investițiilor efectuate in spatiile situate in C______ __________________ parter respectiv Calea București 27D parter Județul D___.

Conform art.223(3/NCPC s-a solicitat judecarea in lipsa.

Deși legal citată pârâta nu a depus întâmpinare în cauză.

La termenul din data de 13 mai 2014, instanța față de precizarea orală făcută de reclamantă, prin apărător, a dispus introducerea și citarea în cauză în calitate de pârâți a Primarului Mun. C______ și a M___________ C______ prin Primar, cu copia acțiunii.

La solicitarea instanței, pârâta P_______ Mun. C______ a depus la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.xxxxx/03.06.2013.

În dovedirea acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisurile depuse la dosar. A solicitat și efectuarea unei expertize contabile și a unei expertize în specialitatea construcții, care au fost respinse de instanță ca nefiind utile soluționării cauzei.

La termenul din data de 10 iunie 2014 reclamanta prin apărător a invocat excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, raportat la perioada controlată. S-a susținut că dreptul de a obține executarea silită s-a născut la data de 01.01.2007, iar constatarea acestuia a avut loc la 03.06.2013 odată cu emiterea Deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală de către Primărie (peste 5 ani), astfel acest drept s-a prescris.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamanta a contestat, pe calea prezentului demers judiciar, dispoziția nr.4865/14.08.2013 emisă de P_______ municipiului, dată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva deciziei de impunere nr.8472/3.06.2013, solicitând anularea actelor contestate.

În fapt, prin decizia de impunere, emisă de Direcția Impozite și Taxe din cadrul Primăriei C______, a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de xxxxx,21 lei, reprezentând impozit de plată suplimentar aferent construcțiilor aflate în patrimoniul reclamantei, debit pentru care s-au calculat accesorii de xxxxx,58 lei.

S-a reținut că pentru două din clădirile ce aparțin reclamantei, nu au fost declarate, în termenul prevăzut de lege, valoarea lucrărilor efectuate (lucrări de amenajare și modernizare); această concluzie a condus la recalcularea de către organul fiscal a bazei de impozitare, cu luarea în calcul și a acestor lucrări, de la data la care reclamanta avea obligația de a le declara, și la stabilirea unui impozit suplimentar.

Reclamanta a contestat această decizie susținând, pe de o parte, că lucrările efectuate nu au condus la modificarea spațiului respectiv; pe de altă parte, a arătat că aceste lucrări nu au fost aduse la cunoștința reclamantei; pentru spațiul din Calea București, s-a depus o reevaluare care atestă valoarea acestui spațiu, valoare care nu este aceeași cu cea avută în vedere de organul fiscal; a mai invocat prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, raportat la perioada controlată; s-a invocat și faptul că acele lucrări nu sunt utile și necesare, astfel că valoarea lor nu ar trebui avută în vedere la stabilirea impozitului.

Apărările sunt nefondate.

Analizând cu prioritate excepția prescripției, se constată că impozitul suplimentar a fost calculat pentru perioada 2007-2012.

Inspecția fiscală a fost demarată în 2012, fiind emis avizul de inspecție fiscală nr.xxxxxx/2012;

Potrivit art.102 alin.6 din OG 92/2003, data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control; or, această dată, în speță, este 19.12.2012.

În drept, potrivit art.91 din OG 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.

De asemenea, pe perioada între data începerii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de impunere, termenul de prescripție este suspendat (art.92 alin.2 OG 92/2003).

Ca atare, cum inspecția a început în decembrie 2012, dată față care dreptul de a stabili obligații fiscale suplimentare pentru perioada 2007-2012 nu este prescris, instanța va respinge excepția, ca nefondată.

Pe fondul cauzei, actele depuse relevă faptul că reclamanta are în patrimoniu, printre altele, și clădirile cu destinație de spații comerciale situate în C______, Calea București, ____________________ valoare de inventar declarată, la data de 1.01.2007, de xxxxx lei, și cea situată în _________________, parter, cu valoare de inventar la data de 1.01.2007 de xxxxxx lei.

Spațiile comerciale sunt închiriate, primul către Banca Comercială Feroviară, iar cel de-al doilea, către Raiffeisen Bank.

Locatarii au comunicat, la solicitarea organului fiscal, că în perioada supusă inspecției fiscale, au efectuat numeroase lucrări de amenajare și modernizare, astfel;

Banca Comercială Feroviară a comunicat, cu adresa nr.xxxxxx/29.08.2012, că a efectuat lucrări de amenajare și modernizare la spațiul din C______, Calea București, ____________________ valoare de xxxxxx lei, lucrări recepționate în data de 27.08.2012.

Raiffeisen Bank a comunicat, cu adresa nr.xxxxx/3.07.2012, că a efectuat lucrări de amenajare și modernizare la spațiul din C______, _________________, parter, în valoare de xxxxxx lei, lucrări recepționate în data de 30.11.2006.

În drept, potrivit codului fiscal, în forma în vigoare din 2007,

ART. 253

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) C___ de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al M___________ București.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(31) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.

(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al M___________ București între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepție clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).

Norme: 54. (4) În cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. (3¹) din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire.

55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele:

d) în cazul clădirii a cărei valoare nu a fost recuperată integral pe calea amortizării și la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează în contabilitate reevaluarea în urma lucrărilor de modernizare;

e) pentru clădirea prevăzută la lit. d), dar la care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

ART. 254

Dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor

(6) Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Norme: 64. Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătățirii ori distrugerii parțiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea.

Din dispozițiile enunțate, rezultă următoarele concluzii:

1. Pentru clădirile la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

De asemenea, locatorul este obligat să să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

2. De asemenea, pentru clădirile la care s-au efectuat lucrări de modernizare dar la care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

În aplicarea acestor dispoziții legale, a fost emisă decizia de impunere; a constatat mai întâi organul fiscal că la cele două clădiri ce aparțin reclamantei, au fost efectuate lucrări de modernizare, lucrări ce au fost recepționate în 30.11.2006 respectiv 27.08.2012; că reclmamnta nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, valoarea acestor lucrări; că acele clădiri nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință.

Ca atare, în mod corect a procedat la reclacularea impozitului, aplicând cota legală asupra valorii rezultate prin însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

Pentru clădirea din _________________, parter, la valoarea de inventar s-a adunat valoarea lucrărilor de xxxxxx lei, și s-a recalculat impozitul din ianuarie 2007, dat fiind faptul că reclamanta era obligată să declare valoarea acestor lucrări încă din decembrie 2006.

Pentru clădirea Calea București, la valoarea de inventar s-a adunat valoarea lucrărilor de xxxxxx lei, și s-a recalculat impozitul pentru 2012, dat fiind că acesta se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost finalizată modificarea, respectiv septembrie 2012.

În consecință, instanța constată că actele contestate sunt emise cu aplicarea corectă a legii, iar apărările reclamantei nu pot conduce la o altă concluzie.

A susținut reclamanta că lucrările efectuate nu au condus la modificarea spațiului respectiv, fiind simple lucrări de modernizare.

Sub acest aspect, se constată că dispozițiile enunțate nu impun condiția ca aceste lucrări să conducă la transformarea clădirii, dimpotrivă referindu-se și la lucrări de modernizare;

Referitor la susținerea potrivit căreia acele lucrări nu sunt utile și necesare, astfel că valoarea lor nu ar trebui avută în vedere la stabilirea impozitului, se constată că dispozițiile legale nu impun o astfel de condiție pentru lucrările efectuate; dacă locatarul avea sau nu dreptul de a le efectua, acesta reprezintă un aspect ce privește strict părțile contractuale, neputând fi opuse organului fiscal; Acesta a fost și motivul pentru care a fost respinsă expertiza tehnică având ca obiect stabilirea de către expert a valorii lucrărilor necesare.

A arătat reclamanta că valoarea lucrărilor nu este cea reală; dimpotrivă, actele depuse confirmă că valoarea lucrărilor pentru spațiul din Calea București a fost declarată și consemnată în procesul verbal de recepție la terminarea lucrării (xxxxxx lei fără TVA), iar pentru lucrările efectuate la spațiul din _____________________ prezentat fișa mijloacelor fixe din care reiese că valoarea lucrărilor a fost înregistrată în contabilitatea acestuia.

În ceea ce privește reevaluarea efectuată de reclamantă, aceasta a fost făcută la 19.12.2012, și va fi avută în vedere de către organul fiscal din ianuarie 2013, perioadă care nu a făcut obiectul controlului și al deciziei de impunere.

Nimic nu împiedica reclamanta să procedeze la reevaluare imediat după efectuarea lucrărilor; neprocedând în acest sens, și-a asumat aplicarea dispozițiilor legale care prevăd că pentru clădirile la care s-au efectuat lucrări de modernizare dar la care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare.

Acesta a fost motivul pentru care a fost respinsă proba cu raport de expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea, de către expert, a valorii de inventar a clădirilor; stabilirea acestei valori la acest moment nu ar putea conduce la anularea actelor și nici la exonerarea impozitului suplimentar stabilit pentru perioada 2007-012, de vreme ce în acea perioadă, în lipsa reevaluării, impozitul se calculează asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii și a valorii lucrărilor de modernizare, iar o altă valoare, stabilită la momentul soluționării prezentului litigiu nu ar avea relevanță, în lipsa înregistrării în contabilitatea reclamantei la acel moment.

A mai susținut reclamanta că locatarul nu i-a adus la cunoștință faptul executării respectivelor lucrări; chiar dovedită de-ar fi această susținere, tot nu ar conduce la anularea actelor, întrucât privește respectarea de către părțile contractante (reclamanta și locatarul) a obligațiilor contractuale; cu toate acestea, actele depuse infirmă această susținere; pe de o parte, locatarul spațiului din _________________ la dosar dovada notificării reclamantei cu nr.xxxxx, în legătură cu lucrările efectuate; pe de altă parte, pentru lucrările efectuate la spațiul din Calea București a fost emisă autorizație de construcției chiar la solicitarea reclamantei.

În raport de cele expuse, constatând că apărările reclamantei sunt nefondate și că actele contestate sunt emise cu respectarea dispozițiilor legale, urmează a fi respinsă contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația formulată de reclamanta __________________, cu sediul în C______, cart. Rovine, ____________________. D14, _______________, în contradictoriu cu pârâții P_______ M___________ C______, P_______ M___________ C______ și M_________ C______ PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C______, _______________, nr.7, jud. D___, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.

	Președinte, C_____ E____ I______
	Grefier, M______ M______

red. 6 ex./18 Iunie 2014/C.I./M.M.