Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

(1353/2913)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.1482

Ședința publică din 02.10.2013

Curtea constituită din:

Președinte - A______ DorisTomescu

Judecător - M_______ G_______ R________

Judecător - E____ V___

Grefier - E____ C_______

- XX -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât S_____ I__, împotriva deciziei civile nr.355 A din 04.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant P_______ S_________ 2 București.

Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente cererii de recurs, precum și o cerere de judecare chiar și în lipsa acestuia.

Curtea constată că recursul este legal timbrat și reține cauza spre soluționare cu privire la excepția nulității, pe care o invocă din oficiu, precum și pe fondul recursului.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/02.11.2012, Judecătoria S_________ 2 București a admis acțiunea formulată de reclamantul P_______ S_________ 2 București, în contradictoriu cu pârâtul S_____ I__, a obligat pârâtul să desființeze lucrările efectuate fără autorizație de construire la adresa din București, ____________________, sector 2 identificate potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 36/01.07.2011, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a autorizat reclamantul ca, în cazul în care pârâtul nu se conformează măsurii dispuse, să aducă la îndeplinire măsura pe cheltuiala pârâtului, obligându-l totodată pe acesta din urmă la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal de contravenție nr. 36/01.07.2011 s-a dispus sancționarea pârâtului cu amendă contravențională în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr.50/1991 republicată și modificată, reținându-se că la adresa din ___________________, sector 2 pârâtul a executat, fără autorizație de construire, în perioada iunie 2010-mai 2011, lucrări de edificare a unei construcții având dimensiuni de aproximativ 5,50 m x 3,50 m, pereți din ghips carton și învelitoare din tablă realizată în continuarea anexei denumită șopron, iar pe latura dreaptă a accesului autorizat a realizat parțial o împrejmuire din tablă cutată.

Prin același proces - verbal s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a sista lucrările, de a obține autorizație de construire până la data de 04.10.2011 sau, în caz contrar, de a desființa lucrările, până la data de 04.11.2011.

Procesul - verbal nu a fost contestat, iar potrivit notei de control nr.1277/19.12.2011 (fila 5) pârâtul nu s-a conformat obligațiilor impuse.

În ceea ce privește susținerile pârâtului referitoare la faptul că a fost sancționat nelegal, întrucât lucrările efectuate nu necesitau eliberarea unei autorizații, instanța a constatat că analizarea acestui aspect se putea realiza exclusiv pe calea unei plângeri formulate împotriva procesului verbal de contravenție, plângere pe care pârâtul nu a formulat-o. Mai mult, s-a constatat că acesta a semnat procesul - verbal fără obiecțiuni, starea emoțională în care a intervenit această achiesare fiind complet irelevantă în prezenta cauză, în condițiile în care nu s-a desființat actul de constare și sancționare a contravenției. De altfel, s-a observat că însuși pârâtul a recunoscut că se impune eliberarea autorizației de construire din moment ce s-a adresat cu o cerere în acest sens Primăriei S_________ 2, iar construcțiile edificate și identificate de expert se încadrează fără îndoială în prevederile art. 3 lit. a din Legea nr.50/1991, necesitând autorizație de construire.

Așadar, s-a arătat că instanța nu analizează în prezenta cauză legalitatea procesului verbal de contravenție pentru contestarea căruia O.G. nr.2/2001 prevede o procedură specială și un termen de decădere în care trebuie formulată plângerea. În același sens, instanța a reținut irelevanța notei de constatare nr. 1277/19.12.2011 sub aspectul mențiunilor privind caracterul „contravențional” al celor constatate, atâta timp cât pârâtul chiar a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție nr. 36/01.07.2011. Nota de constatare interesează numai sub aspectul faptului că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse prin actul de constatare și sancționare a contravenției, or, acest aspect nu a fost contestat de către pârât, nesusținându-se faptul că ar fi desființat lucrările sau că a obținut autorizația solicitată. În acest context, instanța a constatat că criticile formulate de pârât sub aspectul legalității notei de constatare, chiar întemeiate dacă ar fi, nu ar determina o altă soluție.

Împrejurarea că pârâtul a făcut dovada faptului că a solicitat eliberarea autorizației de construire nu poate conduce la concluzia că prezenta acțiune ar fi neîntemeiată. Astfel, s-a reținut că pârâtul avea posibilitatea de a apela la căile prevăzute de lege pentru obținerea autorizației sau a răspunsului solicitat, respectiv introducerea unei acțiuni în contencios administrativ. De altfel, s-a constatat că, în cauză, cererea depusă la Primăria S_________ 2 a fost retrasă de unul dintre coproprietarii imobilului (filele 53-54).

Prin urmare, reținând, pe de o parte, că potrivit art.37 din OG nr.2/2001 procesul - verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar, pe de altă parte, că pârâtul nu s-a conformat celor dispuse în sarcina sa prin procesul - verbal de constatare a contravenției, precum și faptul că instanța a fost sesizată pentru a dispune desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție, în speță fiind incident cazul prevăzut de art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991 referitor la desființarea construcțiilor realizate nelegal, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.

În consecință, observând și prevederile art. 1073 C.civ. coroborat cu art. 1077 C.civ., instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului să desființeze lucrările efectuate fără autorizație de construire la adresa din București, ____________________, sector 2 identificate potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 36/01.07.2011

În temeiul art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit căruia în cazul în care persoanele sancționate nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța pentru a dispune după caz încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației ori desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție, în speță fiind incidentă cea de a doua ipoteză, lucrările fiind executate fără autorizație, judecătoria a stabilit un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pentru executarea obligației, iar în cazul în care pârâtul nu se conforma, a autorizat reclamantul să aducă la îndeplinire măsura dispusă pe cheltuiala pârâtului.

Conform art.274 Cod de procedură civilă și reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, achitate în cauză.

Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.358 A/04.04.2013 a respins ca nefondat apelul formulat de pârât împotriva sentinței instanței de fond.

A reținut tribunalul că:

Prin sentința atacată, apelantul a fost obligat la desființarea unor construcții cu privire la care, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.36/01.07.2011, se constatase edificarea fără autorizație și se dispuseseră măsuri suplimentare de către organele de control, constând în ___________________________ obținerea autorizației de construire până la 04.10.2011, în caz contrar, desființarea construcțiilor executate ilegal.

Potrivit art. 28 alin.3 din Legea nr. 50/1991, măsura desființării construcțiilor se aplică în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.

Conform art. 32 din Legea nr. 51/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

Prin urmare, instanța judecătorească învestită cu o acțiune întemeiată pe textul de mai sus are a verifica exclusiv îndeplinirea condițiilor impuse de textul legal, respectiv existenta unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nedesființat prin care s-a constatat o faptă referitoare la o construire fără autorizație și nerespectarea, de către persoana sancționată, a termenului stabilit de autorități pentru obținerea autorizației, condiții îndeplinite în cauză.

Prin urmare, câtă vreme procesul-verbal nu a fost desființat și autorizația de construire nu a fost obținută, măsura dispusă de instanță este legală iar motivele pentru care reclamantul a semnat procesul-verbal și nu a formulat plângere împotriva lui, ca și motivele pentru care nu a obținut autorizația, sunt irelevante din punct de vedere juridic în procedura de față. În mod corect s-au respins, prin urmare, probele solicitate de pârât cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește criticile îndreptate împotriva notei de constatare ulterioare, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi analizate în prezenta procedură, instanța nefiind învestită cu verificarea legalității acesteia, care ar fi putut fi cercetată doar pe calea contenciosului administrativ. De altfel, apelantul nu contestă situația de fapt relevantă reținută prin nota de constatare, în sensul că nu a desființat construcțiile până la data întocmirii acesteia.

Au fost găsite neîntemeiate și criticile recurentului cu privire la pretinsa existență a unor considerente străine de natura pricinii, referirea la hotărârea pronunțată în cadrul plângerii contravenționale provenind din citarea, în cuprinsul sentinței, a textului relevant din OG nr.2/2000, text incident indiferent dacă s-a exercitat sau nu calea de atac a plângerii contravenționale, câtă vreme procesul-verbal nu a fost desființat.

În fine, au fost apreciate neîntemeiate susținerile petentului în sensul că, în opinia sa, lucrările executate sunt „minore”; câtă vreme este vorba despre lucrări care, potrivit Legii nr. 50/1991, necesită obținerea unei autorizații (aspect constatat deja prin procesul-verbal de constatare a contravenției și care nu mai poate face obiect de contestație în cadrul prezentei pricini), lipsa autorizației atrage incidența dispozițiilor legale privind desființarea lucrărilor. De altfel, extinderea și transformarea unui garaj în locuință, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, nu poate fi considerată o lucrare de mică importanță.

De asemenea, faptul că exista o autorizație pentru lucrarea inițială nu afectează concluziile de mai sus, întrucât prin sentința atacată pârâtul nu a fost obligat la desființarea întregii construcții, ci doar a lucrărilor realizate fără autorizație, astfel cum au fost constatate prin procesul-verbal anterior întocmit.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul – pârât.

Prin motivele de recurs se arată că:

- Instanța de apel nu a dat suficiente valențe pe cale incidentală, argumentelor de fapt și de drept din care rezultă ca o dovadă de netăgăduit faptul că, pe de o parte, a încercat să fie în legalitate în materia disciplinei în construcții, iar pe de altă parte, a încercat să asigure familiei sale un adăpost cât de cât decent, să nu ajungă în stradă și să nu devină un caz social;

- Instanța de apel nu a dat eficiență juridică apărării sale, conform căreia a fost tot timpul conștient că pentru extindere locativă are nevoie de autorizație de construcție, dar nu și pentru renovările și îmbunătățirile pe care le-a făcut, pentru crearea unui spațiu de locuit adecvat întregii sale familii;

- Deși a susținut că nu prezintă valoare juridică împrejurarea că la data de 19.12.2011, s-a prezentat din partea intimatei – reclamante inspectorul de specialitate care a întocmit nota de constatare nr.1277/19.12.2011, instanța a refuzat să îi încuviințeze proba cu martori și cu expertiză tehnică spre a demonstra faptul că nu a edificat o construcție nouă, ci doar a efectuat îmbunătățiri, precum și să demonstreze faptul că nu a cunoscut atenționarea organelor de control privind _________________________/sau de demolare a așa-zisei construcții edificate necorespunzător, considerând-o irelevantă.

Așa cum se observă și din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, lucrările executate de recurentul – pârât sunt de utilitate, de amenajare și de reinventare a spațiului locativ și așa extrem de restrâns, iar aceste lucrări sunt executate din materiale ușor montabile/demontabile, au caracter provizoriu si nu impietează cu nimic asupra mediului înconjurător și nici asupra arhitecturii zonale, decența și bunul gust fiind prezente chiar dacă sunt de o modestie neechivocă, dar denotă curățenie și bună organizare.

Mai mult, așa cum a și probat recurentul – pârât în fața instanței fondului, așa cum a susținut și în întâmpinare, acesta a făcut demersuri legale să obțină chiar și o autorizație de construcție de la autoritățile locale, pentru un proiect mult mai elaborat, pe care urma să-l depună ca urmare a solicitării de completare de documentație necesară, dar, deși a așteptat mult si bine, s-a trezit doar în fața instanței că altcineva în locul său, deși titularul cererii era el, în speță se pare că o soră a sa, fără calitate, a înțeles să se adreseze organelor de specialitate si să retragă întreaga documentație, la a cărei întocmire si depunere nu contribuise în niciun fel, deci nu avea nicio calitate în vreun sens spre a fi îndreptățită să procedeze în acest mod.

Este adevărat faptul că, neavând cunoștință de faptul că ar fi săvârșit vreo contravenție nici nu a atacat în așa-zisul termen legal procesul-verbal de contravenție, văzându-se în postura de a se judeca în acest proces civil care poate aduce un imens prejudiciu moral și material, dar și în plan social familiei sale.

Consideră recurentul - pârât că dacă cele două instanțe ar fi dat mai multă eficiență juridică întreg probatoriului administrat de către el în cauză si dacă nu ar fi pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legilor incidente în cauză, atunci acesta nu s-ar fi aflat în situația dată.

Recursul este nefondat.

Motivele de recurs nu sunt structurate și au fost încadrate în mod generic în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și următoarele Cod de procedură civilă, coroborat cu prevederile art.26 lit.a și 32 alin.3 din Legea nr.50/1991, republicată.

Potrivit art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991:

Constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art.3, cu excepția celor menționate la lit.b, de către investitor și executant.

ART. 3

(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate;

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, branșamente și racorduri la rețele de utilități, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente;

d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;

e) lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice;

f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) și (1^3);

g) organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote;

h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;

i) cimitire - noi și extinderi.

(2) În vederea simplificării procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții provizorii prevăzute la alin. (1) lit. d), g) și h), autorizația de construire se emite în baza documentațiilor tehnice - D.T. cu conținut simplificat în raport cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1.

De asemenea, potrivit art.32 alin.3 – în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate. Aceste dispoziții legale nu au fost încălcate de către instanțele de fond.

Susținerile recurentului privind demersurile sale privind obținerea autorizației de construcție, precum și faptul că lucrările pe care le-a efectuat nu necesitau o astfel de autorizație în mod corect nu au fost avute în vedere de instanțele de fond, atâta timp cât prin procesul – verbal de contravenție s-a constatat că a săvârșit contravenția prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991. Cum procesul – verbal de contravenție nu a fost atacat în instanță și nu a fost anulat, acesta este obligatoriu pentru cauza de față atât în ceea ce privește fapta referitoare la o construcție edificată fără autorizație, cât și la termenul stabilit de autorități pentru obținerea autorizației, respectiv 04.10.2011, condiție neîndeplinită în cauză.

Fără a nega dreptul recurentului de a realiza o construcție care să asigure un trai decent familiei sale, Curtea reține că orice persoană este obligată, indiferent de scopul care îl determină să execute o lucrare, să respecte disciplina în construcții reglementată de dispozițiile Legii nr.50/1991.

Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât S_____ I__, împotriva deciziei civile nr.355 A din 04.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant P_______ S_________ 2 BUCUREȘTI.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A______-D____ T______ M_______ G_______ R________ E____ V___

GREFIER

E____ C_______

Red.E.V.

Tehdact.R.L.

2 ex./12.12.2013

TB-S.5 – S.O_____; S.G.N_____

Jud.S.2 – A.M______