Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL G_____
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 297/R
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Completul compus din:
Președinte – I____ A________ B_____
Judecător – L_______ C______
Judecător - S_____ B_____ – președintele Secției I civilă
Grefier – V_______ M_____ – grefier șef secția I civilă
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea C____ M____ împotriva deciziei civile nr. 188 din 14.06.2012 pronunțată de Tribunalul G_____ în contradictoriu cu pârâții P_______ M___________ G_____, M_________ G_____ PRIN PRIMAR, C________ L____ G_____, C________ JUDEȚULUI G_____ – COMISIA CONSTITUITĂ ÎN BAZA LEGII 112/2005 și H________ V___.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta-contestatoare C____ M____ av. D________ E____ în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pentru intimatul-pârât C________ județului G_____ consilier juridic C_______ C_______ în baza delegației depusă la dosar, pentru intimatul-moștenitor al pârâtei Kupervaser T______, H________ V___ a răspuns av. C_________ G_____ în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, pentru intimatul-pârât C________ L____ G_____ a răspuns av. I____ J____ în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și pentru intimata P_______ mun. G_____ cu delegație la dosar, consilier juridic Ș_____ A_______.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Av. D________ E____ pentru recurenta-contestatoare, precizează că în cauză nu mai are cereri de formulat.
Av. C_________ G_____ pentru intimatul-moștenitor al pârâtei Kupervaser T______, nu are alte cereri în cauză.
Consilier juridic Ș_____ A_______ pentru intimata-pârâtă P_______ mun. G_____, declară că nu mai are cereri în cauză.
Consilier juridic C_______ C_______ pentru intimatul-pârât C________ Județului G_____, precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av. I____ J____ pentru intimatul-pârât C________ L____ G_____, menționează că nu are alte cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av. D________ E____ pentru recurenta-contestatoare pentru considerentele pe care le va expune pe scurt în instanță, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii instanței de apel și drept urmare, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii recurentei astfel cum a fost precizată și completată în sensul admiterii cererii privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3532/SR/2007 privind imobilul din G_____, __________________ și obligarea pârâtelor-instituții de stat de a-i vinde acest imobil.
Arată că și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă prin prisma cărora apreciază atât soluția instanței de fond cât și cea a instanței de apel ca fiind nelegale. În motivele de apel a arătat că instanța de fond în mod eronat a considerat că nu poate fi invocat și reținut ca și putere de lucru judecat aspectul din decizia civilă nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____ prin care s-a stabilit în cadrul acțiunii în revendicare că T______ Kuperwasser nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului autorului său, deoarece dispoziția ar fi fost emisă în baza Legii 10/2001 iar acțiunea întemeiată pe dreptul comun, fiind o acțiune în revendicare. Instanța de apel a reținut că în cauză se poate vorbi de o putere de lucru judecat parțială, dar față de actele noi depuse și de cadrul legislativ al Legii 10/2001 aceasta nu mai produce efecte în sensul art. 1201Cod civil, arătând că Legea 10/2001 ca și instrument juridic nu este similară acțiunii în revendicare. Deși s-a acordat termen în cauză pentru ca pârâta T______ Kuperwasser să depună la dosar titlul de proprietate, aceasta nu s-a conformat. În opinia sa, consideră că atât timp cât pârâta nu a prezentat un act de proprietate asupra imobilului pe numele autorului său, așa cum a solicitat și instanța de apel, nu putea fi considerată ca fiind făcută dovada proprietății chiar dacă Legea nr. 10/2001 are un alt regim decât acțiunea în revendicare. A fost prezentat doar un proces verbal de impunere din 1925 pe numele lui M____ Kuperwasser , care însă nu dovedește dreptul de proprietate. Atât timp cât cererea de revendicare formulată de pârâta T______ Kuperwasser a fost respinsă pentru lipsa unui titlu valid privind dovada dreptului de proprietate a autorului acesteia, nu mai putea beneficia de procedura administrativă, mai ales că în timpul procesului de revendicare ar fi avut posibilitatea suspendării acestuia și soluționarea pe cale administrativă a cererii în baza Legii 10/2001 pe care însă nu a valorificat-o.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat prin care a arătat că instanța de fond a făcut o afirmație fără suport probator cu privire la așa zisa vechime a înscrisului referitor la dovada dreptului de proprietate, respectiv a unui act de proprietate care nu a putut fi prezentat în acțiunea în revendicare, deci a unui act care nu există. În concret, din nici un act depus de primărie sau de către pârâtă nu rezultă mențiunea unui act de proprietate pe numele lui M____ Kuperwasser rezultând că acesta a fost un simplu deținător al imobilului naționalizat, care însă nu a făcut dovada că a fost și proprietarul acestui imobil.
Față de cele expuse, este evident că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate în raport de decizia nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____ prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare pentru lipsa titlului de proprietate asupra imobilului, astfel încât se impune constatarea nulității Dispoziției emisă de Primărie.
Susține de asemenea, că în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile Recomandării 94(2) din 1994 a CMCE în sensul că autoritatea administrativă a încălcat o hotărâre judecătorească cu motivarea că în perioada 1998-2000 imobilul a fost litigios, recurenta arătând că a înaintat cerere pentru cumpărarea imobilului și că hotărârile judecătorești prin care a fost respinsă cererea de revendicare au fost depuse cu 1 an înainte de a fi întocmit procesul verbal și făcută analiza în baza Legii 10/2001. Apreciază că din toate înscrisurile depuse, potrivit Legii 112/2005 recurenta avea dreptul legal de a beneficia de aceste prevederi pentru cumpărarea imobilului care era la acel moment în patrimoniul instituțiilor statului. Recurenta nu a susținut niciodată că unitatea deținătoare ar fi trebuit să-i vândă imobilul în timpul procesului de revendicare, ci după finalizarea acestui proces când imobilul nu mai era în litigiu.
Este evident că pârâtele-instituțiile statului competente și-au încălcat atribuțiile și nu au respectat hotărârile judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare și nefăcând aplicarea prevederilor Legii 112/1995 în ce o privește pe recurentă, soluțiile și motivările instanțelor de fiind și apel sunt contradictorii, întrucât schimbarea legislației prin apariția Legii 10/2001 nu puteau institui un nou temei juridic pentru restituirea unui imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, garanțiile oferite de art. 1 din Primul Protocol CEDO aplicându-se doar celor care au fost proprietari nu și simplilor deținători ai imobilelor naționalizate.
Cu privire la cererea privind obligația de a vinde imobilul recurentei în condițiile Legii 112/2005, în mod greșit instanța de apel a considerat că soluția instanței de fond nu trebuie reformată. Greșit a reținut că imobilul a fost în permanență litigios în intervalul 1998-2008, ceea ce nu corespunde realității, deoarece din momentul în care recurenta a depus cererea de cumpărare la P_______ G_____, după ce a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil acțiunea în revendicare și până la momentul emiterii dispoziției a cărei nulitate a cerut-o prin cererea introdusă la câteva zile după emiterea acesteia, adică timp de aproape 1 an, imobilul nu a fost în litigiu, astfel încât recurenta exercitându-și dreptul legal conform Legii 112/2005 trebuia ca primăria să-i vândă acest imobil pe care îl avea în patrimoniul său în acea perioadă. Instanța de apel a reținut corect că recurenta a îndeplinit condițiile art. 9 din Legea 112/2005 însă având în vedere motivarea privind respingerea primului capăt de cerere, a considerat că recurenta ar fi avut vocație de a cumpăra imobilul numai în situația în care acesta rămânea în patrimoniul deținătorului.
Concluzionând, susține că există autoritate de lucru judecat privind dovada dreptului de proprietate situație față de care, solicită admiterea recursului și în urma constatării nulității Dispoziției primăriei, imobilul să revină în patrimoniul acestei instituții și să fie vândut recurentei care îndeplinește condițiile Legii 112/2005 pentru cumpărarea acestuia. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Av. C_________ G_____ pentru intimatul-moștenitor al pârâtei Kupervaser T______, solicită respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinic a hotărârii Tribunalului G_____. Solicită a se observa că în cadrul motivării recursului s-a pus în discuție dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă însă înainte de a analiza acest aspect, solicită a se analiza cererea cu care instanța de fond a fost învestită și anume constatarea nulității absolute pentru frauda la lege. Acest dosar, a parcurs o etapă procesuală distinctă fiind trimis la Tribunalul G_____ la secția de contencios administrativ pentru a se analiza dacă dispoziția pusă în discuție este atacată cu excepție de nelegalitate. Recurenta a declarat în fața Tribunalului G_____ că renunță la această critică, și anume faptul că este atacată cu excepție de nelegalitate. La dosarul de fond este o rezoluție dată de P________ de pe lângă Judecătoria G_____ de neîncepere a urmăririi penale față de plângerea formulată de recurentă cu privire la încălcarea unor prevederi legale de neglijență sau abuz în serviciu cu ocazia emiterii dispoziției în discuție.
Invocă Decizia nr.1055/2008 a Curții Constituționale care arată că nu este posibilă de două să se ceară un imobil, respectiv și pe dreptul comun și pe calea legii speciale. Această decizie care a abrogat practic art. 47 din legea 10/2001 dispune pentru viitor, ori noi suntem în prezenta unei dispoziții emise de primărie în 2007, deci cu un an înainte. Ambele instanțe au analizat fondul cauzei din punct de vedere al nulității absolute pentru fraudă la lege, cerere cu care au fost investite. Pentru că recurenta a amplasat întreaga discuție pe temei civil al legii generale și nu al legii speciale, ambele instanțe au analizat înscrisurile depuse la dosar care au fundamentat un act juridic pus în discuție și au ajuns la concluzia că acest act este valid. Referitor la încălcarea unor drepturi din punct de vedere al Recomandării 94 al Consiliului European, solicită a se observa că la momentul la care primăria a dispus emiterea unei dispoziții pe Legea 10/2001 nu s-a încălcat nicio normă comunitară în materie europeană cu privire la emiterea unor acte care să fie contrare dispozițiilor instanței de judecată. Cererea recurentei de a i se vinde imobilul a fost formulată și depusă după ce primăria emisese o dispoziție.
S-au adus critici referitoare la aplicarea greșită a legii. Instanțele au constatat că dosarul depus de primărie a fost întocmit cu respectarea art. 10 din Legea 10/2001 referitor la înscrisurile necesare pentru dovedirea calității. Solicită a se observa că la dosar se află și decretul de naționalizare. Invocă inadmisibilitatea în ce privește cererea părții de a fi obligată o autoritate a statului să încheie un contract de vânzare-cumpărare. Această solicitare poate fi adresată instanței când o autoritate este titularul unei obligații sau al unui drept. P_______ nu avea cum să vândă întrucât nu mai era titularul unui drept. Niciuna dintre aceste autorități nu aveau asemenea obligații legale. Se impune în concluzie, respingerea recursului ca nefondat. Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, ele constând și în cheltuieli de deplasare.
Consilier juridic Ș_____ A_______ pentru intimata-pârâtă P_______ mun. G_____, solicită respingerea recursului civil ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul G_____ pentru considerentele pe care urmează a le expune pe scurt.
Consideră că instanța de apel, în mod corect a apreciat că notificarea depusă în condițiile Legii 10/2001 nu poate fi asimilată acțiunii în revendicare și că datorită faptului că dispoziția de soluționare este anterioară deciziei nr. 1055/2008 a Curții Constituționale, aceasta nu putea fi emisă decât în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acel moment. Susține că Legea 10/2001 este o lege specială care instituie un regim probatoriu mai favorabil în beneficiul persoanelor care se pretind îndreptățite la retrocedarea bunurilor preluate de stat, printre aceste mijloace procesuale fiind și posibilitatea notificatorilor de a face dovada existenței și întinderii dreptului de proprietate cu actul de preluare, în condițiile impuse de art. 24 alin. 1 și 2. În speță, pârâta Kuperwasser T______ a făcut dovada faptului că autorul său, M____ Kuperwasser figurează în anexa Decretului de naționalizare nr. 92/1950 la poziția 285 cu un imobil situat în G_____, __________________,16.
În absența unor probe contrare, și pe baza mențiunilor lămuritoare ale fișei de inventar, entitatea investită cu soluționarea notificării nu putea adopta o altă soluție legală decât aceea de restituire parțială a imobilului revendicat.
Susține de asemenea, că prin dispozițiile art. 47 alin. 3 legiuitorul a permis persoanelor îndreptățite ale căror acțiuni, promovate potrivit dreptului comun fuseseră respinse, să poată recurge ulterior și la calea deschisă de legea specială. În speță, pârâta și-a manifestat dorința de a recupera imobilul naționalizat de la tatăl său încă din anul 1996, ulterior apariției Legii 112/1995, uzând practic de toate căile administrative și judiciare aflate la îndemâna sa.
Nu se poate susține că M____ Kuperwasser nu ar fi fost proprietarul imobilului retrocedat întrucât toate documentele depuse la dosarul administrativ dovedesc contrariul., respectiv: fișa mijlocului fix, anexa decretului de naționalizare, certificatul eliberat de Arhivele Naționale, procesul verbal de impunere fiscală.
Recurenta nu a depus nicio dovadă contrarie care să demonstreze că Dispoziția nr. 3532/SR/2007 ar fi nelegală și netemeinică. Contrar afirmațiilor recurentei, precizează că bunul revendicat era de fapt indisponibilizat încă din anul 1996, vânzarea acestuia către C____ M____ fiind prin urmare imposibilă.
Pentru cele învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul G_____.
Consilier juridic C_______ C_______ pentru intimatul-pârât C________ Județului G_____ apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au constatat în mod corect că, C________ Județului G_____ nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât imobilul în litigiu nu a fost și nici nu este în patrimoniul județului G_____ sau în administrarea acestei instituții. Prin urmare, este necesară scoaterea din cauză a Consiliului Județului G_____ și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive așa cum a fost invocată și la celelalte instanțe. Cu privire la recursul formulat, solicită a fi respins ca nefondat.
Av. D________ E____ pentru recurenta-contestatoare cu privire la susținerile apărătorului pârâtei Kuperwasser T______ arată că atele pentru cumpărarea imobilului, așa cum a arătat la pct. 1.3 din motivele de recurs au fost depuse cu 11 luni înainte de a fi întocmit procesul verbal în baza căruia s-a emis dispoziția contestată. Un al doilea aspect la care s-a făcut referire, respectiv excepția de neconstituționalitate și declinare la secția de contencios administrativ, este știut din practică că, singura posibilitate de a ataca o dispoziție emisă în baza Legii 10/2001 pentru un drept cum era cel al chiriașilor, era pe dreptul comun la judecătorie.
Av. I____ J____ pentru intimatul-pârât C________ L____ G_____ susținând motivele arătate detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că recursul declarat de recurentă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, cu consecința menținerii ca fiind legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul G_____.
Consideră că în mod corect instanțele anterioare au dat prioritate dreptului de proprietate al pârâtei Kuperwasser T______ , respingând acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată. Solicită respingerea recursului civil ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față;
I. Prin cererea înregistrată la Judecătoria G_____ sub nr. xxxxx/233/2007, reclamanta C____ M____ în contradictoriu cu pârâții M_________ G_____ prin Primar, Primarul M___________ G_____, C________ local G_____ si Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a solicitat obligarea acestora sa-i vândă imobilul situat in G_____, _________________. 18, compus din trei camere, bucătărie, baie, culoar, marchiza si magazie. A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că locuiește în imobilul respectiv din anul 1949, în baza contractului de închiriere nr. xxxxx/14.03.2006, prelungit prin efectul legilor succesive de protecție a chiriașilor. În baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind chiriaș la data intrării in vigoare a legii are dreptul să cumpere această locuință, imobilul nefiind restituit foștilor proprietari.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Legal citat, pârâtul M_________ G_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că prin Dispoziția nr. 3532/SR/2007 imobilul din G_____, _________________. 18 a fost restituit parțial în natură către Kupferwasser T______.
La data de 06.03.2008 reclamanta a solicitat completarea acțiunii în sensul constatării nulității absolute a Dispoziției nr. 3532/SR/2007 a Primarului M___________ G_____, invocând de asemenea si excepția de nelegalitate a acestei dispoziții.
Prin încheierea din data 07.05.2008 s-a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului către Tribunalul G_____ pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
Prin încheierea din 29.05.2008, Tribunalul G_____ a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea excepției respective.
Prin sentința civilă nr. 3119/2009 Judecătoria G_____ a respins ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 5/14.01.2010 pronunțată de Tribunalul G_____, această sentință a fost desființată cu trimitere spre rejudecare.
II. În rejudecare, cauza a primit numărul 9914/233/13.05.2010, pe rolul Judecătoriei G_____.
Reclamanta a solicitat completarea cadrului procesual în sensul introducerii în cauză a pârâtei Kupferwasser T______ cu privire la capătul de cerere privind anularea dispoziției emise de Primar. De asemenea a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 1062/2005 pronunțată de Curtea de Apel G_____.
Pârâta, Comisia de aplicare a legii 112/1995, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive prin întâmpinarea depusă la data de 24.08.2010.
M_________ G_____ prin Primar a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea de la data de 07.01.2011 pronunțată de Judecătoria G_____, instanța a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu este o excepției în sine, reclamanta neavând nici un interes să-și paralizeze propria acțiune, ci este o apărare de fond în sensul aplicării „puterii de lucru judecat”, aspect ce va fi analizat pe fondul cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean G_____ –Comisia de aplicare a legii 112/1995, este întemeiată, motivat de faptul că aceasta nu este parte în raporturile juridice ce fac obiectul judecății.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost apreciată ca o apărare de fond, sens în care a unit-o cu fondul cauzei.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M___________ G_____, capătul de cerere privind nulitatea dispoziției contestate, instanța a apreciat că motivarea soluționării acestei excepții ar duce la o antepronunțare asupra fondului cauzei, motiv pentru care a prorogat pronunțarea pe excepție odată cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria G_____, s-a respins acțiunea în constatare nulitate dispoziție emisă la Legea 10/2001, ca nefondată în raport de pârâții M_________ G_____ și Kupfewaser T______ și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în raport de pârâta C________ Județean G_____-comisia de aplicare a legii 112/1995,.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea în obligație de a face formulată de reclamanta C____ M____ în contradictoriu cu pârâții M_________ G_____ și C________ Județean G_____-comisia de aplicare a legii 112/1995, ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța astfel, a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat să se constate că Dispoziția nr. 3532/SR/2007 a Primarului M___________ G_____ este nulă absolut și a solicitat de asemenea obligarea pârâților la a-i vinde imobilul situat in G_____, _________________. 18, compus din trei camere, bucătărie, baie, culoar, marchiza si magazie.
Pentru soluționarea celor două capete de cerere cât și a excepțiilor invocate de părți, instanța a considerat că trebuie mai întâi să se pronunțe asupra capătului de cerere privind desființarea dispoziției contestate.
1. Cu privire la capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 3532/SR/2007 a Primarului, s-au reținut următoarele:
Reclamanta a invocat faptul că prin Dispoziția nr. 3532/SR/2007, emisă de Primarul M___________ G_____ i-a fost încălcat dreptul stabilit de art. 9 din Legea nr. 112/1995 de a cumpăra apartamentul pe care îl deține ca și chiriaș, pe de o parte, iar pe de altă parte a invocat „puterea de lucru judecat” instituită de decizia civilă nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____ față de care nu se putea emite dispoziția contestată.
În dosarul în care s-a emis decizia civilă nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____, pârâta Kupferwasser T______ a formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu chiriașii imobilului din G_____, _________________. 18, printre care și reclamanta. Prin această decizie a fost schimbată hotărârea instanței de fond deoarece Kupferwasser T______ nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului a autorului ei.
Acest aspect nu poate fi invocat ca și putere de lucru judecată față de Dispoziția nr. 3532/SR/2007 a Primarului M___________ G_____, deoarece a fost emisă în baza legii 10/2001, iar acțiunea mai sus arătată s-a întemeiat pe dreptul comun, fiind o acțiune în revendicare. Prin urmare, situațiile analizate de instanțe nu erau într-u totul similare pentru a se putea folosi reclamanta de puterea de lucru judecat. În măsura în care la legea 10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, pârâta Kupferwasser T______ îndeplinea condițiile legale pentru restituirea imobilului, nu i se pot opune condițiile generale prevăzute de lege, condiții a căror îndeplinire nu le-a putut proba la un moment dat (înscrisul privind dreptul de proprietate, datorită vechimii acestui titlu).
În cauză nu sunt incidente dispozițiile Recomandării nr. 94 (12) din 1994 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privind Independența, eficiența și rolul Judecătorilor în sensul că autoritatea administrativă ar fi încălcat o hotărâre judecătorească. S-ar fi realizat o astfel de încălcare prevăzută de normele europene, dacă între pârâtă și M_________ G_____ ar fi intervenit o înțelegere de a-i recunoaște acesteia dreptul de proprietate, fără un temei legal privind o lege specială, în baza dreptului comun, în condițiile în care exista o hotărâre contrară emisă de o instanță de judecată tot privind revendicarea pe dreptul comun. O astfel de recunoaștere putea fi apreciată ca făcută în detrimentul reclamantei, așa cum s-a exprimat și practica CEDO în cauza V__ de Hurk vs. Olanda în 1994.
2. Analizând dacă pârâta Kupferwasser T______ a primit sau nu în mod legal imobilul în litigiu prin Dispoziția nr. 3532/SR/2007 a Primarului M___________ G_____, instanța a reținut că pentru a i se restitui imobilul în litigiu la legea 10/2001, pârâta trebuia să îndeplinească cumulativ mai multe condiții și anume: să fi notificat M_________ G_____ posesorul imobilului; imobilul să fi fost preluat de către Stat în mod abuziv cu sau fără titlu; cel care solicită retrocedarea imobilului să fie proprietarul, moștenitorul legal sau testamentar al proprietarului.
Pârâta Kupferwasser T______ a notificat M_________ G_____ pentru retrocedarea imobilului în litigiu și a făcut dovada că Statul a preluat abuziv prin decretul de naționalizare nr. 92/1950 imobilul situat în G_____, _________________. 14,16 de la Kupferwasser M____. Potrivit renumerotării și redenumirii străzii, _______________________ devenit _____________________ 1965 nr. 14 a primit numerotarea nr.18. În anul 1990 s-a revenit la vechea denumire a străzii, adică ____________________ redenumită _________________________ urmare, imobilul în litigiu este în prezent situat pe aceeași stradă cu denumirea C________ C_____ ca la naționalizare, singura diferență că s-a schimbat numerotarea imobilelor, astfel că din nr.14, imobilul în litigiu a primit nr. 18.
Prin procura trimisă de pârâta Kupferwasser T______ către S_________ A____, aceasta arată că este fiica legitimă a lui Kupferwasser M____ și J___, situație reținută și prin decizia civilă nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____ la pagina 6 paragraful 9.
În consecință, toate condițiile retrocedării imobilul situat în G_____, ________________________. 18 către pârâta Kupferwasser T______ au fost îndeplinite, potrivit legii 10/2001. Ca urmare, în mod legal Primarul M___________ G_____ a restituit imobilul în litigiu pârâtei Kupferwasser T______.
Apărarea reclamantei în sensul că emiterea dispoziției s-a făcut cu fraudarea intereselor sale în beneficiul pârâtei, nu este dovedită în cauză. Este adevărat că potrivit legii reclamantei i se năștea dreptul de a dobândi imobilul în litigiu, dar numai în situația în care imobilul era și rămânea în patrimoniul Statului în mod legal. Cât timp Statul a preluat abuziv un imobil prejudiciind o persoană fizică, prima dată trebuia reparat acest prejudiciu și mai apoi putea un terț să beneficieze de un privilegiu oferit de lege.
Faptul că reclamanta nu a putut obține satisfacție în recuperarea îmbunătățirilor făcute imobilului în litigiu, deoarece pârâta nu primise la acel moment dreptul de proprietate asupra imobilului, nu o împiedică pe reclamantă să solicite din nou contravaloarea acestor îmbunătățiri.
Față de aceste considerente instanța a respins primul capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3532/SR/2007 emisă de Primarul M___________ G_____, ca nefondată.
3.Cu privire la obligația de a face (de a vinde) cât și la excepțiile invocate pentru acest capăt de cerere de către M_________ G_____, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 9 din legea 112/1995 chiriașii apartamentelor ce fac obiectul legii mai sus arătate pot beneficia de dreptul de a cumpăra imobilul, în măsura în care apartamentul nu este revendicat. Cum pârâta Kuperwasser T______ a făcut cerere de retrocedare pe toate legile speciale (pe legea 112/1995 și legea 10/2001) și chiar pe dreptul comun, imobilul fiind în litigiu nu se putea vinde niciunui chiriaș.
Astfel, excepția inadmisibilității invocată de M_________ G_____, nu este o excepție de procedură, ci doar o apărare de fond, prin care se tinde la respingerea acțiunii pe fond.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M___________ G_____ privind acest capăt de cerere, instanța a reținut că excepția este admisibilă. M_________ G_____ la data introducerii acțiunii, 07.11.2007 nu mai era proprietarul imobilul situat în G_____, _________________. 18 deoarece, așa cum am arătat, imobilul era restituit deja pârâtei Kupferwasser T______ de la data de 02.11.2007. Cum pârâtul M_________ G_____ nu mai era proprietarul imobilului în litigiu la data introducerii acțiunii, nu avea ce să vândă, indiferent dacă erau sau nu întrunite celelalte condițiile legale pentru ca reclamanta să poată cumpăra apartamentul în litigiu.
Ca urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M___________ G_____ și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
4. Având în vedere că la data de 07.01.2011, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județului G_____-comisia de aplicare a legii 112/1995, instanța a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. Împotriva sentinței civile nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria G_____, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C____ M____.
Prin decizia civilă nr.916/04.11.2011 pronunțată de Tribunalul G_____ s-a anulat recursul ca netimbrat.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că potrivit disp. art. 1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care, așa cum prevăd disp. art. 20 al. 1 și 2 din lege, se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost înregistrată odată cu cererea, se va pune în vedere recurentei-reclamante achitarea ei până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, potrivit disp. art.20 al 3 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit disp. art. 9 al. 1 din OG nr.32/1995 cererile pentru care se datorează timbru judiciar calculat potrivit disp. art. 3 al.1 și 2, nu vor fi primite sau înregistrate dacă nu vor fi timbrate corespunzător. În cazul nerespectării acestei obligații ce se prevede în art. 9 al.2 din OG nr.32/1995 se va proceda conform prevederilor în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru, adică potrivit disp. art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr.146/1997.
În cauză, recurenta-reclamantă C____ M____, nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 11,5 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, deși a fost citată cu această mențiune conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare existentă la fila 14 dosar tribunal, motiv pentru care s-a dat eficiență excepției de netimbrare.
IV. La data de 15.11.2011, prin cererea cu nr.XXXXXXXXXXXXXX, înregistrată pe rolul Tribunalului G_____, recurenta C____ M____ a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Tribunalul G_____, cu motivarea că nu a fost legal citată pentru data de 04.11.2011.
A solicitat să se constate că a fost citată la adresa din G_____, ___________________, deși prin cererea de recurs și-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „D________ E____”cu sediul în București, ____________________, ______________, etaj 8, _______________. La acest domiciliu trebuia să fie citată, respectiv la acest domiciliu trebuia să i se aducă la cunoștință că are obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Chiar dacă pentru termenul din 04.11.2011 a depus o cerere pentru lipsă de apărare, aceasta nu acoperă lipsa de procedură existentă și faptul că nu a avut cunoștință de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
În drept a invocat art. 93, art. 371 alin.1 C.proc.civ. și art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul C________ Județului G_____ a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Ceilalți intimați nu s-au prezentat în instanță.
Prin decizia civilă nr. 277/29.03.2012, Tribunalul G_____ a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Tribunalul G_____ și a fixat termen pentru evocarea fondului.
Pentru a decide astfel, a reținut următoarele:
Prin declarația de”recurs și motive de recurs” aflată la fila 3 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta C____ M____ și-a ales pentru comunicarea actelor de procedură domiciliul de la Cabinet de Avocat „D________ E____”cu sediul în București, ____________________, ______________, etaj 8, _______________.
Potrivit art. 93C.proc.civ. reclamanta trebuia citată cu mențiunea achitării taxelor eferente la acest domiciliu procesual.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare(f. 14 și 19) rezultă că acesta a fost citată la domiciliul din G_____, ___________________, respectiv din G_____, ________________________, ______________.
În aceste condiții, se constată că pentru data de 04.11.2011, recurenta nu a știut de proces, deoarece nu a fost citată la domiciliul procesual ales. Faptul că recurenta a depus la dosar o cerere pentru lipsă de apărare, nu înlătură acest viciu de procedură, deoarece procedura de citare se raportează la actele din dosar și nu poate fi dedusă pe bază de alte prezumții.
În aceste condiții, s-a constatat că decizia civilă nr. nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Tribunalul G_____ a fost pronunțată cu încălcarea art. 85 C.proc.civ. situație în raport de care față de prev. art. 317 alin.1 C.proc.civ. aceasta este supusă retractării.
V. La data de 15.05.2012, calea de atac s-a recalificat apel.
V.1.Prin motivele apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 916/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria G_____, reclamanta C____ M____ a solicitat schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii, pentru următoarele motive:
Instanța a înlăturat efectele puterii de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 90/A/2005 pronunțată de Tribunalul G_____ prin care în cadrul unei acțiuni în revendicare s-a stabilit că intimata Kuperwasser T______ nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că în cauză este incidentă Decizia nr. 1055/09.10.2008 a Curții Constituționale în care s-a efectuat o analiză a art.47 din Legea 10/2001 cu implicații de principiu de drept asupra speței actuale. În concret, Legea 10/2001 nu poate institui un nou temei juridic pentru restituirea unui imobil. Ori instanța de fond a motivat sentința apelată tocmai în sensul că există alt temei de drept al emiterii Dispoziției nr. 3532/SR/2001.
Apelanta consideră că atâta timp cât intimata Kuperwasser T______ a pierdut în acțiunea în revendicare în principal pe lipsa unui titlu valid de proprietate, aceasta nu mai putea beneficia de restituirea imobilului în procedura administrativă a Legii 10/2001.
Instanța a înlăturat aceste argumente ale reclamantei cu motivarea că la data soluționării acțiunii în revendicare, intimata nu a fost în măsură să depună la dosar toate înscrisurile necesare pentru a-și dovedi dreptul de proprietate, însă nici pe parcursul prezentului proces aceasta nu a depus acte suplimentare cu care să dovedească existența dreptului de proprietate.
2. Instanța de fond a greșit atunci când a reținut că în cauză nu se aplică Recomandarea nr.94(2)/1994 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, în sensul că autoritatea administrativă nu putea încălca o hotărâre judecătorească, în sensul că după pronunțarea deciziei civile nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____, în privința sa nu mai exista nici un impediment pentru a i se soluționa favorabil cererea de cumpărare a imobilului, respectiv a părții pe care o ocupa în baza contractului de închiriere.
În opinia sa este evident că pârâtele-instituții de stat și-au încălcat atribuțiile și nu au aplicat corect dis. Legii 112/1995 în ceea ce o privește.
Instanța a reținut ca și argument în plus pentru respingerea acțiunii sale, posibilitatea de recuperare a îmbunătățirilor aduse imobilului. Această soluție nu este satisfăcătoare, cheltuielile de judecată efectuate cu susținerea proceselor nu sunt acoperite, față de caracterul contradictoriu al soluțiilor date de instanțe și de schimbarea legislației nu este în culpă, motiv pentru acest argument nu poate fi primit.
3. În referire la capătul de cerere privind obligația de a vinde, reclamanta a susținut că deși a dovedit că Dispoziția nr. 3532/SR/2007 este nelegală, instanța nu a soluționat favorabil această pretenție.
Termenul prev. de art.14 din Legea 112/1995 se referă la foștii proprietari și nu la chiriași, motiv pentru care nu i se poate opune vreo excepție de tardivitate, cu atât mai mult cu cât deși inițial intimata a încercat obținerea imobilului la Legea 112/1995, pe parcursul procesului, și-a modificat acțiunea din plângere împotriva Hotărârii Comisiei de aplicare a Legii 112/1995 în revendicare.
În opinia sa, îndeplinește condițiile prev. de art. 9 din Legea 112/1995 și în consecință are dreptul de a opta pentru cumpărarea imobilului.
4. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor instituții publice a solicitat să se constate că în urma anulării Dispoziției nr. 3532/SR/2007, imobilul se reîntoarce în patrimoniul acestora, situație în care acestea dobândesc dreptul de a vinde, respectiv dobândesc calitate procesuală pasivă.
V.2. Intimatele, instituții publice, au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
V.3. Intimata, Kuperwasser T______, a cerut menținerea sentinței apelate, pentru următoarele motive:
Decizia nr. 1055/2008 este ulterioară Dispoziției nr. 3532/SR/2007 și nu poate fi invocată ca argument în susținerea puterii de lucru judecat.
Pe de altă parte, reclamanta a renunțat la judecarea excepției de nelegalitate a acestei decizii, fapt care în opinia sa confirmă legalitatea măsurii de restituire a imobilului.
A solicitat să se constate că reclamanta minimalizează soluțiile date de organele de cercetare penală în ceea ce privește frauda la lege invocată ca și argument în susținerea cererii de chemare în judecată.
A solicitat să se constate că autoritatea emitentă a Dispoziției nr. 3532/SR/2007 , nu a fost în situația de a nu respecta o hotărâre judecătorească, situație față de care aplicabilitatea Recomandării nr.94(12)/1994 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, este exclusă.
Reclamanta a promovat acțiunea cu nr. xxxxx/233/2010 în care a solicitat contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobil și în consecință nici acest argument nu poate conduce la modificarea sentinței recurate.
În ceea ce privește cererea de vânzare a bunului, a solicitat să se constate că aceasta nu putea fi satisfăcută, deoarece imobilul era litigios.
Cele două excepții, ale inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive au fost analizate corect de instanță și nu există motive de reformare a acestei soluții.
Prin decizia civilă nr. 188 din 14.06.2012 a Tribunalului G_____ s-a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
1. Regimul juridic al imobilului este următorul:
Potrivit procesului verbal din 15.09.1925(f.105 în apel) imobilul din G_____, ____________________, actual C_____ nr.18 a fost proprietatea lui Kuperwasser A____, tatăl lui Kuperwasser M____, acesta din urmă fiind tatăl reclamantei.
Imobilul a fost naționalizat de la Kuperwasser M____ în baza Decretului de Naționalizare nr. 92/1950, poziția nr.285.
Reclamanta putea înlătura vocația pârâtei Kuperwasser T______ la restituirea imobilului numai dacă dovedea că aceasta a renunțat expres la moștenirea tatălui său.
În absența unei asemenea dovezi, față de practica judiciară aplicabilă în materie reparatorie, pârâta are această vocație.
Această situație juridică, respectiv succesiunea defunctului Kuperwasser M____ rezultă și din considerentele sentințelor depuse la dosar, în care nu s-a reținut lipsa calității procesuale active ci s-a analizat existența și dovada dreptului de proprietate.
În condițiile expuse, probele(procesul verbal de succesiune din 15.09.1925, certificatul nr. 517/17.04.1996 eliberat de Arhivele Statului, adresa nr. 4573/1996 eliberată de P_______ mun. G_____) fac dovada dreptului de proprietate și dovada preluării imobilului de la tatăl pârâtei, numitul Kuperwasser M____.
2. Demersurile pârâtei Kuperwasser T______ de restituire a imobilului, respectiv demersurile reclamantei de cumpărare a părții din imobil pe care o ocupă cu contract de locațiune, au fost următoarele:
a) Pârâta Kuperwasser T______ a formulat cerere de restituire a imobilului la Legea 112/1995, sens în care cererea i s-a respins prin Hotărârea nr. 336/12.01.1998.
A contestat la instanță această hotărâre, iar prin sentința civilă nr. 6075/01.07.1999 pronunțată de Judecătoria G_____, definitivă prin decizia nr. 122/A/02.02.2000, plângerea i s-a respins pe motiv că imobilul nu face obiectul Legii 112/1995, adică nu a fost preluat cu titlu ci în mod abuziv, iar Legea caselor naționalizate este aplicabilă numai imobilelor preluate cu titlu.
Reclamanta a depus cerere de cumpărare a imobilului, la data de 29.03.2006.
Față de faptul că imobilul era litigios, că până la 02.02.2000 era indisponibilizat, că pârâtele instituții publice erau părți în acest dosar, este evident că nu puteau da o soluție favorabilă reclamantei deoarece ar fi fost de rea credință, iar un eventual contract nu ar fi fost menținut la un control judecătoresc.
b) În cadrul plângerii la Legea 112/1995, pârâta Kuperwasser T______ a formulat și o acțiune în revendicare(dosar nr. 2436/1998) pe rolul Judecătoriei G_____).
Prin sentința civilă nr. 7035/11.09.2001 pronunțată de Judecătoria G_____, acțiunea în revendicare a fost admisă.
Această soluție a fost schimbată în sensul respingerii prin decizia civilă nr.90/A/21.03.2005 pronunțată de Tribunalul G_____.
Această decizi a fost menținută prin decizia civilă nr.1062/12.12.2005 pronunțată de Curtea de Apel G_____.
Acțiunea în revendicare a fost respinsă pe motiv că procesul verbal de impunere din data de 15.09.1925 nu face dovada dreptului de proprietate.
În consecință, până la data de 12.12.2005, imobilul era litigios, pârâtele instituții publice erau părți în acest dosar și nu puteau da o soluție favorabilă reclamantei, pentru că ar fi fost de rea credință, iar un eventual contract de vânzare-cumpărare, nu ar fi fost menținut la un control judecătoresc.
c) Urmare apariției Legii 10/2001, pârâta Kuperwasser T______ formulează cerere de restituire a imobilului, sens în care prin Dispoziția nr. 3532/2007 se dispune restituirea parțială a bunului.
Împotriva acestei dispoziții, pârâta a formulat plângere, iar reclamanta a formulat cerere de intervenție în interes propriu(f. 87 în apel) .
Prin sentința civilă nr. 307/17.02.2009,pronunțată de Tribunalul G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, plângerea dar și cererea de intervenție în interes propriu au fost respinse.
Cererea de față, a fost depusă la 07.11.2007, dată la care situația juridică a imobilului nu era clarificată, motiv pentru care reclamanta nu poate imputa niciun refuz nejustificat din partea instituțiilor abilitate să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
3. Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
3.1. În referire la susținerea apelantei potrivit cu care instanța a înlăturat efectele puterii de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 90/A/2005 pronunțată de Tribunalul G_____, se reține că Legea 10/2001 a instituit un alt cadru legal pentru restituirea imobilelor preluate fără titlu.
Pe de altă parte, la pronunțarea deciziei civile nr. 90/A/2005, Tribunalul G_____, care a avut ca obiect revendicarea, s-a a avut în vedere numai procesul verbal de impunere succesorală din data de 15.09.1925, fără a se extinde analiza și asupra modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului, respectiv asupra persoanei de la care a avut loc preluarea.
Potrivit art. 2 alin.1 lit.a din Legea 10/2001, noțiunea de imobile preluate în mod abuziv se extinde și asupra imobilelor naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare.
Ca urmare, în procedura de restituire demarată la Legea 10/2001, unitatea deținătoare era obligată să aibă în vedere și certificatul nr. 517/17.04.1996 eliberat de Arhivele Statului, precum și adresa nr. 4573/1996 eliberată de P_______ mun. G_____, cu care se dovedea dreptul de proprietate și dar și preluarea imobilului de la tatăl pârâtei, numitul Kuperwasser M____.
În cauză se poate vorbi de o putere de lucru judecat parțială, dar față de actele noi depuse, de cadrul legislativ al Legii 10/2001, aceasta nu mai produce efecte în sensul art.1201C.civ.
Pentru a fi incidentă Decizia nr. 1055/09.10.2008 a Curții Constituționale, ar fi trebuit ca aceasta să fie anterioară Dispoziției de restituire nr.3532/2007, dar și anterioară revendicării care a fost soluționată irevocabil în decembrie 2005, pentru că în caz contrar s-ar încălca principiul potrivit căruia deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor.
Legea 10/2001, ca și instrument juridic, nu este similară acțiunii în revendicare. Ca urmare, greșit se susține că dacă intimata Kuperwasser T______ a pierdut în acțiunea în revendicare pe lipsa unui titlu valid de proprietate, aceasta nu mai putea beneficia de restituirea imobilului în procedura administrativă a Legii 10/2001. Aceasta nu putea beneficia de restituire dacă se întemeia pe aceleași acte analizate de instanța de apel care a pronunțat decizia civilă nr. 90/A/2005. În condițiile în care în procedura la Legea 10/2001 aceasta a venit cu acte suplimentare, se impunea analiza pe fond a cererii sale.
În cauză, frauda la lege nu a fost dovedită în sensul art.1169 C.civ. iar față de principiile stabilității circuitului juridic civil, dar și față de garanțiile acordate dreptului de proprietate, soluția instanței de fond nu se justifică a fi reformată.
3.2. În referire la susținerea apelantei potrivit cu care instanța de fond a greșit atunci când a reținut că în cauză nu se aplică Recomandarea nr.94(2)/1994 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, în sensul că autoritatea administrativă nu putea încălca o hotărâre judecătorească, iar după pronunțarea deciziei civile nr. 90/A/2005 a Tribunalului G_____, în privința sa nu mai exista nici un impediment pentru a i se soluționa favorabil cererea de cumpărare a imobilului, respectiv a părții pe care o ocupa în baza contractului de închiriere, se rețin următoarele:
Această apărare, este nefondată, deoarece imobilul în perioada 1998-2009 a fost litigios, ca urmare a plângerii la Legea 112/1995, a revendicării formulată de pârâta Kuperwasser T______, a notificării depusă la Legea 10/2001, a plângerii formulată împotriva Dispoziției nr. 3532/2007.
Vânzarea părții din imobil ocupată de apelanta ar fi constituit un impediment pentru restituirea în natură. Această vânzare ar fi avut loc în timpul proceselor în care instituțiile abilitate să vândă erau părți. Soluția dată față de acest contract în cazul unei acțiuni în nulitate era previzibilă, deoarece buna credință a ambelor părți contractante nu ar fi îndeplinit condițiile art. 1897 și 1898 C.civ.
3.3.Argumentul potrivit cu care reclamanta are posibilitatea de recuperare a îmbunătățirilor aduse imobilului, este prevăzut de art.48 din Legea 10/2001 și chiar dacă această soluție nu este satisfăcătoare, aceasta a fost maniera în care legiuitorul a înțeles să repare abuzurile fostului regim, respectiv să protejeze chiriașii.
3.4 Caracterul contradictoriu al soluțiilor date de instanțe în ceea ce privește restituirea imobilului, așa cum s-a menționat mai sus, este numai aparent, iar schimbarea legislației nu exonerează autoritățile de a lua acele măsuri pozitive necesare pentru a da eficiență garanțiilor prevăzute de art.1 din Primul Protocol anexă la CEDO.
3.5. Este adevărat că reclamanta nu este în culpă, dar comparând un drept de proprietate cu un drept locativ, este evident că are prioritate proprietatea.
3.6. În referire la capătul de cerere privind obligația de a vinde, se reține că soluția instanței nu se impune a fi reformată, pentru următoarele motive:
În intervalul 1998-2008, imobilul a fost în permanență litigios, iar cu începere din data de 2.11.2007, acesta a fost restituit pârâtei Kuperwasser T______, inclusiv partea ocupată de reclamantă.
Din momentul restituirii, a încetat vocația și dreptul reclamantei de a cumpăra imobilul, respectiv dreptul instituțiilor abilitate să vândă s-a desființat, deoarece nu mai exista calitatea de proprietar.
În mod corect, instanța de fond a amânat pronunțarea pe excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece această excepție depindea de soluția dată în cererea de anulare a Dispoziției nr. 3532/SR/2007.
În concret, în situația respingerii acțiunii excepția se consolida, iar în situația admiterii aceasta devenea caducă, ca efect al reîntoarcerii imobilului în patrimoniul deținătorului, care redobândea vocația și dreptul de a vinde.
3.6. Reclamanta a îndeplinit condițiile prev. de art. 9 din Legea 112/1995 și ar fi avut vocație de a cumpăra imobilul numai în situația în care acesta rămânea în patrimoniul deținătorului.
Cum acest drept nu mai există, în mod corect s-a considerat că una din condițiile de exercițiu a acțiunii civile, nu este îndeplinită în sensul art. 109 C.proc.civ.
Împotriva deciziei civile nr. 188 din 14.06.2012 a Tribunalului G_____ a declarat recurs reclamanta, invocând următoarele:
I. în ceea ce privește criticile referitoare la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3532/SR/2007 criticile de nelegalitate sunt:
- atât timp cât pârâta T______ Kuperwasser nu a prezentat instanței un act de proprietate al autorului său asupra imobilului (și nu numai procesul verbal de impunere din 1925) se apreciază că nu s-a făcut dovada proprietății chiar și în condițiile Legii nr. 10/2001;
- atât timp cât cererea de revendicare a fost respinsă pentru lipsa unui titlu valid de proprietate, nu mai putea beneficia de procedura administrativă, mai ales că avea posibilitatea suspendării acțiunii în revendicare;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectului semnalat în legătură cu „așa zisa vechime a înscrisului referitor la dovada dreptului de proprietate”.
În concret, în niciunul din înscrisurile depuse de către Primărie sau de către pârâtă nu există nicio mențiune referitoare la vreun drept de proprietate a lui M____ Kuperwasser, rezultând că acesta a fost un simplu deținător al imobilului naționalizat.
Ca atare, există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate în raport de decizia civilă nr. 90/A2005 a Tribunalului G_____.
- în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile Recomandării 94 (2) din 1994 a Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei pentru că din toate actele rezultă faptul că a depus toate actele cerute de Legea nr. 112/1995 pentru a beneficia de prevederile acesteia și nu a susținut că unitatea deținătoare ar fi trebuit să-i vândă în timpul procesului, ci după finalizarea revendicării.
-soluțiile instanțelor sunt contradictorii deoarece schimbarea legislației prin apariția Legii nr. 10/2001 nu putea institui un nou temei juridic pentru restituirea unui imobil atât timp cât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, garanțiile oferite de CEDO aplicându-se doar celor care au fost proprietari și nu simplilor deținători.
II. În ceea ce privește cererea referitoare la obligația de a-i vinde imobilul în condițiile Legii nr. 112/1995 în mod greșit se apreciază că imobilul a fost în permanență litigios și ca urmare nu putea fi vândut. Cu actele de la dosar a făcut dovada că o perioadă de 1 an de zile imobilul nu a fost în litigiu, astfel încât P_______ trebuia să i-l vândă în baza Legii nr. 112/1995.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce privește criticile vizând capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3532/SR/2007, în mod corect s-a reținut că nu operează în cauză efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate.
Așa cum a menționat și instanța de apel faptul că temeiul juridic al acțiunii finalizate cu decizia civilă nr. 90/A/2005 era art. 480 Cod civil, iar temeiul juridic al emiterii Dispoziției nr. 3532/SR/2007 era Legea nr. 10/2001, determină concluzia că în speță nu poate fi reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Astfel, în art. 23.1 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că prin „acte doveditoare” în accepțiunea acestei legi se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (cazurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din lege), orice acte care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită la data preluării abuzive, etc.
Pe când acțiunea întemeiată pe art. 480 Cod civil poate fi câștigată doar când se fondează pe un titlu translativ (vânzare, donație, etc.) sau declarativ de proprietate.
Prin urmare sintagma „acte doveditoare” ale dreptului de proprietate are în accepțiunea legii de reparații (Legea nr. 10/2001) un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie în spiritul și finalitatea acestei legi.
Legat de această problemă de drept, trebuie menționat că actele de care s-a prevalat intimata Kuperwasser pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 (procesul verbal de impunere din 1925 pe numele lui M____ Kuperwasser, certificatul nr. 517/1996 eliberat de Arhivele Statului și adresa nr. 4573/1996 eliberată de P_______ G_____) corespund exigențelor legii speciale în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al autorului petentei.
Cu privire la argumentul că avea posibilitatea suspendării acțiunii de revendicare nu poate fi reținut pentru că art. 46 din Legea nr. 10/2001 prevede această variantă ca o opțiune în favoarea „persoanei îndreptățită” și nicidecum ca o sancțiune.
Critica vizând incidența în speță a dispozițiilor Recomandării nr. 94 (2)/1994 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în sensul că o autoritate administrativă nu putea încălca o hotărâre judecătorească nu poate fi primită pentru că se încearcă o abordare neconformă datelor problemei.
Astfel, recomandarea (94)12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13.10.1994, dorind să promoveze independența sistemului judiciar a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu printre care și aceea că o autoritate administrativă nu poate încălca o hotărâre judecătorească.
Or, datele problemei sunt: autoritatea administrativă a emis Dispoziția nr. 3532/SR/2007 în baza Legii nr. 10/2001 (lege specială, cu un regim probatoriu special în ideea reparării nedreptăților, abuzurilor făcute în perioada comunismului) apărută ulterior pronunțării deciziei civile nr. 90/A/2005 ce avea ca obiect o acțiune în revendicare în baza temeiului de drept comun.
Această situație particulară determină concluzia că în speță nu a avut loc nicio încălcare a reglementării internaționale mai sus menționate.
Și ultimul motiv de recurs vizând soluția pe capătul de cerere privind obligația de a-i vinde imobilul este nefondat pentru că atâta vreme cât la data formulării cererii sale în baza Legii nr. 112/1995, imobilul era în litigiu; în mod legal nu s-a dat curs acestei cereri (art. 9 în referire la art. 14 din Legea nr. 112/1995).
Apoi, faptul că a apărut o nouă lege reparatorie ce aborda diferit problema imobilelor preluate abuziv nu poate determina sancționarea proprietarului pentru această inconsecvență legislativă.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 1, teza II Cod procedură civilă urmează să se respingă recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă urmează să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimatul M_________ G_____.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de C____ M____ împotriva deciziei civile nr. 188 din 14.06.2012 pronunțată de Tribunalul G_____.
Obligă pe recurentă la 1240 lei cheltuieli de judecată către intimatul M_________ G_____.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013
