R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX)

DECIZIA PENALĂ NR. 48/A

Ședința publică din 19.01.2016

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A____ P________ M_______

JUDECĂTOR – B_____ F_____ V_______

GREFIER – O______ I_____ B_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N______ N_____.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul I___ F_____ împotriva sentinței penale nr. 864/23.11.2015 pronunțată de Judecătoria S_______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-inculpat I___ F_____, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P_____ F_____, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. xxxxx, aflată la dosar(fila14), lipsind intimata-parte civilă S________ F_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că, în cazul în care nu dorește să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelantul inculpat I___ F_____, personal, arată că înțelege să își mențină declarațiile anterioare, nedorind să fie audiat de instanța de apel.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apărătorul apelantului-inculpat I___ F_____ solicită admiterea apelului formulat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. și reindividualizarea pedepsei aplicate raportat la disp. art. 74 C.pen., având în vedere faptul că, din datele aflate la dosarul cauzei, reiese că inculpatul și-a recunoscut fapta și a regretat săvârșirea acesteia, a restituit bunurile sustrase, încercând totodată să încheie un acord de mediere cu partea civilă.

Față de dispozițiile legii, apreciază că se poate dispune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, în condițiile art. 91C.pen.

Având în vedere disp. art. 93 C.pen., apreciază că sunt suficiente obligațiile pe care instanța le poate dispune în sarcina inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat, ca nefondat, apreciind că, față de modalitatea concretă de comitere a faptei de furt din autoturism pe timp de noapte, în contextul unor multiple condamnări anterioare și sancționări administrative aplicate de către parchet pentru fapte similare, pedeapsa a fost judicios individualizată.

Apelantul-inculpat I___ F_____, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită, a restituit bunurile, iar partea civilă nu a formulat pretenții în cauză.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.864 din 23.11.2015, pronunțată de Judecătoria S_______, în baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b din noul cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul I___ F_____, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. 1 din vechiul Cod penal a fost menținut beneficiul liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 209 din 09.02.2015 a Judecătoriei B_____.

În baza art. 72 alin. 1 din Codul penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 10.06.2015 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a luat act că partea civilă S________ F_____ a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 274 alin. 1 din noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul I___ F_____ la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1258/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S_______ a fost trimis în judecată inculpatul I___ F_____, cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în noaptea de 05/06.06.2015, inculpatul I___ F_____, profitând de faptul că persoana vătămată S________ F_____ a lăsat autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare CP 805 CL neasigurat, parcat pe _______________________. S_______, a pătruns în interior, de unde a sustras brichetă de aur marca Dupont, o pereche de ochelari marca Momo și o borsetă, conținând printre altele un ceas de aur marca Doxa.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în noaptea de 05/06.06.2015, inculpatul I___ F_____ în timp ce se deplasa pe _______________________. S_______, jud. Ialomița către domiciliul vărului său, care locuiește pe _____________________________ autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare CP 805 CL, care se afla parcat pe acea stradă, în dreptul imobilului cu nr. 18.

Apropiindu-se de autovehicul, inculpatul a sesizat faptul că geamul de la portiera din stânga era puțin deschis și portiera era neasigurată, astfel încât a hotărât să o deschidă și să pătrundă în interior, de unde, din buzunarul ușii a sustras o pereche de ochelari marca Momo și o brichetă de aur marca Dupont, precum și o borsetă ce se afla între scaune.

În continuare, inculpatul a ieșit din autovehicul, a scotocit prin borsetă, găsind un ceas de aur marca DOXA, pe care și l-a însușit, aruncând celelalte bunuri peste un gard.

În urma sesizării formulate de persoana vătămată, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului, ocazie cu care pe geamul exterior al portierei autoturismului susmenționat a fost descoperită o urmă papilară care s-a stabilit că a fost produsă de inculpatul I___ F_____ (așa cum a rezultat din concluziile raportului de constatare criminalistică nr. xxxxx din 09.06.2015), motiv pentru care s-a solicitat autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului.

În baza mandatului emis de Judecătoria S_______, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului, unde a fost găsită perechea de ochelari sustrasă în noaptea de 05/06.06.2015.

Mai mult decât atât, deși ceasul sustras nu a fost găsit cu ocazia percheziției, inculpatul a indicat organelor de cercetare penală faptul că acesta se afla la mama sa, numita M______ E____, care la solicitarea organelor a predat bunul ce a fost restituit ulterior persoanei vătămate.

Inculpatul I___ F_____ a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând că la data de 06.06.2015, în jurul orelor 22:00, se deplasa pe _______________________. S_______ către locuința vărului său D__, când a observat autoturismul susmenționat, care avea geamul de la portiera stânga puțin deschis, motiv pentru care a luat decizia de a se apropia pentru a verifica dacă era neasigurată. În continuare, inculpatul a învederat organelor de cercetare penală că a deschis portiera găsită neasigurată și a intrat în autoturism de unde a sustras o pereche de ochelari de soare și o borsetă, iar după ce a ieșit din vehicul, a scotocit lucrurile din borsetă, a găsit un ceas de formă pătrată, de culoare galbenă pe care și l-a însușit, aruncând celelalte bunuri peste un gard din apropiere.

Prin urmare, s-a observat că inculpatul nu recunoaște și sustragerea brichetei de aur marca Dupont reclamată de persoana vătămată.

În plus, în dovedirea acuzației care i se aduce inculpatului mai trebuie avute în vedere și celelalte mijloace de probă administrate în cauză, declarația părții civile, a martorei G________ D______, precum și procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor de către partea civilă.

Astfel, cu ocazia audierii sale, partea civilă a declarat organelor de urmărire penală faptul că în acea zi sosise din Italia și lăsase autoturismul parcat în dreptul imobilului cu nr. 18 de pe __________________________________ și de martora G________ D______, fiind prin urmare, puțin probabil ca urmele papilare să fi fost create în alte condiții decât cele descrise anterior.

Mai mult decât atât, cu ocazia prezentării în vederea recunoașterii obiectelor ce i-au fost sustrase, partea civilă a indicat fără nici un dubiu perechea de ochelari de soare și ceasul care i-au fost sustrase și care au fost recuperate de la inculpatul I___ F_____.

Situația de fapt expusă a rezultat din coroborarea probelor administrate și anume: declarații inculpat I___ F_____; declarație parte civilă S________ F_____; declarație martor G________ D______; raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de identificare a bunurilor sustrase; proces-verbal de percheziție; proces-verbal de conducere în teren; fișă de cazier judiciar.

Cu ocazia audierii în fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii de recunoaștere a vinovăției, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, însă nu recunoaște, așa cum a declarat și în cursul urmăririi penale, sustragerea brichetei din aur marca Dupont.

În consecință, față de declarația acestuia, instanța nu a încuviințat judecarea în procedură simplificată conform art. 375 C. pr. pen., fiind astfel necesar să fie administrat probatoriul.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiată martora G________ D______, care, în calitate de soție a persoanei vătămate, a declarat că într-adevăr în interiorul autoturismului se afla și o brichetă din aur care a fost sustrasă de către inculpat.

Declarația martorei s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate în sensul sustragerii din autoturism de către inculpat și a brichetei din aur marca Dupont, au fost apreciate de instanță ca fiind sincere, cu atât mai mult cu cât persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și nu a ridicat pretenții față de autorul faptei, solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestuia.

Având in vedere considerentele expuse, în raport de întregul ansamblu probatoriu administrat în cadrul procesului penal, instanța va aprecia că inculpatul se fac vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului I___ F_____ care, în noaptea de 05/06.06.2015, profitând de faptul că persoana vătămată S________ F_____ a lăsat autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare CP 805 CL, neasigurat, parcat pe _______________________. S_______, a pătruns în interior, de unde a sustras de unde a sustras brichetă de aur marca Dupont, o pereche de ochelari marca Momo și o borsetă, conținând printre altele un ceas de aur marca Doxa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, se reține că existența elementului material, respectiv luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.

Tot din analiza probelor administrate și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta rezultă că s-a adus o atingere suficient de gravă valorilor sociale apărate de legea penală, respectiv cele referitoare la protejarea patrimoniului persoanelor.

De asemenea, instanța a constatat în baza probelor menționate mai sus că subzistă legătura de cauzalitate necesară pentru existența infracțiunii, între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă produsă de către inculpat.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenția directă definită în cadrul art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, întrucât, așa cum a rezultat din probatoriul existent la dosar, acesta a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii respective.

În aceste condiții, instanța, constatând că din ansamblul probelor administrate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătoreasca, a rezultat că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, urmează ca în temeiul art. 396 din Codul de procedura penala să dispună condamnarea acestuia, aplicând o pedeapsă pentru fapta comisă.

La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, împrejurările în care a fost săvârșită fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, natura și limitele pedepsei stabilite pentru infracțiunea comisă, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și aspectele legate de persoana inculpatului.

S-a mai avut în vedere că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie și chiar dacă acestea au fost comise în perioada în care inculpatul era minor, neatrăgând starea de recidivă, totuși instanța a avut în vedere antecedența penală la individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat că persoana vătămată S________ F_____ a renunțat la pretențiile civile.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul I___ F_____, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 21.12.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Apelantul inculpat, prezent și asistat de apărător din oficiu, a criticat sentința atacată doar cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, invocând în favoarea sa faptul că a recunoscut comiterea faptei, a regretat-o, iar bunurile sustrase le-a restituit persoanei vătămate și a încercat să încheie un acord de mediere cu aceasta, iar în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, a solicitat să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelantul inculpat nu a dorit să dea alte declarații în fața instanței de apel, precizând că și le menține pe cele date anterior în cauză.

În fața instanței de control judiciar nu s-au formulat cereri sub aspectul probatoriului.

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.pr.pen., constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul I___ F_____ se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanța de fond reținând în mod judicios că inculpatul, în noaptea de 05/06.06.2015, profitând de faptul că persoana vătămată S________ F_____ a lăsat autoturismul Renault Megane cu nr. de înmatriculare CP 805 CL, neasigurat și parcat pe _______________________. S_______, a pătruns în interior, de unde a sustras de unde a sustras brichetă de aur marca Dupont, o pereche de ochelari marca Momo și o borsetă, conținând printre altele un ceas de aur marca Doxa, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C.pen.

Relevante în acest sens sunt împrejurările de fapt ce rezultă din declarațiile părții civile S________ F_____ ce se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă din declarațiile martorei G________ D______, dar și cu mențiunile procesului - verbal de cercetare la fața locului și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din care rezultă că urma papilară ridicată de pe geamul autoturismului părții civile cu ocazia cercetării la fața locului a fost creată de inculpatul I___ F_____, dar și cu mențiunile procesului-verbal de identificare a bunurilor sustrase și ale procesului-verbal de percheziție.

De altfel, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată prevăzută de art. 375 C.proc.pen., arătând că nu contestă probele administrate în cauză, pe care și le însușește, recunoscând situația de fapt expusă în actul de sesizare, cu excepția faptului că ar fi sustras și o brichetă de aur.

Pe acest considerent, instanța de fond a respins în mod corect cererea inculpatului de a se judeca potrivit procedurii prevăzute de art. 375 C.p.p., iar în cursul cercetării judecătorești a administrat doar proba contestată, respectiv a audiat-o pe martora G________ D______ (soția persoanei vătămate), care a arătat în mod expres în interiorul autoturismului se afla și o brichetă din aur care a fost sustrasă, iar declarația martorei se coroborează cu declarația persoanei vătămate în sensul sustragerii din autoturism de către inculpat și a brichetei din aur marca Dupont. În mod corect nu a fost pusă la îndoială credibilitatea martorei, având în vedere că a iterat aceleași aspecte ca și în faza de urmărire penală și că nu exista un interes de a declara că ar fi fost sustrase și alte bunuri, atâta timp cât persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestuia.

Totodată, se reține că în fața instanței de apel, inculpatul nu a mai contestat situația de fapt, ci a criticat doar modalitatea de individualizară a pedepsei aplicate și a regimului de executare a acesteia stabilit de către prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilite de către instanța de fond, respectiv a modalității de executare a acesteia, Curtea constată că prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență, stabilind o pedeapsă orientată spre mediu, având în vedere că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar (fila 108 dosar fond) rezultând că acesta suferit anterior două condamnări definitive la pedepse cu închisoare în timpul minorității, aplicate tot pentru săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală îndreptate împotriva patrimoniului, dintre care una comisă cu violență (infracțiune de tâlhărie); pedepsele aplicate au fost înlocuite cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție ca urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziții penale la data de 01.02.2014, fiind stabilită o singură măsură educativă, respectiv 3 ani internare într-un centru de detenție (prin sentința penală nr. 639/26.02.2014 a Judecătoriei B_____), din executarea căreia a fost liberat inculpatul la data de 17.02.2015, cu un rest neexecutat de 333 zile.

Așadar, după numai 4 luni de la eliberarea sa, inculpatul a reiterat conduita ilicită, ceea ce demonstrează că aplicarea în trecut de sancțiuni administrative (4 sancțiuni aplicate perioada 2011-2013) și de sancțiuni de drept penal (2 pedepse cu închisoarea înlocuite cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție), toate aplicate pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului (ca și cea din prezenta cauză), respectiv acordarea beneficiului liberării înainte de executarea în întregime a sancțiunilor aplicate prin hotărâri definitive, nu și-au atins scopul preventiv-educativ, inculpatul nefiind în măsură nici la acest moment să adopte un comportament conform cu regulile impuse de prescripțiile legii penale.

Pe cale de consecință, nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și, cu atât mai puțin, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea - în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. - va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I___ F_____ împotriva sentinței penale nr. 864/23.11.2015, pronunțată de Judecătoria S_______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 422 C.p.p. se va deduce prevenția de la 10.06.2015 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat apelantul inculpat I___ F_____ la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I___ F_____ împotriva sentinței penale nr. 864/23.11.2015, pronunțată de Judecătoria S_______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 422 C.p.p. deduce prevenția de la 10.06.2015 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat I___ F_____ la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A____ P________ M_______ B_____ F_____ V_______

GREFIER,

O______ I_____ B_____

red. A.P.M./03.02.2016

dact. A.L. 2 ex.

Jud. S_______ – jud.: L_____ C.