Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 17 Februarie 2015

PREȘEDINTE – A________ C_______

JUDECĂTOR – T______ P________

JUDECĂTOR – M____ M______

GREFIER – I_____ G_______

DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M_________ Iași Prin Primar împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 02 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații C______ P_________ C_______, C________ L____ Iași, S_____ R____ Prin M.E.F. Reprezentat Prin D.G.F.P. Iași, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 29 ianuarie 2015, 05 februarie 2015, 12 februarie 2015 și apoi pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. xxxxx/02.07.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:

„Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C________ L____ Iași și S_____ R____ prin Ministerul de Finanțe, invocată, prin întâmpinare și în consecință:

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C______ P_________ C_______ în contradictoriu cu pârâții C________ L____ Iași și S_____ R____ prin Ministerul de Finanțe, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C______ P_________ C_______, domiciliat în Iași, ______________________ în contradictoriu cu pârâtul M_________ Iași.

Constată că reclamantul a dobândit în proprietate, prin uzucapiune, imobilul teren în suprafață de 383 m.p. situat în Iași, ______________________, identificat și delimitat prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta, întocmite de către expert C_________ C_______, care face parte integrantă din prezenta sentință.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit în proprietate, prin uzucapiune, imobilul teren în suprafață de 386 m.p. situat în Iași ______________________.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C________ L____ Iași și a Statului român:

Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.

Prescripția achizitivă reprezintă o sancțiune care poate fi opusă proprietarului nediligent al bunului.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr.215/2001 republicată, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Or, potrivit dispozițiilor art. 23 din același act normativ, „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii dar nu sunt titulari ai dreptului de proprietate publică sau privată, situație în care nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.

Deoarece nu s-a făcut dovada ca paratul S_____ român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași. este proprietarul imobilului cu privire la care se solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune neexistând identitate intre acești pârâți si proprietarul imobilului instanța retine ca acești pârâții nu au calitate procesuala pasiva in prezenta cauza si va admite excepția lipsei calității procesuale pasive si in consecința va respinge acțiunea in contradictoriu și cu acest parat ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

În ceea ce privește fondul cauzei - prin prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile art.1847, 1890 din Codul civil, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra din imobilului teren în suprafață de 383 m.p. teren, situat în Iași, ________________________, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, începută în anul 1969.

Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, instanța arată că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia a început în perioada anilor 1970, aspecte relatate, cu mai puțină certitudine de către martori, deși, reclamantul a susținut că a început-o în anul 1969.

De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâta nu a invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin _____________________ Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.

Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.

În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâta nu a invocat și probat existența viciului tulburării, conforma art. 1851 din Codul civil.

Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarațiile martorilor care atestă că reclamanții nu au exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.

Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil). Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietari este demonstrată și de faptul că figurează înscriși în evidentele fiscale ca plătitori de impozite.

În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 Cod civil, care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanții au probat posesia exercitată de ei, începând cu anul 1970 și până în prezent.

În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamanții a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil. În fapt, posesia a început în anul 1970 și a continuat până în prezent, fiind depășit termenul de 30 de ani.

Ca urmare a celor expuse, instanța arată că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii și va admite cererea reclamantului și va constata că acesta a dobândit dreptul de proprietate, prin prescripție achizitivă, asupra imobilului teren, în suprafață de 383 m.p., situat în Iași, ______________________, așa cum a fost identificată și delimitată în raportul de expertiză și schița anexă, întocmite de expert C_________ C_______, care fac parte integrantă din prezenta sentință.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M_________ Iași, prin reprezentant legal, susținând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a mijloacelor de probă administrate.

Invocă recurentul excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași, întrucât reclamantul (nu instanța) nu a făcut dovada că terenul respectiv, s-ar afla în proprietatea privată a Municipiului Iași.

Instanța de fond, pentru a stabili momentul începerii posesiei, sub nume de proprietar, a luat în considerare cele arătate de reclamant, respectiv anul 1969.

Cu privire la această dată, recurentul arată că nu rezultă anul începerii deținerii sub nume de proprietar a suprafeței urmărite a fi uzucapată, pentru a se stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei și este greu de crezut faptul că, o persoană care are în folosință suprafața de teren de 600 mp și deține, în același timp, o altă suprafață sub nume de proprietar.

Extinderea dreptului de folosință asupra unui imobil despre care cunoștea că nu îi aparține, în absența oricărei dovezi privind exercitarea pentru sine, nu este de natură a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Din declarațiile date în anul 1999 și 2002, reiese faptul că terenul deținut de către C______ M____, era proprietate de stat și în folosință.

Abia după emiterea titlului de proprietate nr. xxxxxx/22.11.2002, se poate vorbi de o deținere a terenului sub nume de proprietari, respectiv, pentru suprafața de teren.

Dacă d-na C______ M____ nu ar fi făcut cerere de atribuire în proprietate a suprafeței de teren 600 mp, aceasta ar fi avut, în continuare, calitatea de detentor precar.

Se mai susține că declarațiile date de martori sunt puțin certe, iar martorii propuși de către reclamant sunt subiectivi și nu fac distincție între deținerea unui teren sub nume de proprietar și calitatea de detentor precar. Cu atât mai mult, cu cât, deținătorii unui teren dat în folosință, fac față de acesta, lucrări pe care le face și un proprietar.

Având în vedere cele arătat mai sus, consideră că M_________ Iași nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Intimatul C______ P_________ C_______ a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, motivând că terenul uzucapat nu a fost și nu este în proprietatea publică a Municipiului Iași, ci în proprietatea privată a acestuia, dispozițiile art. 36 și art. 26 din Legea 18/1991 nefiind aplicabile în cauză, terenul uzucapat neaflându-se în proprietatea statului, ci în proprietatea privată a Primăriei Iași, C________ L____ al Municipiului Iași, iar în prezent în proprietatea privată a recurentei.

S_____ R____ prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C______ P_________ C_______ a formulat cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului din Iași, ______________________, în suprafață de 386 mp, susținând că a intrat în stăpânirea terenului în anul 1969 și a exercitat o posesie continuă, publică, neîntreruptă.

Uzucapiunea sau prescripția achizitivă de lungă durată (30 de ani) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă. Prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa, timp îndelungat, lăsând bunul în posesia altuia.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul M_________ Iași , tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv, __________________________, care, conform art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 republicată, este persoană juridică de drept public.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat, iar bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 C.civ. coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.

În cauză se mai reține și disp. art. 26 din Legea 18/1991 conform cărora terenurile din intravilanul localităților ce au aparținut unor persoane ce au decedat fără moștenitori trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului. Raportat la dispozițiile legale arătate, tribunalul reține că Municipiului Iași, prin Primar are calitate procesuală pasivă în cauză .

Pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, conform disp. art 1846-1847 Cod civil, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o posesie de 30 de ani și posesia să fie utilă. Posesia este utilă dacă este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a uzucapa, se reține că reclamantul nu a probat, în condițiile art. 1169 C.civil, data de la care autorii săi ar fi exercitat o posesie utilă asupra imobilului, sub nume de proprietar.

Astfel, prin decizia nr. 92/04.05.1968 a Consiliului Popular Județean Iași – Comitetul Executiv s-a acordat în schimb locuitorilor P___ St. T_____ și C______ T. M____ suprafață de 600 mp teren proprietate de stat în Iași, ______________________.

Pentru această suprafață, în temeiul dispozițiilor Legii 18/1991, numitei C______ T. M____ i s-a constituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. xxxxxx/22.11.2002.

Conform adresei nr. xxxxx/06.04.2012 emisă de M_________ Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, numitele P___ T______ și C______ M____ au figurat în evidența fiscală începând cu data de 23.05.1968 cu teren proprietate de stat în suprafață de 600 mp. Începând cu anul 2002, în baza declarației fiscale din 19.12.2002, d-na C______ M____ a fost înregistrată în evidența fiscală cu suprafața de 724 mp din care 600 mp prevăzută în titlul de proprietate și 124 mp în posesie fără acte.

Din declarațiile martorilor rezulta ca terenul in suprafata de 150mp pe care l-au detinut autorii reclamantului fara acte a fost împrejmuit din anii 1977-1978, in același timp cu terenul proprietate de stat de 600 mp, primit prin decizia nr. 92/04.05.1968 a Consiliului Popular Județean Iași.

Cu toate că din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamantul ar deține o suprafață de aproximativ 150 mp fără acte, prima instanță a constatat uzucapiunea pentru o suprafață de 383 mp, fara a analiza calitatea in care a fost detinut acest teren în condițiile în care terenul alăturat de 600 mp nu a fost proprietatea autorilor reclamantului până în anul 2002.

În ceea ce privește susținerea recurentului privind extinderea unui drept de folosință asupra terenului, tribunalul reține că la data de 27.04.1999, în declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren, se declara de catre C______ M____ că întreg terenul deținut în ____________________________ de 724 mp este proprietate de stat.

Declaratiile martorilor privind anul din care a fost detinut terenul pentru care se solicita constatarea uzucapiunii, nu se coroboreaza cu alte probe. În acest sens se reține ca in evidentele fiscale terenul in suprafata de 124 mp a fost declarat abia in anul 1999.

Prin urmare, din probele administrate, nu rezultă, că termenul uzucapiunii de 30 de ani ar fi fost împlinit și nici că posesia terenului alaturat suprafeței de 600 mp ar fi fost exercitată sub nume de proprietar.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 312 și 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul declarat și a modifica sentința in parte, in sensul de a respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de recurent

Admite recursul declarat de pârâtul M_________ Iași, prin Primar împotriva sentinței civile nr. xxxxx/02.07.2013 a Judecătoriei Iași , sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul C______ P_________ C_______ în contradictoriu cu pârâtul M_________ Iași.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Irevocabila.

Pronunțata în ședință publică astăzi, 17.02.2015

Președinte, C_______ A________	Judecător, P________ T______	Judecător, M______ M____
	Grefier, G_______ I_____

Red. T.P.

Tehnored. I.G.

2 ex. – 15.05.2015

Judecător fond: B______ M______