DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator date cu caracter personal 3039

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA M______ NOUĂ

JUDEȚUL C____- S______

SENTINȚA CIVILĂ NR.23

Ședința publică din 26.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C_______ C_____

GREFIER : S____ O____

Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul G____ I____ în contradictoriu cu pârâta U_______ A____________ Teritorială Sichevița – prin primar, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M______ Nouă sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamantul G____ I____ a chemat în judecată pârâta U_______ A____________ Teritorială Sichevița – prin primar.

Reclamantul a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză, în urma probatoriului administrat, să constate că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în extravilanul loc.Sichevița, neînscrise în cartea funciară, respectiv „P_____ Bucium”, în suprafață de 5305 mp, nr.top 2533/4, și „Bucium”, în suprafață de 3906 mp, nr.top 2533/3, identificate cadastral potrivit planului de amplasament și delimitare, pentru care solicită a face parte integrantă din sentința ce se va pronunța în cauză.

De asemenea, solicită instanței să dispună înscrierea în CF prin deschiderea unei file de carte funciară, pentru imobilele descrise mai sus, a dreptului de proprietate a reclamantului, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii legal timbrată, a arătat că așa cum rezultă din conținutul certificatului de atestare Adeverința nr.1877, 1879 din data de 17.11.2014 emisă de Primăria ____________________________________ înscris în registrul agricol al loc. Sichevița, cu imobilelor situate administrativ în extravilanul loc.Sichevița, în suprafață de 5305 mp și 3906 mp.

A mai arătat reclamantul că adeverințele emise de Primăria Sichevița au fost emise în baza Regulamentului de organizare și funcționare a Biroului de carte funciară, având în vedere faptul că este de notorietate că pe zona Sichevița nu a fost deschisă carte funciară, astfel încât se impune deschiderea unei noi file de carte funciară. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt a stăpânit în mod continuu, pașnic, public, neîntrerupt, netulburat de peste 30 de ani terenul descris mai sus, pe care îl posedă și în prezent.

În susținerea cererii a invocat art.1847 Vechiul Cod civil.

De asemenea, a arătat că imobilul a fost identificat potrivit prevederilor legale, documentația fiind întocmită de expert topo B_____ F_____ și solicită ca aceasta să facă parte integrantă din sentință. Reclamantul a achitat impozitele aferente pe imobil și s-a comportat ca un adevărat proprietar.

În drept, a invocat disp. art.1890 VCC și urm., art.6 alin.4 NCC, art.13 din Legea 7/1996 și art.62 din Regulamentului de organizare și funcționare a Biroului de carte funciară aprobat prin Ordinul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori, pe care i-a nominalizat.

În susținerea cererii, au fost depuse la dosar, în copii certificate pentru conformitate următoarele înscrisuri: adeverințe de la Primăria Sichevița, procese-verbale emise de Primăria Sichevița, planul de amplasament și delimitare, certificat de atestare fiscală, carte de identitate reclamant.

Potrivit displart.1051 Cod de procedură civilă instanța a dispus emiterea unei somații, care a fost afișată la sediul instanței, la sediul Primăriei Comunei Coronini și Primăriei Oraș M______ Nouă, la sediul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C____-S______, și a fost publicată în două ziare de largă răspândire.

În cauză a fost depusă cerere de intervenție în nume propriu formulată de numitul B_____ V_____ M______, prin care solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, instanța să dispună comunicarea cererii părților în proces, iar în urma probelor pe care le va administra în dosar, solicită să se constate că în anul 2014 între interveninet și reclamant, a intervenit încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care acesta s-a obligat să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilelor teren extravilan „P_____ Bucium”, în suprafață de 5305 mp, nr.top 2533/4, și „Bucium”, în suprafață de 3906 mp, nr.top 2533/3, pentru care a plătit prețul cerut de 1840 lei, pe care reclamantul l-a primit în mod integral.

Totodată, solicită ca instanța să constate valabilitatea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiată în data 20.11.2014, între reclamant în calitate de vânzător și intervenient în calitate de cumpărător, iar prezenta hotărâre să valideze promisiunea de vânzare-cumpărare, urmând să dispună autorizarea intervenientului să solicite intabularea dreptului de proprietate în CF asupra imobilului descris mai sus prin înființarea unei noi file de CF, cu titlul de cumpărare.

În motivarea cererii legal timbrate, intervenientul a menționat că între el și reclamant a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, încheiată în data 20.11.2014, prin care i s-a transmis dreptul de proprietar asupra terenului menționat mai sus și pentru care a achitat în întregime prețul convenit de părți, în valoare de 1840 lei.

Astfel, având în vedere promisiunea vânzare-cumpărare înscris sub semnătură privată, în conformitate cu disp. art. 271 C.p.c., solicită să fie probat prin proba testimonială.

De asemenea, precizează că anterior încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, între el și reclamant a fost încheiat un contract de arendare nr.89 la data de 26.11.2014.

În drept, a invocat Legea 7/1996, art.1279 C.c., art.1669 C.c., art.1241 C.c.

În probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, cu martorii nominalizați în acțiune de reclamant, cu interogatoriul reclamantului, promisiunea de vânzare-cumpărare, contractul de arendare.

A depus la dosar copia contractului de arendare.

În cadrul probei testimoniale solicitată de reclamant au fost ascultați martorii R____ C____ și S______ V_____.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamantul a invocat faptul că a folosit terenurile în mod continuu, public, netulburată și sub nume de proprietar din anul 1977 după cum și-a precizat acțiunea verbal prin apărător la termenul de judecată din data de 19.05.2015.

În drept acesta a invocat prevederile art.1890 din Codul Civil din 1864, art.6 alin.4 Cod Civil, art.13 din L.xxxxx și art.62 din Regulamentul de organizare și funcționare a Biroului de carte funciară aprobat prin Ordinul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În cauză au fost audiați martorii S______ V_____ și R____ C____-I__, care au confirmat susținerile reclamantului conform cărora acesta a avut o posesie utilă asupra terenurilor de peste 30 de ani.

De asemenea, a fost depusă adeverință din care rezultă că imobilele nu fac parte din domeniul public al statului și s-a întocmit documentația tehnică cadastrală a imobilelor cu viza OCPI nr.xxxxx/24.11.2014, xxxxx/24.11.2014 și xxxxx/24.11.2014.

După cum rezultă din documentația tehnică cadastrală, imobilele nu sunt evidențiate în cartea funciară, fiindu-le atribuite în acel moment un număr cadastral pentru prima oară.

Conform art.58 alin.1 din L.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară (din forma inițială) „în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr.115/193 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, după caz, Legii nr.242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară , înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi”.

Conform art. 69 alin.2 din aceeași lege (din forma inițială) „la data finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unități administrativ teritoriale își încetează aplicabilitatea, pentru teritoriul respectiv, următoarele dispoziții legale: … Decretul-lege nr.115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare …”.

Prin Decizia nr.86 din data de 10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul procedurii privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr.697/14.10.2008 s-a stabilit că „în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr.115/1938 și împlinite după _____________________ Legii nr.7/1938, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr.115/1938”.

În considerentele decizie se precizează expres că „o primă categorie de reglementări se regăsește în cartea a III-a din titlul XX a Codului civil, care se completează cu unele prevederi ale Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste norme fiind aplicabile numai în regiunile în care a funcționat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripțiuni. Pe de altă parte, în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea a operat în condițiile prevăzute în art.27 și 28 din Decretul-lege nr.115/1938”.

Conform art.6 alin.4 din Codul Civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.

Conform art.230 din L.71/2011 pentru punerea în aplicare a L.287/2009 privind Codul Civil „la data intrării în vigoare a Codul Civil se abrogă: … g) Decretul-lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare”.

Ca urmare a Deciziei nr.86 din 10.12.2007, a prevederilor din Codul Civil și a celor din L.71/2011, în momentul în care L.7/1996 a fost republicată în anul 2013, prevederile inițiale de la art.58 alin.1 și art.69 alin.2 nu au mai fost reluate.

În aceste condiții instanța reține că Decretul-lege nr.115/1938 a fost abrogat atât de L.7/1996 cât și de L.71/2011, însă el ultraactivează, conform Codului Civil, în cazul în care uzucapiunile au început înainte de _____________________ L.7/1996, dacă cererile de uzucapiune privesc imobilele care se situează în regiunile în care Decretul-lege nr.115/1938 a activat.

Decretul-lege nr.115/1938 a intrat în vigoare în Bucovina în baza Legii din 15.10.1938, iar în Transilvania în baza L.231/12.07.1947.

Conform art.6 din acest ultim act normativ „posesiunea cerută în vederea uzucapiunii, în cazurile prevăzute de articolele 27 și 28 din legea pentru unificare dispozițiilor privitoare la cărțile funciare trebuie să îndeplinească condițiile cerute de Codul civil”.

Astfel, instanța constată că în cauză sunt aplicabile condițiile impuse de art.27 și 28 din Decretul-lege nr.115/1938, care se completează cu condițiile impuse de Codul Civil din 1864 (cele privitoare la posesia publică, continuă și netulburată).

Prin considerentele Deciziei nr.19 din 09.10.2015, pronunțată în procedura de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat aceeași idee : „în regiunile de carte funciară (Transilvania, Banat, Crișana, Satu M___ și Bucovina), uzucapiunea are o aplicație restrânsă, acest mod de dobândire a proprietății fiind permis în mod excepțional, numai în condițiile prevăzute de art. 27 (uzucapiunea tabulară sau „prin convalescența titlului“) și art. 28 (uzucapiunea extratabulară) din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare”.

Conform art.28 alin.1 din Decretul-lege 115/1938 „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarul înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.

De vreme ce din documentația tehnică cadastrală rezultă că imobilele ce fac obiectul prezentei cauze nu au fost înscrise până în acest moment în cartea funciară, instanța nu poate să rețină că este îndeplinită condiția impusă în mod imperativ de art.28 alin.1 din Decretul-lege 115/1938.

Cu alte cuvinte, o acțiune privind constatarea uzucapiunii pentru imobilele în cauză va fi admisibilă doar după înscrierea imobilelor în cartea funciară. Însă acest lucru nu poate fi efectuat pe numele reclamantului deoarece acesta nu are niciun titlu de proprietate asupra imobilelor.

Reclamantul a chemat în judecată U_______ A____________ TERITORIALĂ SICHEVIȚA în calitate de pârâtă. De vreme ce imobilele în cauză nu sunt evidențiate în cartea funciară instanța constată că în mod corect această unitate a fost chemată în judecată, deoarece aceasta este proprietara extratabulară a terenurilor.

Dacă posesia nu conduce la împlinirea termenului de prescripție achizitivă atunci ea nu este utilă. În plus, în cauză nu a fost dovedită existența unui drept de proprietate extratabular. Însă pentru orice bun există un drept de proprietate, chiar dacă acel bun este stăpânit sau nu. Astfel, instanța constată că proprietarul extratabular este Statul Român prin unitatea administrativ teritorială, în baza art.646 din Codul Civil din 1864.

În aceste condiții este de neînțeles poziția pârâtei care nu s-a opus la admiterea acțiunii și nici măcar nu a formulat întâmpinare.

U.A.T. SICHEVIȚA, în calitate de proprietară extratabulară a terenurilor în cauză, trebuie să depună eforturile pentru a-și intabula acest drept, condiție impusă de art.557 alin.4 Cod Civil, pentru ca apoi, fie să transmită dreptul de proprietate către reclamant în una din modalitățile prevăzute de lege (cum ar fi o cerere de constituire a dreptului de proprietate în baza L.18/1991), fie să fie introdusă o nouă cerere privind uzucapiunea, dacă aceasta va îndeplinii condițiile impuse de lege.

Este posibil ca reclamantul să fie trecut în Registrul Agricol al localității, este posibil ca aceste terenuri să fi fost folosite de reclamant și de antecesorii săi pentru foarte mulți ani și este posibil ca acesta să plătească impozit. Însă acest lucru nu conferă reclamantului dreptului de a obține proprietatea imobilelor. Drepturile reala asupra imobilelor se obțin în condițiile strict impuse de lege, iar în această cauză instanța constată că nu sunt îndeplinite aceste criterii legale.

Adeverința eliberată de Primăria localității Sichevița din care rezultă că imobilele nu fac parte din domeniul public al Statului Român nu exclude faptul că acestea pot face parte din domeniul privat al Statului Român. Însă Certificatul eliberat de aceeași instituție din care rezultă că reclamantul este cunoscut drept proprietar este incorect prin prisma celor menționate anterior.

Deoarece instanța urmează să respingă capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, va respinge și capătul de cerere subsecvent privind intabularea acestui drept de proprietate.

În ceea ce privește cererea de intervenție, instanța reține că admisibilitatea acesteia pe fond depinde de admisibilitatea acțiunii principale, de vreme ce pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare presupune ca pârâtul reconvențional să aibă în patrimoniul său dreptul de proprietate ce face obiectul cererii de intervenție. De vreme ce instanța urmează să respingă acțiunea introductivă, cererea de intervenție va fi respinsă și ea.

Mai mult, instanța constată că cererea de intervenție nu îndeplinește nici condițiile impuse de Legea 17/2014 privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole din extravilan.

Conform art.5 din această lege „în toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art.1669 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică și să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.3, 4 și 9 din prezenta lege”.

Conform art.4 alin.3 din aceeași lege „solicitarea și utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile și alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credințe atât a părților din contract, cât și pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară”.

Intervenientul a invocat prin cererea de intervenție că promisiunea de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiată în formă autentică deoarece imobilele nu sunt intabulate. Astfel, instanța constată că, raportat la prevederile art.4 alin.3 din L.17/2014, nu este îndeplinită condiția existenței unei cărți funciare pentru imobile, iar raportat la prevederile art.5 din aceeași lege, nu este îndeplinită condiția încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare în formă autentică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul G____ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în ________________________, jud. C____-S______ și cu domiciliu procedural ales la Cabinet de avocat D__________ N_______, cu sediul în loc. O______, _____________________, nr.1, jud. C____-S______, în contradictoriu cu pârâta U_______ A____________ TERITORIALĂ SICHEVIȚA ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul B_____ V_____ M______, domiciliat în Lugoj, ___________________________.5 jud. T____, în contradictoriu cu pârâtul reconvențional G____ I____, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria M______ Nouă.

Pronunțată în ședință publică azi 26.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C_______ C_____ S____ O____

Red. C.C.–jud./04.02.2016

Tehnored. O.S./4 ex./08.02.2016