Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA G_____

SECȚIE CIVILĂ

Operator cu date cu caracter personal nr. 8637*

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4377/2015

Ședința publică de la 16 Aprilie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE N_____ V______ C______

Grefier C_______-D______ P_____

Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind reclamanta S.C. O_______ V_____ INSURANCE GROUP S.A. și pe pârâtul M_________ G_____ REPREZENTAT PRIN PRIMAR, având ca obiect actiune in regres .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când instanța având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data 16.04.2015 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.05.2012, reclamanta ____________________________ Group S.A. a chemat în judecată pârâții M_________ G_____ prin PRIMAR și C________ L____ G_____, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumei de 453,35 lei cu titlu de contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății. A solicitat și cheltuielile de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de asigurător al autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a plătit suma menționată cu titlu de despăgubire, întrucât autoturismul menționat a fost avariat în data de 02.03.2010, în M_________ G_____, prin acroșarea unei gropi din carosabil.

Potrivit legislației privind asigurările, mai arată reclamanta, are obligația de a recupera suma plătită asiguratului de la persoana vinovată, în cauză vinovăția aparținând pârâtului, ca administrator al drumurilor publice.

În drept, reclamanta a invocat art. 22 din Legea nr. 136/1995, din OUG nr. 195/2002, art. 998-999 C.civ., OG nr. 13/2011.

În susținerea cererii, a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de daună nr. CA/GL/10/06.04.2010 (f. 14-23).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 48 lei taxă timbru și 3 lei timbru judiciar.

Pârâtul M_________ G_____ a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.

Pârâtul a apreciat ca cererea este nefondată, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, sub aspectul dovedirii legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâților si prejudiciu. Singurul indiciu privind legătura de cauzalitate este declarația conducătorului auto, proba care nu poate fi coroborată cu celelalte probe. De asemenea, a arătat pârâtul ca potrivit art. 48 din OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, apreciind că avariile produse puteau fi cauzate de starea drumului numai dacă viteza de deplasare era peste limita legală de 50 km/h.

În drept pârâtul M_________ G_____ si-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115- 118 Cod procedura civila, art. 1357 cod civil, art. 16 și 19 din OG 2/2001, OUG 195/2002.

Pârâtul C________ L____ G_____ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei instituții, întrucât nu are patrimoniu propriu și personalitate juridică. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată prin aceea că nu este administratorul drumului public.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.

Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a arătat că în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) C.proc.civ. („orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.") respectiv dispozițiile art. 161 alin. (1) C.proc.civ. („Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri."), în interpretare per a contrario, înțelege să invoce această excepție a lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L____ G_____, excepție de fond, absolută și peremtorie.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 41 al. 1, art. 61 al. 1, 115 și urm. Cod proc. civilă, art. 187, 188 cod civil, art. 58 din legea nr. 136/1995.

La termenul de judecată din data de 26.03.2013 instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C________ L____ și excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtului C________ local G_____ și prin încheierea de ședință din data de 02.04.2013, pentru considerentele arătate în acea încheiere, a respins ca nefondată excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului G_____ și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași pârât, respingând cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C________ local G_____ ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2013, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, reținând faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 998-1000 Cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului M_________ G_____, în speță reclamanta nefiind în măsură să probeze legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat.

Împotriva sentinței civile menționate, reclamanta a formulat recurs, prin care a arătat faptul că legătura de cauzalitate dintre groapă și prejudiciu este stabilită în mod concret în special de expertiza tehnică dispusă în cauză, care este coroborată cu declarația asiguratului.

Prin decizia civilă nr. 231/R/2014, Tribunalul G_____ a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza în rejudecare la instanța de fond, având în vedere faptul că hotărârea de la dosarul cauzei nu este semnată nici de judecător și nici de președintele instanței.

Instanța de control judiciar a păstrat soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L____ G_____ și lipsa calității procesuale pasive a aceluiași pârât.

În rejudecare, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de expert D______ G_____ fiind depus la dosarul cauzei (f. 21-26).

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, din declarația șoferului S_______ D____, dată în fața inspectorilor de daună ai societății reclamante (f. 11), a rezultat că, la data de 02.03.2010, în jurul orei 20:00, a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _________________, pe ________________________________ G_____, având direcția de deplasare dinspre ________________________ ___________________ intrat cu roțile din partea dreaptă peste o groapă acoperită cu apă, fiind avariată janta din partea dreaptă față și capacul roții din partea dreapta față.

Dauna a fost constatată de personalul tehnic al reclamantei care a încheiat nota de constatare (f. 12) și a realizat planșe fotografice (f. 19-23).

În baza Poliței de asigurare facultativă nr. C-xxxxxx și a documentelor de reparație (f. 13-15), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 453,35 lei (f. 18) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului păgubit.

În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

În baza art. 1000 alin. 1 C.civ. de la 1864 (act normativ incident în cauză, în vigoare la data producerii prejudiciului), omul este responsabil de prejudiciul cauzat de lucrurile pe care le are în pază.

Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.

Astfel, din materialul probator existent la dosar, a rezultat faptul că autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea _________________, asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.

Instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite, în sarcina pârâtului M_________ G_____, în calitate de proprietar al drumului public, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza sa juridică, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ. de la 1864.

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.

Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.

Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ de la 1864 sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.

Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.

În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.

Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.

În speță, groapa din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.

În concret, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat existența gropilor din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.

Astfel, din declarația conducătorului auto (f. 11), coroborat cu planșele foto aflate la dosarul de daună ( f. 19-23) și cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert tehnic D______ G_____ (f. 21-26), a rezultat că avariile produse autoturismului marca Opel, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, puteau fi cauzate de existența unei porțiuni cu diferență de nivel ca cele prezentate în planșele foto din zona de rulare.

Potrivit art. 5 alin. 2 coroborat cu art. 128 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma în vigoare la momentul producerii daunei, administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia și pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează.

În baza art. 22 și art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora, drumurile trebuind să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.

Pârâtul nu a făcut dovada că a semnalizat în mod corespunzător gropile din carosabil sau că o astfel de groapă a apărut în mod intempestiv și nu a putut în timp util să o semnalizeze sau să o repare.

Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul creat, instanța reține că o astfel de legătură de cauzalitate există și se presupune, ca și prezumție relativă simplă. Cât timp există o groapă în calea de rulare nesemnalizată, drum pe care în mod obișnuit circulă autoturisme, este prezumat faptul că la un moment dat o persoană care conduce un autoturism va trece prin acea groapă și va suferi o pagubă. Natura pagubei în cauză, respectiv avarierea jantei și a capacului roții din partea dreapta față, confirmă faptul că roata autoturismului a intrat în groapă și a suferit avarii.

De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 453,35 lei, așa cum rezultă din documentele de reparații (f. 14). De altfel, prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert D______ G_____ s-a stabilit aceeași valoare a despăgubirii ( f. 24).

Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.

Calitatea pârâtului M_________ G_____ de paznic juridic al drumului public decurge din calitatea sa de proprietar al acestuia, care răspunde de modul în care administratorul drumului public își îndeplinește obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.

În consecință, operează prezumția de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.

Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.

Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine, așa cum s-a arătat, pârâtului, în calitate de paznic juridic al drumului public.

Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.

În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.

Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.

Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.

Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 453,35, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 29.05.2012, și până la data plății.

În concluzie, față de considerentele expuse, va admite cererea, astfel cum a fost formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 453,35 lei cu titlu de contravaloare daună și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 29.05.2012, și până la data plății.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., ca parte căzută în pretenții, va obliga pârâtul la plata către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2494 lei, reprezentând 72 lei taxă judiciară de timbru, 6 lei timbru judiciar, 1116 lei onorariu avocat și 1300 lei onorariu expert, calculate în conformitate cu decizia instanței de control judiciar

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O_______ V_____ Insurance Group S.A, cu sediul în SECTOR 5, București, _________________________. 1, _______________, _________________________ cu pârâtul M_________ G_____ prin PRIMAR. Cu sediul în G_____, ______________________

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 453,35 lei, cu titlu de contravaloare daună și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 29.05.2012, și până la data plății.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2494 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.

Președinte, Grefier,

Jud N_____ V______ C______ C_______-D______ P_____

Red CNV/tehnored PCD/4exp/05.05.2015