Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 12 Iunie 2013

Președinte - M______ C_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1068/2013

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C___ DE INSOLVENȚĂ M______ I.P.U.R.L. IAȘI în contradictoriu cu pârâtul B____ C________-M_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte solicitări, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rol sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, la data de 05.02.2013, reclamanta C___ DE INSOLVENȚĂ M______ I.P.U.R.L., cu sediul în Iași, ________________. 1, cam 115, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Chriss Sistem S.R.L., cu sediul în mun. Iasi, _______________. 117, ________________, _______________, înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx a chemat în judecată pe pârâtul B____ C________ M_____, solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei, prin atragerea răspunderii personale pentru suma de 20 674 lei.

În motivare, se arată că pârâtul, deși legal notificat, nu i-a pus la dispoziție documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006.

Consideră reclamantul că pârâtul se face vinovat de faptele de la art. 138 lit a c,d și e din Legea insolvenței. Astfel, la momentul depunerii bilanțului aferent anului 2008, debitoarea avea în patrimoniu active de 327 lei, respectiv active imobilizate de 272 lei, casa și conturi la bănci de 55 lei. Pârâtul nu a predat activul patrimonial, prezumându-se astfel că a folosit bunurile în interes propriu.

Totodată apreciază că sunt incidente și dispozițiile art 138 al 1 lit c, , întrucât din analiza indicatorilor financiari reiese că societatea ear în pierdere încă din anul 2007, ceea ce denotă că pârâtul a continuat să desfășoare o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți.

Raportat la art. 138 lit. d, arată reclamantul că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar actele de la art. 28 din Legea 85/2006, nu a publicat actele financiar contabile, nu și-a declarat încetarea activității și nu a ținut la zi evidența contabilă. Prin aceste fapte se crează prezumția neținerii contabilității în conformitate cu legea.

A mai invocat și aplicabilitatea art. 138 al 1 lit e, susținând că în anul 2007, societatea se afla deja în pierdere, datoriile acesteia depășind activul patrimonial cu suma de 16 572 lei, însă nu a solicitat a fi supusă procedurii insolvenței, a manifestat dezinteres față de achitarea datoriilor .

Apreciază reclamantul că sunt întrunite cerințele răspunderii speciale.

În drept, se invocă art. 138 lit a c,d și e din Legea 85/2006.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru și timbru judiciar potrivit art. 77 din Legea insolvenței.

A depus în susținere: raport cauze, tabel definitiv de creanțe, indicatorii financiari postați pe site-ul MF pe anul 2008.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula probe în contradovadă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin sentința civilă nr. 1313/01.10.2012 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și ______________________ debitoarei S.C. Chriss Sistem S.R.L., cu sediul în mun. Iasi, _______________. 117, ________________, _______________, înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțe în valoare de 20 674 lei.

La 08.11.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că societatea a ajuns în stare de insolvență datorită neachitării la timp a datoriilor bugetare, nedeclararea stări de insolvență în anul 2007, netinerea contabilității în conformitate cu legea. Apreciază administratorul judiciar că administratorii statutari se fac vinovați de faptele prevăzute la art. 138 lit a, c d și e din Legea insolvenței.

Potrivit relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea s-a înființat la 19.12.2005, având ca administrator pe pârâtul din prezenta cauză.

În drept, potrivit disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea lichidatorului , judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal.

Pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâților li se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a,c d și e din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c :
• 138 lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
• 138 lit e : deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.

Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța reține că reclamanta a susținut și dovedit că la finele anului 2008 în patrimoniul debitoarei se afla active în valoare totală de 327 lei, active care nu au fost predate de către pârât lichidatorului judiciar și nici nu a justificat lipsa acestora.

După cum s-a arătat anterior o condiție esențială pentru a se putea atrage răspunderea administratorului statutar este aceea ca fapta sa culpabilă să fi determinat ajungerea debitoarei în faliment. Astfel, deși lipsa acestor valori patrimoniale reprezintă o faptă culpabilă a pârâtului, din perspectiva dispozițiilor art 138 al 1 lit a din lege, instanța constată că datorită valorii reduse a acestor bunuri, de doar 327 lei, lipsa bunurilor nu a fost de natură să cauzeze starea de insolvență a societății, cu atât mai mult cu cât însăși reclamantul a arătat că societatea se afla în insolvență încă din anul 2007, când pasivul depășea activul cu 16 572 lei.

Astfel, nu se poate susține nici faptul că prin lipsa acestor bunuri s-a adâncit starea de insolvență a societății, dat fiind ca valoarea lor este nesemnificativă față de valoarea pasivului.

Lichidatorul a invocat, totodată, săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cadrul răspunderii civile delictuale. Răspunderea în baza acestui text legal se poate institui numai dacă s-a făcut dovada tuturor elementelor răspunderii civile delictuale , respectiv a faptului că activitatea societății a continuat în interesul personal al organelor de conducere, precum și a culpei pârâtului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Sub acest aspect, nu se poate prezuma interesul personal al acestuia în continuarea activității societății debitoare , iar simpla existență a unor datorii ale societății sau proasta ei administrare nu poate duce automat la instituirea răspunderii; managementul defectuos nu poate fi încadrat în ipoteza textului legal invocat.

Potrivit art 138 alin 1 lit d din lege, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului sa fie suportata de membrii organelor de conducere in situatia in care starea de insolventa a fost cauzata prin tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea.

In speta de fata nu s-a sustinut existenta niciuneia dintre faptele mai sus descrise, singura sustinere a lichidatorului judiciar cu privire la acest aspect a art 138, ar fi aceea potrivit careia incalcarea dispozitiilor prevazute de art 28 din legea 85/2006 ar atrage raspunderea administratorului statutar pentru fapta prevazuta la lit d) a art 138 din lege.

Pe de alta parte, neexecutarea acestei obligatii nu se regaseste printre cauzele prevazute in mod expres si limitative de art 138 alin 1 lit a-g din legea 85/2006. Pentru a putea fi admisibila cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, legiuitorul conditioneaza ajungerea societatii in stare de insolventa ca urmare a savarsirii faptei pentru care se solicita atragerea raspunderii.

În privința omisiunii ilicite constând în neținerea unei contabilități în conformitate cu legea/ nepredarea in totalitate a documentelor contabile (art.138 alin.1 lit.d) , instanța reține că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea ilicită imputată ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Reclamantul se limitează la afirmații fără suport probatoriu și la prezumții nejustificate, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății/nepredarea documentelor și starea de insolvență a acesteia.

Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea, ar fi ascuns/distrus contabilitatea ori ar fi ținut o contabilitate fictivă la societatea la care îndeplinea funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.

Cu privire la litera e : reclamantul nu a produs în fața instanței dovezi pentru sustinerea afirmatiilor facute.

Raspunderea patrimoniala are un dublu temei: starea de insolventa a firmei trebuie coroborata cu savirsirea uneia dintre faptele prevazute limitativ de art.138, iar dovada savirsirii acestor fapte trebuie facuta de catre creditori, ceea ce presupune că ascunderea activelor sau mărirea pasivului trebuie să fie anterioară momentului deschiderii procedurii și să determine apariția stării de insolvență.

Cererea introductivă se referă însă la omisiuni ulterioare momentului deschiderii procedurii- nepredarea documentelor contabile și lipsa demersurilor de supunere a societății procedurii insolventei.

Nu în ultimul rând trebuie arătat că faptele de deturnare sau ascundere a unei parti din activ sunt, in fapt, acele fapte ilicite de natura contabila prin care activul (sau o parte din el) sunt deturnate de la destinatia lor normala sau ascunse tertilor. De exemplu, practica judiciara a aratat exemple de aceste fapte ilicite: disparitia imputabila piritilor a unor documente justificative; falsificarea unor acte contabile in sensul modificarii destinatiei sau naturii bunurilor.

Prin marirea nejustificata a pasivului se intelege orice fapta ilicita de natura contabila prin care se mareste artificial pasivul societatii cum ar fi falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligatii inexistente sau pastrarea unor obligatii deja achitate.

Nici una dintre aceste fapte nu au fost dovedite de catre reclamant, in consecinta nu poate fi angajat raspunderea patrimoniala pe aceste temeiuri de drept si fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar C___ de Insolvență M______ IPURL , cu sediul în Iași, __________________. 27, _______________ privind atragerea răspunderii personale a pârâtului B____ C________ - M_____, domiciliat în Iași, ____________________. 117, ____________. 3, jud. Iasi.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.

	Președinte, M______ C_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

red.M.C.B.

25.07.2013/4ex.