ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C________ – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.9654

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte: L_______ M________

Grefier: C________ C____

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune/accesiune, cerere formulată de reclamanții E__ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx și V________ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la sediul S.C.A. Frangeti, P______ & G______ în C________, ________________________ nr.60 în contradictoriu cu pârâta _______________________________ PRIMAR, cu sediul în comuna M_____ K___________, __________________________.42, județul C________.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la data de 11.09.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la data de 28.04.2014, reclamanții E__ V_____ și V________ M____ (fostă E__), în contradictoriu cu pârâtul ______________________________ PRIMAR au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de azi asupra terenului situat în comuna M_____ K___________ _______________________ județ C________ în suprafață de 2851 mp și prin accesiune imobiliară artificială asupra tuturor construcțiilor edificate pe teren, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că în anul 1953 autorii reclamanților E__ S____ și E__ V______ au ocupat trenul în suprafață de 2851 mp din măsurători situat în comuna M_____ K___________ _______________________ județ C________, pe care ulterior au construit imobilul casă de locuit, garaj, magazie și alte anexe gospodărești; au mai arătat că la decesul lui E__ S____ în 1992 s-a întocmit Certificatul de moștenitor nr. 85/26.01.1993 prin care cota sa de 1/2 a fost împărțită între moștenitorii legale; s-a mai învederat că ulterior, E__ V______ a vândut lui E__ V_____ și soției sale cota sa indiviză de 10/16 din imobil , restul de 6/16 aparținând în cote egale reclamanților; s-a mai arătat că în anul 2006 a decedat E__ V______.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Codul de procedură civilă, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.

În probațiune, reclamanții au depus în copie certificat de atestare fiscală, situația juridică, certificat de moștenitor nr. 85/26.01.1993 emis de Notariatul de stat C________, certificat de naștere, certificat deces, certificat căsătorie, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4820/17.11.2005 la BNP D____ G_______.

Prin Încheierea din 16.01.2015 instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu audierea martorilor C______ S____ și P___ S_______ și proba cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiective identificarea imobilului teren și construcție situată în comuna M_____ K___________ _______________________ județ C________.

La data de 29.05.2015 a fost depus Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C______ C_______, raport împotriva căruia nu au fost formulat obiecțiuni.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Autorii reclamanților, E__ S____ și E__ V______, au ocupat, în anul 1953, o suprafață de teren, martorii propuși arătând că, din anul 1953, au cunoștință că acesta deținea un imobil format din teren și construcție.

De asemenea, din situația juridică depusă de primărie, rezultă că terenul situat în comuna M_____ K___________ _______________________ județ C________ apare ca fiind folosit de către E__ S____ și soția acestuia E__ V______.

Prin expertiza imobiliară dispusă în cauză, s-a reținut că terenul deținut inițial de către autorii reclamanților, format din lotul deținut în prezent de către reclamanții, are o suprafață totală de 2802 mp.

Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, acest teren a fost stăpânit continuu de autorii reclamanților, apoi de către reclamanți, , aceștia fiind cunoscuți în comunitate ca proprietari ai terenului și construcției, iar cu privire la imobil nu au existat niciun fel de divergențe cu alte persoane care să fi tulburat în fapt sau în drept folosința acestora.

Cu privire la temeiul de drept al cererii, instanța reține că prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;

- caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.

Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă:.

Art. 1846 C. civ. „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.”

Art. 1847 C. civ. „Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.”

Art. 1890 C. civ. „Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.”

De asemenea, legea recunoaște dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorilor săi, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale tuturor posesiilor ating termenul de 30 de ani. În acest sens, dispozițiile legale prevăd:

Art. 1860 C. civ. – Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.

De asemenea, în ceea ce privește posesia, existența acesteia se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).

Referitor la prima dintre condițiile enunțate, cea privind termenul de exercitare a posesiei, instanța apreciază că aceasta este îndeplinită, dat fiind faptul că reclamanții și autorul lor au stăpânit terenul încă din anul 1960, astfel cum rezultă chiar din istoricul de rol fiscal al bunului.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, privind exercitarea unei posesii utile, instanța de asemenea apreciază că în persoana reclamanților sunt întrunite cele două elemente ale posesiei, posesia exercitată fiind una neafectată de vreunul din viciile enumerate.

Astfel, în ceea ce privește elementul material, s-a reținut din declarațiile martorului audiat în cauză faptul că reclamanții și autorii acestora au exercitat acte materiale de stăpânire continuă a terenului, în mod pașnic și public, fiind recunoscuți în comunitate drept proprietari și fără a fi tulburați de nimeni în actele materiale exercitate.

În consecință, fiind dovedite în cauza existența celor două elemente ale posesiei în persoana reclamanților, caracterul util al acestei posesiei și termenul de 30 de ani cerut de lege pentru a putea prescrie, instanța apreciază că starea de fapt a posesiei întrunește condițiile pentru a se putea transforma într-o stare de drept.

Pentru aceste considerente, acest capăt de cerere urmează să fie admis și, pe cale de consecință, reclamanților urmează să le fie constatat dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată asupra suprafeței de teren situată în comuna M_____ K___________ _______________________ în suprafață de 2802 mp definită de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 492 Cod civil „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră”. Acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa.

Se constată din materialul probator administrat că devin incidente dispozițiile art. 492 Cod civil în ceea ce privește casa de locuit și dependințele, edificate pe teren de autorii reclamanților și, având în vedere că prezumția de proprietate asupra construcțiilor respective în favoarea reclamanților nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanța reține că reclamanții au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare, și dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în comuna M_____ K___________ _______________________, jud. C________, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul tehnic ing. C______ C_______ (C1 casă de locuit, C2 garaj, C3, C4 și C5 anexe).

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți pârâtului, instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

Într-adevăr, conform art. 453 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul de lege citat are la bază răspunderea părții adverse pentru nașterea litigiului între părți și declanșarea procedurii judiciare.

Prin urmare pentru a putea fi acordate cheltuielile de judecată, este necesar ca partea adversă să se afle în culpă procesuală, contestând dreptul invocat de reclamant și determinându-l pe acesta să se adreseze instanței pentru recunoașterea acestuia.

Fundamentul juridic al cheltuielilor de judecată este întemeiat pe o răspundere civilă de natură delictuală, răspundere al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat părții adverse.

Fiind pe tărâm delictual, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor acestei răspunderi, respectiv existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție care să fi cauzat părții adverse un prejudiciu constând în cheltuielile de judecată.

În cauza dedusă judecății aceste elemente nu sunt îndeplinite, deoarece singura culpă care poate fi imputată pârâtului rezidă în neexercitarea prerogativelor dreptului de proprietate. Acest aspect nu reprezintă însă o faptă ilicită care să fi cauzat un prejudiciu reclamanților, constând în plata cheltuielile efectuate pentru susținerea cererii formulate.

Dimpotrivă, pasivitatea pârâtului a creat premisele necesare pentru exercitarea posesiei de către reclamanți, favorizând astfel dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, cu consecința pierderii de către pârât a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție.

Pentru aceste considerente, instanța constată că pârâtul nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care cererea de obligarea a acestora la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții E__ V_____, CNP xxxxxxxxxxxxx și V________ M____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la sediul S.C.A. Frangeti, P______ & G______ în C________, ________________________ nr.60 în contradictoriu cu pârâta _______________________________ PRIMAR, cu sediul în comuna M_____ K___________, __________________________.42, județul C________.

Omologhează raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul tehnic ing. C______ C_______.

Constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată asupra suprafeței de teren situată în comuna M_____ K___________ _______________________ în suprafață de 2802 mp definită de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1, astfel cum acest teren a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul tehnic ing. C______ C_______

Constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în comuna M_____ K___________ _______________________, jud. C________, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expertul tehnic ing. C______ C_______ (C1 casă de locuit, C2 garaj, C3, C4 și C5 anexe).

Respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri în baza Legii 7/1996 se va comunica o copie către biroul de carte funciară C________.

Cu drept de apel la Judecătoria C________ în termen de 30 de zile de la comunicare, sun sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

L_______ M________ C________ C____

Red.jud..L.M. 14 Septembrie 2015

Tehnored.C.C. 16.09.2015