Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.111/C

Ședința publică de la 21.07. 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: P________ D______

GREFIER: B_______ M____ D______

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public- P________ de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Bacău

Reprezentat legal prin procuror V_________ V_______ G_______

*

Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul H____ D______ D_____, împotriva încheierii din 16.07.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXX14.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat H____ D______ D_____, în stare de arest, asistată de apărător angajat, av.P________ B_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei, după care :

Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat P________ B_____ având cuvântul pentru contestatorul inculpat H____ D______ D_____, critică încheierea contestată sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în cauză chiar dacă inculpatul este cercetat pentru o infracțiune la legea comerțului electronic, față de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, perioada de când este arestat de 6 luni de zile, apreciază că pericol social s-a diminuat și lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta un pericol social.Trebuie avut în vedere situația personală a inculpatului, a depus o adeverință medială la instanța de fond din care rezultă că soția sa este însărcinată și peste o săptămână urmează să dea naștere celui de al doilea copil, apreciind că prezența inculpatului în familie este necesară .Mai invocă egalitate de tratament, faptul că pentru ceilalți inculpați din dosarul disjuns și care sunt cercetați pentru aceeași infracțiune, s-a luat măsura arestului la domiciliu.

Solicită admiterea contestației, casarea încheierii contestate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Ținând seama de gravitatea faptelor, având în vedere numărul mare al infracțiunilor comise, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiuni privind comerț electronic și cele săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, numărul mare al actelor materiale comise, fapte ce demonstrează o periculozitate și o specializare a inculpatului în același cerc de fapte, având în vedere cuantumul ridicat al pedepsei - de până la 10 ani , modalitatea concretă de comiterea faptelor, faptele fiind săvârșite în mod repetat la o anumită perioadă de timp, activitatea infracțională fiind stopată doar la intervenția organelor de urmărire penală, consideră că luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru a se desfășura în bune condiții cercetarea judecătorească, motivele invocate nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.

Contestatorul-inculpat H____ D______ D_____, având cuvântul, solicită admiterea contestației motivat de faptul că soția sa trebuie să nască peste o săptămână și trebuie să fie alături de aceasta, iar în cauză nu sunt alte probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

deliberând

Asupra contestației de față, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea din data de 16.07.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.242 alin.10 Cod procedură penală, cu referire la art.216 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca netemeinică, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune formulată de petentul-inculpat H____ D______ D_____.

S-a constatat că inculpatul – petent a fost asistat de apărător angajat, iar, în temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXX14, inculpatul-petent H____ D______ D_____ a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura neprivativă de libertate a controlului judiciar pe cauțiune.

În motivarea cererii inculpatul arată că se află în stare de arest preventiv de mai bine de 6 luni și apreciază faptul că rezonanța faptelor pentru care a fost arestat și apoi trimis în judecată s-a estompat prin trecerea acestei perioade de timp. S-a mai arătat că nu a mai fost condamnat anterior, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, iar soția acestuia este în ultima lună de sarcină, urmând să nască al doilea copil în perioada imediat următoare.

Inculpatul a mai arătat că se oprise din orice activitate infracțională anterior momentului intervenției organelor de urmărire penală, din luna noiembrie lucra în cadrul unui centru de dezmembrare auto (aspecte care rezultă și din interceptările de convorbiri telefonice de la dosar) și că contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor care îi sunt imputate este redusă. Acesta nu s-a deplasat în niciuna din țările din care se spune că ar fi fost extrași banii în mod fraudulos.

Prezent în instanță la termenul din data de 16 iulie 2014, inculpatul și-a însușit cererea formulată de apărătorul său.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2014, în baza art.346 alin.2, coroborat cu art. 346 alin.4 Cod procedură penală, s-a constatat ca legală sesizarea instanței cu rechizitoriul nr.218/05.05.2014 a D.I.I.C.O.T. – SERVICIUL TERITORIAL BACĂU și s-a dispus începerea judecății în cauza privindu-l pe inculpatul H____ D______ D_____, fiul lui V_____ și E_______, născut la 11.09.1979 în Bacău, domiciliat în Bacău, ______________________.8, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 Cod penal, deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art.360 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 Cod penal, faptele constând în aceea: că în cursul anului 2013, împreună cu alte persoane, sub coordonarea inculpatului A___ D______, au constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni legate de falsificarea cardurilor bancare și, în realizarea scopului infracțional al grupului, a deținut echipamente și programe destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, cu ajutorul cărora a realizat în mod repetat activități de skimming, împreună cu ceilalți membri ai grupului, la bancomate din Italia, pentru obținerea de date de identificare a cardurilor, pe care le-au valorificat ulterior (prin falsificarea instrumentelor de plată și efectuarea de retrageri neautorizate de numerar în Italia - fapte pentru care s-a dispus disjungerea cauzei), efectuând retrageri frauduloase de numerar și obținând sume importante de bani pe care le-au expediat în țară la dispoziția membrilor familiilor lor; cu ocazia percheziției domiciliare din data de 08.01.2014 la locuința sa fiind identificat un bancomat construit în mod industrial conținând atât componenta mecanică, cât și componenta electronică ( care putea fi utilizat la studierea principiilor implementate sau prin utilizarea, ca atare, a componentelor mecanice, sau a modulelor electronice, după caz, la copierea, stocarea sau falsificare instrumentelor de plată electronică).

Prin același act de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 Cod penal, art.360 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art.313 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 250 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu art.38 Cod penal, faptele constând în aceea că: în cursul anului 2008 a aderat la grupul infracțional organizat constituit de inculpatul M_______ Eliodor, în scopul comiterii de infracțiuni de skimming și fraudare a bancomatelor și în cadrul acestuia, în perioada 21-22.12.2008, împreună cu S___ Somerda, a efectuat în mod repetat mai multe retrageri frauduloase de numerar la bancomate aparținând băncii Oberbank, în orașul Linz din Austria (pentru care autoritățile germane au solicitat autorităților austriece și au pus la dispoziție înregistrările video), utilizând în acest scop carduri clonate cu datele de identificare ale titularilor de cont obținute prin skimming de membrii grupului infracțional, cauzând astfel băncii Dresdner Bank Troisdorf un prejudiciu în sumă totală de 49.628,22 euro.

Instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv, fiind reținute ca temei legal al acesteia, dispozițiile art. 148 lit.f din vechiul Cod de procedură penală, fiind menținută prin încheierea de ședință din data de 24.iunie.2014.

Conform dispozițiilor art.149 ind.1 din vechiul Cod procedură penală, aplicabil la data arestării faptei, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală și când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.

În ceea ce privește existența unor date și indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și totodată ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, instanța reține că, în interpretarea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a considerat că existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, presupune existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată.

Astfel, din ansamblul materialului probator administrat legal până în acel moment procesual rezultă indicii temeinice conform cărora inculpatul petent a săvârșit faptele pentru care este cercetat. În acest sens, trebuie avute în vedere declarațiile de recunoaștere a inculpatului, dar și a ansamblului de probe administrate în cursul urmăririi penale și care vor fi analizate cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei.

Analizând cererea de față, în raport de fapta gravă pentru care inculpatul este trimis în judecată și în raport de multitudinea unor astfel de fapte la nivel național, instanța consideră că, în acest context, lăsarea in libertate a inculpatului n-ar face decât să-l încurajeze pe acesta și pe alții în continuarea comportamentului infracțional în comunitatea locală, existând riscul de a se ajunge la comiterea unor fapte cu urmări mult mai grave decât cele din cauza de față.

Nu mai puțin important este faptul că o măsură preventivă privativă de libertate este singura care poate, cu efect imediat, să tragă un semnal de alarmă în conștiința inculpatului, cât și a celorlalți cetățeni predispuși la obținerea de sume de bani prin modalitatea prin care se consideră că a comis fapta inculpatul în asociere cu ceilalți coinculpați, în sensul că astfel de fapte atrag consecințe negative pentru ei prin suportarea rigorilor legii penale.

S-a considerat că o privare de libertate a inculpatului ar fi de natură să asigure buna desfășurare a cercetării penale și l-ar împiedica pe acesta să exercite presiuni asupra celorlalți participanți la procesul penal.

Existând indicii precise și temeinice cu privire la un interes public real ca autoritățile statului, prin măsurile dispuse, să asigure protecția cetățenilor împotriva comiterii unor astfel de fapte antisociale, interes care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a judecării în stare de libertate și considerând necesară privarea de libertate a inculpatului – petent în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Tribunalul a considerat că măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care ea se dispune. Condiția proporționalității semnifică un just echilibru care trebuie menținut între măsura preventivă și gravitatea acuzației aduse inculpatului, astfel încât privarea de libertate să nu apară ca fiind prea aspră în raport de pericolul social concret pe care îl prezintă fapta comisă.

În temeiul art.242 alin.10 Cod procedură penală, cu referire la art.216 Cod procedură penală, instanța va respinge cererea inculpatului petent pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu a controlului judiciar sub cauțiune.

Există în continuare indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpatul H____ D______ D_____, în cursul anului 2013, împreună cu alte persoane, sub coordonarea inculpatului A___ D______ au constituit un grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni legate de falsificarea cardurilor bancare, și în realizarea scopului infracțional al grupului a deținut echipamente și programe destinate falsificării instrumentelor de plată electronică, cu ajutorul cărora a realizat în mod repetat activități de skimming, împreună cu ceilalți membri ai grupului, la bancomate din Italia, pentru obținerea de date de identificare a cardurilor, pe care le-au valorificat ulterior (prin falsificarea instrumentelor de plată și efectuarea de retrageri neautorizate de numerar în Italia - fapte pentru care s-a dispus disjungerea cauzei), efectuând retrageri frauduloase de numerar și obținând sume importante de bani pe care le-au expediat în țară la dispoziția membrilor familiilor lor, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 08.01.2014 la locuința sa fiind identificat un bancomat construit în mod industrial conținând atât componenta mecanică, cât și componenta electronică (care putea fi utilizat la studierea principiilor implementate sau prin utilizarea, ca atare, a componentelor mecanice sau a modulelor electronice, după caz, la copierea, stocarea sau falsificare instrumentelor de plată electronică); de asemenea, în cursul anului 2008, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de inculpatul M_______ Eliodor, în scopul comiterii de infracțiuni de skimming și fraudare a bancomatelor și în cadrul acestuia, în perioada 21-22.12.2008, împreună cu S___ Somerda, a efectuat în mod repetat mai multe retrageri frauduloase de numerar la bancomate aparținând băncii Oberbank, în orașul Linz din Austria (pentru care autoritățile germane au solicitat autorităților austriece și au pus la dispoziție înregistrările video), utilizând în acest scop carduri clonate cu datele de identificare ale titularilor de cont obținute prin skimming de membrii grupului infracțional, cauzând astfel băncii Dresdner Bank Troisdorf un prejudiciu în sumă totală de 49.628,22 euro, fapte care constituie infracțiunile de: constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 Cod penal, deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art.360 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 Cod penal, respectiv, infracțiunile prevăzute de: art. 367 Cod penal, art.360 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art.313 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art. 250 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, totul cu art.38 Cod penal.

Există în continuare probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de multitudinea și consecutivitatea infracțiunilor pentru care există suspiciunea că ar fi fost săvârșite, valorile sociale ocrotite de legea penală pentru care există indicii care nasc presupunerea rezonabilă că ar fi fost încălcate, respectiv, infracțiuni la regimul electronic , privind securitatea sumelor de bani depuse la bănci.

Durata scursă de la luarea măsurii arestării preventive nu depășește limitele legalității prevăzute de art.239 Cod procedură penală și nici limitele rezonabilității impuse de jurisprudența C.E.D.O. în aplicarea art. 5 din conținutul Convenției.

Măsura arestării preventive este în continuare necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și este proporțională cu gravitatea acuzației.

Față de gravitatea infracțiunilor pentru care există suspiciunea că ar fi fost săvârșite și de rezonanța pe care acestea au provocat-o în comunitate, instanța a apreciat că oricare din măsurile procesual preventive – respectiv și cea a controlului judiciar pe cauțiune - este insuficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală.

Situațiile invocate de către petentul - inculpat în susținerea cererii nu constituie motive temeinice ori garanții suficient de solide, care să determine convingerea instanței că luarea față de acesta a măsurii procesual preventive a liberării sub cauțiune nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal, reprezentând mai degrabă apărări care vizează soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora se va putea pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul, dedusă și din modalitatea în care se presupune că s-ar fi comis și de condițiile acesteia, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, Tribunalul constată că există un just echilibru între măsura privativă de libertate a inculpatului și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave și nu exista motive întemeiate pentru înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativa de libertate.

În condițiile speței, în acest moment, interesul general prevalează, în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.

Tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiu al judecării cauzei ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni grave, cum sunt și cele din cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale și ar induce credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.

De asemenea, Tribunalul apreciază că măsura arestului preventiv este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 din C.E.D.O., respectiv că măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, aceste motive subzistă și la această dată.

Potrivit art.202 alin.1 Cod procedură penală: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.” Potrivit alin.3 al art. 202 Cod procedură penală: „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, potrivit art.242 alin.2 Cod de procedură penală: „măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere ,cu o măsură preventivă mai ușoară ,dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.

Interpretând voința legiuitorului exprimată prin dispozițiilor art.242 alin.10 și 11 Cod procedură penală, instanța a apreciat că pentru a fi admisibilă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlului judiciar pe cauțiune, este imperios necesar ca cererea să fie întemeiată (dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor) și, abia după examenul de temeinicie a cererii să se procedeze la stabilirea valorii cauțiunii, termenului pentru depunerea acesteia și soluționarea a fond a cererii.

În consecință, analizând dispozițiile art.242 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora avea instanța are obligația mai întâi să examineze temeinicia cererii, după care abia în situația constatării acesteia să procedeze la admite în principiu a cererii cererea și stabilirii valorii cauțiunii, constată că aceasta este netemeinică.

Instanța a considerat că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală față de inculpatul petent.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, instanța a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventiva cu o măsură mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

S-a constatat că probele administrate până la acest moment procesual, prin conținutul lor informativ, relevă indicii și probe temeinice de săvârșire de către inculpat, a faptelor reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită astfel condiția existenței suspiciunii rezonabile prevăzută de art.223 alin.1 Cod procedură penală, care justifică luarea măsurii detenției provizorii.

S-a mai subliniat faptul că infracțiunile de la legea comerțului electronic prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece aduc atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității bancare, activitate a cărei bună desfășurare este duce la siguranța populației cu privire la corectitudinea operațiunilor bancare.

Instanța a apreciat că gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, sfera relațiilor sociale încălcate prin presupusa comitere a acestora, rezonanța socială a acestor pretinse activități ilicite grave și poziția inculpatului față de aceste acuzații, constituie temeiuri suficiente pentru a considera că privarea de libertate în continuare a acestuia este necesară pentru prezervarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Pe cale de consecință, măsura arestului preventiv fiind în continuare necesară raportat la temeiurile prevăzute de art.223 alin.1 2 Cod procedură penală, tocmai în scopul pentru care sunt prevăzute acestea de lege, anume buna desfășurare în continuare a procesului penal, neintervenind nici un temei pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, va respinge ca nefondată cererea formulată de petent.

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a formulat contestație inculpatul.

Contestația nu a fost motivată în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocatul ales a fost criticată încheierea contestată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea contestată în raport de motivele invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că urmează a fi respinsă, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Prima instanță a făcut o corectă aplicare, atât a dispozițiilor legale din dreptul intern, cât și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare starea de arest și a motivat corespunzător încheierea contestată, atât din perspectiva Codului de procedură penală, cât și a C.E.D.O. și a practicii în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, motivare pe care Curtea și-o însușește, desigur cu completările care vor fi făcute.

Curtea, având în vedere obiectul cererii, respectiv, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune, nu va legalitatea luării împotriva inculpatului a măsurii arestului preventiv și a menținerii acesteia pe parcursul urmăririi penal, a procedurii camerei preliminare și a judecării cauzei de instanța de fond. De altfel, din obiectul cererii și din redactarea acesteia, rezultă că se recunoaște legalitatea măsurii arestului preventiv, însă, pentru considerentele din cerere, se apreciază de inculpat că scopul măsurii preventive se poate realiza și prin înlocuirea cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, rezultă că nu sunt aspecte din care să se tragă concluzia că luarea unei măsuri preventive mai ușoare ar putea realiza scopul măsurilor preventive prevăzut de dispozițiile procedurale, acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Curtea, pentru aspectele mai sus prezentate, constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea nr.3/Î/2014 din data de 09.01.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 09.01.2014.

Prin încheierile nr.13/Î/2014 din 04.02.2014, nr.20/Î/2014 din 04.03.2014 și nr.36/î/204 din data de 03.04.2014, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, cu câte 30 de zile, ultima prelungirea expirând la data de 07.05.2014.

Prin rechizitoriul nr.218/P din data de 05.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, prin încheierile din 06.05.2014 și, respectiv din 28.05.2014, în temeiul art.207 alin.4 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, prin încheierea nr.93/p/2014 din data de 17.06.2014, a constatat legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de organele de urmărire penală.

Prin încheierea din data de 16.06.2014, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul H____ D______ D_____ de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, încheierea rămânând definitivă ca urmare a respingerii, prin încheierea nr.150/CP/2014 din data de 20.06.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, contestației formulate de inculpat.

Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 24.06.2014, în temeiul art.208 alin.2 și 4 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală : „ Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Din examinarea acestui text rezultă că pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive în executarea căreia se află inculpatul;

b) în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”

Așa cum se arăta mai sus, o altă condițiile care trebuie îndeplinită pentru se admite o cerere de înlocuire a unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aceea ca în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Analizând și această condiție, se observă că legiuitorul a prevăzut a fi întrunite două aspecte și acestea cumulativ, respectiv:

a) să se impună înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și;

b) conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat;

În condițiile în care instanța a examinat, în conformitate cu dispozițiile procedurale, periodic legalitatea și temeinicia arestului preventiv și a apreciat că subzistă temeiurile arestării preventive și nu se impune înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară și a chiar a examinat prin încheierea din 16.06.2014, o altă cerere formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv, pentru a se admite o cerere ulterioară de înlocuire trebuie ca cele două condiții, respectiv: evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat, să fi survenit după ultima încheiere prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Acest raționament se impune cu atât mai mult atunci când în cauză, pe lângă faptul că instanța a menținut starea de arest a inculpaților, dar a și fost respinsă o altă cereri de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cerere formulată, în general pe aceleași motive, cu măsurile preventive ale arestului la domiciliu, sau cea a controlului judiciar.

Ori, din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că din momentele în care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și chiar a fost respinsă o altă cerere de înlocuirea a măsuri arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, sau cea a controlului judiciar, nu a apărut nici o împrejurare nouă care să ducă la concluzia că s-ar justifica admiterea unei asemenea cereri și nici conduita procesuală a inculpatului nu s-a schimbat.

Sub aspectul termenului rezonabil prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, modificat prin Protocolul nr.11, text potrivit cărora: “orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”, din examinarea acestui text, rezultă că pentru cauza dedusă judecății, un inculpat arestat trebuie să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii.

Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare au întreprins toate măsurile legale pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data pronunțării unei hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a contestatorului-inculpat nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respinsă contestația formulată de contestatorul-inculpat.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

D E C I D E :

În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat H____ D______ D_____ împotriva încheierii din data 16.07.2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nrXXXXXXXXXXX14.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2014, în prezența contestatorului-inculpat.

PREȘEDINTE,

D______ P________

GREFIER,

M____ D______ B_______

Red.încheierea Gh.C.

Red.dec.D.P./21.07.2014

Tehnoredactat D.M.B./2 ex.

23.07.2014