R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX (559/2015)

Decizia penală nr.109/CO

Ședința publică din data de 13 februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE : D_____ DONȚETE

GREFIER : VICTORIȚA S______

Ministerul Public - P________ de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L____ P______

Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov, împotriva încheierii din 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția penală, în dosar nr.XXXXXXXXX15.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat P____ M_____, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat G________ A_____ A_____, în baza împuternicirii avocațiale nr.xxxxxxx/13.02.2015 emisă de Baroul București – Cabinet Avocat, pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că înțelege să conteste încheierea pronunțată de Tribunalul Ilfov, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul P____ M_____, apreciind că netemeinică opiniei instanței de fond conform căreia scopul măsurii preventive poate fi atins și prin plasarea inculpatului în arest la domiciliu.

Solicită desființarea încheierii atacate și să se dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, apreciind că doar această măsură este proporțională în raport de natura și gravitatea faptei, precizând că această măsură nu a depășit durata rezonabilă și este justifică pentru buna desfășurare a procesului penal.

În aprecierea gradului de pericol social reprezentat de inculpat, solicită să fie avut în vedere faptul că acesta a săvârșit infracțiunile, în concurs, precum și faptul că acesta s-a folosit de calitatea de polițist. Totodată, solicită să fie avută în vedere lejeritatea cu care a acționat inculpatul, precum și faptul că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, urma să mai primească și alte sume de bani drept mită.

Mai mult, față de actele dosarului, apreciază că inculpatul, nici în prezent, nu conștientizează gravitatea faptelor comise.

În consecință, față de cele expuse, solicită admiterea contestației.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat preda M_____, avocat G________ A_____ A_____, având cuvântul, apreciază contestația formulată de P______ ca fiind vădit nefondată, învederând că aceasta preia în mare parte actul de sesizare al instanței, precizând că între natura juridică a rechizitoriului și natura juridică a unei contestații împotriva unei încheieri prin care se dispune asupra unei măsuri preventive există diferențe notabile.

Arată că nu a regăsit, în contestația formulată, criticile aduse încheierii de ședință contestată, învederând că se solicită, practic, o rejudecare, în condițiile în care există deja o încheiere prin care s-a soluționat aspectele privind măsura preventivă.

Mai arată că nu există nici un motiv pentru care măsura înlocuirii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu este neîntemeiată, făcând referire la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală, în baza cărora instanța de fond a considerat că este posibilă înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Apreciază că încheierea contestată este temeinică și legală întrucât a luat în considerare toate criteriile prevăzute de textul de lege invocat.

În plus, apreciază că există o confuzie între criteriile prevăzute la art.223 alin.2 Cod procedură penale, care sunt criteriile pe baza cărora se ia măsura arestării preventive, dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală prin care se înlocuiește măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și condițiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu prevăzute în art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală.

Solicită să se constate că inculpatul a fost deja trimis în judecată, fiind parcursă deja etapa de cameră preliminară, acesta manifestându-și poziția în sensul că înțelege să uzeze de procedura simplificată la judecata cauzei. Mai mult, arată că instanța de fond urmează a pronunța o hotărâre, pe fondul cauzei, singurul motiv de amânare a cauzei fiind acela că nu s-a aflat în posesia actelor în circumstanțiere.

Apreciază că la acest moment procesual, trebuie verificat astfel cum prevăd dispozițiile art.218 alin.2 Cod procedură penală, care sunt scopurile pe care judecătorul fondului le mai are de verificat în vederea aprecierii măsurii preventive, precizând că este evident că nu mai sunt de administrat probe, astfel că nu există pericolul ca aceste probe să fie distruse, precum și faptul că nu există posibilitatea ca vreunul din martori să fie influențați.

Solicită să fie avute în vedere și celelalte criterii prevăzute de art.218 alin.2 Cod procedură penală, respectiv vârsta, sănătatea inculpatului, considerând că față de împrejurările cauzei și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, măsura arestului la domiciliu este justificată, iar măsura arestului preventiv apare ca fiind disproporționată cu fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Arată că în speță e vorba de o faptă de primire a unei sume de bani, care este încadrată în două infracțiuni, precizând că deși s-a menționat că inculpatul a cerut și alte sume de bani, totuși P________ nu a reținut ca modalitate de săvârșire a infracțiunii și pretinderea, ci numai primirea unor sume de bani.

În consecință, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Intimatul-inculpat P____ M_____, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 10.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 375 alin. 1 și 2 C. pr. pen., a fost încuviințată cererea formulată de inculpat privind soluționarea cauzei pe procedura recunoașterii învinuirii și s-a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului să depună la dosarul cauzei, până la următorul termen de judecată, înscrisurile în circumstanțiere la care a făcut referire.

În baza art. 362 rap. la art. 208 C.pr.pen. s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P____ M_____ a fost luată în mod legal și temeinic.

În temeiul art. 242 alin. 2 C cu rap. la art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. d), art. 218 alin. 1 și 2. pr. pen., a fost admisă cererea formulată de inculpat, prin apărătorul său ales și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P____ M_____, reținut în baza MAP nr. 17/UP/ 22.12.2014 emis de Tribunalul Ilfov, cu măsura arestului la domiciliu, constând în obligația de a nu părăsi imobilul situat în Voluntari, ___________________________. 7 A, jud. Ilfov, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

In baza art. 221 alin. 2 lit. a C. pr. pen., pe durata arestului la domiciliu, s-a instituit in sarcina inculpatului P____ M_____ obligația să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.

În baza art. 221 alin. 9 C. pr. pen. a fost desemnat IPJ Ilfov să supravegheze executarea măsurii dispuse.

În baza art. 221 alin. 4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 221 alin. 8 C. pr. pen. s-a dispus comunicarea câte unei copii a încheierii inculpatului P____ M_____, IPJ Ilfov, Serviciului Public de Evidență a Persoanelor Ilfov și Poliției de Frontieră Române.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1340/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul P____ M_____ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită și trafic de influență, prev. de art. 289 alin. 1 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 291 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 C.pen.

În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpat s-a reținut, în esență, că la data de 21.12.2014, în calitate de polițist superior în cadrul Direcției de poliție locală a Primăriei Voluntari Jud. Ilfov - Serviciul Disciplina în Construcții din cadrul Primăriei Voluntari a primit de la martorul denunțător suma de 1000 lei pentru a nu constata unele nereguli la un imobil aflat în construcție, pentru a nu-i aplica acestuia sancțiunile legale, atribuții ce intrau în fisa postului inculpatului și, de asemenea, pentru a interveni la alți colegi de-ai săi din cadrul Serviciului de Disciplina in Construcții să nu își îndeplinească, de asemenea, îndatoririle de serviciu.

Inculpatul P____ M_____ a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr 43/UP din 22.12.2014 dată de Tribunalul Ilfov - Secția Penală în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX pentru o durată de 30 de zile, de la 22.12.2014 până la 20.01.2015, inclusiv, fiind emis M.A.P. nr. 17/UP/ 22 12 2014 judecătorul de drepturi și libertăți apreciind că sunt probe din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpatul P____ M_____ a săvârșit pretinsa infracțiune de luare de mită și trafic de influență prev de art. 289 alin. 1 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru care este cercetat, aceasta fiind o infracțiune de corupție, categorie avută în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 223 alin.2 C. pr. pen. printre infracțiunile pentru care se poate dispune măsura arestării preventive - iar privarea acestuia de libertate prin măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

S-a mai reținut că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, iar anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, prin modalitatea de comitere a săvârșirii lor, prin reacția publicului, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, pericolul pentru ordinea publică fiind suficient să existe chiar și numai în zona percepției societății asupra manierei în care autoritățile acționează pentru stoparea fenomenului infracțional, în scopul de a descuraja eventuale alte comportamente ilicite similare și în scopul de a restaura încrederea în actul de justiție, iar pe de altă parte, o reacție blândă față de acest gen de inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică.

În acest context, Judecătorul de Drepturi și Libertăți a apreciat că fapta săvârșită este deosebit de gravă, având în vedere modalitatea de săvârșire și caracterul acesteia, ușurința cu care inculpatul a săvârșit-o și, nu în ultimul rând, pericolul concret pentru ordinea de drept perturbată în disciplina și predictibilitatea necesară funcționării unei instituții de stat, caracterul foarte grav al faptei comise relevându-se, de asemenea, și prin calitatea inculpatului P____ M_____-funcționar public în cadrul Primăriei Voluntari și faptului că, potrivit fișei postului, inculpatul este polițist local cls. I, gradul profesional superior, gradația 5 cu atribuții directe în disciplina în construcții pe raza Județului Ilfov., precum și din faptul că suma pretinsă și primită nu a fost receptată de o altă persoană, ci chiar de însuși funcționarul care era abilitat de stat să constate nereguli în domeniul disciplinei în construcții și să aplice sancțiuni în caz de neconformare.

Prin încheierea nr. 962/CO/DL din 30.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, s-a dispus respingerea contestației formulată de inculpatul P____ M_____ împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.

În data de 15.01.2015 a fost depus la Tribunalul Ilfov, dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov nr. 1340/P/2014 împreună cu Rechizitoriul întocmit în cauză, în vederea judecării, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXX15.

Aflându-se în procedura de cameră preliminară, la termenul din 15.01.2015 conform art. 348 alin. 1 cu referire la art. 207 alin.4 C.pr.pen., Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P____ M_____ pe care a menținut-o. respingând ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar formulată de apărătorul ales al inculpatului; pentru a dispune acestea s-a reținut, în esență, că din probatoriul administrat de organul de urmărire penală, au rezultat indicii și probe care au conturat fără echivoc starea de fapt reținută în privința inculpatului P____ M_____. Această încheiere a rămas definitivă prin încheierea penală nr.83/C/22.01.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

Conform art. 362 alin.2 C.pr.pen. "în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208", iar potrivit art. 208 alin.3 rap. la art.207 alin.4 C.pr.pen., "când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța de judecată dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză."

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P____ M_____ a fost luată și menținută în mod legal și temeinic.

În același timp, s-a reținut că, potrivit art. 242 alin.2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

Conform art.202 alin.1 C.pr.pen. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În speță, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art.242 alin.2 C.pr.pen., că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și prin măsura preventivă a arestului la domiciliu care este extrem de restrictivă și care oferă suficiente garanții în acest sens.

Tribunalul a avut în vedere, în acest sens, natura faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P____ M_____, precum și datele favorabile ce caracterizează persoana acestuia, respectiv conduita sa bună anterior comiterii infracțiunii deduse judecății, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale, atitudinea sa de recunoaștere totală și necondiționată a faptelor reținute prin rechizitoriu, precum și împrejurarea că procedura de cameră preliminară a fost finalizată, iar în cursul cercetării a fost încuviințată cererea acestuia de soluționare a cauzei pe procedura simplificată de judecată, judecarea cauzei fiind amânată timp de 7 zile numai pentru a se acorda posibilitatea inculpatului să depună la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere.

S-a avut în vedere că temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. nu poate subzista fără limită în timp, deoarece chiar dacă durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege, nu același lucru se poate susține cu privire la existența datelor certe privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului . Astfel, s-a avut în vedere că, în lipsa oricăror alte date, aprecierea asupra acestui pericol s-a făcut, până în prezent, exclusiv în raport cu gravitatea faptelor ce fac obiectul acuzațiilor aduse inculpatului P____ M_____ și cu împrejurările în care s-a susținut că acestea au fost comise. Or, dacă, inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica, într-adevăr, arestarea preventivă a inculpatului, după aproximativ 3 luni de la luarea măsurii, menținerea inculpatului în stare de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravității faptelor de care este acuzat, în acest sens pronunțându-se, de altfel, în mod constant, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (exemplu hotărârile pronunțate în cauzele Goral c. Poloniei, Al Akidi c Bulgariei, Klyakhin c. Rusiei).

Pe de altă parte, este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică odată cu trecerea timpului ci, dimpotrivă, se atenuează și, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive mai specifice care să justifice persistența motivelor detenției (cauza T____ c. României, Hotărârea din 07 aprilie 2009) ajungându-se chiar ca, la un moment dat, să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane; or, inculpatul P____ M_____ beneficiază de circumstanțe personale favorabile: conduita sa bună anterior comiterii infracțiunii deduse judecății, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale, a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, este arestat preventiv din data de 22.12.2014 având, prin urmare, posibilitatea, mai ales în contextul datelor ce caracterizează persoana sa expuse detaliat în cele ce preced, să conștientizeze pe deplin care sunt consecințele săvârșirii unei infracțiuni.

De altfel, s-a reținut că starea de arest este o stare excepțională, care nu se impune a fi prelungită pe o perioadă prea mare de timp deoarece s-ar încălca principiul rezonabilității derulării procesului penal, în caz contrar, starea de arest preventiv ar putea deveni o executare anticipată a pedepsei.

În practica și jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni,prin gravitatea lor și reacția publicului pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă, însă detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv ,în mod real, amenințată, tulburată de eliberarea acuzatului.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată si prin măsura preventivă a arestului la domiciliu, care este suficientă pentru a proteja interesul public, obligațiile prevăzute de art.221 alin.1 și 2 C.pr.pen. oferind garanții în acest sens, gravitatea faptei pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, modalitatea concretă și împrejurările de săvârșire a acesteia nemaifiind în măsură în acest moment, în raport cu aspectele menționate, să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului P____ M_____, măsura arestării preventive nemaifiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.

P________ apreciază încheierea atacată ca fiind vădit netemeinică, instanța de judecată neținând cont în primul rând de calitatea inculpatului la data comiterii faptelor. Astfel, inculpatul P____ M_____ a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată traficându-și funcția și profitând de ascendentul pe care aceasta i-1 conferea - polițist superior în cadrul Direcției de poliție locală a Primăriei Voluntari Jud. Ilfov - Serviciul Disciplina în Construcții din cadrul Primăriei Voluntari.

Inculpatul a acționat discreționar față de împrejurarea că fișa postului său prevedea atribuții de control, de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor legale. Astfel fiind, inculpatul era singurul care putea aplica sancțiuni martorului denunțător prin raportare la situația sa juridică. Pentru a putea beneficia de mita solicitată inculpatul 1-a asigurat pe martor că va putea construi în continuare în mod nelegal deoarece „acum ne cunoaștem așa că poți să construiești".

Instanța nu a ținut cont nici de faptul că această sumă pretinsă și primită era o sumă „de pornire". Așa cum a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză și cu precădere din interceptarea ambientală de la momentul flagrantului, inculpatul urma să primească pentru sine de la martor și alte sume de bani în tranșe până la recepția finală a lucrării; alte sume de bani trebuind a fi remise, prin mijlocirea directă a inculpatului, și către alte persoane din cadrul Primăriei la finalul lucrărilor.

P________ a apreciat pe cale de consecință că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, astfel că măsura arestării preventive este în continuare proporțională și la acest moment procesual.

Nu în ultimul rând s-a observat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni de o gravitate mare, nu pentru un simplu act material răzleț, cu caracter întâmplător. Așa cum s-a arătat, inculpatul a comis infracțiunea de trafic de influență cu o lejeritate halucinantă pentru a-și asigura produsul infracțiunii și primirea în viitor și a unor alte sume de bani. Instanța a apreciat astfel cu o mare larghețe aceste circumstanțe proprii cauzei.

Văzând că inculpatul se află în stare de reținere începând cu data de 21.12.2014 s-a constatat că, prin raportare la gravitatea faptelor, la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, la reprezentarea sa psihică distorsionată în raport de faptele comise, perioada de arest preventiv de mai puțin de 2 luni de zile este total insuficientă.

Instanța a apreciat în mod greșit că un element nou în situația inculpatului ar fi poziția procesuală sinceră a acestuia în sensul că ar recunoaște comiterea faptelor și că ar dori să se judece pe procedura simplificată. P________ menționează faptul că inculpatul, chiar față de evidența materialului probator administrat în cauză, în fața procurorului, a recunoscut doar parțial și nuanțat comiterea faptelor; iar o simplă aserțiune făcută în cameră preliminară a acestuia în sensul arătat mai sus, nu este de natură a putea fi considerată temei nou în favoarea inculpatului.

Văzând gravitatea faptelor comise, modul ușuratic în care inculpatul a acționat, funcția deținută la data respectivă ce-i conferă un ascendent puternic și fără echivoc în relație cu persoanele supuse controlului, faptul că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, văzând și impactul social devastator legat de săvârșirea faptelor de corupție ce naște un profund sentiment de insecuritate și de neîncredere în instituțiile statului,

P________ a solicitat admiterea contestației formulate în cauză, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei decizii în sensul respingerii cererii de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu și al menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.

Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază fondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Inculpatul P____ M_____ este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de corupție, de o gravitate deosebită, prin natura acestora, conținutul lor concret și circumstanțele în care apar a fi fost comise. Astfel, din probele administrate în cauză reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul, în calitatea sa de funcționar public cu atribuții de control (polițist superior în cadrul Direcției de Poliție Locală a Primăriei Voluntari - Serviciul Disciplina în Construcții Voluntari, pretins și primit de la martorul denunțător suma de 1.000 lei pentru a nu constata unele nereguli la un imobil aflat în construcție, pentru a nu-i aplica acestuia sancțiunile legale, atribuții ce intrau în fisa postului inculpatului și, de asemenea, pentru a interveni la alți colegi de-ai săi din cadrul Serviciului de Disciplina in Construcții să nu își îndeplinească, de asemenea, îndatoririle de serviciu.

Ca elemente care potențează gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatului Curtea reține faptul că acesta a avut inițiativa comiterii faptelor, pretinzându-i denunțătorului o sumă de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv pentru a nu-i aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege și pentru a-i permite să construiască în continuare în condiții de nelegalitate, promițând și că va interveni pe lângă colegii săi pentru a nu-l sancționa pe denunțător. De asemenea, este de remarcat că inculpatul preconiza să continue activitatea infracțională, intenționând să primească și alte sume de bani de la denunțător, pe măsură ce acesta ar fi continuat să construiască în condiții de nelegalitate. Această dezinvoltură în îmbrățișarea unei conduite infracționale ridică suspiciuni în sensul posibilității ca asemenea fapte să nu fi avut un caracter izolat în activitatea inculpatului.

Prin faptele de care este acuzat, inculpatul nu numai că apare că și-a nesocotit în mod grav îndatoririle profesionale, dar a manifestat un vădit dispreț față de funcția publică ocupată, transformată în instrument pentru obținerea de foloase ilicite.

Curtea nu achiesează reținerilor din încheierea atacată referitoare la o pretinsă diminuare a pericolului pentru ordinea publică reprezentat de inculpat și la suficiența unei măsuri preventive mai blânde pentru atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen. Dimpotrivă, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și la acest moment procesual, persistând starea de pericol pentru ordinea publică reprezentată de inculpat, determinată de gravitatea infracțiunilor cu privire la care există suspiciunea că au fost comise de acesta, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

În acest context este de observat că faptele presupus săvârșite de inculpat sunt infracțiuni de corupție săvârșite de un funcționar public cu atribuții de control într-un domeniu deosebit de sensibil, cum este cel al disciplinei în construcții, iar fenomenul corupției reprezintă o preocupare majoră a societății românești, aflat în prim-planul atenției opiniei publice, care pretinde din partea organelor judiciare o reacție fermă împotriva acestui flagel care afectează în mod grav și sistemic mediul economic și social din România.

Față de cele de mai sus, circumstanțele persoanele invocate în apărare și validate de prima instanță nu sunt în măsură să aibă semnificația pe care o pretinde inculpatul, în sensul că nu ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, nefiind suficiente pentru a-l caracteriza într-o manieră atât de favorabilă încât să înlăture temerile considerabile că lăsarea sa în liberate ar tulbura climatul social și ar diminua încrederea societății în capacitatea organelor judiciare de a avea o reacție adecvată în fața fenomenului corupției.

Astfel, în ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, Curtea reține că, după cum arată și P________, sinceritatea inculpatului este limitată și circumstanțială, în condițiile în care în cursul urmăririi penale a recunoscut doar parțial și nuanțat comiterea faptelor, iar în ce privește poziția de recunoaștere a acuzațiilor adoptată în fața instanței, aceasta se explică, pe de o parte, prin abundența materialului probator care indică vinovăția inculpatului (care a fost prins în flagrant, în urma denunțului formulat de cel care i-a dat mită), iar pe de altă parte prin intenția de a beneficia de reducerea de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

De asemenea, conduita bună avută anterior comiterii infracțiunilor și lipsa antecedentelor penale nu constituie circumstanțe de natură a îl caracteriza în mod deosebit de favorabil pe inculpat, astfel încât să estompeze gravitatea faptelor și periculozitatea scoasă în evidență de săvârșirea acestora, în condițiile în care împrejurările menționate constituie o simplă stare de normalitate, comună unei mari majorități a populației, cu atât mai mult unui funcționar public cu atribuții de control.

Curtea mai reține că în speță privarea de libertate a inculpatului nu a depășit, în cauză, un termen rezonabil, acesta fiind arestat preventiv din data de 22.12.2014, iar menținerea măsurii arestării preventive este în continuare necesară în vederea înlăturării stării de pericol pentru ordinea publică pe care ar reprezenta-o lăsarea inculpatului în libertate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite contestația formulată de P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov împotriva încheierii din 10.02.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția penală în dosarul nr.XXXXXXXXX15.

Va desființa în parte încheierea contestată, în ceea ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpatul P____ M_____ și, rejudecând:

În baza art.208 alin.2 C.pr.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P____ M_____, pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite contestația formulată de P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov împotriva încheierii din 10.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția penală în dosarul nr.XXXXXXXXX15.

Desființează în parte încheierea contestată, în ceea ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpatul P____ M_____ și, rejudecând:

În baza art. 208 alin. 2 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P____ M_____, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2015.

Președinte, Grefier,

D_____ Donțete Victorița S______

Red.jud.D.D./20.03.2015

Dact.EA-09.03.2015/5 ex.

T.Ilfov- jud. N.A.