Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 80/A

Ședința publică din data de 28.01.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F_________ P____

JUDECĂTOR: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

GREFIER : O_____ IOȚCOVICI

Ministerul Public- P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror S___ A______.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul I____ E______, împotriva sentinței penale nr. 2415/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de avocat ales N________ L_____, lipsă fiind martorul Augustan Ralph.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul ales al inculpatului solicită înlocuirea martorului Augustan Ralph, încuviințat de instanță la termenul anterior de judecată, cu martorul M___ D____, precizând că acesta se află în sală, astfel că poate fi audiat în situația în care instanța va admite cererea. De asemenea, precizează că martorul Augustan Ralph nu a putut fi prezent la acest termen în vederea audierii, întrucât nu a fost învoit de către angajator iar în situația în care totuși ar fi plecat risca să își piardă locul de muncă.

Instanța pune în discuție cererea formulată de avocat.

Procurorul se opune încuviințării cererii de înlocuire a martorului.

În deliberare, instanța încuviințează cererea formulată de avocatul ales al inculpatului cu privire la înlocuirea martorului Augustan Ralph, încuviințat la termenul anterior de judecată cu martorul M___ D____, apreciind că este întemeiată față de motive expuse de avocat.

Instanța procedează la ascultarea martorului M___ D____ în conformitate cu prevederile art. 122 C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

La interpelarea instanței, avocatul ales al inculpatului arată că nu posedă un exemplar din cererea de apel, motivând că acesta a fost formulat de către apărătorul ales pe care l-a avut inițial inculpatul.

Având în vedere mențiunea existentă pe cererea de apel formulată de inculpat, respectiv faptul că ștampila aplicată de instanța de fond la care aceasta a fost depusă poartă data de 04.07.2014 și raportat la data la care i s-a comunicat inculpatului minuta sentinței penale atacate, instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității formulării apelului. În acest context, instanța acordă cuvântul atât asupra excepției invocate cât și în dezbaterea apelului.

Avocatul ales al inculpatului solicită respingerea excepției tardivității formulării apelului, apreciind că a fost declarat în termenul prevăzut de lege.

Pe fond, avocatul solicită admiterea apelului, invocând prevederile art. 408 C.pr.pen. raportat la art. 421 al. 2 lit. b C.pr.pen. și, în principal, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că inculpatul a beneficiat în fața instanței de fond de o apărare formală și ineficientă, situație care, în opinia sa, potrivit normelor legale naționale și internaționale echivalează, cu o lipsă de apărare.

În subsidiar, avocatul ales al inculpatului solicită ca în rejudecare, să i se aplice inculpatului o pedeapsă îndreptată spre minimul special, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului. În acest sens, precizează că fapta a fost comisă de către inculpat seara, când traficul era mult redus, faptul că acesta absolvise un curs de conducere a autovehiculelor și că a pus în mișcare autovehiculul la inițiativa unei rude. De asemenea, arată că inculpatul a înțeles să părăsească mediul infracțional, în prezent având un loc de muncă în străinătate, ajutând familia financiar din veniturile obținute.

Procurorul solicită respingerea excepției tardivității declarării apelului, având în vedere faptul că pe cerere mai există o ștampilă aplicată de judecătorie ce poartă data de 17.06.2014.

În ceea ce privește concluziile susținute de avocatul ales al inculpatului pe fond, cum că inculpatul nu ar fi beneficiat de o apărare efectivă în faza procesuală anterioară, procurorul arată că nu există o dovadă a efectuării unei apărări necorespunzătoare, menționând și faptul că inculpatul a fost reprezentat de un avocat ales.

Referitor la individualizarea pedepsei, procurorul consideră că în mod legal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție, având în vedere antecedentele sale penale.

În continuare, procurorul arată că, în ceea ce privește circumstanțele personale de care a făcut vorbire avocatul inculpatului, nu s-a făcut dovada faptului inculpatul lucrează în străinătate. Totodată învederează cu privire la contradicțiile apărute în declarația pe care a dat-o inculpatul la termenul anterior de judecată și depoziția martorului audiat la acest termen, respectiv faptul că inculpatul a declarat că a condus autoturismul la inițiativa tatălui său care l-a rugat să îl ducă la discotecă iar martorul a afirmat că inculpatul a dus o persoană la spital.

În completare, avocatul ales al inculpatului arată că prima instanță a omis să întrebe inculpatul sau avocatul său din acel moment procesual, dacă înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ din vechiul C.pr.pen., împrejurare care ar trage nulitatea relativă a hotărârii instanței de fond.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a condus autoturismul la solicitarea și sub amenințările tatălui său. Totodată solicită să se aibă în vedere că nu a fost sub influența băuturilor alcoolice, că a colaborat cu organele judiciare și că neprezentarea sa în fața primei instanțe s-a datorat sfaturilor avocatului care îl reprezenta la acel moment. Mai precizează că o pedeapsă cu executare în regim de detenție l-ar împiedica să își ajute familia financiar.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2415 din 11.06.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXX/3013, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 335 al 1 C.pen. cu aplicarea art 44 al 1 C.pen, art 5 C.pen. și a prevederilor Dec.C.C. nr 265/2014, a condamnat inculpatul I____ E______, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere .

De asemenea, a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 1119/11.04.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 23.04.2011.

În temeiul art 22 al 4 raportat la art 22 al 2 din Legea nr 187/2012, judecătoria a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare și a dispus înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 3 luni; în temeiul art 22 al 4 din Legea nr 187/2012 raportat la art 129 al 2 lit b C.pen. a contopit pedeapsa închisorii aplicată în prezenta cauză cu o treime din durata măsurii educative stabilită mai sus (o treime echivalând cu 5 luni), rezultând pedeapsa de 1 an închisoare, pe care a majorat-o cu 5 luni închisoare, rezultând pedeapsa totală de 1 an și 5 luni închisoare și a dispus executarea pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare în regim de detenție, conform dispozițiilor art 71 C.pen.

În temeiul art. 12 din Legea 187/2012 și art. 67 al.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. 1 lit.a, b Cod penal, cu titlu de pedepse complementare, pe o durată de 1 an, după rămânerea definitivă a hotărârii iar în temeiul art. 65 al.3 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. 1 lit.a, b Cod penal, cu titlu de pedepse accesorii.

Todată, instanța de fond, în temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat iar în temeiul art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocat din oficiu, din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul T____.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 483/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 30.08.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost trimis în judecată inculpatul I____ E______ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 40 Cp.

În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 24.12.2012, în jurul orei 23.00, inculpatul I____ E______ a condus pe drumurile publice din localitatea Jimbolia autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul.

Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere.

S-a reținut că situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarații inculpat; declarații martori Ciunea S____ V_______, M_________ M____ M_____ E________, F______ R_____, I____ O_______ și Budrigă N___; adresa nr. xxxxx/24.01.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____; înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proba cu înscrisuri, respectiv fișa de cazier a inculpatului.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26.12.2012 la Poliția Orașului Jimbolia a fost înregistrată plângerea numitului Ciunea S____ V_______, prin care a arătat că în seara zilei de 24.12.2012 numitul I____ E______ i-a luat fără acordul său autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx, pe care l-a condus, constatând la întoarcere că acesta era avariat.

Fiind audiat, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă, arătând că în data de 24.12.2012, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la locuința sa cu familia și câțiva prieteni, a fost rugat de tatăl său să îi ducă pe el și pe martorul Budrigă N___ la discoteca din Jimbolia. Astfel, din cauza faptului că Ciunea S____ V_______ băuse, acesta i-a dat lui cheile de la autoturismul său, spunându-i să îi ducă el la discotecă. Inculpatul a condus apoi autoturismul până la discoteca Balkanic, pe drumurile publice din loc. Jimbolia, respectv pe străzile Republicii, Ș_____ cel M___ și Emerik Bartzer. Acolo, i-a lăsat pe cei doi și s-a întors singur acasă, la volanul aceluiași autoturism. La întoarcere, la un moment dat, a pierdut controlul asupra autoturismului și a avariat ușor autoturismul în partea dreaptă.

Prima instanță a constatat că cele arătate de inculpat sunt confirmate de martorii I____ O_______ și Budrigă N___, care au arătat că, în seara respectivă, au mers împreună la discoteca din Jimbolia, deplasându-se cu un autoturism aparținând lui Ciunea S____ V_______ și care a fost condus pe drumurile publice din Jimbolia de către inculpat.

Din adresa nr. xxxxx/24.01.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ s-a observat că, în urma verificărilor efectuate în evidența automată și manuală, numitul I____ E______ nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I____ E______ care la data de 24.12.2012 a condus pe drumurile publice din localitatea Jimbolia autoturismul Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere) din OUG 195/2002.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din perspectiva laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și că infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultând din însăși materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii lui, cu toate că nu l-a urmărit.

Din fișa de cazier a inculpatului s-a constatat că prin sentința penală nr. 1119/11.04.2011 a Judecătoriei Timișoara, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și C.p. și a infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a C.p. și art.99 și urm.C.p.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, judecătoria a avut în vedere criteriile generale de individualizare, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța de fond a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptei, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și împrejurarea că acesta nu a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, refuzând să se prezinte în fața instanței de judecată. Aceste aspecte au format opinia primei instanțe în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță, potrivit art. 335 al 1 C.pen. cu aplicarea art. 44 al 1 C.pen, art 5 C.pen. și a prevederilor Dec.C.C. nr 265/2014., a condamnat inculpatul I____ E______, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen, la pedeapsa de 1(un) an închisoare și a dispus în sensul celor arătate mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I____ E______, solicitând, în principal desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pe motiv că nu a beneficiat de o apărare eficientă, contrar prevederilor art. 6 par. 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, solicită pronunțarea de către instanța de apel a unei hotărâri prin care să i se aplice o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege.

În motivare, a susținut că deși în fața instanței de fond a fost reprezentat de către un avocat ales, acesta nu a realizat niciun act de apărare și nu i-a adus niciodată la cunoștință beneficiile recunoașterii vinovăției în fața instanței de judecată, chiar dacă a recunoscut fapta încă din primul moment al cercetărilor penale. Consideră că prima instanță trebuia să pună în vedere apărătorului său ales că-i comunice și să răspundă dacă înțelege să se prevaleze de dispozițiile procedurii în cazul recunoașterii vinovăției. Inculpatul apreciază că omisiunea instanței de a-l întreba acest aspect atrage nulitatea absolută a hotărârii.

În ceea ce privește solicitarea sa subsidiară, inculpatul a motivat că s-ar impune a se da o eficiență maximă prevederilor art. 74 Cod penal anterior, precizând că a condus autoturismul fără permis la solicitarea unei rude, însă la acel moment cunoștea regulile de circulație întrucât a urmat cursurile pentru obținerea permisului auto iar față de această împrejurare precum și față de lipsa traficului rutier de la acea oră, starea de pericol creată a fost una mult diminuată.

În plus, inculpatul a învederat cu privire la atitudinea sa cooperantă cu organele de cercetare penală, precum și cu privire la situația sa personală (are vârsta de 21 ani, este absolvent de liceu, are un loc de muncă stabil, realizeze venituri din care își întreține familia, este sportiv de performanță, s-a stabilit în Germania unde duce un trai onest).

În ceea ce privește excepția tardivității formulării apelului, invocat din oficiu de instanță, aceasta va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Având în vedere data înmânării minutei 2415/2014-f 70, respectiv 17.06.2014, data de 4.07.2014 conform vizei în original a Judecătoriei Timișoara, apelul apare ca tardiv, neputându-se avea în vedere viza cu data de 17.06.2014 care este aplicată în copie pe cererea de apel, la dosar neexistând originalul acelei vize. Cu toate acestea, având în vedere că prin Sentința Penală 2792/08.07.2014, Judecătoria Timișoara în dosarul xxxxx/325/2014, a admis contestația la executare formulată de contestatorul I____ E______ și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Timișoara, iar pentru admiterea contestației a fost avută în vedere ca valabilă data de 17.06.2014 aplicată pe reputata cerere de apel, sentința fiind definitivă prin necontestare, Curtea de Apel va ține cont de această sentință definitivă și va respinge excepția tardivității.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de apelantul inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că în seara zilei de 24.12.2012 inculpatul I____ E______ a luat autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx, fără acordul proprietarului Ciunea S____ V_______, pe care l-a condus fără a poseda permis de conducere, constatând la întoarcere că acesta era avariat.

Starea de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor I____ O_______ și Budrigă N___, care au arătat că, în seara respectivă, au mers împreună la discoteca din Jimbolia, deplasându-se cu un autoturism aparținând lui Ciunea S____ V_______ și care a fost condus pe drumurile publice din Jimbolia de către inculpat, cu declarațiile inculpatlui care a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă, arătând că în data de 24.12.2012, în jurul orei 23.00, în timp ce se afla la locuința sa cu familia și câțiva prieteni, a fost rugat de tatăl său să îi ducă pe el și pe martorul Budrigă N___ la discoteca din Jimbolia. Astfel, din cauza faptului că Ciunea S____ V_______ băuse, acesta i-a dat lui cheile de la autoturismul său, spunându-i să îi ducă el la discotecă. Inculpatul a condus apoi autoturismul până la discoteca Balkanic, pe drumurile publice din loc. Jimbolia, respectiv pe străzile Republicii, Ș_____ cel M___ și Emerik Bartzer. Acolo, i-a lăsat pe cei doi și s-a întors singur acasă, la volanul aceluiași autoturism. La întoarcere, la un moment dat, a pierdut controlul asupra autoturismului și a avariat ușor autoturismul în partea dreaptă.

Deși inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăriri penale, acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a da o declarație în acest sens și a solicita aplicarea procedurii prev. de art. 320/1 C. pr. pen. instanța acordând șase termen de judecată toate în scopul de a cita inculpatul, inclusiv cu mandat de aducere, pentru a fi audiat și a beneficia de dispozițiile art. 320/1 C. pr. pen. În ciuda acestor demersuri exprese ale instanței, în ciuda faptului că inculpatul a fost reprezentat începând cu data de 16.01.2014 de avocat ales căruia i s-au pus în vedere la fiecare termen necesitatea prezentării inculpatului, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus un înscris autentic prin care să arate că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320/1cpp, deși art. 320/1 alin 1 C. pr. pen. permitea acest lucru.

Prin urmare, criticile din apel în sensul că instanța nu ar fi depus toate diligențele pentru a-i aduce la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320/1 C. pr. pen., sunt complet nefondate, amânarea cauzei pe parcursul a șase termene cu citarea chiar și cu mandat de aducere a inculpatului, reprezentând diligențe mai mult decât suficiente în acest sens. Argumentele inculpatului în sensul că instanța ar fi trebuit să solicite avocatului ales să prezinte în scris poziția inculpatului sunt nefondate, nici art. 320/1 C. pr. pen.1968 nici art. 374-375 C. pr. pen, sau art. 83 C. pr. pen. nu instituie asemenea condiții.

Criticile în sensul că inculpatul nu ar fi beneficiat de o apărare efectivă sunt de asemenea nefondate. Se observă astfel, că inculpatul a fost de la început reprezentat de avocat de oficiu, iar din data de 16.01.2014 a fost reprezentat de avocat ales care a pus concluzii în favoarea acestuia, depunând la dosar inclusiv concluzii scrise. Modalitatea în care avocatul ales l-a consiliat pe inculpat să prezinte sau nu în fața instanței, nu poate fi circumscrisă lipsei apărării efective, întrucât dreptul de a compărea în proprie persoană în fața instanței este un drept de care inculpatul dispunea potrivit legii și pe care și-l putea exercita din proprie inițiativă, neinvocând în acest sens o cauză de împiedicare obiectivă. Or, caracterul efectiv al dreptului la apărare presupune ca autoritățile judiciare să asigure condițiile și cadrul de exercitare a acestui drept. Modalitatea concretă în care inculpatul a înțeles să-și exercite acest drept, îi incumbă în totalitate, art. 10 alin 6 C. pr. pen. prevăzând explicit că dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.

Nu poate fi omis nici faptul că începând cu data de 01.02.2014, față de limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea obiect al judecății, dispozițiile art. 90 C. pr. pen. nici nu mai instituie asistență juridică obligatorie, astfel încât criticile în sensul desființării sentinței primei instanțe și dispunerea rejudecării sunt complet nefondate.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa de 1an, închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.

Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel în baza propriei aprecieri constată că au fost respectate dispozițiile art. 74 alin. 1 C.p. potrivit căruia stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens se au în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (închisoarea de la unu la 5 ani sau amendă,), gradul de pericol social al acesteia, în raport cu natura infracțiunii (contra siguranței rutiere), dar și starea de pericol concret care rezultă din modul de săvârșire a faptei, care se evidențiază prin aceea că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul deși nu avea permis de conducere, transportând mai multe persoane deși nu deținea în mod evident abilitățile necesare conducerii pe drumurile publice și, deși infracțiunea prev.de art. 335 C.pen. este una de pericol, în cazul de față pericolul s-a și obiectivat prin aceea că inculpatul a avariat autovehiculul pe care l-a condus fără permis. În raport de toate aceste împrejurări, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsă pe care Curtea de apel, în baza propriei aprecieri, o consideră ca fiind just proporționalizată.

Față de aceste împrejurări și instanța de apel consideră că nu se justifica reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit. a, b sau c Codul penal din 1969, care ar fi impus condamnarea în baza dispozițiilor art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, și nu art. 335 al 1 N.C.pen.

Astfel, nu se poate reține lipsa antecedentelor penale sau conduita bună anterioară a inculpatului, acesta săvârșind prezenta faptă în termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 1119/11.04.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 23.04.2011. Prin urmare, dat fiind faptul că inculpatul deși a beneficiat de clemență prin suspendarea executării unei prime pedepse cu închisoare, nu a înțeles imporanța respectării valorilor sociale apărarte de legea penală, ceea ce reprezeintă o circumsatnață care îl caracterizează negativ.

Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) Cod penal, constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită nu poate fi reținută, raportat la natura infracțiunii săvârșite, care este una de pericol.

Nici circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) Cod penal, referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității sau comportarea sinceră în cursul procesului penal, nu este incidentă, întrucât, pe de o parte, în raport cu probele existente în cauză, atitudinea inculpatului de a recunoaște la urmărire penală împrejurările de săvârșire a faptei, realizând că nu se va putea sustrage răspunderii penale, nu poate constitui decât o atitudine firească, de conștientizare a poziției sale procesuale, în contextul probelor existente în cauză; pe de altă parte în mod corect prima instanță a constatat că acesta a refuzat să se prezinte în fața instanței, întrucât, așa cum s-a arătat deja, dreptul de a compărea în proprie persoană în fața instanței este un drept de care inculpatul dispunea potrivit legii și pe care și-l putea exercita din proprie inițiativă, independent de consilierea avocatului ales, neinvocând în acest sens o cauză de împiedicare obiectivă.

În continuare se observă că prima instanță în mod corect a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr 1119/11.04.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 23.04.2011, astfel încât, în temeiul art 22 al 4 raportat la art 22 al 2 din Legea nr 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare și a dispus înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 3 luni;. În continuare în mod corect a procedat în temeiul art 22 al 4 din Legea nr 187/2012 raportat la art 129 al 2 lit b C.pen. la contopirea pedeapsei închisorii aplicată în prezenta cauză cu o treime din durata măsurii educative stabilită mai sus, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare, pe care a majorat-o cu 5 luni închisoare, rezultând pedeapsa totală de 1 an și 5 luni închisoare și a dispus executarea pedepsei de 1 an și 5 luni închisoare în regim de detenție, conform dispozițiilor art 71 C.pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I____ E______ împotriva sentinței penale nr. 2415 din 11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

5

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I____ E______ împotriva sentinței penale nr. 2415 din 11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.

Președinte Judecător

F_________ P____ F_____ M____ C_______ FLORENȚA

GREFIER,

O_____ IOȚCOVICI

Notă: după dezbaterea cauzei, se depune la dosar încă un exemplar al cererii de apel formulată de inculpat, care se constată că a fost transmisă prin fax și înregistrat la registratura instanței la data de 29.01.2015.

Red. F.F./09.02.2015

Tehnored.O.I. 4 ex- 04.02.2015

Prima instanță - jud. E____ L_______ B_____ – Judecătoria Timișoara