Dosar nr. XXXXXXXXX/2013operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1091/A

Ședința publică din 22 decembrie 2014

PREȘEDINTE : C_________ C_____

JUDECĂTOR : I___ P______

GREFIER : C_____ I____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V______ F____.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P___ L________ V_____ împotriva sentinței penale nr. 3774 din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu T______ B_____ C______, cu delegație la dosarul cauzei, partea vătămată intimată M____ M_____, personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul din oficiu ale inculpatului apelant solicită admiterea apelului, conform motivelor depuse la dosarul cauzei.

Partea vătămată intimată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și contopirea pedepselor, aplicând vechiul cod ca lege penală mai favorabilă.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P___ L________ V_____, în stare de deținere în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în scop de folosință, prev. de art. 230 al. 1 C.p. rap. la art. 229 al. 1 lit. d C.p., cu aplic. art. 5 C.p. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 C.p., ambele cu aplic. art. 38 al. 1 C.p., totul cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.

În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că, în data de 25.08.2012, în jurul orei 07³⁰, inculpatul P___ L________ V_____ a sustras autoturismul marca Dacia 1300, de culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea persoanei vătămate M____ M_____, autoturism ce se afla parcat în Timișoara, ________________________ parcarea din apropierea Ștrandului Termal, autovehicul pe care inculpatul l-a condus pe drumurile publice din municipiul Timișoara, până pe ____________________ poseda permis de conducere.

Prin sentința penală nr. 3774 din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art. 396 alin.1,alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit. g, teza a II-a C.proc.pen si art. 231 alin.2 C.pen., s-a luat act de împăcarea părților și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P___ L________ V_____, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință, prev. de art. 230 alin.1 C.pen., rap.la art.229 alin.1, lit.d C.pen., cu aplic.art.5 C.pen.

În temeiul art. 396 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 335 alin.1 C.pen.cu aplic.art. 396 alin.10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de:

- 9(nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 C.pen .

S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care numitul P___ L________ V_____ a fost condamnat prin s.p.nr.1288/2013 a Judecătoriei Timișoara și s.p.nr. 374/2013 a Tribunalului T____ .

S-a decontopit pedeapsa de 5 ani, 8 luni și 251 zile stabilită prin s.p. nr. 364/12.05.2014 a tribunalului T____, def. prin dec. nr.390/CO/19.06.2014 a Curții de Apel Timișoara în următoarele pedepse componente pe care le repune în individualitate:

-pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr.1288/20.05.2013 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin d.p.nr.903/R/07.08.2013 a Curții de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, g și i din Codul penal din 1969 raportat la art.37 lit.b din Codul penaldin 1969 și cu aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală din 1968

-5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.32 C.p. raportat la art.188 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p. și art.37 lit.a din Codul penal din 1969 aplicată inculpatului prin s.p.nr.374/25.10.2013 a Tribunalului T____, rămasă definitivă prin d.p.nr.151/A/07.03.2014 a Curții de Apel Timișoara ;

-s-a înlăturat revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 251 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr.3036/03.12.2008 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art.40 alin.1 C.p. raportat la art.38 alin.1 C.p. și cu aplicarea 39 alin.1 lit.b C.p.și art.43 alin.2 C.p. s-a contopit pedeapsa de 9(nouă) luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2(doi) ani închisoare și 5 (cinci) ani închisoare sus-arătate, astfel cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor supuse contopirii, respectiv 11 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de de 5 ani și 11 luni închisoare.

În baza art.104 alin.2 C.p. raportat la art.43 alin.1 C.p. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 251 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p.nr.3036/03.12.2008 a Judecătoriei Timișoara și s-a dispus executarea acestui rest de pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 11 luni și 251 zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 lit.a și b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 374/25.10.2013 a Tribunalului T____, rămasă definitivă prin d.p.nr.151/A/07.03.2014 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art.65 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 lit.a și b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 45 alin.6 C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata executării pedepsei, să se supună tratamentului medical psihiatric în cadrul Rețelei Medicale a ANP potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1521/22.10.2013 al IML Timișoara.

În baza art.40 alin.3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv , precum și perioada executată începând cu data de 23.01.2013 până la zi.

S-a anulat MEPÎ nr. 455/20.06.2014 emis de Tribunalul T____ și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În temeiul art. 397 rap.la art.25 alin.1 C.proc.pen s-a luat act că persoana vătămată Maxîm M_____ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin.1, art.275 alin.1, pct.2, lit.d, alin.4 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 274 alin.1, art.275 alin.1, pct.2, lit.d, alin.4 C.proc.pen. a fost obligată persoana vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 25.08.2012 persoana vătămată M____ M_____ a sesizat organele de poliție din cadrul I.P.J. T____ cu o plângere prin care reclama faptul că, la aceeași dată, autori neidentificați i-au sustras autovehiculul marca Dacia 1300, de culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce se afla parcat pe __________________________ Timișoara, în parcarea auto situată în lateralul Ștrandului Termal. Acesta a precizat că a parcat autoturismul în locația menționată la data de 20.08.2012, iar în dimineața zilei de 25.08.2012, în jurul orei 07⁰⁰, a observat că autoturismul se afla încă în acea locație. La data de 25.08.2012, în jurul orelor 13⁰⁰, persoana vătămată a constatat că autoturismul nu se mai află în locul în care fusese parcat, motiv pentru care a sesizat organele de poliție.

La data de 26.08.2012 un echipaj de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Timișoara a fost abordat de martorul M____ I____ T_____, care le-a relatat polițiștilor că are cunoștință despre un autoturism marca Dacia 1300, de culoare alb, sustras cu o zi în urmă, autoturism ce se află abandonat pe __________________________, în dreptul imobilului cu nr. 19.

Cu privire la acest autoturism, martorul M____ I____ T_____ a declarat că a fost sustras de către inculpatul P___ L________ V_____ în dimineața zilei de 25.08.2012, cu ajutorul unui contact de autoturism pe care inculpatul îl avea asupra sa. Martorul a precizat că îl cunoștea pe inculpatul P___ L________ V_____ întrucât în acea perioadă amândoi erau persoane fără adăpost și locuiau împreună într-o locuință dintr-o curte comună situată pe ______________________ din Timișoara. Potrivit declarațiilor martorului M____ I____ T_____, în dimineața zilei de 25.08.2012, în jurul orei 07⁰⁰, inculpatul P___ L________ V_____ i-a propus să meargă cu el să se plimbe cu un autoturism. În acest sens, inculpatul i-a arătat că are un contact de autoturism marca Dacia și i-a propus să meargă cu el într-o parcare din apropierea Ștrandului Termal, de unde urma să ia un autoturism marca Dacia, inculpatul spunându-i că autoturismul îi aparține. Martorul M____ I____ T_____ a refuzat în primă fază, nefiind convins că inculpatul este posesor al unui autoturism, însă ulterior, când au ajuns în parcarea respectivă, văzând că inculpatul a reușit să deschidă autoturismul și să îl pornească a crezut că, într-adevăr, mașina îi aparține. Martorul declară că în momentul în care a urcat în autoturism, inculpatul avea asupra sa un contact de autoturism însă nu a observat dacă s-a folosit sau nu de acesta pentru pornirea mașinii. În continuare, martorul M____ I____ T_____ a urcat și el în autoturism iar inculpatul P___ L________ V_____ a condus autovehiculul până în Complexul Studențesc din Timișoara. La un moment dat mașina s-a defectat, iar inculpatul și martorul au împins-o câțiva metri până pe ________________________ imobilului cu nr. 19, unde au abandonat-o.

Organele de poliție au identificat autoturismul marca Dacia 1300, de culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea persoanei vătămate M____ M_____, la adresa indicată de martorul M____ I____ T_____.

La examinarea exterioară a autovehiculului s-a constat că acesta nu prezintă urme de forțare la nivelul sistemului de închidere al portierelor. În interiorul autoturismului s-a constatat că lipsește capacul de plastic de sub volan, ce protejează contactul, fiind rupt, iar firele conductoare sunt la vedere. Capacul de plastic al volanului, rupt, a fost găsit de organele de poliție aruncat în iarbă, la o distanță de aproximativ 20 metri de autoturism.

Cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului au fost prelevate un număr de trei urme papilare de pe partea interioară a geamului portierei stânga față, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. xxxxx/24.10.2012 s-a concluzionat că urmele papilare în cauză au fost create de mâinile inculpatului P___ L________ V_____.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul P___ L________ V_____ a recunoscut în mod detaliat modalitatea de comitere a faptelor imputate. Astfel, inculpatul arată că în dimineața zilei de 25.08.2012, în jurul orei 07³⁰, s-a deplasat singur pe străzile din Timișoara căutând să sustragă o mașină marca Dacia, mai veche, cu scopul de a se plimba cu ea. În acest scop, inculpatul avea asupra sa un contact de autoturism Dacia, pe care îl achiziționase anterior de la o societate comercială, precum și o cheie de portieră de la un alt autoturism marca Dacia. Ajuns în parcarea din apropierea Ștrandului Termal inculpatul a observat autoturismul marca Dacia 1300, de culoare alb, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, și a hotărât să-l sustragă. Inculpatul a reușit să deschidă portiera autoturismului cu ajutorul cheii pe care o avea asupra sa, a rupt capacul de sub volan ce protejează contactul, a desfăcut firele conductoare și a introdus mufele acestora în contactul pe care îl avea asupra sa, pornind astfel autoturismul. Inculpatul P___ L________ V_____ declară că a fost singur în momentul comiterii faptei, nefiind însoțit de martorul M____ I____ T_____. Astfel, inculpatul arată că după ce a pornit autoturismul, l-a condus pe drumurile publice, deși nu este posesor de permis de conducere, și s-a deplasat spre zona T_____ din Timișoara, iar la un moment dat l-a observat pe un prieten de-al său, martorul M____ I____ T_____, căruia i-a spus să urce în autoturism dacă vrea, pentru a se plimba cu mașina. Martorul a fost de acord, a urcat în autoturism, iar inculpatul a condus în continuare autovehiculul până în Complexul Studențesc. La un moment dat autoturismul s-a defectat, iar inculpatul și martorul l-au împins o distanță scurtă până la marginea unei străzi, respectiv ________________________ imobilului cu nr. 19. După ce au abandonat autoturismul în acel loc, inculpatul a aruncat capacul volanului, pe care îl rupsese anterior, în iarbă, la scurtă distanță de autoturism.

În cursul judecății, acesta și-a menținut declarațiile de recunoaștere a faptelor, astfel cum au fost reținute acestea prin actul de sesizare, solicitând judecarea sa în raport de art. 375 C.proc.pen. La același termen de judecată, înainte de a se da citire actului de sesizare, atât persoana vătămată, cât și inculpatul, au arătat nemijlocit că s-au împăcat.

Din verificările efectuate de organele de poliție în bazele de date privind Evidența Auto și Permise de Conducere a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că inculpatul P___ L________ V_____ nu posedă permis de conducere, aspect confirmat și prin adresa nr. xxxxx/12.06.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____, din care rezultă că inculpatul P___ L________ V_____ nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.

În ceea ce privește autovehiculul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, sustras de către inculpatul P___ L________ V_____ în scopul folosirii pe nedrept, acesta a fost restituit persoanei vătămate M____ M_____, așa încât acesta a precizat că nu se constituie pare civilă în cauză.

În raport de cele ce preced, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, prev. de art. 230 alin.1 C.pen., rap.la art. 229 alin.1, lit. d C.pen., instanța a avut în vedere ca la termenul de judecată din data de 09.10.2014, atat inculpatul, cat si persoana vătămată s-au prezentat personal în fața instanței, arătând ca s-au împacat, aceasta din urma precizand totodata ca si-a recuperat în integralitate prejudiciul, precum si faptul că nu mai are nicio altă pretenție de la inculpat, aspecte cuprinse in declaratiile date de către cei doi în sedința publică de la acea dată, situație față de care instanța a constatat ca potrivit art.231 alin.2 C.pen., în cazul faptelor prevazute in art.228, art.229 alin.1, alin.2 lit.b,c si art.230 C.pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Pentru cele anterior expuse, instanța a constatat că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite, dincolo de orice dubiu rezonabil, cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului M____ I____ T_____, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la data de 26.08.2012 cu ocazia depistării de către organele de poliție a autoturismului sustras de către inculpatul P___ L________ V_____, declarația inculpatului P___ L________ V_____, prin care acesta a recunoscut în mod precis și detaliat modalitatea de comitere a faptei) .

În drept, fapta inculpatului P___ L________ V_____ care la data de 25.08.2012, a condus pe drumurile publice din municipiul Timișoara, autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 C.pen, cu aplic.art. 5 C.pen.

De asemenea, instanta a reținut că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța reține că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea noua, respectiv C.pen.in vigoare incepand cu data de 01.02.2014. În acest sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale. Prin raportare la aceste aspecte, instantaa reținut că noul cod penal reprezintă legea mai favorabila inculpatului, atât în contextul limitelor de pedeapsă mult reduse față de legea veche, cât mai cu seamă prin reglementarea nouă din cuprinsul art.231 alin.2 C.pen., a impacarii partilor drept cauza ce inlatura raspunderea penala. Pe de altă parte, s-a reținut că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, pentru care noua lege nu aduce nicio modificare față de cea anterioară, este concurentă cu faptele pentru care numitul P___ L________ V_____ a fost condamnat prin s.p.nr.1288/2013 a Judecătoriei Timișoara și s.p.nr. 374/2013 a Tribunalului T____, așa încât s-ar putea pune problema determinării legii penale mai favorabile și prin raportare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și al recidivei postexecutorii, în considerarea faptului că toate aceste infracțiuni au fost comise după liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin s.p. 3036/03.12.2008 a Judecătoriei Timișoara. În analiza aceste chestiuni, instanța a apreciat însă ca nefondată solicitarea inculpatului de a se da eficiență dispozițiilor vechii legi în ceea ce privește tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, reținând în acest context autoritatea de lucru judecat a s.p. nr. 364/12.05.2014 a Tribunalului T____ cu privire la legea aplicabilă. Pe de altă parte, ținând seama și de decizia Curții Constituționale sus-amintită, acceptarea C.pen.1969 ca fiind lege penală mai favorabilă pentru inculpat nu ar mai face posibilă soluția încetării procesului penal cu privire la infracțiunea de furt calificat în scop de folosință dedusă judecății, așa încât, în raport de cele ce preced, s-a apreciat în sensul aplicării în ansamblu, prin prisma art. 5 C.pen., a dispozițiilor legii noi.

Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei, determinat de valorile sociale periclitate prin comiterea faptei, antecedentele penale ce relevă persistența acestuia pentru comiterea de fapte antisociale, așa cum reies acestea din fișa de cazier judiciar(f.24), dar și atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul P___ L________ V_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare se arată că sporul de trei luni închisoare aplicat ca urmare a contopirii pedepsei aplicate pentru noua infracțiune nu se mai justifică întrucât fapta comisă nu este gravă și nici nu a pus în pericol viața nimănui, nu a comis un accident de circulație și s-a împăcat cu partea vătămată.

Se mai arată că anterior a formulat o cerere de contopire a altor pedepse care a fost judecată în mod greșit după noul cod penal, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, ceea ce i-a creat o situație nefavorabilă întrucât restul de pedeapsă de 251 de zile ce a mai rămas de executat dintr-o pedeapsă anterioară i-a fost adăugat la pedeapsă, ori, dacă se aplicau prevederile vechiului cod, acest rest de pedeapsă trebuia să fie contopit cu celelalte pedepse.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

În ce privește primul motiv de apel se constată că instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere pe drumurile publice, prev. de art.335 al.1 Cp., a dispus condamnarea inculpatului P___ L________ V_____ la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a reținut că inculpatul a recunoscut fapta și a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art.396 al. 10 Cpp doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Reținând această împrejurare, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime.

La aplicarea acestei pedepse instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cp anterior, respectiv pericolul social al infracțiunii precum și antecedentele penale ael inculpatului și conduita procesuală a acestuia de recunoaștere a infracțiunii.

Curtea mai reține că prin contopirea acestei pedepse cu alte pedepse aplicate inculpatului pentru infracțiuni comise anterior, dar aflate în concurs cu infracțiunea din prezenta cauză, instanța de fond a aplicat un spor de pedeapsă de 11 luni închisoare, rezultând o majorare a sporului de pedeapsă cu trei luni față de sporul rezultat în urma contopirii pedepselor anterioare.

Sporul aplicat de instanță este legal, în conformitate cu prevederile art. 39 al.1 lit. b Cp, în condițiile în care s-a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este Noul Cod penal, chiar dacă faptele din prezenta cauză au fost comise în perioada în care era în vigoare codul penal din 1968.

S-a avut în vedere faptul că inculpatul a mai comis o infracțiune în prezenta cauză, de furt în scop de folosință, prev. de art.230 al.1 Cp rap. la art.229, al.1 Cp, pentru care inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată și pentru care instanța a dispus încetarea procesului penal, situație care nu era prevăzută de vechea reglementare, iar pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, pedepsele care au fost contopite cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere pe drumurile publice, prev. de art.335 al.1 Cp., care face obiectul acestei cauze, au fost contopite la cererea inculpatului prin Sp nr.364/2014 a Tribunalului T____ care a rămas definitivă și care are autoritate de lucru judecat.

Prin această hotărâre instanța a apreciat că în ce privește dispozițiile privind sancționarea concursului de infracțiunii legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, iar în conformitate cu prev. art.104 al.2 Cp, în urma revocării liberării condiționate, este obligatorie executarea restului de pedeapsă de 251 de zile, ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sp. 3036/2008 a Judecătoriei Timișoara, alături de pedeapsa rezultată în urma contopirii.

Prin urmare, apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421, pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P___ L________ V_____ împotriva sentinței penale nr.3774/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Obligă inculpatul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 de lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.12.2014.

Președinte, Judecător,

C_________ C_____ I___ P______

Grefier,

C_____ I____

Red. C.C./29.12.14

Tehnored. C.I./19.01.15

PI. – M_________ A____ A____ – Jud. Timișoara