Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - contestație în anulare –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA nr. 303

Ședința publică din data de 25 septembrie 2013

Președinte : C______ G___ I_____

Judecător : B____ I______ D____

Judecător : G________ M____ L_______

Grefier : Ș_____-M____ E____

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror A______ L_______ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Pe rol, judecarea contestației în anulare (sub aspectul admisibilității în principiu) formulată de contestatorul condamnat B____ F_____ R___, fiul lui A____ și N______, născut la data de 18.04.1979 în Fălticeni, județul Suceava, domiciliat în Fălticeni, ____________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei penale nr.205 din 20 iunie 2013, pronunțată în recurs de Tribunal Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2013 când, consemnate în acea încheiere de ședință, ce face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 septembrie 2013.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 205/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respins recursul declarat de inculpatul B____ F_____ R___ împotriva sentinței penale nr. 94 din 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-au arătat următoarele:

Prima instanță a determinat în mod corect situația de fapt, precum și încadrarea în drept, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză, împrejurările și modalitatea concretă în care inculpatul B____ F_____ R___ a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, reținând din întreg probatoriul că acțiunea intenționată a acestuia se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.305 alin.1 lit. „c” Cod penal întrucât de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost obligat la plata pensiei alimentare față de minorul B____ A_____, născut la data de 25.08.2008, și până în prezent, inculpatul cu rea credință, nu a achitat nicio sumă de bani în contul acestei obligații, neglijându-și obligația legală și morală ce o are față de copilul său, necontribuind cu hrană, îmbrăcăminte ori alte bunuri la îngrijirea acestuia, deși este sănătos, apt de muncă, având posibilitatea să realizeze venituri materiale. Tribunalul și-a însușit cele învederate de prima instanță fără a mai reitera motivele care au stat la baza reținerii situației de fapt arătate.

Analizând hotărârea primei instanțe, Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește natura și cuantumul pedepsei, aceasta a fost just și proporțional individualizată, instanța de fond ținând cont de prevederile art.72 Cod penal, în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește întinderea acesteia, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat, persoana inculpatului (este fără antecedente penale), cât și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Tribunalul a considerat că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

Cum pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită severității excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe abuzive, nemăsurate, instanța de control judiciar a apreciat că cea la care a fost condamnat este corect dozată, fiind de natură a realiza funcția prevăzută de legiuitor.

Cu privire la cererea de despăgubiri civile privind plata sumei de 20.015 lei daune materiale privind pensia de întreținere neachitată, formulată de partea vătămată, Tribunalul a reținut că :

Obiectul procesului penal în ipoteza săvârșirii infracțiunii de abandon de familie este reprezentat de tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de lăsarea fără ajutor a celor ce formează familia sa, în mod special a minorilor, iar obiectul juridic al infracțiunii este dat tocmai de natura acestor relații de familie, de grijă și sprijin reciproc pe care membrii acesteia trebuie să și le acorde reciproc. Nici în principal și nici în subsidiar legiuitorul penal nu a înțeles să ocrotească prin această incriminare patrimoniul părții vătămate.

Aceasta se explică prin aceea că valorile patrimoniale sunt ocrotite prin intermediul altor acțiuni, de drept civil – în speță prin hotărârea judecătorească de obligare a inculpatului la plata pensiei de întreținere. Aceasta constituie pentru partea vătămată (reclamant în procedura civilă) un titlu executoriu, pe care are posibilitatea de a-l pune în executare silită în condițiile legii civile, astfel că acordarea unui nou titlu prin hotărârea penală este nelegală și inutilă, doctrina și practica instanțelor fiind unanime sub acest aspect.

În consecință, Tribunalul a reținut că partea vătămată beneficiază deja de un titlu executoriu cu privire la pensia de întreținere restantă, astfel că în mod corect prima instanță a respins această cerere, ca nefondată.

Cu privire la cererea formulată de partea vătămată, privind acordarea de daune morale în sumă de 10.000 lei, Tribunalul, în acord cu prima instanță, a constatat că probatoriul administrat nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu moral acesteia ca urmare a neplății de către inculpat a pensiei de întreținere.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul B____ F_____ R___, pentru motivele expuse pe larg de către apărătorul său, în fața instanței.

Analizând contestația sub aspectul motivelor invocate, Tribunalul constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac reglementată de codul de procedură penală, este destinată, în principal pentru a înlătura erorile de procedură (cazurile 1,2,4,5) precum și, excepțional, erorile de judecată (cazul 3)

Astfel fiind, potrivit art. 386 cod procedură penală, „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza, de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art. 385^16 alin. 1.”

Conform art. 391 cod procedură penală „Instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c) și e), fără citarea părților. Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.”

Neîndeplinirea acestor condiții împiedică analiza pe fond a cererii de contestație în anulare, dat fiind că nu este una valabil formulată care să investească instanța de control judiciar cu o rejudecare a recursului finalizat cu decizia penală a cărei anulare se cere prin această procedură extraordinară.

Cum motivele invocate de către contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru formularea unei veritabile contestații în anulare împotriva deciziei penale pronunțată în recurs, în temeiul art.391 cod procedură penală, Tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul B____ F_____ R___ împotriva deciziei penale nr.205 din data de 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, ca inadmisibilă.

În baza art.192 alin. 2 cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive

În numele Legii

DECIDE:

În temeiul art.391 alin. 1 cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B____ F_____ R___, fiul lui A____ și N______, născut la data de 18.04.1979 în Fălticeni, județul Suceava, domiciliat în Fălticeni, ____________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva deciziei penale nr.205 din 20 iunie 2013, pronunțată în recurs de Tribunal Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.

Președinte JudecătorJudecător

C______ G___ I_____ B____ I______ D____ G________ M____ L_______

Pentru jud. G.ML aflată în

concediu de studii, semnează

Președinte complet,

Grefier

Ș_____-M____ E____

Red. B.I.D.

Tehnored. S.ME/2 ex

10.10.2013