ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXcod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR.835/A

Ședința publică din 13.10.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F______ I______

JUDECĂTOR: D___ V_____

GREFIER: V______ R_____

Ministerul Public este reprezentat de procuror A______ S___ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul apelant G____ E___ P____, împotriva sentinței penale nr. 2743 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal aflat în stare de libertate.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul apelant solicită instanței acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales.

Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul apelant.

Procurorul arată că este de acord cu cererea de amânare formulată de către inculpatul apelant.

Instanța respinge cererea de amânare în vederea angajării unui apărător ales formulată de către inculpatul apelant având în vedere că, calea de atac a fost promovată de el la data de 07.07.2014, consideră că a avut timp suficient și înlesnirile necesare pentru a-și angaja un apărător ales.

După ce inculpatul precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, se prezintă doamna avocat C_____ C______ care declară că se prezintă să-l asiste pe inculpat, sens în care depune împuternicire avocațială.

Se procedează la audierea inculpatului apelant, declarația fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosarul cauzei.

Avocatul ales al inculpatului apelant depune la dosar copia certificatului de naștere al ultimului copil al inculpatului.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului raportat la circumstanțele reale ale acestuia care are în întreținere cinci copii minori, să se stabilească o pedeapsă mai blândă, mult mai mică.

Procurorul solicită respingerea apelului, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei comise și vinovăția i-a fost dovedită.

Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt solicită să i se aplice o amendă penală sau o măsură la domiciliu.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2743 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în temeiul 335 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 44 alin.1 C.pen, cu aplic.art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., art. 75 alin. 2 lit. b C. pen., art. 76 alin. 1 C. pen., a condamnat inculpatul G____ E___ P____, fiul lui Milivoi și M____, născut la 26.08.1983 în loc. Jamu-M___, jud. T____, domiciliat în localitatea Giulvăz, _________________, jud. T____, CNP xxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la pedeapsa de:

- 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

A constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința de față a fost săvârșită în timpul termenului de încercare stabilit prin s.p. nr. 2051/25.10.2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2010, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.11.2010, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare cu aplic. art. 81 C.pen., termen de încercare 3 (trei) ani.

În baza art.83 C.pen., rap.la art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin s s.p. nr. 2051/25.10.2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2010, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 08.11.2010 și dispune executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 1 (un) an, 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare, în regim de detenție, în condițiile art.60 C.pen.

În temeiul art. 67 Cod penal a aplicat inculpatului G____ E___ P____ pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 21.12.2013 în dosar nr. xxxxx/P/2013, P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G____ E___ P____ pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea de către o persoana, a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În fapt, s-a reținut că în data de 08.08.2013, în jurul orelor 19:30, în timp ce executau serviciul de patrulare pe raza localității Rudna, organele de politie au oprit pentru control, autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind condusă de învinuitul G____ E___ P____, acesta ne având permis de conducere, sesizându-se din oficiu cu privire la fapta anterior menționată.

Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de constatare a efectuării următoarelor acte premergătoare (f.4) :proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.3);declarație făptuitor G____ E___ P____ (f. 8-9) ;declarație martor P___ I________-B_____ (f. 20)declarație martor BARLOVAN I____ (f. 22)declarație martor H_______ M_____ (f. 24) adresa nr. xxxxx din data de 07.10.2013 (f. 15) declarație învinuit G____ E___ P____ (f.10)declarație martor P___ I________-B_____ (f. 21)declarație martor BARLOVAN I____ (f. 23)declarație martor H_______ M_____ (f. 25) și înscrisuri (16-19, 26-33).

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.01.2014 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX.

În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 14.056.2014 instanța a încuviințat cererea inculpatului G____ E___ P____ privind soluționarea cauzei prin aplicarea art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 08.08.2013, în timp ce executau serviciul de patrulare pe raza localității Rudna, jud. T____, pe DC 192, organele de poliție au oprit pentru control în dreptul imobilului cu numărul 92 autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în care se afla inculpatul G____ E___ P____.

În prezența martorului asistent B____ F_____ G______, s-a procedat la legitimarea inculpatului. Acesta a prezentat pentru control cartea de identitate, certificatul de înmatriculare al mașinii și asigurarea obligatorie și fiindu-i solicitat și permisul de conducere, inculpatul a declarat verbal că nu posedă un astfel de înscris.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a conducătorilor auto (adresă IPJ nr. xxxxx/07.10.2013 aflată la fila 15 dosar urm. pen.), s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie.

Audiat fiind în faza actelor premergătoare, inculpatul a declarat că a cumpărat autoturismul marca Dacia de culoare gri cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a plecat la volanul acesteia către casă pe DC 192 pe o distanță de aproximativ 300-500 m. Acesta a mai precizat că, circulând dinspre Biserica Sârbească spre locuința sa s-a intersectat cu o autospecială care a trecut în urmărirea sa și la oprit în fața gării după care l-au legitimat, prilej cu care s-a constatat că nu posedă permis de conducere. Acesta a mai precizat că a cumpărat autoturismul, cu scopul de a-l revinde fiind unic întreținător al familiei sale.

Fiind audiat și în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptei.

Vinovăția inculpatului a rezultat așadar din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă – procesul-verbal de constatare a infracțiunii nr. xxxxx/P/2013 (f. 3), adresa IPJ nr. xxxxx/07.10.2013, declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală P___ I________ B_____, Barlovan I____, H_______ M_____ (f. 20-25) și nu în ultimul rând declarația inculpatului din faza actelor premergătoare și din fața instanței.

Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis pentru nicio categorie de vehicule, prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, instanța a reținut că în cauză nu s-au produs modificări în ceea ce privește natura și limitele de pedeapsă aplicabile potrivit art. 335 alin 1 C. pen. Însă față de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 potrivit cu care analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o ________ criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei,”, deci prin aplicare în mod global.

Analizând această chestiune, prin prisma incidenței legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere că, potrivit Codului penal intrat în vigoare la 01.02.2014, pentru a se putea reține starea de recidivă postcondamnatorie (încadrare juridică cu care inculpatul a fost trimis în judecată raportat la disp.art. 37 lit. a C.pen.1969) este necesară existența unei hotărâri definitive la pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare or, față de aceste cerințe prev. de art. 41 C.pen, se constată, prin raportare la condamnările anterioare ale petentului de 1 an închisoare (f. 8, 32-33) că fapta ce face obiectul cauzei de față a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară, prev. de art. 44 alin.1 C.pen. Față de această situație, instanța apreciază că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., ca lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile art. 335 alin. 1 cu aplic.art. 44 alin.1 C.pen și dispozițiile codului penal în vigoare de la 01.02.2014.

În drept, fapta inculpatului G____ E___ P____ de a conduce, la data de 08.08.2013, un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 335 alin. 1 cu aplic. art. 44 alin.1 C. pen, cu aplic.art. 5 C. pen din Codul penal în vigoare de la 01.02.2014 – conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Din întregul material probator existent la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul G____ E___ P____ a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul având reprezentarea pericolului social al faptei sale.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită (limite care vor fi reduse cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală) și a avut în vedere criteriile generale de individualizare, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptei, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, dar și antecedentele sale, așa cum a rezultat acestea din actele dosarului (f. 8, 32-33), din care a reieșit că inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune de aceeași natură.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a reținut și disp. art. 75 alin. 2 lit. b (împrejurările în care fapta a fost comisă, care diminuează gravitatea faptei și periculozitatea infractorului) astfel cum a rezultat din declarația inculpatului acesta a condus pe o distanță mică 300 m -500 m, scopul achiziționării autoturismului fiind pentru a-l vinde și nu a-l folosi în interes personal fiind singurul membru de familie care aducea venituri– aspecte care justifică aplicarea reducerii cu o treime a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, în temeiul disp. art. 76 alin. 1 Cod penal.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a constituit infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art.396 alin. 10 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul G____ E___ P____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal raportat la art. 5 alin. 1 C.pen, art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., art. 76 alin. 1 Cod penal, instanța va reduce limitele de pedeapsă potrivit art. 390 alin. 10 de la 1 la 5 ani la 8 luni la 3 ani și 4 luni, aceste limite urmând a fi reduse cu o treime în temeiul art. 76 alin. 1 C. pen., urmând a aplica pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare apreciind ca acesta este suficientă pentru a conduce la atingerea scopul sanctionator si educativ-preventiv al pedepsei.

Instanța a constatat de asemenea că infracțiunea ce face obiectul cauzei de față a fost săvârșită în timpul termenului de încercare stabilit prin s.p. nr. 2051/25.10.2010 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/325/2010 definitivă prin nerecurare la data de 08.11.2010, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplic. art. 81 C.pen., termen de încercare 3 ani (f. 8; f.32-33). În aceste circumstanțe, instanța a reținut incidența în cauză a disp.art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, care în situația săvârșirii, în termenul de încercare, a unei infracțiuni intenționate, prevede în art. 83 (rap la Dec ICCJ nr.1/2011) revocarea obligatorie a pedepsei anterioare aplicate cu suspendarea condiționată a executării, cu consecința cumulării aritmetice a celor două pedepse, pedeapsa rezultanta neputând face obiectul unei noi suspendări condiționate.

În atare circumstanțe, în baza art.83 C.pen., rap.la art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, instanța a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin s.p. nr. 2051/25.10.2010 a Judecătoriei Timișoara și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție, în condițiile art.60 C.pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S____ și P_______ contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 65 Cod penal. Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat, împrejurările cauzei și persoana acestuia, ținând seama și de faptul că pedeapsa ce va fi stabilită în cauză este închisoarea, instanța a apreciat că acesta este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal.

Instanța a considerat însă că natura și gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. d din Codul penal.

Pentru motivele expuse mai sus, instanța i-a aplicat inculpatului, în temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 1 (un) an.

În temeiul art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, această pedeapsă va fi executată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul 65 alin. 1 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Potrivit art. 65 alin. 3 din noul Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului de față, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în data de 08.08.2013, în timp ce executau serviciul de patrulare pe raza localității Rudna, jud. T____, pe DC 192, organele de poliție au oprit pentru control în dreptul imobilului cu numărul 92 autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de inculpatul G____ E___ P____.

În prezența martorului asistent B____ F_____ G______, s-a procedat la legitimarea inculpatului, acesta prezentând pentru control cartea de identitate, certificatul de înmatriculare al mașinii și asigurarea obligatorie și fiindu-i solicitat și permisul de conducere, inculpatul a declarat verbal că nu posedă un astfel de înscris.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a conducătorilor auto (adresă IPJ nr. xxxxx/07.10.2013 aflată la fila 15 dosar urm. pen.), s-a constatat că inculpatul G____ E___ P____. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie.

Fapta inculpatului care în data de 08.08.2013, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității Rudna, jud. T____, pe DC 192, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr. 192/2005, respectiv art. 335 alin.1 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanței inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 Cod penal, în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37 lit. a Cod penal din 1969.

Este de observat că fapta a fost săvârșită de inculpat în data de 08.08.2013, înainte de _____________________ Noului Cod Penal, situație în care se pune problema identificării legii penale mai favorabile.

De asemenea, trebuie menționat că potrivit fișei de cazier judiciar și sentinței penale nr. 2501 din 25.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. xxxxx/325/2010, rămasă definitivă la datat de 06.11.2010, inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunii, dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care încrimiează fapta și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, Curtea constată că în mod corect prima instanță a identificat legea penală mai favorabilă ca fiind Noul Codul Penal - art. 335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal.

Astfel, sub aspectul condițiilor de încriminare și a limitelor de pedeapsă, nu există diferențe între cele două acte normative care încriminează fapta, însă sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru starea de recidivă, Noul Cod Penal este mai favorabil pentru inculpat.

Potrivit art. 37 lit. a Cod penal din 1969, pentru existența stării de recidivă trebuia ca inculpatul să mai fi fost anterior condamnat prin hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mare, or potrivit art. 41 Cod penal, există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Față de cerințele prev. de art. 41 Cod penal, pentru existența stării de recidivă, corect a constat instanța de fond, că fapta ce face obiectul cauzei de față a fost săvârșită de inculpat în stare de pluralitate intermediară, prev. de art. 44 alin.1 C.pen.

Audiat fiind de instanța de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând a beneficia de procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen..

În ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o individualizare corectă, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptei, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele judiciare, dar și antecedentele penale ale inculpatului, acestea a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a reținut și circumstanța atenuantă judiciară prev. de disp. art. 75 alin. 2 lit. b, făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 76 alin. 1 Cod penal, coborând astfel pedeapsa până la minimul special redus ca urmare a recunoașterii învinuirii și a efectelor circumstanțelor atenuante (art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 76 alin. 1 Cod penal).

Astfel fiind, pedeapsa de 5 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Curtea reține că în mod corect prima instanță a individualizat și pedepsele complementare, interzicând inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În continuare, Curtea constă că în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în termenul de încercare al unei pedepse de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2501 din 25.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. xxxxx/325/2010.

Cu privire la măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința atacată, Curtea constată că această măsură se aplică și se menține și după _____________________ Codului Penal, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969.

Ca atare, în raport de aceste dispoziții legale, va menține măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și regimul sancționator aplicat de prima instanță potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul formulat de inculpatul G____ E___ P____ împotriva sentinței penale nr. 2743 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca nefondat și va menține sentința apelată.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G____ E___ P____, fiul lui Milivoi și M____, născut la 26.08.1983 în loc. Jamu-M___, jud. T____, domiciliat în localitatea Giulvăz, _________________, jud. T____, CNP xxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței penale nr. 2743 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Menține sentința atacată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpatul – apelant să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare avansate în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.10.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

F______ IONESCUDANA V_____

GREFIER,

V______ R_____

Red.D.V./13.10.2014

Tehnored. V.R./2 ex./20.10.2014

Judecătoria Timișoara

Judecător L____ D______