Cod operator: 3171

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4163/2015

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: R_____ R_____

Grefier: A______-E________ B________

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta __________________________ în contradictoriu cu pârâta ____________________ -CENTRUL DE AFACERI SIBIU, intervenientul P_____ I___, având ca obiect acțiune în regres.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 17.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXXXXXXXXXXXXX din 23.05.2013, reclamanta S.C. G_______ A________ S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C________ A___ S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 14.000 lei, reprezentând despăgubirea acordată de societatea noastră în dosarul de daună K1163657(DDI-xxxxxx), a penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere conform art. 64 alin.4 din Ordinul CSA nr.14/2011, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a solicitat citarea în cauză a numitului P_____ I___, în aplicarea art.54 din Legea 136/1995.

În motivare, aceasta a arătat, în esență, că la data de 27.12.2012, în municipiul Iași, pe ____________________ loc un eveniment rutier, în care au fost implicate următoarele:

- tramvaiul cu număr de înmatriculare IS-0238, condus de numitul P_____ I___, cu poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă, valabilă la data respectivă,

- autoturismul cu număr XXXXXXX, condus de numitul R________ G_______, având încheiată asigurare facultativă Casco la reclamantă, valabilă la data respectivă.

Reclamanta a susținut că potrivit declarațiilor date de conducătorii auto cu ocazia constatului amiabil, răspunzător de producerea accidentului este numitul P_____ I___, că aceasta a achitat despăgubiri de 14.000 lei însă pârâta a refuzat plata dosarului de daună, formulând obiecțiuni potrivit Ordinului CSA nr.14/2011.

În drept, au fost invocate disp. 2210 și urm. Cod civil, 1357 și urm. Cod civil, art.54 din Legea 136/1995, Ordinul CSA nr.14/2011.

În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate, învederând că potrivit declarației asiguratului pârâtei, aflată la dosarul de daună, acesta nu își recunoaște vina, susținând că vina aparține în exclusivitate asiguratului reclamantei; cu toate acestea, reclamanta a ales să-și despăgubească asiguratul CASCO. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâta a susținut că acestea se pot acorda numai de la data soluționării obiecțiunilor potrivit art.64 alin.2 lit.b din Ordinul CSA 5/2010. Întrucât societatea pârâtă a formulat obiecțiuni în termenul stabilit prin adresa din 03.04.2013 și și-a argumentat punctul de vedere, apreciază că penalitățile sunt solicitate fără temei legal.

Pârâta a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

În apărare, au fost atașate înscrisuri.

Prin încheierea din 03.12.2013, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă, ca neîntemeiate.

În cauză, instanța a încuviințat, la solicitarea părților și din oficiu, și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică auto.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 27.12.2012, pe ____________________________ Iași, s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate tramvaiul cu nr. IS0238 – condus de intervenientul P_____ I___ – și autovehiculul cu nr.XXXXXXX – condus de numitul R________ G_______. În urma accidentului, ambele vehicule au suferit avarii: la tramvai – ușa 1 ruptă, poala vagonului partea dreaptă ușor zgâriată, la autovehiculul marca Land Rover – lampă stânga spate, bară spate, geam lateral stânga spate, cauciuc stânga spate.

La data evenimentului, tramvaiul era asigurat prin contract de asigurare pentru răspundere civilă obligatorie auto cu polița HR05262224, valabilă.

Autovehiculul cu număr XXXXXXX era asigurat prin contract de asigurare facultativă a autovehiculelor nr.K xxxxxxxxx/8.02.2012, valabil de la 08.06.2012 până la 08.05.2013.

În urma instrumentării dosarului de daună deschis de numitul R________ G_______ la societatea reclamantă, aceasta a avizat și a achitat _____________ (unitatea service care a efectuat reparațiile la autovehiculul asigurat XXXXXXX)prin ordinul de plată nr.xxxxxx din 27.02.2013 suma de 14.000 lei, reprezentând despăgubiri.

Pârâta, în cadrul procedurii prevăzute de Ordinul CSA nr.14/2011, a refuzat achitarea sumei pretinse de reclamantă, formulând obiecțiuni în termen legal, care nu au fost soluționate de societățile de asigurare.

În drept, potrivit art.2210 Cod civil, în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.

În aceste condiții, în cadrul acțiunii în regres, reclamantul asigurător are sarcina de a dovedi, la fel ca asiguratul sau beneficiarul asigurării, întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intervenientului și, bineînțeles, existența raportului obligațional specific între intervenient(sau comitent, ca în cazul de față) și asigurătorul pârât, contractul de asigurare obligatorie auto, precum și a contractului de asigurare valabil dintre asigurătorul reclamant și păgubit, respectiv, îndeplinirea obligației de plată a indemnizației.

În speță, prin înscrisurile depuse de ambele părți, a fost dovedit (de altfel, nici nu s-a contestat) faptul că pârâta are calitatea de asigurător pentru vehiculul tramvai cu nr.IS0238, potrivit poliței valabile la data de 27.12.2012, încheiată cu RATP Iași. Pe de altă parte, reclamanta a probat încheierea asigurării de tip CASCO pentru autovehiculul marca Land Rover cu nr.XXXXXXX, achitarea ratelor scadente anterior evenimentului și plata la data de 27.02.2013 a contravalorii reparațiilor necesare.

Cu toate acestea, instanța apreciază că reclamanta nu a probat dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii de către intervenientul P_____ I___, ceea ce determină respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate.

Astfel, contrar susținerilor reclamantei, prin chiar declarația dată la sediul G_______ la data de 28.12.2012, intervenientul P_____ I___ a indicat că vinovăția în producerea accidentului aparține conducătorului auto R________ G_______, deoarece a precizat că, la aproximativ 200 m distanță de intersecția C____ cu BAJTM, autoturismul XXXXXXX a oprit instantaneu, nelăsându-i tramvaiului gabarit de trecere, fapt ce a condus la avarierea autoturismului pe partea stângă(f.20). celălalt conducător auto, R________ G_______, declara în aceleași împrejurări că pe ________________________ în fața semaforului pentru a urma direcția înainte, carosabilul era acoperit cu gheață și o mașină era parcată pe carosabil. În acest caz, toate mașinile așteptau la semafor cu roțile stânga pe banda întreruptă. Tramvaiul lovindu-l în partea stânga spate(f.22).

Cu ocazia interogatoriului ordonat din oficiu, intervenientul P_____ I___ a susținut din nou faptul că autovehiculul cu număr XXXXXXX a oprit instantaneu după ce a depășit autovehiculul prin partea dreaptă și că nu a avut posibilitatea de a frâna brusc întrucât, deși a activat toate sistemele de frânare, din cauza greutății sale, tramvaiul a continuat să alunece pe șină(f.193). În ansamblu, intervenientul nu și-a recunoscut vinovăția în producerea accidentului.

În ceea ce îl privește pe martorul R________ G_______, conducătorului autovehiculului marca Land Rover cu nr.XXXXXXX, cu ocazia audierii în fața instanței, acesta a arătat că în ziua respectivă ninsese abundent, astfel încât carosabilul fusese acoperit cu zăpadă și gheață, fiind degajat numai pe o singură bandă. Existau mașini blocate în zăpadă pe banda de la margine. Imediat înainte de coliziune, aștepta oprit la semaforul amplasat înainte de intersecția către _______________________ calea ferată, pe singura bandă pe care se putea circula. Din spate, s-a apropiat tramvaiul condus de numitul P_____ I___ și s-a produs accidentul. Martorul a dorit să sublinieze că la momentul apropierii tramvaiului, autovehiculul său staționa de aproximativ 40 de secunde la semafor. Martorul a negat că ar fi depășit tramvaiul înainte de a opri la semafor și a precizat că atunci când a observat apropierea tramvaiului nu putea să elibereze banda, deoarece avea mașini atât în față cât și în lateral (f.198).

Întrucât împrejurările producerii accidentului și stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, precum și verificarea certitudinii prejudiciului, a legăturii de cauzalitate, o impuneau, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto. În cadrul acestuia, expertul a conchis următoarele:

Dinamica producerii accidentului constă în oprirea voluntară a autoturismului marca Land Rover Freelander 2 cu număr XXXXXXX, condus de R________ G_______, pe segmentul de drum menționat, în direcția menționată, ocupând ambele benzi de circulație, în timp ce, pe același drum și în aceeași direcție, în spatele autoturismului circula tramvaiul RATC cu număr IS0238, condus de numitul P_____ I___. Acesta din urmă a sesizat pericolul de accident și a acționat sistemul de frânare astfel încât, în momentul producerii impactului, tramvaiul rula în stare frânată ca efect al forțelor de inerție. Impactul a fost posibil din cauza diferenței dintre decelerațiile la frânare ale celor două autovehicule. Lipsa mișcărilor de rotație/ răsucire la autovehiculul Land Rover și amploarea relativ redusă a deformațiilor caroseriei acestuia demonstrează că pericolul de accident a fost sesizat de către intervenientul P_____ I___, care a acționat sistemul de frânare (f.116).

Astfel cum confirmă și planșele foto depuse la filele 175-176, în cauză, impactul a fost unul lateral dreapta-față – lateral stânga spate.

Expertul a precizat că la momentul opririi, autovehiculul cu nr. XXXXXXX ocupa parțial ambele benzi de circulație, în contextul în care banda nr.2 a sensului de mers este dotată cu cale ferată destinată circulației tramvaielor RATC pentru transportul în comun, amplasată lângă axul drumului. Enunțând obligațiile conducătorilor de autovehicule în situația existenței a două benzi de circulație și cu linie de tramvai amplasată lângă ax, expertul a apreciat că vinovăția în producerea accidentului aparține numitului R________ G_______.

Instanța este de acord cu această concluzie, însă rațiunile sunt puțin nuanțate față de cele reținute de expert. Planșele 10-12(filele 129-131) reprezintă fotografii efectuate imediat după accident de către numitul R________ G_______, și surprind poziționarea vehiculelor în momentul impactului și elemente care circumstanțiază locul producerii accidentului. Astfel, se confirmă faptul că autovehiculul XXXXXXX circula parțial pe banda dintre ax, întrucât se poate observa linia întreruptă ce separă cele două benzi, sub autovehiculul respectiv. De asemenea, roțile din dreapta ale autovehiculului se află la marginea suprafeței cu zăpadă și gheață dinspre marginea drumului iar în fața sa, se află staționată o mașină albastră, poziționată diagonal față de direcția de mers, deși în acel loc parcarea era permisă doar longitudinal. Planșa 12 confirmă că pe acea porțiune de drum circulația autovehiculelor nu se putea realiza pe două coloane, autovehiculele trebuind să ruleze parțial pe banda alocată tramvaiului, destul de aproape de linia dreaptă de tramvai. Până în acest punct, declarația martorului R________ este susținută. Însă, ipoteza prezentată de acesta în legătură cu momentele imediat precedente impactului sunt neverosimile, convingând instanța că accidentul s-a desfășurat în maniera invocată de vatman și reținută în parte de expertul tehnic judiciar. Deși martorul a arătat că aștepta de circa 40 de secunde la semafor, oprit, și admițând că exact în locul unde a oprit nu exista posibilitatea de a ocupa numai banda dinspre margine, deoarece exista acel autovehicul parcat oblic, din moment ce era ultimul autovehicul din coloană, nu are logică o reacție atât de întârziată a tramvaiului. Acesta în mod sigur ar fi avut la dispoziție timp de frânare, cunoscând gabaritul tramvaiului, dacă situația aflată în fața sa, față de care era necesară adaptarea vitezei, ar fi fost una imobilă timp de 40 de secunde. Întrucât este evidentă pătrunderea autovehiculului pe banda dinspre ax(cu 1064 mm, a măsurat expertul), faptul că ambele autovehicule nu vor avea loc de dispunere în paralel fără a se atinge rezultă la fel de evident și extrem de previzibil. De asemenea, tramvaiul, în mod firesc, are un traseu fix, singurul element variabil fiind viteza. Atunci, singura explicație a producerii accidentului dar și a localizării autovehiculelor la acel moment, o constituie efectuarea unei manevre imprevizibile de către autovehiculul care are capacitate în acest sens, cel condus de numitul R________ G_______, care, așa cum a susținut intervenientul, a forțat depășirea prin dreapta a tramvaiului pentru a se poziționa la semafor înainte de tramvai și a fost nevoit să intre mai mult pe banda dinspre ax la momentul opririi deoarece a întâlnit în față un obstacol – mașina albastră parcată oblic. Față de această manevră imprevizibilă pentru vatman, posibilitatea de adaptare a vitezei a fost redusă, acționarea sistemelor de frânare nefiind obiectiv în măsură să oprească tramvaiul înainte de impact. Sunt incidente dispozițiile art.1352 Cod civil.

În concluzie, din ansamblul probatoriului reiese că intervenientul, conducător al vehiculului asigurat la societatea pârâtă, nu este persoana vinovată de producerea pagubelor achitate de societatea pârâtă în beneficiul celuilalt conducător auto, și pentru aceste motive, angajarea răspunderii societății pârâte nu este justificată.

Instanța va respinge acțiunea în regres promovată și în temeiul art.453 C.p.c. va admite solicitarea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmând a obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu achitat în contul expertului tehnic F____ I_____. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă va fi respinsă în mod corelativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. G_______ A________ S.A., cu sediul în București, _______________________. 45, Sector 1, București, împotriva pârâtei S.C. C________ A___ S.A., cu sediul în Sibiu, _______________________. 2, ________________. 3,4,5,6, Centrul de Afaceri Sibiu, Jud. Sibiu, și în contradictoriu cu intervenientul P_____ I___, cu domiciliul în Iași, ____________________. 124A, _____________, ____________, Jud. Iași, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei – cheltuieli de judecată (onorariu expert).

Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2015.

Președinte, Grefier,

R_____ R_____ B________ A______-E________

Red./tehnored. R.R.

5 ex./14.05.2015