Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 274/A

Ședința publică de la 28 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE : C_________ C______ – președinte secție

Judecător : D______ N____

Grefier : C______ G____

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G______ E____

- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G_____

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului - după recalificare - declarat de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA FOCȘANI împotriva sentinței penale nr. 93 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Focșani, privind pe inculpatul M____ N______ ( fiul lui V_____ și Steluța, născut la data de 28.02.1940, domiciliat în Focșani, ____________________, județul V______) , trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 și alin. 4 C. penal din 1969.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 13.03.2014, când s-au susținut concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea în cauză pentru data de 20.03.2014, 26.03.2014, respectiv pentru azi, 28.03.2014.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Focșani, înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX la Curtea de Apel G_____ ;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele :

Prin sentința penală nr. 93/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX , în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. cu referire la art. 10 lit. d C. pr. pen., a fost achitat inculpatul M____ N______, fiul lui V_____ și Steluța, născut la data de 28.02.1940 în _____________________________, cetățean român, studii superioare, domiciliat în Focșani, ____________________, județul V______, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 și alin. 4 C.pen.

S-a dispus ca, cheltuielile judiciare în sumă de 600 de lei ,să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele :

Prin Rechizitoriul nr. 146/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V______ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M____ N______ pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al.1 și 4 Cod penal, constând în aceea că în calitate de expert judiciar a depus în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei A____ un raport de expertiză contabilă judiciară în care a consemnat în mod mincinos că operațiunile comerciale înregistrate în evidența contabilă a ____________________ SRL A____ sunt reale deși aceste operațiuni nu au avut loc în realitate.

Prin sentința penală nr. 1060/07.06.2013, Judecătoria Focșani, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului M____ N______ pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al. 1, 4 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, P________ de pe lângă Judecătoria Focșani, care a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatului. A solicitat condamnarea acestuia pentru fapta dedusă judecății și casarea hotărârii cu trimiterea în rejudecare la instanța de fond, existând o neconcordanță vădită între conținutul motivării și dispozitivul acesteia.

Prin Decizia penală nr. 1503/R/15.11.2013, Curtea de Apel G_____ a admis recursul formulat, a casat sentința penală nr. 1060/07.06.2013 a Judecătoriei Focșani și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub numărul XXXXXXXXXXXXXXX.

Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M____ N______ a fost desemnat ca expert contabil în cauza penală înregistrată la Judecătoria A____ la nr.XXXXXXXXXXXXX. Cauza a avut ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute la art. 8 al. 1 și art. 9 al. 1 lit. a din Legea 241/2005, reținute în sarcina numitului B___ D______, în calitate sa de director al ____________________ SRL A____.

Ca situație de fapt s-a reținut că numitul B___ D______ a calculat în baza unor documente ilegale o taxă pe valoare adăugată deductibilă în sumă de xxxxx,20 lei, compensată cu o sumă ce trebuia virată la bugetul statului, a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă înregistrând facturi de la societăți care nu au declarat obligații de plată la organul fiscal, introducând în circuitul economic mărfuri fără proveniență legală.

Trimiterea în judecată a numitului B___ D______ a avut drept punct de plecare procesul-verbal de inspecție fiscală, actele contabile emise de societățile comerciale cu care ANDCO PREST IMPEX SRL A____ a pretins că a avut relații comerciale, precum și o expertiză contabilă efectuată în timpul urmăririi penale.

Potrivit acestora, așa cum s-a reținut în considerentele rechizitoriului nr.2256/P/2008 care a făcut obiectul dosarului Judecătoriei A____ nr. XXXXXXXXXXXXX, B___ D______ a introdus în circuitul economic 3062 kg de porc și xxxxx kg carne bovină vie, fără documente legale de proveniență. Cantitățile au fost înregistrate în evidența contabilă _____________________ SRL pe baza unor facturi în numele a trei societăți comerciale, ___________________ Asău, __________________ R____, și ___________________ București.

Prin introducerea unor mărfuri fără proveniență legală, s-a înregistrat un TVA deductibil compensat cu TVA-ul colectat de societate, diminuându-se astfel TVA-ul către bugetul de stat, iar în același timp _____________________ SRL nu a declarat și nu a achitat obligațiile datorate bugetului de stat, reprezentând impozitul pe profit.

S-a mai reținut în acest rechizitoriu că cele 3 societăți comerciale care apar în facturile respective nu desfășoară activități comerciale, nu figurează în bazele de date ale organelor fiscale.

După ce a fost sesizată Judecătoria A____ cu judecarea respectivei cauze penale, în timpul cercetării judecătorești la cererea persoanei trimisă în judecată instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind desemnat expert inculpatul M____ N______.

Obiectivele stabilite de instanță au fost cele avute în vedere de organul de cercetare penală, precum și obiective stabilite de persoana trimisă în judecată, respectiv B___ D______, în timpul cercetării penale, precum și obiective nou formulate de inculpat.

Printre cele 8 obiective avute în vedere de inculpatul M____ N______ la întocmirea expertizei se regăsește obiectivul referitor la existența în afara facturilor înregistrate în contabilitatea ____________________ SRL A____ și a altor documente primare care să dovedească efectuarea operațiunilor economice pe care le consemnează.

La acest obiectiv inculpatul M____ N______ a răspuns punctual că în afara facturilor emise de furnizorii ____________________ SRL A____ nu există alte documente anexate la notele de recepție, însă, inculpatul a consemnat că factura fiscală este documentul cu care trebuie să se înregistreze comerciantul în contabilitate în condițiile în care facturile poartă semnătura părților precum și mențiuni privind cantitățile și valorile mărfurilor livrate, și în cauză facturile conțineau aceste mențiuni.

În opinia instanței de fond, acest obiectiv reprezintă din perspectiva laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, un aspect esențial referitor la cauza penală în care inculpatul a fost desemnat expert.

Referitor la răspunsul oferit de inculpatul M____ N______ acestui obiectiv ce reprezintă un aspect esențial al cauzei penale pentru soluționarea căreia a fost întocmit raportul de expertiză, prima instanță a constatat că inculpatul a respectat normele legale ce reglementează activitatea experților.

Inculpatul a subliniat referitor la acest obiectiv că din punctul de vedere al legii contabilității factura fiscală reprezintă documentul care se înregistrează în contabilitate, nefăcând nicio apreciere în legătură cu realitate operațiunilor comerciale.

S-a arătat că din tot conținutul raportului de expertiză întocmit de inculpat rezultă că acesta, contabil fiind, a răspuns potrivit art.116 din C. pr. pen., în limita competențelor profesionale.

Conform textului de lege mai sus menționat, o expertiză este dispusă atunci când “pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoștințele unui expert”. Rezultă așadar că prin expertiza pe care o întocmește, expertul trebuie să se pronunțe numai asupra unor împrejurări de fapt și nu și asupra unor chestiuni de drept; acestea trebuie întotdeauna soluționate de organul judiciar. În acest sens s-a pronunțat și literatura de specialitate în lucrarea Expertiza judiciare - dr. E___ M_______, Editura Științifică București, 1971, pag. 141.

Prima instanță a reținut că, în virtutea acestor competențe, inculpatul s-a pronunțat numai cu privire la împrejurările ce țin de operațiunile comerciale constatate prin actele contabile, conform prevederilor Codului fiscal și a dispozițiilor Legii nr.82/1991.

Din perspectiva aceasta inculpatul a concluzionat că înregistrarea acestor facturi este legală, întrucât facturile reprezintă documente justificative în înțelesul legii.

În ce privește stabilirea realității operațiunilor consemnate în facturile înregistrate, prima instanță a reținut că într-adevăr inculpatul M____ N______ nu putea oferi decât un punct de vedere de care însă instanța de judecată nu era obligată să țină cont atâta vreme cât legalitatea operațiunii trebuie verificată prin compararea și verificarea de scripte, prin verificări încrucișate, audieri de martori, activități care nu erau în competența inculpatului.

S-a mai arătat că, pe de altă parte, inculpatul nu a oferit un răspuns explicit la acest aspect, astfel încât nu se poare reține că în expertiza întocmită a făcut o afirmație nereală și anume afirmația că operațiunile consemnate în facturi au avut loc în realitate.

Inculpatul a consemnat doar că nu sunt și alte documente atașate facturilor, însă numai acestea din urmă pot prin ele însele sta la baza unor înregistrări legale.

S-a arătat că, din declarația martorului Aniculăiesei D____, audiat în prezenta cauză rezultă că au avut loc livrările de animale, pentru aceasta au fost întocmite borderouri cu date reale, borderourile însoțeau animalele achiziționate de _________________ R____ și livrate către o societate comercială din B_____ unde erau sacrificate.

Prin urmare, operațiunile de vânzare către abatorul din B_____ a animalelor au fost reale.

S-a mai arătat că, este adevărat că același martor a declarat că ____________________ SRL A____ nu avea nicio calitate în acest circuit, această societate neachiziționând în fapt animalele respective, însă la fel de adevărat este că ____________________ SRL A____ putea fi intermediar, raporturile comerciale recunoscând această calitate unui comerciant și anume intermedierea de vânzări.

În orice caz, inculpatul M____ N______ nu putea determina potrivit competențelor sale care operațiuni au fost reale în fapt și care au fost fictive, numai pe baza actelor contabile neavând la dispoziție declarația acestui martor.

Astfel cum a susținut însuși inculpatul în apărarea sa nu se putea pronunța cu privire la realitatea operațiunilor comerciale consemnate în facturile fiscale înregistrate în contabilitate.

Deși în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a făcut o afirmație mincinoasă în raportul de expertiză în care a consemnat că operațiunile comerciale înregistrate de ____________________ SRL A____ sunt reale, prima instanță a constatat că inculpatul nu a avut fixat un asemenea obiectiv ci, obiectul care reprezintă aspectul esențial în speța de față se referă la două împrejurări:

- dacă facturile înregistrate în evidența contabilă la intrări de ____________________ SRL A____, au la bază și alte documente primare care să dovedească efectuarea operațiunilor economice pe care le-a consemnat

- în caz contrar care sunt cantitățile care nu au la bază documente doveditoare a efectuării operațiunilor respective.

S-a arătat că inculpatul a oferit un punct de vedere legal la ambele aspecte ale acestui obiectiv, afirmând că nu a identificat și alte documente și susținând în același timp că facturile în sine sunt suficiente pentru a înregistra operațiunile în contabilitate.

S-a mai arătat că, se poate observa că inculpatului nu i s-a cerut în mod expres să se pronunțe cu privire la realitatea operațiunilor comerciale consemnate în facturile fiscale respective.

Prima instanță a reținut că modul de înregistrare în contabilitate a unor operațiuni comerciale este reglementat de prevederile Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea, iar particularizat la problema mențiunilor pe care trebuie să le poarte factura fiscală (documente justificative înregistrate în contabilitatea ____________________ SRL și în baza cărora a fost înregistrată achiziția de bovine în viu) sunt incidente prevederile art. 155 din Codul fiscal. S-a apreciat că, în cauză, rezultă așadar că toate aceste dispoziții legale au fost respectate la momentul înregistrării în contabilitatea societății a facturilor fiscale de achiziție, astfel încât răspunsul dat de inculpatul M____ N______ în raportul de expertiză întocmit are corespondent în realitate.

Prima instanță a arătat că important de observat este că expertului nu i s-a cerut să se pronunțe cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înregistrate de societate în evidențele contabile, obiectivul fixat raportându-se în mod strict la caracterul legal al înregistrărilor, nu și la realitatea operațiunilor înregistrate.

Întrucât inculpatul a făcut afirmații, dar acestea nu au un caracter mincinos, ci reflectă realitatea așa cum a fost percepută din datele și documentele existente la data efectuării expertizei, prima instanță nu a reținut în sarcina acestuia săvârșirea faptei prev. de art. 260 al. 1 si 4 C. pen., întrucât nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii menționate.

Întrucât inculpatul nu a făcut afirmații mincinoase în legătură cu aspectul esențial cu privire la care a avut de dat răspuns, respectiv obiectivul numărul 5 fixat de instanță, iar pe de altă parte cu bună credință a consemnat că facturile fiscale sunt documente justificative care fac dovada unei operațiuni, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. cu referire la art. 10 lit. d C. pr. pen., a fost achitat inculpatul M____ N______, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 și alin. 4 C.pen.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs P________ de pe lângă Judecătoria Focșani.

La termenul de judecată din 13.03.2014, Curtea, având în vedere disp.art.10 alin.2 din legea nr.2155/2013a dispus recalificarea căii de atac promovate în cauză, din recurs în apel.

P________ de pe lângă Judecătoria Focșani a apreciat sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât s-a apreciat în mod greșit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății sub aspectul laturii subiective , deși din probele dosarului rezultă că inculpatul M____ N______ , cu știință, cunoscând realitatea, respectiv că operațiunile comerciale consemnate în facturile înregistrate în contabilitatea ____________________ SRL A____ nu au fost confirmate nici cu ocazia controalelor încrucișate efectuate de către organele fiscale la presupușii furnizori, că nu există documente primare care să dovedească efectuarea operațiunilor, că societatea nu dispunea de teren și construcții necesare pentru întreținerea animalelor, că în contabilitatea acesteia nu apărea consum de furaje sau cheltuieli cu forța de muncă , că datele din facturi nu pot fi corelate nici cu evidența medicilor veterinari și ai abatoarelor , în raportul de expertiză judiciară pe care l-a întocmit a făcut afirmații mincinoase privind înregistrarea legală în contabilitatea societății comerciale la care a făcut referire , a achizițiilor de carne carcasă porc și bovină vie în perioada ianuarie - decembrie 2007 de la furnizorii ________________________________ Bacău , _________________ R____ și ____________ București.

S-a arătat că, în concret, în expertiza efectuată , inculpatul M____ N______, la obiectivul nr.1 al expertizei a confirmat că potrivit evidenței contabile a ____________________ SRL A____ , județul V______, societatea a deținut pe stoc animale în viu, cea mai lungă perioadă de stabulație fiind de 101 zile, deși nu dispunea de terenuri și construcții necesare și nu a efectuat cheltuieli de consum pentru furaje sau cheltuieli cu forța de muncă pentru întreținerea acestor animale pe perioada stabulației.

Chiar dacă expertul nu avea atribuții de a verifica în concret existența sau inexistența acestor mijloace fixe, acesta putea să deducă în concret aceste aspecte din documentația contabilă pe care o avea la dispoziție și la care accesul nu i-a fost limitat.

Cu privire la obiectivul nr.2 al expertizei, deși în cauză existau probe din care rezulta fără dubiu că înregistrarea în evidența contabilă a ____________________ SRL A____ , județul V______ a cantității de xxxxxx kilograme bovină vie s-a făcut în mod nelegal, deoarece aceste operațiuni comerciale nu au avut loc în realitate, inculpatul, în calitate de expert contabil a menționat că înregistrarea în contabilitatea societății s-a făcut în mod legal.

Cu privire la obiectivul nr .3 al expertizei, inculpatul, în aceeași calitate , a confirmat că la __________________ Asău, județul Bacău și la ____________________ SRL A____ , județul V______ au fost recepționate în luna octombrie 2007 , cu aceleași facturi, cu date de întocmire identice și cu aceeași valoare de achiziție, 58 de capete de animale în greutate de 28.028 kg , de la același furnizor.

Cu privire la obiectivul nr. 4 al expertizei, inculpatul, în calitate de expert contabil a răspuns că nu se poate pronunța, cu toate că la răspunsul de la obiectivul cu nr. 3 a precizat în mod expres că este vorba despre aceleași facturi cu date de întocmire identice și cu aceeași valoare de achiziție.

Cu privire la obiectivul cu nr.5 al expertizei, inculpatul a menționat că toate notele de recepție au la bază numai facturile emise de furnizor, neexistând alte documente. Totodată, inculpatul a ignorat cu privire la acest obiectiv, dispozițiile art.6 și art. 21 alin.4 lit. f din Legea contabilității, precum și decizia nr.5/2007 a ÎCCJ , susținând în mod mincinos că factura este singurul document care atestă realitatea operațiunii și care trebuie înregistrată în contabilitate.

Raportat la aceste aspecte , s-a apreciat că în cauză s-a făcut dovada că inculpatul, cu știință - ca element al laturii subiective a infracțiunii - a făcut afirmații mincinoase în legătură cu obiectivele la care trebuia să răspundă prin expertiza dispusă în dosarul cauzei în cursul cercetării judecătorești.

Pentru aceste motive s-a apreciat că în cauză se impunea condamnarea inculpatului M____ N______ pentru infracțiunea dedusă judecății. S-a solicitat admiterea apelului promovat de P________ de pe lângă Judecătoria Focșani și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată condiționat , în temeiul art.81, 82 din Codul penal din 1969, identificat ca fiind lege penală mai favorabilă , atât din punct de vedere al tratamentului sancționator, cât și sub aspectul încadrării juridice pentru infracțiunea dedusă judecății.

Totodată, ținând cont de faptul că încadrarea juridică se va face pe vechiul Cod penal, s-a solicitat a se dispune aplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a teza a II a lit. b ,c Cod penal din 1969 și în urma suspendării condiționate a pedepsei principale , a se dispune și suspendarea pedepsei accesorii.

Apelul declarat este nefondat.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motivată în mod corespunzător în fapt și în drept.

Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, în raport cu care, în mod corect a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal din 1969 în vigoare la data soluționării cauzei.

În fapt, inculpatul M____ N______ a fost desemnat ca expert contabil în cauza penală înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria A____, având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală , prev. de art. 8 alin.1 și art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005, reținute în sarcina inculpatului B___ D______, în calitatea acestuia de director al ____________________ SRL A____.

Potrivit art.116 Cod procedură penală din 1968, în vigoare la data soluționării cauzei de către instanța de fond, când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului ,sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală ori instanța de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Conform acestor dispoziții legale, expertului desemnat în cauză nu i se poate solicita și nu este chemat să se pronunțe asupra unor probleme de drept, ci doar asupra unor situații de fapt, pentru lămurirea cărora sunt necesare cunoștințele de specialitate ale acestuia.

Față de această situație, se constată că nu expertul contabil desemnat în cauză este cel care stabilește legalitatea înregistrării unor facturi în contabilitatea unei societăți comerciale, într-o cauză penală dedusă judecății, acesta fiind atributul instanței de judecată, care se pronunță după administrarea probatoriilor necesare și utile soluționării cauzei.

De asemenea, expertul desemnat în cauză nu se poate pronunța asupra realității operațiunilor comerciale consemnate în facturile fiscale înregistrate în contabilitate, acest aspect incumbând, de asemenea, organelor judiciare investite cu soluționarea cauzei și urmând a fi stabilit prin administrarea de probatorii – respectiv verificarea de scripte , verificări încrucișate, audieri de martori.

Toate aceste activități nu intră în atribuțiile unui expert judiciar desemnat a efectua o expertiză contabilă într-o cauză penală.

De astfel, se constată , că pentru stabilirea acestui aspect, organele judiciare au administrat probatorii – audiere de martori - chiar în cauza penală de față, astfel încât nu se poate concluziona că, expertul desemnat, cu știință, a făcut afirmații mincinoase cu privire la realitatea operațiunilor comerciale în cauză.

Susținerile din motivele de apel, în sensul că, inculpatul, cu știință, cunoscând realitatea, a făcut afirmații mincinoase cu privire la realitatea operațiunilor comerciale, în sensul că din actele dosarului trebuia și putea să deducă faptul că acestea sunt nereale – nu conduc la stabilirea vinovăției acestuia, întrucât acesta, pe de o parte, în cadrul raportului de expertiză nu avea îndrituirea să se pronunțe cu privire la acest aspect și pe de altă parte nu putea formula concluzii bazate pe deducții.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond , în virtutea competențelor sale, inculpatul s-a pronunțat numai cu privire la împrejurările ce țin de operațiunile comerciale constatate prin actele contabile , conform prevederilor Codului fiscal și ale dispozițiilor Legii nr.82/1991 și din această perspectivă a concluzionat că înregistrarea acestor facturi este legală, întrucât acestea reprezintă documente justificative în înțelesul legii.

De asemenea, astfel cum s-a arătat , inculpatul nu a oferit decât un punct de vedere de care instanța însă nu era obligată să țină cont, atâta vreme cât legalitatea operațiunilor trebuie verificată prin administrarea de probe, activitate ce nu intră în competența expertului.

Astfel cum corect a constatat instanța de fond, inculpatului nu i s-a solicitat să se pronunțe cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înregistrate de societate în evidențele contabile, obiectul fixat raportându-se în mod strict la caracterul legal al înregistrărilor și nu la realitatea operațiunilor înregistrate.

Față de situația prezentată, constatându-se că inculpatul nu a făcut afirmații mincinoase în legătură cu aspectul esențial cu privire la care trebuia să exprime un punct de vedere în expertiza dispusă în cauză, respectiv obiectivul nr.5 fixat de instanță, iar pe de altă parte, a consemnat cu bună-credință că facturile fiscale sunt documente justificative care fac dovada unei operațiuni comerciale, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.

În ce privește cererea inculpatului, de a se constata că în cauză, infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal din 1969 a fost dezincriminată, impunându-se achitarea sa, în baza art.16 lit. b Cod procedură penală , Curtea constată, pe de o parte, că inculpatul nu a declarat apel în cauză, instanța fiind investită doar cu apelul promovat de P________ de pe lângă Judecătoria Focșani, declarat în defavoarea inculpatului și pe de altă parte, infracțiunea nu a fost dezincriminată, aceasta fiind reglementată de disp. art. 273 al. 1,2 Cod penal, în conformitate cu care, mărturia mincinoasă săvârșită de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În raport de considerentele expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Focșani.

Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr. 93/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, privind pe inculpatul M____ N______ ( fiul lui V_____ și Steluța, născut la data de 28.02.1940 în _____________________________, cetățean român, studii superioare, domiciliat în Focșani, ____________________, județul V______, fără antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx ).

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică , azi, 28.03.2014.

Președinte, Judecător,

C_________ C______ D______ N____

Grefier,

C______ G____

Red.dec.jud.D.N./08.05.2014

Jud.fond A.D___ M_______

Tehnored. CG/3 ex./08.05.2014