Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 964/2014

Ședința publică de la 09 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C______ G______ judecător

A__ M____ S_______ judecător

Grefier F_________ U________

Ministerul Public reprezentat prin procuror C_____ N________

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C______

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 01 iulie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA C______ și inculpatul M_____ G_______, împotriva sentinței penale nr. 193 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data de dezbaterilor.

Deliberând;

C U R T E A :

Asuprea apelurilor de față;

Prin sentința penală nr. 193 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în baza art.192 alin.1 și 2 C.p., cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M_____ G_______, fiul lui D_____ si L______, nascut la data de 29.01.1994 în Municipiul C______, domiciliat în C______, ___________________, jud. D___, CNP xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.202 alin.1 C.p., cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M_____ G_______ la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.34 alin.1 lit.b C.p., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul M_____ G_______ să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, în condițiile art.57 C.p.

În temeiul 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.346 C.p.p., s-a luat act că partea vătămată R___ M_______ nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a fost obligat inculpatul să se supună la prelevarea de probe biologice, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J., conform Legii 76/2008.

În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu numărul 4442/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C______, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M_____ G_______ pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu faptă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p. și infracțiuni de corupție sexuală art.202 alin.1 C.p.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în data de 27.03.2012, în jurul orelor 22:00, inculpatul M_____ G_______ a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R___ M_______, în vârstă de 15 ani, după care a săvârșit acte cu caracter obscen în prezența acesteia.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, declarații reprezentant legal P___ N___, declarațiille martorilor D____ C_____ F______, Udrilescu A________, Udrilescu Zeinel, T_______ N_______ L_______, fișa de constatare preliminară FN/29.03.2012 a IML C______, raportul de constatare medico-legală nr.1297/xxxxxxxxxxx a IML C______.

În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 320¹ alin. 1 C.p.p., inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 320¹ alin. 3 C.p.p. a fost audiat inculpatul M_____ G_______, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Constatând îndeplinite condițiile preăzute de art.320¹ C.p.p., coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Din declarațiile martorilor D____ C_____ F______, Udrilescu A________, Udrilescu Zeinel și D______ S____ F______, care se coroborează cu declarațiile inculpatului M_____ G_______, a rezultat că, în seara zilei de 27.03.2012, în jurul orelor 21:45, martorii anterior menționați se aflau la intersecția _____________________. Bărganului din Mun.C______ când, la un moment data, a venit și inculpatul M_____ G_______. Inculpatul M_____ G_______, le-a solicitat celor doi frați Udrilescu A________ și Udrilescu Zeinel să-l însoțească până la o fată după aceiași stradă.

În continuare, martorii împreună cu inculpatul au intrat în curtea locuinței părții vătămate R___ M_______, iar inculpatul M_____ G_______ a pătruns în locuința părții vătămate R___ M_______, motiv pentru care A________ și Udrilescu Zeinel au părăsit curtea locuinței părți vătămate și s-au întors la martorii D____ C_____ F______ și D______ S____ F______.

Din declarația părții vătămate R___ M_______ se reține că, după ce a intrat în locuința acesteia fără consimțământul acesteia, totodată, refuzând să părăsească locuința la cererea acesteia. După ce a pătruns în imobil, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, pentru ca acesta, să acționeze cu mâna asupra sexului inculpatului în scopul de a obține o satisfacție sexuală, motiv pentru care, sub imperiul amenințărilor, partea vătămată a acționat în sesnul dorit de către inculpat, fapt care reise și din datele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că, la fața locului au fost descoperite urme biologice.

În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și i-a solicitat acesteia să-l satisfacă sexual însă aceasta a refuzat, cu toate că el s-a dezbrăcat, însă pentru motivul că partea vătămată a refuzat a părăsit locuința acesteia.

În fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului M_____ G_______ care, în data de 27.03.2012, în jurul orelor 22:00, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R___ M_______, în vârstă de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu faptă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p..

Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că, inculpatul a săvârșit faptele cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum prevede art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.p..

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.202 alin.1 C.p., infracțiunea de corupție sexuală, a reținut următoarele:

Constituie infracțiunea de actele cu caracter obscen săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor.

Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale referitoare la viața sexuală, relații care presupun un climat normal de dezvoltare fizică și psi­hică a oricărui minor. Prin incriminarea faptei, legiuitorul a urmărit să-l pro­te­jeze pe minor față de actele cu caracter obscen, acte de natură să-i peri­cliteze dezvoltarea psihi­că și fizică. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (7) din Constituție, sunt interzise de lege manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Subiect activ poate fi orice persoană. Participația penală este posibilă sub toate formele.

Subiect pasiv poate fi numai un minor față de care se realizează actele cu caracter obscen. În forma agravata din alin. (2), victima face parte din aceeași familie cu autorul infracțiunii.

Sub aspectul laturii obiective a reținut că elementul material se realizează printr-o acțiune con­stând în săvârșirea unor acte cu caracter obscen, asupra unui minor sau în prezența unui minor. Caracterul obscen nu este definit de către legiuitor, având accepțiunea din vorbirea curentă, adică ceea ce aduce atingere pudoarei, simțu­lui moral al colectivității, tot ceea ce încălcă sentimentul comun de bună-cuviință. În acest înțeles, actele cu caracter obscen pot consta în diferite fapte, gesturi atitudini prin care se dezvăluie sau se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca actele cu caracter obscen să fie săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor. Actele cu caracter obscen sunt săvârșite asupra unui minor atunci când făptuitorul se folosește de corpul minorului pentru comiterea lor, iar în prezența unui minor, atunci când minorul a fost de față sau într-un loc de unde le-a putut vedea sau auzi.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala dezvoltare a minorului.

Raportul de cauzalitate dintre acțiunea incriminată și urmarea social­mente produsă trebuie să existe.

Latura subiectivă presupune intenția, care poate fi directă sau indirectă. Pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să aibă reprezentarea:

– caracterului obscen al actelor pe care le săvârșește;

– împrejurării că aceste acte sunt săvârșite asupra unui minor sau în prezența unui minor;

– consecințelor periculoase ale acțiunii sale, constând în încălcarea relațiilor sociale referitoare la viața sexuală a persoanei.

Concluzionând prima instanță a constatat că fapta inculpatului M_____ G_______, care în data de 27.03.2012, în jurul orelor 22:00, după ce a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R___ M_______, în vârstă de 15 ani, a amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, pentru ca acesta, să acționeze cu mâna asupra sexului inculpatului, în scopul de a obține o satisfacție sexuală, motiv pentru care, sub imperiul amenințărilor, partea vătămată a acționat în sensul dorit de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală faptă prev. de art.202 alin.1 C.p.

Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că, inculpatul a săvârșit faptele cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum prevede art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.p..

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicare inculpatului, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsa prevăzută de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, precum si circumstanțele personale constând in atitudinea constant sinceră și de recunoaștere a faptei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ca individualizare judiciară, a reținut că, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva libertății persoanei și a libertății sexuale, trebuie avute în vedere, în egală măsură persoana infractorului și, respectiv,capacitatea sa de reeducare și reintegrare socială cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte. Cu privire la acest aspect, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins printr-o altă modalitate decât executarea pedepsei în regim de detenție, modalitate de executare care se impune și față de conținutul concret al faptei - acțiunea concretă, mijloacele folosite, urmarea imediată și în egală măsură, caracterul și importanța obiectului infracțiunii, caracterul și gravitatea urmărilor acesteia.

În legătură cu gravitatea concretă a faptei a arătat că este influențată și de mobilul și scopul acesteia, respectiv producerea unei satisfacții personale, alimentarea ego-ului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA C______ și inculpatul M_____ G_______.

Prin motivele scrise de apel formulate de parchet a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul laturii civile. S-a susținut că latura civilă a fost soluționată cu încălcarea prevederilor art. 19 alin. 3 C.pr.pen. S-a mai arătat că, întrucât în faza de urmărire penală partea vătămată și reprezentantul legal nu au fost întrebați cu privire la constituirea de parte civilă în cauză, instanța de judecată ar fi trebuit să dispună conceptarea reprezentantului legal pentru a-i conferi posibilitatea de a formula pretenții civile în cauză iar la termenul de judecată din 16.01.2014, când partea vătămată a fost prezentă în instanță ar fi trebuit să fie interogată sub aspectul constituirii ca parte civilă în procesul penal.

Ora, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel în sensul că a solicitat, ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, să se constate că legea nouă este în cauză lege penală mai favorabilă, în raport de limitele de pedeapsă. În ceea ce privește infracțiunea de corupție sexuală, prev. de art. 202 C.pen. anterior, a apreciat că încadrarea juridică este greșită, atât în actul de sesizare cât și în hotărârea primei instanțe, care ar fi trebuit să procedeze la schimbarea încadrării juridice din această infracțiune în infracțiunea prev de art. 198 alin. 1 C.pen. anterior, infracțiune care în prezent este reglementată la art. 219 alin. 2 lit. c C.pen.actual.

În motivarea apelului, inculpatul M_____ G_______ a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, precizând că la instanța de fond, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor așa cum au fost reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv prin art. 320¹ C.pr.pen.

A arătat că, în urma analizei comparative a codului penal anterior și a celui în vigoare la această dată, legea penală mai favorabilă este legea nouă, respectiv dispozițiile noului cod penal care reglementează infracțiunea de violare de domiciliu în art. 224 C.pen. actual și infracțiunea de corupere sexuală a minorilor prev de art.221 C.pen. actual.

În ceea ce privește infracțiunea de corupere sexuală, inculpatul a solicitat ca, în temeiul art. 396 C.p.p. rap. la art.16 lit.b noul C.pr.pen să se dispună achitarea sa întrucât dispozițiile art.221 alin.1 C.pen. prevăd că fapta este săvârșită prin comiterea unui de act de natură sexual, altul decât cel prev. în art. 220 C.p., împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani. Or, în cauză, la comiterea faptei partea vătămată avea 15 ani și nu putea să fie subiect pasi al acestei infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de dispozițiile art.224 alin.1 din C.pen. actual a arătat că recunoaște și regretă fapta, însă apreciază că, în raport de noua reglementare, pedeapsa este mult prea mare.

Examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de apel formulate și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., curtea constată că sunt fondate urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Conform art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale „Actele de procedură îndeplinite înainte de _____________________ Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.”

În urma propriului examen instanța de apel constată că prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 320¹ C.pr.pen. anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Se reține în acest sens că, în mod just instanța de fond a admis cererea de judecată în procedură simplificată formulată de inculpat, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.320¹ alin.1 și 2 C.pr.pen., respectiv inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și a solicitat ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

Curtea reține de asemenea că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.320¹ alin. 4 C.pr.pen.anterior , pentru admiterea cererii de judecată conform procedurii prevăzută de art.320¹ C.pr.pen., având în vedere că din probele administrate la urmărirea penală rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.

Se constată totodată că situația de fapt reținută de instanța de fond este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză din care rezultă că, în seara zilei de 27.03.2012, în jurul orelor 22⁰⁰, inculpatul M_____ G_______ a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R___ M_______, în vârstă de 15 ani și sub amenințarea cu acte de violență, a determinat-o să acționeze cu mâna asupra sexului său, în scopul de a obține o satisfacție personală.

Sub aspectul încadrării juridice se reține totodată că în mod just instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a pătrunde pe timp de noapte, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. anterior.

În ceea ce privește fapta inculpatului care, sub amenințarea unor acte de violență, a determinat-o pe partea vătămată să acționeze cu mâna asupra sexului său, în scopul de a obține o satisfacție personală, curtea constată că, în raport de decizia nr. III din 2005 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a decis că prin „"act sexual de orice natură", susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal și, respectiv, în infracțiunea prevăzută de art. 198 din același cod, se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-și exprima voința” activitatea inculpatului nu poate fi calificat drept un simplu act cu caracter obscen - act care, așa cum a reținut și prima instanță constă în fapte, gesturi atitudini prin care se dezvăluie sau se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale - ci reprezintă un act de natură sexuală, inculpatul determinând-o pe partea vătămată, prin constrângere să acționeze asupra sexului său, în scopul obținerii unei satisfacții sexuale. Încadrarea juridică corectă, în temeiul legislației în vigoare anterior datei de 01.02.2014 ar fi fost așadar aceea de viol, prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. iar nu corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 C.pen.

După data comiterii infracțiunilor și până în prezent legislația penală s-a modificat în sensul că, începând cu data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal. Față de această situație, în temeiul art. 5 C.pen. actual se impune determinarea legii penale mai favorabile, operațiune ce va fi efectuată de instanță în urma aprecierii globale a tuturor dispozițiilor incidente în cauză, în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 conform căreia „(…) dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor succesive în stabilirea și aplicarea legii mai favorabile.”

În ceea ce privește încadrarea juridică, se constată că, în prezent, infracțiunea de violare de domiciliu este reglementată de art. 224 C.pen. după cum urmează:

„Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta este săvârșită de o persoană înarmată, în timpul nopții ori prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

În raport de dispozițiile actuale, fapta comisă de inculpat, de a pătrunde, fără drept, pe timp de noapte, în domiciliul părții vătămate minore R___ M_______ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. singura diferența față de reglementarea anterioară constituind-o condițiile impuse de legiuitor pentru exercitarea acțiunii penale. Astfel, în legislația anterioară datei de 01.02.2014, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, acțiunea penală se punea în mișcare din oficiu în vreme ce, în prezent, potrivit art. 224 alin. 3 C.pen. punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de formularea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată. Există însă o excepție, reglementată de art. 157 alin. 4 C.pen. care prevede că „În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu.” Or, cum în speță partea vătămată avea la data comiterii faptei capacitate de exercițiu restrânsă - împlinise vârsta de 15 ani iar potrivit art. 41 alin. 1 C.civ. după împlinirea vârstei de 14 ani minorul are capacitate de exercițiu restrânsă - curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de noul cod penal pentru ca acțiunea penală să fie pusă în mișcare din oficiu.

În ceea ce privește infracțiunea îndreptată împotriva libertății și integrității sexuale în legislația actuală aceste infracțiuni au primit o reglementare mult diferită față de cea anterioară în sensul că, legiuitorul a intenționat să realizeze o diferențiere cât mai clară între infracțiunile prin care se aduce atingere acestor relații.

Se constată în acest sens că, potrivit art. 218 alin. 1 C.pen. constituie infracțiunea de viol „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punerea în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare (…)”

Potrivit art. 219 alin. 1 C.pen. actual constituie infracțiunea de agresiune sexuală „Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punerea în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare (…)”.

Infracțiunea de act sexual cu un minor a fost reglementată prin dispozițiile art. 220, conform alineatului 1 al acestui articol, această infracțiunea constând în „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare sexuală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani (…)” iar infracțiunea de corupere sexuală a minorilor a fost reglementată la art. 221 C.pen. și constă, potrivit alineatului 1 al acestui articol, în „Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum și determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act.”

Din textele de lege invocate reiese că, ori de câte ori un act de natură sexuală este comis prin constrângere, fapta constituie viol prev. de art. 218 C.pen., dacă este un act de natură sexuală care constă într-un raport sexual, act sexual oral sau anal respectiv agresiune sexuală, prev. de art. 219 C.pen. atunci când este un alt act de natură sexuală. În situația în care actul de natură sexuală a fost unul benevol, realizat fără constrângere din partea inculpatului, fapta constituie infracțiunea prev. de art. art. 220 alin. 1 C.pen., în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în textul de lege și anume dacă fapta constă într-un raport sexual, act sexual oral sau anal, sau alt act de penetrare sexuală sau anală și dacă a fost comisă cu minor cu vârsta între 13 și 15 ani iar dacă actul de natură sexuală benevol este un alt act decât cele enumerate la art. 220 alin. 1 C.pen. și sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în textul de lege (împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau un astfel de minor a fost determinat - determinare ce exclude însă exercitarea unor acțiuni de constrângere - să suporte ori să efectueze un astfel de act) fapta constituie infracțiunea de corupere sexuală.

În speță, cum actul de natură sexuală a fost realizat de partea vătămată ca urmare a constrângerii exercitate de inculpat prin amenințare este exclusă existența infracțiunii de corupere sexuală, prev. de art. 221 C.pen., solicitarea formulată de inculpat de a se schimba încadrarea juridică în această infracțiune și de a se dispune achitarea motivat de faptul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive nefiind întemeiată.

Se constată totodată că actul de natură sexuală realizat de partea vătămată prin constrângere nu este unul dintre cele limitativ enumerate de art. 218 alin. 1 C.pen. încadrarea juridică corectă, potrivit noilor reglementări fiind aceea de agresiune sexuală prev. de art. 219 alin. 1 și, cum la data comiterii faptei partea vătămată nu împlinise vârsta de 16 ani sunt incidente și dispozițiilor alin. 2 lit. c care incriminează una dintre variantele calificate ale acestei infracțiuni.

Pentru a identifica legea penală mai favorabilă instanța va proceda în continuare la stabilirea pedepsei pe care ar trebui să o execute apelantul inculpat în temeiul codului penal anterior și a celui în vigoare în prezent.

În aplicarea dispozițiilor codului penal anterior, instanța de apel, ținând cont de criteriile generale și obligatorii de individualizare judiciară a pedepsei, prev. de art. 72 V. C.pen. apreciază că nu sunt fondate criticile formulate de inculpat în ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Se constată în acest sens că prima instanță, dispunând condamnarea apelantului inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru această infracțiune, sancționată de codul penal anterior cu închisoare de la 3 la 10 ani a aplicat acestuia minimul special prevăzut de legea în vigoare, astfel cum a fost redus ca urmare a incidenței art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., articol care prevedea reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul în care judecata se desfășura în procedură simplificată.

La fel ca prima instanță curtea apreciază că în speță, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului - vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă, nivelul de educație redus (a absolvit doar 8 clase) - nu pot fi valorificate cu titlu de circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 C.pen. anterior, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special. Curtea reține în acest sens, în conformitate cu jurisprudența anterioară datei de 01.02.2014, că recunoașterea anumitor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special poate satisface scopul pedepsei. Or, în cauză față de modalitatea de comitere a faptei și mobilul săvârșirii acesteia - apelantul inculpat a pătruns pe timp de noapte mai întâi în curtea locuinței iar ulterior în interiorul acesteia pentru a se deda la acțiuni de natură să aducă atingere integrității și libertății sexuale a părții vătămate - curtea la fel ca prima instanță apreciază că fapta prezintă o gravitate sporită care în nici un caz nu poate justifica reținerea unor circumstanțe atenuante.

Dimpotrivă, datele de mai sus, ce caracterizează fapta comisă și persoana inculpatului, justifică, în opinia instanței de apel o pedeapsă orientată către mediu așadar într-un cuantum mai mare decât acela stabilit de prima instanță.

Sub acest aspect se impune a se preciza faptul că, în cauză, instanța de apel poate proceda la reindividualizarea pedepsei nu numai în sensul reducerii acestei dar și în sensul majorării, în cadrul apelului declarat de parchet, apel ce a devoluat integral cauza, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, atâta timp cât declarația de apel, aflată la fila nr. 2 din dosar, nu cuprinde vreo limitare în acest sens.

Concluzionând, curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. reprezintă o pedeapsă just individualizată, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C.pen. anterior, aptă să conducă la realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum era reglementat în art. 52 C.pen. anterior.

În ceea ce privește infracțiunea îndreptată împotriva libertății și integrității sexuale așa cum s-a arătat prima instanță a reținut greșit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art. 202 C.pen. iar pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. anterior, în raport de criteriile generale și obligatorii prev. de art 72 C.pen. anterior (limitele speciale de pedeapsă, împrejurările comiterii faptei îndeosebi modalitatea de comitere a acesteia care nu a presupus exercitarea unor acte de violență fizică asupra părții vătămate, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, astfel cum au fost evidențiate mai sus) curtea apreciază că o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. anterior, respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare, este în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei.

Examinând în continuare faptele comise de inculpat se constată că au fost săvârșite prin acțiuni distincte, înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind așadar incidente dispozițiile ce reglementează concursul real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. b C.pen. anterior. Cât privește tratamentul sancționator, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, apelantul inculpat ar urma să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, față de cuantumul pedepsei rezultante și dispozițiile codului penal anterior, este exclusă o modalitate de executare neprivativă de libertate.

Procedând în continuare la individualizarea pedepselor și a modalității de executare în conformitate cu dispozițiile actualului cod penal se constată că, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. limitele de pedeapsă, reduse ca urmare a incidenței art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (fost art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen.) sunt de la 4 luni la 2 ani închisoare sau amendă iar pentru infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și 2 lit. c C.pen. limitele de pedeapsă, reduse ca urmare a incidenței art. 396 alin. 10 C.pr.pen., sunt de la 2 la 6 ani și 8 luni închisoare.

Criteriile de individualizare a pedepsei, în raport de care se alege și pedeapsa în cazul pedepselor alternative, sunt prevăzute la art. 74 C.pen. și nu diferă în esență de cele prevăzute la art. 72 C.pen. anterior.

Pe cale de consecință, având în vedere datele referitoare la faptele comise de inculpat și datele care caracterizează persoana sa, așa cum au fost evidențiate mai sus, curtea apreciază că, în privința infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. se justifică aplicarea unei pedepse orientată spre mediu (pedeapsa de 1 an închisoare) în vreme ce, în cazul infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și 2 lit. c C.pen., este justificată o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen., respectiv 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni, ca și în legislația anterioară, inculpatul a săvârșit faptele în concurs real, reglementat de art. 38 alin. 1 C.pen. actual, tratamentul sancționator fiind însă diferit față de cel prevăzut de codul penal anterior deoarece, în urma aplicării dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual, apelantul inculpat urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă, pedeapsa pe care urmează să o execute în final urmând să fie de 2 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului inclusiv atitudinea sinceră și faptul că a fost prezent la toate termenele de judecată în fața instanței de fond și în apel sunt de natură să convingă instanța de apel că scopul pedepsei - prevenirea comiterii unor noi infracțiuni - poate fi atins și fără executare efectivă, în regim de detenție, în condițiile suspendării sub supraveghere, prev. de art. 91 C.pen. actual, fiind îndeplinită în cauză și condiția care impune acordul inculpatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Constatând că, în temeiul codului penal anterior, apelantul inculpat ar trebui să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție în vreme ce, în temeiul actualului cod penal, urmează să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 91 C.pen. actual, curtea constată că legea penală nouă (actualul cod penal) este legea penală mai favorabilă, sens în care se va proceda la admiterea apelurilor, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. și condamnarea apelantului inculpat în temeiul articolelor din actualul cod penal.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 vor fi aplicate în condițiile noului cod penal.

Examinând apelul declarat de parchet, sub aspectul laturii civile, constată întemeiate și criticile formulate în acest sens deoarece persoana vătămată este minoră, cu capacitate restrânsă de exercițiu și, potrivit dispozițiilor procedural penale în vigoare la data soluționării cauzei de prima instanță, art. 17 alin. 1 C.pr.pen., „Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.” Aceleași dispoziții se regăsesc și actualul cod de procedură penală care la art. 19 alin. 3 C.pr.pen. prevede că atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă „acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror”.

Constatând că, în cauză, cum reprezentantul legal al minorei nu a fost citat în fața primei instanțe iar procurorul, prin apelul declarat, a formulat critici sub aspectul laturii civile, înțelegând așadar să exercite, în numele persoanei vătămate minore, acțiunea civilă curtea constată că este întemeiată sub aspectul acordării unei sume de bani cu titlu de daune morale deoarece, prin infracțiunea de agresiune sexuală acesteia i s-a cauzat în mod cert un prejudiciu moral ce constă în suferința psihică cauzată în urma constrângerii la efectuarea unui act de natură sexuală cu care nu a fost de acord dar și aceea pe care a resimțit-o ulterior, ca urmare a unor sentimente de frustrare și de rușine resimțite inevitabil de persoana vătămată după ce fapta comisă de inculpat a fost cunoscută de membrii comunității în care locuiește.

Pentru considerentele de mai sus hotărârea primei instanțe va fi reformată și sub aspectul laturii civile inculpatul urmând a fi obligat să plătească persoanei vătămate R___ M_______ M______ suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind prelevarea de probe biologice și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în sumă de 150 lei și 50 lei reprezentând 25% din onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul BA D___.

Văzând și dispozițiile art. 552 alin. 1 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelurile formulate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA C______ și inculpatul M_____ G_______, împotriva sentinței penale nr. 193 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Desființează în parte sentința, cu privire la latura penală și civilă și, rejudecând:

În baza art. 386 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual și din infracțiunea prev. de art. 202 alin. 1 C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.

În baza art. 224 alin. 1 și 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe apelantul inculpat M_____ G_______ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă același inculpat pentru infracțiunea de agresiune sexuală la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n - dreptul de a comunica cu persoana vătămată R___ M_______ M______ și de a se apropria de aceasta - C.pen. actual.

În baza art.65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n - dreptul de a comunica cu persoana vătămată R___ M_______ M______ și de a se apropria de aceasta - C.pen. actual.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual, art. 45 alin. 1 C.pen. actual cu aplic. art. 5 C.pen. actual, contopește pedepsele de mai sus apelantul inculpat M_____ G_______ urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n - dreptul de a comunica cu persoana vătămată R___ M_______ M______ și de a se apropria de aceasta - C.pen. actual.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual rap. la art. 45 alin. 1 C.pen. actual aplică apelantului inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și n - dreptul de a comunica cu persoana vătămată R___ M_______ M______ și de a se apropria de aceasta - C.pen. actual.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D___ la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b și d C. pen. impune condamnatului să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen. actual, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului C______ - Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public al Fondului Locativ (activități de întreținere zonă verde din municipiul C______) sau în cadrul în cadrul Primăriei Municipiului C______ - __________________________ (salubrizare căi publice - măturător stradal), pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 25 alin. 1 C.pr.pen. și art. 19 alin. 1 și 3 C.pr.pen. rap. la art. 1.381 C.civ., art. 1391 alin. 5 C. civ. rap. la art. 253 alin. 4 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de procuror în numele persoanei vătămate R___ M_______ M______ și obligă inculpatul să plătească persoanei vătămate R___ M_______ M______ suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind prelevarea de probe biologice și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în sumă de 150 lei și 50 lei reprezentând 25% din onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul BA D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2014.

Președinte, Judecător,

M_____ C______ G______ A__ M____ S_______

Grefier,

F_________ U________

Red. Jud. A.M. S_______

Jud. fond: Ghe. B_____