ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 802/A/2014

Ședința nepublică din 03 octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : V_______ C________, judecător

JUDECĂTOR : C______ I____

GREFIER : L_______ A_______ S_____

Ministerul Public reprezentat prin O___ C______ T___ – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul N_____ P___ A_____ împotriva sentinței penale nr. 145 din data de 04 iunie 2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Z____, privind pe inculpatul N_____ P___ A_____, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul S____, dat în dosar nr. 250/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul N_____ P___-A_____ apărător ales, avocat M____ R___, din cadrul Baroului S____, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 12 ) și pentru persoana vătămată D______ A_______ – A______ reprezentanta legală a acesteia, D______ C_______ N______ și apărător ales, avocat S__ Garofița, din cadrul Baroului S____, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 13 ), lipsă fiind inculpatul N_____ P___-A_____, persoana vătămată D______ A_______ A______, precum și reprezentantul legal al acesteia, D______ V_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorii aleși depun la dosar delegații.

Apărătorul ales al inculpatul N_____ P___-A_____ depun la dosar o adeverință fiscală cu privire la veniturile acestuia aferente anului curent.

Se încuviințează administrarea probei prin depunerea înscrisului la dosar și, având în vedere obiectul cauzei, respectiv infracțiune de corupție sexuală Curtea pune în discuție declararea ședinței nepublice.

Apărătorul ales al persoanei vătămate D______ A_______ – A______ lasă la aprecierea instanței decizia de a declara ședința nepublică, minora nefiind prezentă.

Apărătorul ales al inculpatul N_____ P___-A_____ formulează aceeași poziție și lasă la aprecierea instanței.

Reprezentanta Ministerului Public arată că nu se opune declarării ședinței nepublice.

Având în vedere obiectul cauzei, în temeiul art. 352 Cod procedură penală, Curtea declară ședința nepublică și dispune evacuarea sălii de ședință.

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul ales al inculpatului N_____ P___-A_____ solicită, în principal, modificarea sentinței și anularea obligației de plată cu titlu de despăgubiri materiale în cuantum de 600 de lei și daune morale, în cuantum de 3000 de lei, iar în subsidiar, reducerea cuantumului sumelor care au fost stabilite cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale.

Astfel, susține că prin sentința pronunțată inculpatul a fost obligat la plata sumelor anterior evocate, pe care le apreciază ca fiind exagerat de mari. În acest sens, arată că, raportat la prevederile art. 1349 și 1357 Cod civil instanța a apreciat că inculpatul ar fi cauzat un prejudiciu părții vătămate, fiind obligat să îl repare integral ori, repararea integrală presupune cu necesitate stabilirea întinderii prejudiciului cert, care presupune existența unui prejudiciu actual, respectiv care s-a produs până la data actuală, precum și a unui prejudiciu viitor, care încă nu s-a produs, dar este sigur că se va produce, aspecte neincidente în speță. Mai mult, în temeiul dispozițiilor art. 1385 alin. 2 din Noul Cod civil, conform cărora se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea lui este neîndoielnică, reiterează că în speță nu este incident un prejudiciu viitor și nici cheltuieli mari pe care să le fi suportat pentru a se restabili situația anterioară a persoanei păgubite. Astfel, acordarea daunelor morale trebuie să se facă pentru repararea prejudiciului moral, respectiv pentru a atenua sau alina suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, nefiind cazul în speță, întrucât, conform practicii de specialitate și doctrinei, aprecierea gravității prejudiciului moral trebuie să se facă în funcție de mai multe criterii, dintre care două esențiale, respectiv menținerea consecințelor vătămării pe plan fizic și psihic și intensitatea durerilor fizice și psihice. Ori, în cauză, minora, despre care se presupune că ar fi suportat trauma de ordin psihic, a relatat psihologului faptul că ea simte o atracție fizică față de inculpat, pe care îl place, dorindu-și să fie împreună cu acesta, între ei fiind chiar o relație de iubire. În consecință, concluzionează că minora nu a suferit nicio vătămare fizică sau psihică, cu precizarea că între părți exista o relație de prietenie, precum și o legătură de rudenie, mama inculpatului fiind sora tatălui părții vătămate. Mai mult, o condamnare a inculpatului ar putea avea consecințe și în planul relațiilor de familie, iar chestiunea financiară poate să creeze o relație tensionată între acestea, deoarece inculpatul nu obține venituri.

Totodată, susține că din depozițiile martorilor audiați și din raportul de evaluare psihică s-a constatat că minora A_______ nu a rămas afectată psihic în niciun fel și nu prezintă sechele de natură fizică sau psihică. De altfel, mama minorei nu a contactat psihologul pentru recomandarea unei forme de terapie. În acest sens, invocă poziția minorei de la ultimul termen al instanței de fond, aceasta exprimându-și preocuparea pentru situația sa școlară.

În concluzie, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul ales al persoanei vătămate D______ A_______ – A______, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Apreciază că instanța de fond, în mod temeinic și legal a dispus, alături de sancțiunea pe latură penală de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată, obligarea inculpatului la despăgubiri constând în daune materiale și daune morale. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că întinderea prejudiciului material suferit de către partea vătămată este certă, sens în care invocă fila nr. 56, 57, 61 din dosar, care reprezintă chitanțe justificative cu privire la cheltuielile suferite de partea vătămată cu privire la programul de terapie psihologică. De asemenea, susține că instanța a apreciat în mod judicios și cheltuielile care ar putea reprezenta contravaloarea transportului de la locuința de domiciliu și până la Cluj, precum și onorariul avocațial, concluzionând că suma de 600 de lei, la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune materiale, este una mai mult decât rezonabilă și că nu se poate susține în mod întemeiat că aceasta nu este una dovedită sau ar putea reprezenta mai mult decât cheltuielile suferite efectiv de către minoră.

În ceea ce privește daunele morale, apreciază că instanța de fond a dat dovadă de clemență în momentul stabilirii prejudiciului moral la cuantumul de 3 000 de lei, raportat la gravitatea faptei, care din probele administrate rezultă neîndoielnic săvârșirea ei și consideră că nu se poate susține că partea vătămată nu a suferit un prejudiciu moral ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpat, el fiind confirmat atât de actele medicale depuse la dosarul cauzei, respectiv raportul psihologic cât și de declarația de la fila nr. 22-23 din dosar a psihologului M_____ A___, conform cărora rezultă că partea vătămată este afectată psiho-emoțional, consecințele fiind unele puțin previzibile, existând posibilitatea ca în mod real acestea să aibă repercusiuni și pe termen lung.

Raportat la relatarea susținerii cu privire la existența unei relații de iubire sau prietenie, arată că minora avea vârsta de 9 ani, iar inculpatul de 21 de ani, astfel că diferența de vârstă dintre cei doi relevă cu atât mai mult gravitatea faptei, inculpatul fiind o persoană care avea reprezentarea faptelor sale, respectiv a ceea ce se întâmplă, acționând cu intenție, realizând exact și consecințele faptei sale, spre deosebire de minoră, care nu avea suficient discernământ pentru a susține că se simțea atrasă de inculpat.

Mai mult, din probatoriul administrat în cauză reiese în mod cert că partea vătămată a suferit un prejudiciu material, care a fost temeinic analizat de către instanță, inculpatul fiind obligat la plata acestuia. Astfel, apreciază că suma la care a fost obligat inculpatul în privința daunelor morale să o achite părții vătămate este una care nu poate fi considerată motiv de îmbogățire fără just temei sau că nu ar fi cuvenită, raportat la gravitatea faptei și traumele suferite de către minoră.

Pentru motivele expuse, solicită respingerea apelului.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, atât în privința daunelor materiale constatate și stabilite, cât și a daunelor morale, al căror cuantum l-a apreciat instanța ca fiind o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.

Astfel, față de susținerile din cuprinsul memoriului de apel și a celor prezentate oral în fața instanței, apreciază, în concordanță și cu apărătorul reprezentantului legal al minorei, că într-adevăr instanța de fond a ținut seama de poziția minorei, atât cât se poate în mod legal și moral, având în vedere faptul că aceasta avea vârsta de 9-10 ani la data săvârșirii faptei, în prezent de 11 ani. În mod evident, instanța de fond, prin raportare la probele administrate în cauză, a fost și era în măsură să determine dacă prejudiciul moral a existat, există și care ar fi cuantumul acestuia, fiind absolut imoral a se pretinde din partea unei persoane majore, mai ales de vârsta inculpatului, că un minor de 9 sau 10 ani nu a suferit niciun prejudiciu de pe urma unei infracțiuni săvârșite de el, ceea ce denotă faptul că acesta nu își asumă de fapt responsabilitatea faptelor sale.

C U R T E A

Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr.145 din 4 iunie 2014, Judecătoria Z____ în baza art. 202 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul N_____ P___-A_____, fiul lui V_____ și R_____ - Garofița, născut la data de 25.07.1992 în mun. Z____, jud. S____, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Sînmihaiu-Almașului, ___________________________. 185, jud. S____, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de corupție sexuală, în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 rap. la art. 12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 alin. 1 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969.

În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 și art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în numele persoanei vătămate minore D______ A_______-A______ CNP xxxxxxxxxxxxx, de reprezentanții legali ai acesteia D______ V_____ și D______ C_______ N______, cu domiciliul în comuna Sînmihaiu-Almașului, ___________________________. 396, jud. S____ și obligă pe inculpatul N_____ P___ A_____ la plata către partea civilă a sumei de 600 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 3 000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neîndeplinirea obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că asistența juridică a inculpatului și a persoanei vătămate minore a fost asigurată de apărători aleși, av. M____ R___ pentru inculpatul N_____ P___ A_____ și av. S__ Garofița pentru persoana vătămată D______ A_______.

S-a constatat că prin încheierea penală din data de 26.02.2014, în temeiul art. 272 Cod procedură penală s-a dispus dispune avansarea sumei de 50 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S____, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat inculpatului din oficiu, av. G__ Doinița, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul N______ P___ la plata sumei de 1000 lei către persoana vătămată D______ A_______ reprezentată legal de A______ D______ C_______ N______, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 20.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S____, din Dosar nr. 250/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N_____ P___ A_____ pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z____ la data de 22.01.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că inculpatul N_____ P___ în cursul anilor 2012-2013, în mod repetat a săvârșit acte cu caracter obscen asupra persoanei vătămate D______ A_______ A______, în vârstă de 10 ani.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă declarațiile inculpatului N_____ P___-A_____ (f. 9, 12); declarațiile părții vătămate D______ A_______- A______ (f. 14); declarațiile reprezentantului părții vătămate- D______ C_______ -N______ (f. 16, 17-18), declarațiile martorului P_____ V_____-D_____ (f. 20-21); declarația martorului M_____ A___ I____ (f.22-23 ); Raport de Examinare Psihologică Clinică Cluj (f. 26-27); Raport de Constatare Tehnico-Științifică nr. 708.840/30.08.2013 (f. 29-35 ).

Prin cererea depusă la data de 24.02.2014 la dosarul cauzei, reprezentanții legali ai persoanei vătămate minore D______ A_______, D______ V_____ și D______ C_______, s-au constitui părți civile în cauză cu suma de 2500 lei reprezentând daune materiale și suma de 10 000 lei daune morale, depunând înscrisuri pentru dovedirea pretențiile civile (f. 52-61).

La solicitarea instanței S________ de Probațiune S____ a întocmit și depus la dosarul cauzei Raportul de evaluare a inculpatului N_____ P___ A_____ (f. 62-66).

Prin încheierea penală din data de 31.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 250/P/2013 din data de 20.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S____ prin care a fost trimis în judecată inculpatul N_____ P___ A_____ pentru săvârșirea infracțiuni de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală

La termenul de judecată din data de 23.04.2014 inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 374 alin.1 și art. 396 alin.10 C.p.p., inculpatul în prezența apărătorului ales a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite, arătând că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și nu dorește să dea declarație în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiată persoana vătămată D______ A_______ A______ (f. 93) și martorii: M_____ A___ I____ ( f. 94-95), D______ M____ (f. 96-97) și P_____ V_____ D_____ (f. 98).

A fost pusă în discuția părților, la termenul de judecată din data de 28.05.2014 aplicarea în cauză a legii penale mai favorabile inculpatului potrivit art. 5 Cod penal.

Inculpatul N_____ P___ A_____ și persoana vătămată D______ A_______ A______ sunt verișori primari, mama inculpatului fiind soră cu tatăl persoanei vătămate. Inculpatul locuiește cu mama sa și cu bunica sa maternă, martora D______ M____ în același ______________________. Inculpatul datorită stării de sănătate nu desfășoară nici o activitate, fiind acasă în majoritate timpului (f.9, 21).

Persoana vătămată minoră locuiește cu sora ei mai mică și cu mama sa, tatăl ei fiind plecat la muncă în străinătate de mai mulți ani, venind ocazional acasă. Mama perosanei vătămate lucrează la o societate comercială în localitatea Hida, pe 2 schimburi, făcând naveta în localitatea respectivă.

Când mama persoanei vătămate era la serviciu, persoana vătămată D______ A_______ și sora acesteia erau încredințate spre grijă bunicii paterene , martora D______ M____. Astfel, atât în vacanțe cât și în timpul școlii, după ore, persoana vătămată și sora ei erau frecvent la domiciliul bunicii lor, care în același timp era și domiciliul inculpatului. Zona respectivă a satului se numește „pe părău”. Aceste aspecte rezultă din declarația martorului P_____ V_____-D_____, dar sunt recunoscute și de inculpat (f. 9, 21).

Persoana vătămată și inculpatul erau foarte apropiați, inculpatul așa cum declară, o ajuta frecvent pe verișoara sa la teme, atât la locuința părinților acesteia, cât și la locuința bunicii, dar se și juca cu persoana vătămată și sora acesteia mai mică diferite jocuri specifice vârstei acestora.

După un timp, începând din anul 2012 până la începutul verii anului 2013, profitând de situațiile în care inculpatul și partea vătămată se aflau singuri la locuința primului, inculpatul s-a frecat de mai multe ori cu organul genital de fesele persoanei vătămate, în vârstă de 9-10 ani în cea perioadă, în unele situații cerându-i minorei să își dea jos pantalonii și chiloții, după care își freca penisul de organul genital de organul genital al fetiței. Din probele administrate nu rezultă că și inculpatul N_____ P___ s-ar fi dezbrăcat în aceste momente, persoana vătămată declarând că inculpatul avea pantalonii pe el (f. 93). Astfel, în mod repetat, inculpatul și-a frecat organul genital de fesele părții vătămate, fără ca să aibă loc și un act sexual propriu zis.

Persoana vătămată s-a conformat, probabil datorită curiozității specifice vârstei de 9-10 ani dar și datorită faptului că așa cum i-a relatat martorei M_____ A___, simțea o atracție fizică față de inculpat, având impresia că între ei există o „relație de iubire” (f. 23, 94), aceste acte minora datorită vârstei le-a perceput ca pe un joc.

În urma acestor acte ale inculpatului, persoana vătămată a început și ea să facă gesturi cu conotație sexuală, fiind surprinsă de mama ei. Aceasta a întrebat-o de unde a văzut sau învățat aceste gesturi, astfel aflând de la partea vătămată că de la P___, care „s-a frecat cu pipilicul de ea” (f.16,17-18).

Audiat fiind inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în faza de urmărire penală declarând că a avut grijă de mai multe ori de persoana vătămată și sora acesteia, la ele acasă sau la locuința sa, de cele mai multe ori era și bunica acasă și nu a rămas singur cu fetele de multe ori, dar nu a dezbrăcat-o și nu a făcut nici un gest cu conotație sexuală față de aceasta, s-a jucat cu fetele, le-a ținut în brațe și probabil aceasta a înțeles altceva (f. 9, 12). În apărare inculpatul a arătat că persoana vătămată minoră minte, fiind îndemnată de mama sa care se află în conflict cu mama inculpatului.

În declarațiile date de către persoana vătămată atât în fața procurorului cât și în fața instanței, aceasta în mod constat și fără a exista contraziceri susține că de mai multe ori când se afla la bunica „pe părău” , atunci când bunica nu era acasă P___ „ mi-a dat pantalonii și chiloții jos și s-a frecat de fundul mei, strângându-mă în brațe, fără ca el să se dezbrace de pantaloni” (f. 14),în fața instanței persoana vătămată declară de asemenea că de mai multe ori P___ îi făcea ceva la funduleț dar nu știe ce îi făcea, o dată i-a dat și chiloții jos, P___ avea pantalonii pe el, se freca de ea cu „pipilica” (f. 93). Din declarația martorei D______ C_______ (f. 16) mama persoanei vătămate, raportul psihologic din data de 08.10.2013 întocmit de psiholog M_____ A___ I____ (f. 25), raportul de examinare psihologică Clinică din data de 17.06.2013 întocmit de psiholog N_____ G___ (f. 26-27) , din declarațiile martorei M_____ A___ I____ (f. 23, 94) rezultă că persoana vătămată a relatat și acestor persoane exact aceleași fapte și împrejurări de comitere, mai mult a și arătat explicit mamei și psihologilor și modul în care inculpatul s-a frecat de ea și zona corpului ce i-a atins-o, concluziile psihologilor care au evaluat minora fiind că faptele relatate de aceasta sunt reale și nu produsul imaginației acesteia.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că declarațiile persoanei vătămate sunt sincere și corespund realității de fapt, mai mult datorită vârstei fragede, gesturile și actele cu conotație sexuală descrise de aceasta nu puteau fi imaginate de minoră.

În ce privește declarația martorei D______ M____, pe de o parte având în vedere că martora este bunica inculpatului care locuiește împreună cu acesta, declarația este apreciată de instanță ca fiind părtinitoare, dar în același timp cele relatate de martoră nici nu constituie o dovadă a faptului că faptele relatate de minoră nu au avut loc. Nu este credibil aspectul susținut de martoră că cele două fete nu au rămas niciodată singure cu inculpatul și că tot timpul martora a fost prezentă, mai mult prin declarația sa inculpatul infirmă acest lucru ,inculpatul acceptând că a rămas singur cu verișoarele sale, de mai multe ori (f. 9), iar declarația persoanei vătămate este de asemenea în sensul că atunci când bunica pleca de acasă rămânea cu P___ (f. 93).

Având în vedere probele administrate în cauză instanța apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia sunt dovedite dincolo de orice dubiu.

În drept, faptele inculpatului N_____ P___, care în perioada 2012-2013, având vârsta de 20-21 ani, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a săvârșit acte obscene, cu conotație sexuală asupra persoanei vătămate minore D______ A_______ A______ în vârstă de 9-10 ani, având în vedere legea penală în vigoare la data săvârșirii faptelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969 (pedeapsa prevăzură 6 luni - 5 ani închisoare ).

Sub aspectul laturii obiective, elementului material al infracțiunii îl reprezintă acțiunea inculpatului de a se freca cu penisul de fundul persoanei vătămate, după ce în unele situații a dat jos chiloții persoanei vătămate, fără a avea loc o penetrare, aceste gesturi ale inculpatului au conotație sexuală, mimează actul sexual și au fost săvârșite pentru producerea de plăceri sexuale inculpatului. Legiuitorul nu definește noțiunea de act cu caracter obscen, dar potrivit doctrinei constituie astfel de acte gesturile ce aduc atingere pudoarei, simțului moral sau gesturi prin care se dezvăluie sau se sugerează aspecte intime ale vieții sexuale, gesturile inculpatului încadrându-se astfel acestei noțiuni de acte cu caracter obscen. Se constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de lege în conținutul constitutiv al infracțiunii, respectiv persoana vătămată era minoră la data comiterii faptelor. Și sub aspect subiectiv sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, inculpatul cunoștea vârsta persoanei vătămate, fiind verișori primari, în același timp a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia asupra dezvoltării fizice și psihice a persoanei vătămate în special asupra vieții sexuale a minorei.

S-a reținut unitatea legală de infracțiune - forma continuată prev. de art. 41 alin.2 C.p. 1969, întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul în mod repetat pe parcursul a doi ani, 2012 și 2013 a săvârșit astfel de acte asupra minorei, din modul similar de acțiune, împrejurările comiterii și unitatea de subiect pasiv, instanța apreciază că acesta a acționat în baza unei singure rezoloții infracționale.

Și potrivit legii penale în vigoare la data pronunțării hotărârii, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt incriminate, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată prev. de art. 221 alin 1 noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 noul Cod penal (pedeapsa prevăzută 1- 5 ani închisoare).

Având în vedere succesiune de legi penale în timp de la momentul comiterii faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și până la momentul judecării acestora, în temeiul art. 5 Cod penal se impune a se analiza comparativ cele două legi penale, pentru a stabili legea mai favorabilă inculpatului.

Din perspectiva regimului sancționator mai favorabilă inculpatului este legea veche Codul penal 1969 , întrucât prevede un minim special mai mic, legea veche fiind mai favorabilă inculpatului și din perspectiva modalităților de individualizare a executării pedepsei, astfel urmând a fi menținută încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.

Reținând vinovăția inculpatului N_____ P___ A_____ și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p. instanța urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată prev. de art. 202 alin.1 C.p. 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal 1969, respectiv criteriile stabilite pentru aprecierea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului.

Astfel, raportat la modul concret de comitere a faptei, vârsta fragedă a persoanei vătămate, dar și diferența mare de vârstă dintre acesta și inculpat, faptul că inculpatul a profitat de naivitatea și încrederea persoanei vătămate, de relația de relația de rudenie și de prietenie dintre cei doi (persoanei vătămate i-a fost chiar indusă percepția că între aceasta și inculpat există o relație de iubire), comiterea faptei în mod repetat și o perioadă lungă de timp, dar și faptul că persoana vătămată nu a fost constrânsă și a perceput gesturile inculpatului ca pe un joc, instanța apreciază că infracțiunea în concret prezintă o gravitate medie.

Instanța va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului N_____ P___ A_____ care este în vârstă de 23 de ani, nu este căsătorit, locuiește cu mama sa, inculpatul a absolvit 12 clase, nu are un loc de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Potrivit raportului de evaluare inculpatul locuiește cu mama sa după divorțul părinților, a prezentat de mic probleme de sănătate care i-au influențat în mod negativ dezvoltarea fizică (prezintă statura și aspectul fizic al unui copil de 13-14 ani), inculpatul nearătându-se complexat de acest aspect, dar i-au limitat opțiunile profesionale. Se concluzionează că, întrucât inculpatul nu a avut anterior abateri de la normele legale, este sprijinit moral și financiar de familie, iar procesul penal a reprezentat o situație de învățare, acesta prezintă risc scăzut de a mai săvârși infracțiuni.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a colaborat cu organele judiciare dar nu a recunoscut faptele și a pus în lumină negativă persoana vătămată minoră acuzând-o că minte.

Având în vedere toate aceste împrejurări ce țin de persoana inculpatului, instanța reține că acesta prezintă o periculozitate redusă.

Având în vedere circumstanțele reale și personale reținute anterior, legea penală mai favorabilă reținută în cauză, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 202 alin.1 Cod penal 1969 și prev. art. 42 Cod penal 1969, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată, va fi de natură a conduce la atingerea scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formare a unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială .

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.

Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea , nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, fiind prevăzute de lege la data comiterii faptei de către inculpat.

Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, nivelul de educație, conduita bună anterioară și ulterioară comiterii faptei, susținerea din partea familiei și concluziile raportului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, experiența procesului penal și aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Riscul revocării și executării pedepsei în regim de detenție este apreciat suficient pentru îndreptarea inculpatului și evitarea riscului de recidivă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l Cod Penal 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că persoana vătămată D______ A_______ A______, prin reprezentanții legali D______ C_______ și D______ V_____ s-a parte civilă în cauză cu suma de 2500 lei reprezentând daune materiale : cheltuieli pentru serviciile de terapie psihologică și 10 lei reprezentând daune morale, prejudiciul moral invocat constând în efectele negative asupra minorei și a familiei acesteia, sentimentele de rușine, vină și frică față de inculpat,dar și rușine față de colegii de școală.

În ce privește pretențiile părții instanța, având în vedere starea de fapt reținută, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului, prevăzute de art.1349 și art. 1357 Cod civil: astfel prin fapte ilicită a inculpatului comisă cu vinovăție - infracțiunea de corupție sexuală a fost produs un prejudiciu persoanei vătămate, atât de natură materială dar și morală, între prejudiciului suferit de persoana vătămată a urmare a atingeri adese vieții sale intime și sexuale, și faptele inculpatului existând legătură directă de cauzalitate.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă instanța a constatat că pentru dovedirea prejudiciului material invocat partea civilă a depus la dosarul cauzei facturi și chitanțe privind cheltuielile cu servicii de evaluare și consiliere psihologică a persoanei vătămate minore, urmate în perioada ulterioară descoperirii de către părinți a faptelor (f.54-61), fiind audiatsub axes aspect și martorul P_____ V_____.

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate. Analizând actele medicale depuse în cauză și dovezile de plată, instanța constată că în vederea evalurii psihologice și a a recuperării persoana vătămată minoră a fost prezentată la o ședință în mun. Z____, psiholog M_____ A___ ( 08.10.2013 – f 56) și la 4 ședințe în mun. Cluj N_____ la psiholog N_____ G___ ( în data de 11.06.2013, 17.06.2013, 13.08.2013 și 03.02.2014 – f. 57-61), contravaloarea totală a ședințelor psihologice achitată fiind de 235 lei . Instanța va mai avea în vedere că pentru prezentarea minorei la ședințele de terapie au fost efectuate și cheltuieli cu transportul , stabilite astfel: pentru deplasarea de la Sânmihaiu-Almașului la Cluj-N_____ ( pe distanța 60 km), dus - întors un cost mediu de 55 lei (prin raportare la un consum mediu de 7,5l/100 km, cu un cost mediu al carburantului de 6 lei/litru), iar pentru deplasarea în mun. Z____ ( pe o distanță de 30 km) costul transportului dus întors apreciat la suma de 30 lei . Rezultă astfel în total cheltuieli de transport de 250 lei ( 4x55 lei + 30 lei). Se va avea în vedere și faptul că pe durata deplasărilor minora a fost însoțită și au fost efectuate și cheltuieli suplimentare pentru hrană, apreciate în jurul sumei de 100 lei. Având în vedere toate aceste considerente un prejudiciu material suferit de partea civilă în cuantum total de 600 lei, este apreciat de instanță ca fiind real și rezonabil raportat la efortul financiar impus de evaluarea și tratarea urmărilor produse de comiterea infracțiunii asupra stării psihice a acesteia..

La aprecierea daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța a avut în vedere rapoartele psihologice depus la dosarul cauzei și declarațiile psihologului M_____ A___ I____, astfel se reține că persoana vătămată minoră prezenta frică și anxietate de nivel scăzut, elemente depresive de nivel scăzut. În urma faptelor declarate de minoră a rezultat că nu manifestat tulburări clinice, coșmaruri, tulburări ale somnului, dar prezintă sentimente de rușine, vină și frică față de verișorul ei gândindu-se că ar putea să o bată pentru că a povestit (f. 27). În același timp martora M_____ A___ arată că faptele comise de inculpat la care a fost supusă minoră, deși în prezent nu au avut nici o consecință asupra dezvoltării sale, este posibil ca pe viitor să îi influențeze viața sexuală, dar pe moment minora a perceput gesturile inculpatului ca pe un joc, și-a dorit și ea acest lucru,deoarece se simțea atrasă de inculpat, astfel că nu a simțit aceste gesturi ca o presiune sau ca un abuz( f. 95). În acest condiții nu se poate reține că în plan afectiv și emoțional a fost adusă o atingere gravă minorei. Nu trebuie trecut cu vederea că așa cum rezultă din declarația martorei M_____ A___ starea de anxietate și de frică identificată la minoră nu era datorată faptelor săvârșite de inculpat, ci se datorau reacției mamei minorei în momentul în care aflat despre faptă: „fetița spunea că este înfricoșată de mamă, de conflictele dintre mamă și tată, de atitudinea mamei față de ea pentru situația creată” , „manifesta o stare de frică datorită pedepsei pe care a promit-o”. Având în vedere modul în care persoana vătămată minoră a perceput faptele comise de inculpat, instanța apreciază că prejudiciul moral încercat urmare directă a faptelor inculpatului nu este unul ridicat, iar pretențiile civile cu titlu de daune morale exced unei compensații corespunzătoare. Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la aceste considerente instanța apreciază că pretențiile părții civile depășesc cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța consideră că suma de 3.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 și art. 1357 Cod civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată în numele persoanei vătămate minore D______ A_______-A______ de reprezentanții legali ai acesteia D______ V_____ și D______ C_______ N______ și va obligă pe inculpatul N_____ P___ A_____ la plata către partea civilă a sumei de 600 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 3 000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neîndeplinirea obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.

S-a constatat că asistența juridică a inculpatului și a persoanei vătămate minore a fost asigurată de apărători aleși, av. M____ R___ pentru inculpatul N_____ P___ A_____ și av. S__ Garofița pentru persoana vătămată D______ A_______.

S-a constatat de asemenea că prin încheierea penală din data de 26.02.2014, în temeiul art. 272 Cod procedură penală s-a dispus dispune avansarea sumei de 50 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S____, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat inculpatului din oficiu, av. G__ Doinița, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.

Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata onorariului achitat apărătorului ales, depunând în acest sens chitanța 25/14.02.2012 pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial achitat apărătorului ales av. S__ Garofița f. 53. Având în vedere că în cauză se va dispune condamnarea inculpatului, iar acțiunea civilă a fost admisă în parte, în temeiul art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpatul N______ P___ la plata sumei de 1000 lei către persoana vătămată D______ A_______ reprezentată legal de A______ D______ C_______ N______, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N_____ P___ A_____ solicitând desființarea acesteia și judecând, în principal să se înlăture obligarea sa la plata de despăgubiri civile pentru daune materiale și morale, iar în subsidiar reducerea acestora.

În motivarea apelului s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu care să justifice acordarea de despăgubiri pentru daune materiale și nici nu a existat vreo vătămate fizice sau psihică a părții vătămate, deoarece între părți exista o relație de prietenie precum și o legătură de rudenie, iar din probele administrate în cauză inclusiv raportul de evaluare psihică nu a rezultat ca minora să aibă urmări ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel care vizează doar modul de soluționare a acțiunii civile, Curtea reține că prima instanță în mod corect a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev.de art.202 alin.1 C.pen.din 1969 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., iar acesta datorează părții vătămate despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.

Din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată și părinții acesteia au făcut o ________ cheltuieli cu servicii de evaluare și consiliere psihologică pentru care s-au depus chitanțe și a fost audiat și un martor și de asemenea, a suportat cheltuieli de transport pentru deplasarea la Cluj-N_____ și în municipiul Z____ fiind însoțită, toate ridicându-se la suma de 600 lei și reprezintă un prejudiciu real și în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită.

În ceea ce privește daunele morale, raportat la modul concret de comitere a faptei, consecințele acesteia în planul dezvoltării fizice și psihice ale părții vătămate care avea doar vârsta de 9 ani la data săvârșirii infracțiunii, împrejurarea că din rapoartele psihologice depuse la dosar, precum și declarațiile psihologului M_____ A___ a rezultat că partea vătămată a avut stări de frică, rușine, vină, în mod judicios instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unor despăgubiri în sumă de 3000 lei de natură să atenueze suferințele psihice ale minorei și să compenseze prejudiciul moral efectiv suferit.

Prin urmare, în baza disp.art.1349 și art.1357 din noul cod civil, în mod corect au fost acordate despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și morale, iar cuantumul acestora este proporționat cu prejudiciul suferit de persoana vătămată D______ A__ M____, motiv pentru care apelul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În baza art.276 alin.6 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat să plătească părții civile suma de 1400 lei reprezentând onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.

Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N_____ P___ A_____ împotriva sentinței penale nr. 145 din 4 iunie 2014 a Judecătoriei Z____.

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare si 1400 lei cheltuieli de judecată părții vătămate D______ C_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER

V_______ C________ C______ I____ L_______ A_______ S_____

red.C.I./A.C.

2 ex. – 14.10.2014/jud.fond.M_____ D.