R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/A/2013

Ședința publică din data de 19 iunie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: R______ I____ B_____, judecător

JUDECĂTOR : C_____ I____

GREFIER : N_____ G____

Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra apelului de reclamanta _________________________) SA București împotriva sentinței civile nr. 1199/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect acțiune pauliană.

Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate reprezentantului pârâtului-intimat să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei la data de 19.06.2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr.1199/2012, din data de 08.02.2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul P______ G______ D____ și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea pauliană având ca obiect revocare contract donație formulată de reclamanta _______________________) SA, împotriva pârâților P______ G______ D____, P______ M______ L______ și P______ V___-D__, A_____ L_____ F______ și A_____ M____.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele dosarului,raportat la excepția lipsei de interes, a reținut următoarele:

M_____ B___ (ROMÂNIA) S.A. BUCUREȘTI - Sucursala Bistrița a acordat societății DANMAR MOBIS S.R.L în faliment, următoarele împrumuturi: un împrumut în suma de 300.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5413/08.08.2008; un împrumut în sumă de 99.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5410/08.08.2008, iar pârâtul P______ G______ D____ a semnat aceste împrumuturi în calitate de asociat al DANMAR MOBIS S.R.L., cât și în calitate de garant fidejusor, încheindu-se între părți Contractul de Garanție Personala din data de 08.08.2008. De asemenea, restituirea împrumutului a fost garantată și de către A_____ L_____ M_____, în calitate de Garant fidejusor în baza Contractului de Garanție Personală din data de 08.08.2008.

Întrucât împrumutatul DANMAR MOBIS S.R.L nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a rambursat sumele datorate în baza împrumuturilor, banca a solicitat începerea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de acordurile de împrumut, constituindu-se dosarul de executare silită nr. 205/2009 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc Andronesi V_______ D____, cu sediul în Bistrița, avându-i ca debitori pe P______ G______ D____ și A_____ L_____ M_____, executarea silită fiind încuviințată de către Judecătoria Bistrița prin încheierea pronunțata la data de 15.05.2009 in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Conform acordurilor de împrumut mai sus menționate, pârâtul P______ G______ D____ datora la data inițierii procedurii de executare silită suma totală de 410.176,68 lei.

Potrivit legii, executorul judecătoresc a solicitat organelor competente să îi comunice informații referitoare la eventualele bunuri mobile și imobile pe care debitorul le deține în proprietate.

Reclamanta a formulat prezenta acțiune pauliană, prin care solicită anularea Contractului de Donație autentificat prin încheierea de Autentificare nr. 1657/ 20 mai 2009 pronunțată de Notarul Public B___ E______-F______, prin care pârâtul P______ G______ D____ și soția sa, pârâta P______ M______-L____, au transmis nuda proprietate asupra imobilului reprezentat de cota indiviza de 1/2 din imobilul situat in mun. Bistrița, _____________________, jud. Bistrița-Năsăud, înscris în CF Bistrița sub nr. 5365, de sub A+1, având număr top. 93/14/2 constând din: Casă cu P+2 etaje și teren, curte și grădina în suprafața totala de 400 mp; cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în mun. Bistrița, _____________________, jud. Bistrița – Năsăud, înscris în CF Bistrița sub nr. 2751, de sub A+2, având număr top. 93/14/1 constând din teren grădină în suprafața totala de 398 mp, către fiul lor, pârâtul P______ V___-D__, necăsătorit, ca bun propriu,deoarece prin semnarea acestor acte debitorul și-ar fi diminuat patrimoniul său cu care a garantat restituirea împrumutului către reclamantă.

Interesul reprezintă folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural și trebuie să fie legitim ( în legătură cu pretenția formulată), personal și direct (folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală), născut și actual (partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune).
De regulă, dacă dreptul pretins este actual și interesul este născut și actual, totuși este posibil acest lucru și când dreptul nu este actual : în cazul acțiunilor prev. de art. 110 C.pr.civ., în cazul asigurării dovezilor (art. 235 alin. l ) și în ipoteza cererilor în constatare (art. 111). Excepția lipsei de interes vizează fie inexistența interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplinește cerințele de mai sus. Ea este de fond , absolută și peremptorie și poate fi invocată și de procuror sau instanță din oficiu.

De altfel, potrivit opiniilor exprimate în doctrină și în jurisprudență, interesul judiciar, este o condiție necesară pentru dobândirea calității de parte în procesul civil și se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează sa o desfășoare.

F___ de susținerea reclamantei, instanța a fost investită cu o acțiune pauliană, întemeiata pe dispozițiile art.975 Cod civil, acțiune civilă prin care creditorul poate solicita anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. Această acțiune se fondează pe principiul responsabilității delictuale, în sensul că atât debitorul cât si terțul dobânditor trebuie sa fie de conivență la momentul încheierii actelor de înstrăinare și să urmărească fraudarea intereselor creditorului.

Pentru a fi întemeiată acțiunea pauliană se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv: să existe o fraudă din partea debitorului; sa se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care să constea în micșorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat sa nu constituie exercițiul unui drept strict personal al debitorului; creanța creditorului să fie anterioara actului atacat, să fie certă, lichidă și exigibilă și în cazul actelor cu titlu oneros, terțul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudă.

Prin promovarea prezentei acțiuni, astfel cum este configurata, reclamanta urmărește revocarea unui contract de donație, defăimându-l ca fraudulos, prin mecanismul acțiunii pauliene. În primul rând trebuie plecat de la constatarea ca suntem în fata unui act juridic, care deși este cu titlu gratuit transmite donatarului doar nuda proprietate, iar donatorii își păstrează uzufructul viager, astfel că în principiu nu afectează valoarea activului patrimonial al donatorilor, adică al pârâților P______ G______-D____ și P______ M______-L____. Pe de altă parte, în momentul semnării contractului de fidejusiune, pârâtul a garantat cu bunurile sale prezente și viitoare, fără a se menționa care sunt acestea, banca având calitatea de creditor chirografar, iar în contractul de credit acordat de ___________________, reclamanta are calitatea de creditor cu drept de ipotecă înscris în CF asupra unor imobile ale societății împrumutate, care este de fapt debitorul obligat față de reclamantă.

Prin intermediul contractului de adeziune, pârâtul P______ G______ D____ a fost nevoit să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune prevăzut de Codul civil, iar o condiție de admisibilitate a acțiunii pauliene ce decurge din caracterul său subsidiar este acela că creditorul poate să recurgă la aceasta doar după ce a făcut dovada demarării procedurii executării silite, sau că ar fi uzat de alte mijloace prevăzute de lege în vedere recuperării creanței sale, fără rezultat.

În speță, reclamanta a fost în măsură și a avut alte mijloace juridice eficiente pentru realizarea creanței, prin vânzarea altor imobile terenuri care au avut valoarea mai mare decât cea pentru care a început executarea silită, adică 425.000 lei, față de 410.176,68 lei, imobilele adjudecate de reclamantă fiind înscrise în CF 7079 Bistrița nr.top.6685/1/2/2/2 și nr.top. 6685/1/2/2/2/37b, fiind constituite drept garanție imobiliară de societatea debitoare ___________________ care a contractat împrumutul . Prin actul de donație a cărui revocare se cere au fost donate alte bunuri imobile,astfel că interesul reclamantei de a continua prezenta acțiune nu mai este actual și legitim, cu atât mai mult cu cât prin procesul – verbal de licitație și adjudecare nr. 4/23.05.2011 s-a atestat faptul că parte din bunurile mobile și imobile ale debitorului principal au fost adjudecate la licitația organizată de lichidatorul judiciar tocmai în favoarea reclamantei, pentru o sumă totală de 425.000 lei.

Starea de fapt expusă mai sus reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 250/29.06.2011 de BNP O_____ C_______, atașat la filele 231-237, precum și din procesul-verbal de licitație și de adjudecare amintit mai sus, depus în Dos. nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care ___________________, prin lichidator SCP. Consult management UV IPURL Bistrița a vândut reclamantei la licitație publică activele imobilizate ale acestei societăți constând din trei terenuri situate în Bistrița exact pentru prețul de 425.000 lei, adică suma care reprezenta creanța datorată de debitoare reclamantei-adjudecatare.

Faptul că între timp creanța s-ar fi majorat și că garantul personal al băncii reclamante, respectiv pârâtul P______ G______ D____ ar mai datora suma de 217.087,03 lei nu prezintă relevanță, deoarece adresa de la fila 250 depusă de reclamanta nu prezintă nici o justificare, pentru a se putea verifica certitudinea creanței, în condițiile art. 379 al.1 pct. 3 din Cod procedură civilă și anume „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor și recunoscute de dânsul”. Față de această împrejurare, prima instanță nu a luat în considerare debitul pretins de reclamantă în plus față de cel pentru care s-a pornit executarea silită în Dos. nr. 205/ex/2009 de B__ Andronesi V_______ D____, interesul ei de a promova prezenta acțiune nefiind actual nici prin prisma continuării executării silite, datorită faptului că însăși reclamanta, prin adresa nr.440/18.07.2011 a solicitat B__ Andronesi V_______ D____ în Dos.execuțional nr.205/2009 „suspendarea executării, precum și deblocarea conturilor asupra cărora a fost înființată măsura popririi împotriva garanților A_____ L_____ M_____ și P______ G______ D____ până la data finalizării lichidării societății Danmar Mobis SRL”.

Pentru considerentele expuse, prima instanță a apreciat că interesul promovării prezentei acțiuni nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal si direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru persoana care a pus în mișcare acțiunea civilă, așa cum a fost formulată, reclamanta recuperând debitul pentru care a început executarea silită față de pârâții debitori. Având în vedere că în speță excepția lipsei de interes primează față de excepția lipsei calității procesuale active, instanța nu a mai analizat-o pe aceasta din urmă. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bistrița.

În motivarea apelului reclamanta a susținut sentința instanței de fond este greșită, arătând că în acest sens că în discuție este o acțiune pauliană exercitată de către un creditor față de actele juridice încheiate de către debitorul său, prin care acesta înstrăinează bunuri către terți. Instanța A reținut ca si condiție a temeiniciei acțiunii cerința caracterului cert, lichid si exigibil al creanței. Ulterior, insă, apreciind că reclamanta nu deține o creanță certă față de pârâtul P______ G______ D____, instanța a considerat că aceasta se traduce _______________ interes a cererii formulate de către reclamantă, și mai mult, instanța a considerat ca si-a recuperat în întregime debitul, raportându-se la suma pentru care s-a pornit inițial procedura de executare silita împotriva debitorului.

Apelanta a apreciat că în considerentele sentinței atacate există o contradicție vădita. Pentru că, pe de o parte, se apreciază că pentru temeinicia acțiunii este cerută existenta unei creanțe certe, iar pe de alta parte, se reține lipsa de interes datorita inexistentei unei creanțe certe. Ori temeinicia cererii este o chestiune cu totul distincta de problema interesului. Temeinicia presupune analiza fondului cauzei, iar excepția lipsei de interes presupune a se stabili doar daca, în eventualitatea în care ar fi admisa cererea, aceasta ar determina un folos practic pentru reclamant.

Dacă a reținut inexistenta unei creanțe certe a reclamantei, instanța nu putea proceda decât la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată si în nici un caz ca fiind lipsită de interes. Iar, dacă se considera că nu are calitatea de creditor (neavând nici o creanța) atunci lipsea chiar dreptul afirmat prin cerere, condiție cu totul distinct de aceea a interesului. In aprecierea existenței sau inexistenței interesului trebuie pornit de la ipoteza admiterii cererii de chemare in judecata. Respectiv, trebuie stabilit daca reclamantul ar obține un folos practic in ipoteza in care cererea sa ar fi admisa. Este, în afara oricărei discuții ca, în măsura în care cererea sa ar fi admisă, ar obține un folos material, respectiv ar avea posibilitatea să-și satisfacă creanța prin executare asupra bunurilor imobile care s-ar întoarce în patrimoniul debitorului (chiar dacă s-ar întoarce ca bunuri comune executarea acestora ar fi posibila, având posibilitatea de a solicita partajul in raport de aceste bunuri).

Dacă s-ar aprecia că reclamanta nu deține nici o creanță fata de debitor, atunci acțiunea ar urma sa fie respinsă, dar nu ca lipsita de interes, ci ca neîntemeiată sau, cel mult, ca fiind introdusă de o persoana fără calitate procesuală. Cele doua noțiuni, dreptul afirmat si interesul nu trebuie confundate, ele reprezentând cerințe distincte ale acțiunii civile.

Dincolo de acest aspect, însă, soluția pronunțată este oricum greșită. Instanța a apreciat ca reclamanta nu mai deține o creanță certă asupra debitorului pornind de la valoarea creanței pentru care s-a pornit executarea silita, respectiv 410.176,68 lei, apreciind că aceasta a fost satisfăcută prin dobândirea de către apelantă a unor imobile ale ___________________ (debitoarea împrumutată) pentru prețul de 425.000 lei. Este de observat, că pentru a fi în prezenta unei creanțe certe nu se cere existenta unui titlu executoriu. Așadar, nu exista o interdependenta intre suma pentru care s-a pornit executarea silita si valoarea creanței pretinse de către noi. Executarea silita poate fi ceruta de către creditor pentru suma dorita (nu neapărat întreaga creanța), dar aceasta nu stinge eventualul sau drept asupra restului creanței. Ori, este posibil, așa cum s-a întâmplat în speța, ca, intre momentul demarării procedurii de executare silita si acela al promovării acțiunii, sa fi devenit exigibile si alte sume. In orice caz, instanța nu se putea raporta la valoarea creanței pentru care s-a pornit executarea silită, ci trebuia să verifice ea însăși cuantumul real al creanței.

Insă, modalitatea superficială în care instanța a procedat la analiza spetei de fata rezultă cu evidență dintr-un alt aspect. Considerând că reclamanta nu este titular unei creanțe certe, instanța si-a întemeiat aprecierea pe actele care constatau dobândirea (in contul creanței) de către apelantă a unor imobile ale ___________________ (la prețul de 425.000 lei, mai mare decât valoarea creanței pusa in executare-410.176,68 lei). Insa instanța dovedește ca, deși și-a întemeiat soluția pe aceste acte nici măcar nu le-a parcurs in întregime. Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 250/29.06.2011 de BNP O_____ C_______ (care constata dobândirea a imobilelor ___________________) rezultă cu claritate existența unei creanțe a apelantei mai mare decât cuantumul prețului stabilit, art. 3 din contract menționează existenta unei creanțe de 479.632,08 lei). Așadar, aprecierea instanței privind lipsa caracterului cert al creanței este complet eronata, contrazisă chiar de actele pe care si-a întemeiat soluția. Creanța apelantei rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, fiind de netăgăduit.

Apoi instanța retine (ca argument împotriva cererii noastre) ca reclamanta are față de pârâtul P______ G______ D____ (fidejusor in contractul de împrumut) calitatea de creditor chirografar, având drept de ipotecă asupra unor imobile ale societății împrumutate. Acest ultim aspect nu are nici o relevanta atât timp cât fidejusorul a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune. Iar calitatea de creditor chirografar nu împiedică cu nimic promovarea unei acțiunii pauliene. Din contra aceasta reprezintă tocmai un mijloc pus de lege la îndemâna creditorilor chirografari pentru a își proteja interesele prin posibilitatea de a ataca actele prin care debitorul își micșorează patrimoniul si, implicit, determina imposibilitatea de satisfacere a creanțelor acestor creditori.

Apelanta a mai arătat că a pornit procedura executării silite față de debitor, urmărind satisfacerea creanței (a întreprins demersuri si fata de debitorul principal) însă aceasta nu a fost realizată în totalitate. De aceea, a fost nevoită să formuleze acțiunea pauliană împotriva actelor frauduloase încheiate de către debitorul său, pentru readucerea in patrimoniul acestuia a bunurilor înstrăinate si, in consecința, asigurarea posibilității satisfacerii integrale a creanței prin executarea asupra respectivelor bunuri.

În drept, s-au invocat prevederile art. 129 si 282 si urm. Cod procedură civilă si ale art. 966 si 975 Cod civil.

Apelul promovat a fost legal timbrat.

Intimatul pârât P______ G______ D____ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică f.17-22.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a susținut că sentința civilă atacată, ca fiind legală și temeinică. In mod legal și temeinic, instanța de fond a procedat la respingerea cererii de chemare în judecată formulată, prin admiterea excepției lipsei de interes a recurentei-reclamante, în promovarea acțiunii, pentru considerentele legale, temeinice și corect determinate, pe care instanța le-a avut în vedere în a adopta această soluție. Recurenta încearcă să promoveze ideea falsă conform căreia, instanța ar fi reținut drept condiție a temeiniciei acțiunii pauliene formulată de către aceasta, exigența caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, însă, întrucât recurenta nu ar deține o creanță certă față de pârât, instanța ar fi apreciat faptul că, aceasta ar echivala cu lipsa de interes în promovarea cererii formulate. Intimatul a precizat că așa-zisa „contradicție vădită" pe care o subliniază reclamanta, nu își găsește aplicabilitate în speță, dacă analizăm considerentele sentinței pe care aceasta o atacă. Instanța nu raportează nici într-un fel cele două aspecte invocate, și anume, temeinicia cererii și lipsa interesului reclamantei, pentru a putea fi susceptibile de vreo contradicție.

In realitate, instanța de fond, care, față de susținerea reclamantei a fost investită cu o acțiune pauliană, în reținerile sale, subliniază condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene, care se impun a fi cumulativ îndeplinite și se limitează la a preciza ce reprezintă interesul și de ce este incidență în speță excepția lipsei de interes, fără a raporta în vreun fel la temeinicia acțiunii.

Prin promovarea acțiunii pauliene recurenta a urmărit revocarea unui contract de donație apreciindu-1 ca fraudulos, respectiv că a fost făcut în dauna creditorilor, cu scopul de a se sustrage de la executare. Instanța, însă, analizând condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene pe baza elementelor incidente în speță, concluzionează că, interesul recurentei în promovarea acțiunii nu este unul actual si legitim, astfel că a admis excepția lipsei de interes a recurentei.

Așadar, fără a exista vreo contradicție vădită, după cum menționează recurenta, referirea pe care instanța o face în considerentele sentinței la inexistența unei creanțe certe a recurentei asupra subsemnatului, vizează un alt aspect, care reprezintă de fapt al doilea argument pe care recurenta își fondează critica vizavi de această sentință. Și anume, recurenta apreciază că, instanța nu se putea raporta la valoarea creanței pentru care s-a pornit executarea silită, ci trebuia să verifice ea însăși cuantumul real al creanței, întrucât între momentul demarării procedurii de executare silită și acela al promovării acțiunii este posibil să fi devenit exigibile și alte sume, consideră aceasta, aspect pe care îl considerăm total nefondat și total eronat. Instanța nu a fost investită cu verificarea cuantumului real al creanței, ci aceasta s-a raportat la solicitarea făcută de recurentă. Ori, instanța, corect reține faptul că, întrucât recurenta a avut la dispoziție anterior promovării acțiunii pauliene și alte mijloace juridice eficiente pentru realizarea creanței sale, și anume adjudecarea în favoarea acesteia a unei părți din bunurile mobile și imobile ale debitorului principal, cu ocazia licitației organizată de către lichidatorul judiciar, pentru o sumă totală de 425.000 lei, orice majorare ulterioară a creanței nu prezintă relevanță, întrucât pentru ca o creanță să fie certă, așa cum rezultă din dispozițiile art.379 alin.l, pct.3 C.pr.civ, existenta ei "trebuie să rezulte din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".

Așadar, întrucât debitorul principal, obligat față de recurentă este ___________________, aflat în insolvență, reclamanta față de aceasta are calitatea de creditor cu drept de ipotecă înscris în CF asupra unor imobile ale societății, imobile prin a căror vânzare la licitație recurenta și-a satisfăcut creanța, astfel că, prin intermediul contractului de adeziune intimatul a garantat doar cuantumul creditului principal, iar orice majorare a creanțelor peste valoarea creditului garantat nu îi poate fi imputată, întrucât în o atare situație aș fi obligat la ceea ce nu a consimțit. Mai mult, având în vedere caracterul accesoriu al contractului de fidejusiune, rezultă că, fidejusiunea va urma soarta obligației principale, atât în ceea ce privește clauzele de validitate cât și cele de stingere. Rezultă că, simpla referire, în conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat, la existenta unei creanțe în cuantum de 479.632,08 lei, nu denotă cu claritate existența unei creanțe a recurentei mai mare decât cuantumul prețului stabilit, așa cum recurenta susține, interesul acesteia în promovarea acțiunii nefiind actual, întrucât aceasta si-a satisfăcut creanța.

Un alt aspect pe care se întemeiază criticile recurentei vizavi de sentința pronunțată, și care se dovedește, de asemenea ca fiind nefondat, are în vedere actul juridic cu titlu gratuit și anume donația, prin care recurenta susține că s-a micșorat patrimoniul donatorilor și prin urmare, prin promovarea acțiunii pauliene, urmărește revocarea acestuia. Însă, important este de menționat faptul că, actul juridic al donației transmite donatorului doar nuda proprietate, donatorii păstrând uzufructul viager, astfel că, pentru întregirea dreptului de proprietate este nevoie de întrunirea ambelor elemente în persoana aceluiași proprietar. Prin urmare, valoarea activului patrimonial al donatorului nu este afectată, astfel cum, în mod corect a reținut instanța de fond. Mai mult, intimatul a garantat contractul de fidejusiune cu bunurile personale prezente și viitoare, fără a le individualiza, banca având calitate de creditor chirografar.

Iar una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene vizează chiar o prejudiciere a drepturilor creditorului, care constă în micșorarea gajului general de natură să determine insolvabilitatea debitorului, ceea ce nu este cazul în speță, creditoarea având la dispoziție mijloacele juridice necesare realizării creanței acesteia.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 și urm., art.296/2, teza 1 și art.379 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr.85/2006.

Ceilalți intimați pârâți, deși au fot legal citați, nu s-au prezentat în fața tribunalului și nici nu au depus întâmpinare.

La termenul de judecată din 27 iunie 2012, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul cum eronat s-a indicat în sentință, având în vedere prevederile art.282 și art.282/1 Cod procedură civilă, ținând cont de obiectul acțiunii civile ce este evaluabil în bani și a cărui valoare depășește suma de 100.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 82/A/2012 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis apelul formulat de reclamanta _______________________) SAa desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bistrița.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constatat că se impune admiterea apelului pentru argumentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Prin acțiunea pauliană înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta ______________________ SA a investit prima instanță cu o acțiune împotriva pârâților P______ G______ D____, P______ M______ Lilian și P______ V___ – D__, solicitând instanței să dispună anularea contractului de donație cumpărare autentificat de BNPA B___ prin încheierea de autentificare nr. 1657/20.05.2009, cu consecința întoarcerii imobilelor înstrăinate în patrimoniul debitorului P______ G______ D____.

În motivarea cererii s-a arătat, printre altele, că M_____ B___ (ROMÂNIA) S.A. BUCUREȘTI - Sucursala Bistrița a acordat societății DANMAR MOBIS S.R.L în faliment, următoarele împrumuturi: un împrumut în suma de 300.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5413/08.08.2008; un împrumut în sumă de 99.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5410/08.08.2008, iar pârâtul P______ G______ D____ a semnat aceste împrumuturi în calitate de asociat al DANMAR MOBIS S.R.L., cât și în calitate de garant fidejusor, încheindu-se între părți Contractul de Garanție Personala din data de 08.08.2008.

Ulterior reclamanta a depus la dosar a o cerere precizatoare f.181-182 prin care a arătat că solicită atât revocarea contractului de donație anterior arătat, cât și revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNPA B___ prin încheierea de autentificare nr. 2274/22.06.2010, chemând în judecată în calitate de pârâți pe A_____ L_____ F______ și A_____ M____, sens în care s-a dispus citarea acestora la termenul de judecată din 07 septembrie 2011.

Prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății prin admiterea excepției lipsei de interes invocată de pârâtul P______ G______ D____, fiind respinsă acțiunea civilă fără a fi analizată acțiunea pe fond.

Tribunalul arată că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea pe acest considerent pentru că în cauză reclamanta justifica un interes legitim în promovarea acțiunii.

În acest sens, tribunalul arată că interesul de a acționa constituie o condiție de exercitare a acțiunii civile și în consecință trebuie ca acesta să fie legitim, determinat, personal și actual, iar justificarea acestuia se determină în funcție de data sesizării instanței de judecată, iar nu în funcție de momentele ulterioare investirii instanței de judecată deoarece dacă interesul reclamantului era justificat inițial la începutul procesului nu se mai poate respinge acțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții de exercitare a acțiunii civile, ci trebuie soluționată cauza fie pe fond cercetându-se dacă sunt întrunite cerințele de temeinicie și legalitate specifice acțiunii respective, asta în situația în care nu se admit alte excepții ce împiedică acest lucru, fie, dacă ulterior investirii instanței se constată că dreptul subiectiv dedus judecății a fost stins în unul din modurile prevăzute de lege ori convenite de părți soluția care se impune este respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

În speță, această condiție de exercitare a acțiunii civile, respectiv justificarea unui interes legitim, determinat, personal și actual era corespunzător îndeplinită la data de 03 iunie 2010, data înregistrării acțiunii pauliene, întrucât reclamanta justifica acest interes de a acționa pe calea acțiunii pauliene împotriva pârâților ca urmare a calității acesteia de creditor chirografar pentru sumele de 300.000 lei și respectiv de 99.000 lei, iar pârâtul P______ G______ D____ era un fideiusor ce a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune și era donator în actul atacat, ceea ce îndreptățea reclamanta să atace actul juridic pretins fraudulos.

Așa fiind, atât timp cât la data sesizării instanței de judecată interesul urmărit de reclamantă era determinat, actual, personal și actual, înseamnă că nu putea fi respinsă acțiunea ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes cum eronat a procedat instanța de fond.

În realitate, prima instanță a procedat la verificarea condițiilor de fond ale acțiunii pauliene în sensul că a verificat dacă reclamanta mai are calitatea de creditor ulterior sesizării acțiunii și a ajuns la concluzia că nu mai are această calitate față de suma indicată în cererea de executare silită, însă într-un asemenea caz, dacă se ajungea la concluzia că reclamanta nu mai avea calitatea de creditor, în mod firesc ar fi trebuit respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată, nefiind întrunite o cerință specifică de fond a acțiunii pauliene, ori ca lipsită de obiect, dacă se ajungea la concluzia că pretențiile reclamantei față de pârâți au fost stinse integral în cursul procesului, dar nicidecum nu putea fi respinsă acțiunea pentru lipsa interesului.

Mai mult, tribunalul observă că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 250/29.06.2011 de BNP O_____ C_______ prin care reclamanta a dobândit imobilele ___________________ rezultă cu claritate existența unei creanțe a apelantei mai mare decât cuantumul prețului stabilit, art. 3 din contract menționează existenta unei creanțe de 479.632,08 lei, iar prețul indicat în contract era de 425.000 lei, ceea ce conduce la concluzia, cel puțin la o examinare sumară, fără a analiza fondul cauzei, că reclamanta își menținea calitatea de creditor față de societatea comercială ce a fost beneficiara creditelor și pentru care a garantat ca fideiusor pârâtul intimat P______ G______ D____, situație în care și din această perspectivă nu se putea respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.

Având în vedere această situație, constatând că prima instanță a soluționat acțiunea dedusă judecății fără a cerceta fondul cauzei ca urmare a admiterii în mod greșit a excepției lipsei de interes, tribunalul, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantă și va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În rejudecare, prima instanță va proceda la soluționarea cauzei analizând în prealabil și cealaltă excepție invocată de pârât, iar în situația în care va aprecia că este nefondată va soluționa acțiunea civilă precizată pe fond ținând cont în acest sens de prevederile legale aplicabile în materie raportat la probatoriul administrat în cauză, putându-se efectua verificări suplimentare cu privire la sumele de bani datorate reclamantei de debitori, însă ținând cont de specificul obiectului cauzei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul-intimat P______ G______ D____ care solicitat modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.

În motivarea recursului său, pârâtul învederează că, în realitate, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării acțiunii, ci și pe tot parcursul ei, trebuind dovedită dacă intervin modificări față de situația existentă la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Reclamanta a avut un interes, însă l-a pierdut în momentul în care și-a realizat creanța. Prima instanță nu a fost investită cu verificarea cuantumului real al creanței, ci raportat la creanța invocată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, care era de 425.000 lei, doar aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă, nedatorându-se dobânzi datorită intrării debitoarei principale în stare de insolvență, iar obligația de garanți nu poate avea o întindere mai mare decât cea principală, pârâtul fiind garant personal.

Reclamanta, prin reprezentantul prezent în fața instanței, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 4439/R/2012, a admis în parte recursul declarat a casat decizie tribunalului și a trimis apelul spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând următoarele:

Din considerentele sentinței judecătoriei, rezultă că aceasta a analizat condițiile acțiunii pauliene, respectiv existența creanței, apreciind că cea invocată inițial prin cererea de chemare în judecată, respectiv de 425.000 lei, s-a stins prin plată iar diferența invocată de reclamantă pe parcursul procesului ca fiind majorări de întârziere nu reprezintă o creanță certă în sensul art. 379 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ.. Apreciind că nu sunt îndeplinite aceste condiții ale acțiunii pauliene dar, în principal, având în vedere împrejurarea că, în opinia sa, creanța era stinsă, instanța a apreciat că reclamanta nu mai are interes în revocarea actului despre care susține că a creat sau mărit starea de insolvabilitate a garantului personal. Interesul trebuie să existe la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, întrucât, chiar dacă el nu era actual la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dacă devine actual până la momentul pronunțării hotărârii, acțiunea nu poate fi respinsă ca prematură. Tribunalul a apreciat că, dacă interesul exista la data înregistrării cererii de chemare în judecată, nu se mai poate pune problema pierderii acestuia pe parcursul procesului, ci, în măsura în care creanța a fost stinsă în acest răstimp, acțiunea trebuie respinsă ca rămânând lipsită de obiect.

În realitate, cele două instanțe au dezlegat identic problema de drept, pentru că au apreciat ambele că existența și caracterul cert al creanței constituie condiții de admisibilitate ale acțiunii. Faptul că prima instanță a legat plata creanței de condiția interesului, iar ce-a de-a doua de lipsa obiectului nu justifică sancțiunea anulării sentinței și trimiterii acțiunii spre rejudecare, hotărârea judecătorească reprezentând un întreg, considerentele trebuind luate în considerare în măsura în care dispozitivul reprezintă consecința lor, nefiind contradictorii acestuia, iar, din considerentele sentinței primei instanțe, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de apel, rezultă că aceasta a analizat condițiile acțiunii pauliene.

Tribunalul era obligat să reanalizeze, dacă a considerat că este cazul, aceste condiții și să pronunțe o soluție de menținere sau schimbare a sentinței, în temeiul art. 296 C. pr. civ., și nu de anulare și trimitere spre rejudecare, conform art. 297 alin. 1 C. pr. civ.

Apelul a fost reînregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. XXXXXXXXX30.01.2010* și ca urmare a constatării incompatibilității judecătorilor care au soluționat inițial apelul, completul s-a constituit conform preambulului deciziei.

Examinând sentința atacată, prin prisma deciziei date în recurs, tribunalul constată că acesta nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

În speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.974 Cod civil pentru admiterea acțiunii pauliene respectiv: prejudicierea creditorului prin încheierea actelor a căror desființare se solicită, constând în aceea că debitorul și-a creat sau și-a mărit starea de insolvabilitate; frauda debitorului; existența unei creanțe certe, lichide și exigibile an creditorului; complicitatea la fraudă a terțului dobânditor și a terțului subdobânditor.

Prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de creditor al pârâtului debitor P______ G______ D____, nu are față de acesta o creanță certă și exigibilă, întrucât creanța avută inițial s-a stins ca urmare a valorificării bunului obiect al garanției imobiliare, garanție privind aceeași creanță, față de care pârâtul a avut calitatea de fidejusor.

În consecință, nu a mai analizat celelalte cerințe respectiv, producerea unui prejudiciu reclamantei prin încheierea actelor a căror revocare o solicită; frauda debitorului și complicitatea la fraudă a dobânditorului și a subdobânditorului.

Referitor la existența unei creanțe certe și exigibile, anterioară încheierii actului considerat de reclamantă ca fiind fraudulos, tribunalul reține că statuarea instanței de fond în sensul că reclamanta mai are nicio creanță față de debitor este greșită întrucât reclamanta are față de debitor o creanță nerecuperată de 54.632,08 lei, așa cum rezultă din cele ce urmează

Se notează că pârâtul P______ G______ D____ are calitatea de debitor fidejusor, al creanței pe care reclamanta o are față de debitorul principal, _____________________ Bistrița, care a beneficiat de creditele acordate de reclamantă.

În același timp, creditele acordate debitorului principal, prin cele două acorduri de împrumut din 8 august 2008 au fost garantate și cu garanții imobiliare.

La data de 25 februarie 2009 debitoarea principală _____________________ Bistrița a solicitat Tribunalul Bistrița-Năsăud deschiderea procedurii insolvenței, cererea fiind obiect al dosarului nr.XXXXXXXXXXXX și a fost admisă prin încheierea nr.194/27 martie 2009.

Potrivit art.41 din Legea nr.85/2006, nicio dobândă, majorare sau penalitate nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare.

Cum creanța reclamantei față de debitoarea _____________________ este anterioară deschiderii procedurii, începând cu data de 27 martie 2009 reclamanta nu mai poate percepe dobânzi, majorări sau penalități la sumele restante din creditul acordat.

Ulterior, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului, prin sentința comercială nr.139/26.01.2010 .

Deși creanța declarată inițial de reclamantă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX a fost de doar 412.180,66 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat din data de 20 mai 2011, creanța reclamantei față de debitoarea _____________________ Bistrița este de 479.632,08 lei(f.914-917 dosarul nr.XXXXXXXXXXXX), așa cum rezultă și din răspunsul comunicat de judecătorul sindic, la adresa formulată de instanță în prezentul apel, aflat la fila 46.

Din această creanță, la data de 23 mai 2011, potrivit procesului verbal de licitație și adjudecare întocmit de lichidatorul judiciar, imobilele obiect la garanției imobiliare proprietatea debitoarei principale _____________________ Bistrița, înscrise în CF 7079 Bistrița nr.top.6685/1/2/2/2 și nr.top. 6685/1/2/2/2/37b, au fost adjudecate la licitația organizată de lichidatorul judiciar de reclamantă, pentru o sumă totală de 425.000 lei iar, ulterior, s-a încheiat contractul autentic de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 250/29.06.2011 de BNP O_____ C_______(f.231-237 dosar fond).

Așa fiind, urmare a executării garanției imobiliare, reclamanta și-a recuperat suma de 425.000 lei, prin preluarea de către reclamanta creditoare a imobilelor obiect al contractului de ipotecă în contul creanței astfel că, din creanța totală, așa cum aceasta a fost aprobată de judecătorul sindic, potrivit tabelului definitiv consolidat, a rămas de recuperat suma de 54.632,08 lei.

Pârâtul P______ G______ D____ având calitatea de debitor-garant fidejusor față de creanța pe care reclamanta o are față de debitoarea principală, el răspunde doar în limita creanței pe care reclamanta o are față de debitoarea principală _____________________ Bistrița .

Cum reclamanta avea la data pronunțării sentinței atacate față de debitoarea principală o creanță de 54.632,08 lei, creanță pe care o are și în prezent, aceasta este creanța pentru care răspunde și debitorul garant, pârâtul P______ G______ D____.

În consecință, sunt neîntemeiate .susținerile apelantei în sensul că are față de pârâtul debitor P______ G______ D____ o creanță, de 261.450.89 lei, din care 200.396,23 lei reprezintă credit nerambursat, 56.007,31 lei dobândă restantă și 5.047,35 lei, cheltuieli accesorii contractului de credit, așa cum reiese din adresa depusă în prezentul dosar la fila 131 dosar apel(cu mențiunea că, în ce privește cuantumul creditului nerestituit, prin adresa de la fila 250 dosar fond, se indică aceeași sumă iar, în prezent, se indică sume mai mari reprezentând dobânzi și a cheltuieli adiacente creditului ) .

Reclamanta a declarat exigibile cele două credite la 22 aprilie 2009, debitorul pârât P______ G______ D____ , fiind notificat la data de 28.04.2009(f.69-70 dosar apel) și apoi a demarat executarea silită, împotriva pârâtului P______ G______ D____ și a numitului A_____ L_____ M_____, în calitate de garanți personali ai creditelor acordate prin contractele de credit încheiate cu _____________________ Bistrița, la data de 7 mai 2009, cererea de executare silită constituind obiectul dosarului execuțional nr.205/ex/2009, al executorului judecătoresc Andronesi V_______ D____, executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, prin încheierea civilă nr.216/CC/15 mai 2009(f.211 dosar fond).

Pârâtul debitor P______ G______ D____ și soția acestuia, pârâta P______ M______, în calitate de coproprietari devălmași asupra cotei de ¼ părți din imobilele casă și teren de 400 m.p., înscrise în c.f. nr.5365 Bistrița, precum și a cotei de 1/3 părți din terenul de 398 m.p., înscris în c.f. nr.2751 Bistrița( imobile situate în Bistrița, ______________________) iar pârâtul P______ G______ D____ și în calitate de proprietar , bun propriu, al cotei de ¼ din imobilele casă și teren de 400 m.p. anterior descrise, la data de 20 mai 2009, au încheiat cu fiul lor P______ V___, contractul autentic de donație, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager(f.10 dosar fond).

Ulterior, donatarul, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 iunie 2010, a vândut bunurile imobile primite cu titlu de donație, cumpărătoarei-pârâte A_____ L____ F______, iar uzufructuarii au renunțat de dreptul de uzufruct stabilit la data încheierii contractului de donație(f.56-59 dosar fond).

Este real că donatarul, P______ V___ este fiul debitorului garant P______ G______ D____ iar cumpărătoarea A_____ L____-F______ este bunica maternă a donatarului ( mama soției pârâtului P______ G______ D____, deci soacra acestuia, f.65 dosar fond), dar acest aspect prezintă relevanță numai în măsura în care prin încheierea actelor autentice de înstrăinare anterior arătate s-a creat un prejudiciu reclamantei.

Referitor la condiția ca, prin încheierea celor două acte autentice de înstrăinare contestate, să se fi creat un prejudiciu reclamantei, prejudiciu care ar consta în imposibilitatea recuperării creanței rămasă neexecutată după valorificarea garanțiilor imobiliare, de 54.632,08 lei, tribunalul constată că această cerință nu este îndeplinită în speță.

Chiar dacă debitorul și soția lui au înstrăinat imobilele obiect al contractului de donație, prin această înstrăinare debitorul P______ G______ D____ nu a devenit insolvabil, stare ce ar determina imposibilitatea creditoarei apelante să-și recupereze creanța, ci dimpotrivă acesta deține un alt imobil(teren),are depozite bancare în lei, deține sume în lei și EURO în contul curent, a realizat și realizează venituri lunare cu caracter permanent și totodată a realizat economii ce i-a permis să achite anticipat și datoriile la bănci, pe care le-a avut în calitate de debitor principal.

Faptul că, până în prezent, reclamanta nu și-a recuperat întreaga creanță se datorează conduitei acesteia.

Astfel, în dosarul execuțional nr.205/2009, executorul judecătoresc a efectuat adresă la ITM BN pentru a i se comunica situația contractelor de muncă pe care debitorii le au încheiate.

Deși, la data de 19 iunie 2009, prin adresa nr.4191(aflată la fila 157 din dosarul execuțional) ITM BN comunică executorului judecătoresc că debitorul P______ G______ D____ este angajat la ____________________” SRL Bistrița, în funcția de director, începând cu data de 01.12.2008, executorul judecătoresc nu a înființat poprirea asupra veniturilor salariale ale debitorului.

Pe de altă parte, deși s-au emis adrese de înființare a popririi asupra conturilor curente pe care debitorul P______ G______ D____ le are deschise la toate unitățile bancare din municipiul Bistrița și deși nu toate unitățile bancare nu au confirmat înființarea popririi și nici nu au comunicat faptul că debitorul nu are cont curent deschis, executorul judecătoresc nu a revenit cu adrese la aceste unități bancare, în condițiile în care executarea silită nu a fost suspendată.

D___ două bănci au confirmat înființarea popririi, respectiv Raiffeisen B___(f.193 dosar execuțional) și Unicredit Ț_____ B___(f.182 dosar execuțional) și deși, așa cum se va arăta mai jos, debitorul pârât avea deschis cont și la BCR Sucursala Bistrița și banca nu a comunicat confirmarea de înființare a popririi, nu s-a revenit cu adresă la această bancă.

Ba mai mult, la data de 18.07.2011 apelanta creditoare urmăritoare în dosarul execuțional nr.205/2009, a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite(f.216 dosar execuțional) și până în prezent nu a solicitat continuarea acesteia..

Din declarațiile de avere ale pârâtului P______ G______ D____, care sunt acte publice(f..92-109 dosar apel), rezultă că, în perioada 1 ianuarie 2009 -31 decembrie 2012, debitorul a realizat continuu venituri salariale în calitate de angajat al ____________________” SRL Bistrița, în cuantum de 18.000 lei, net în fiecare an, ceea ce reprezintă 1.500 lei lunar net nefiind înființată nicio poprire asupra acestui salariu, conform adresei depusă la fila 116 dosar apel.

În același timp, din aceleași declarații reiese faptul că, la sfârșitul anului 2008(f.109 dosar apel) pârâtul P______ G______ D____ avea trei credite în derulare:

-Un credit la Unicredit, luat la 11.11. 2005, pentru o perioadă de 5 ani( inițial, fiind de 36.000 lei, așa cum se menționează în adresa de confirmare a înființării popririi din dosarul execuțional, f.182 dosar execuțional), ultima rată urmând să fie plătită la 11.11.2010, credit care, la sfârșitul anului 2008 , avea un sold de 14.450 lei(f.109).

Această sumă a fost achitată în întregime în anul 2009, fiind achitată anticipat și suma ce trebuia achitată în anul 2010(aproximativ 7.225 lei), cât timp acest credit nu mai apare în declarația de avere pentru anul 20098f.105).

-Un alt credit, contractat tot pe o perioadă de 5 ani, 2005-2010, era în derulare la Raiffeisein B___ , având un sold, la sfârșitul anului 2008, de 12.270 lei(f.109), care, de asemenea, a fost achitat în întregime înainte de scadență, în anul 2009(f.105).

-La sfârșitul anului 2008 pârâtul avea un credit și la BCR, al cărui sold era de 58.125 EURO(f.109), cu scadență finală în anul 2017 , credit care, la sfârșitul anului 2009, avea un sold de doar 25.270 EURO(f.105), la sfârșitul anului 2010 avea în sold 23.346 EURO(f.101 dosar apel) iar la sfârșitul anului 2012, creditul era achitat anticipat în întregime(f93 dosar apel)., deși scadența finală era doar în anul 2017.

Prin urmare , pe lângă dobânda aferentă ratelor scadente în anul 2009-2012, pârâtul P______ G______ D____ a achitat către BCR, suma 58.125 EURO , deși ratele lunare se întindeau până în anul 2017.

La sfârșitul anului 2012, precum și în prezent pârâtul deține, împreună cu soția, un teren agricol în hotarul municipiului Bistrița(cu suprafață considerabilă), de 14.000 m.p., dobândit în anul 2002(f.92 dosar apel), un depozit la Banca Românească de 170.000 lei, suma de 4.969 EURO, în cont curent la Raiffesein B___(f.93), sume existente în conturi și la data 23 aprilie 2013(f.87 dosar apel), respectiv 29 aprilie(f.90 dosar apel) și, la data de 2 mai 2013, pârâtul avea în contul curent de la Libra B___ suma de 4.292 lei(f.117 dosar apel)

Pârâtul a realizat și realizează și în prezent venituri din activitatea de consilier județean, în anul 2012, indemnizația acestuia fiind de 6.022 lei(f.94) și, în anul 2012, a realizat cu titlu de venit împreună cu soția și suma de 14.789 lei din dobânzi(f.94)..

Se constată, astfel, că, în perioada 2009-la zi, pe lângă faptul că pârâtul a achitat anticipat creditele pe care le avea în derulare, a realizat și economii și totodată deține și un teren în coproprietate cu soția sa din a cărui valorificare și-ar recupera cu succes creanța.

În aceste condiții nu se poate reține că, prin înstrăinarea imobilelor obiect al contractului de donație, pârâtul debitor și-a creat o stare de insolvabilitate.

Dimpotrivă, reclamanta apelanta a avut și are posibilitatea să-și recupereze suma rămasă de recuperat din creanța pe care a avut-o față de debitoarea principală, de 54.632,08 lei.

De exemplu, dacă reclamanta ar fi înființat poprirea asupra veniturilor salariale realizate de pârâtul P______ G______ D____ în perioada 1 iulie 2009-23 martie 2013(43 luni) ar fi recuperat suma de 21.500 lei. De asemenea dacă asupra conturilor curente(în lei sau EURO) ar fi fost înființată poprirea, în momentul în care pârâtul a depus sumele ce reprezintă plată anticipată din credit și nu rată scadentă, era posibil ca băncile să blocheze sumele care nu erau scadente.

Apelanta a invocat greutățile pe care le poate întâmpina cu ocazia executării silite a activelor financiare și a bunurilor pe care le deține pârâtul, însă tribunalul reține că în fapt reclamanta nu a depus diligențe suficiente pentru a-și recupera creanța, canalizându-se doar asupra revocării actelor de înstrăinare ce fac obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte și dacă ar fi fost date motive de revocare a actelor de înstrăinare, bunurile ar fi revenit în patrimoniul comun codevălmaș al soților P______ G______ D____ și P______ M______, astfel că urmărirea silită a acestora s-ar fi putut efectua numai după partajul acestora, cu toate impedimentele pe care le presupune un astfel de proces.

Întrucât prin încheierea celor două acte de înstrăinare contestate(donația și apoi vânzarea cumpărarea) nu s-a creat un prejudiciu reclamantei apelante, nu se impune a mai fi analizate celelalte două cerințe pentru admiterea acțiunii revocatorii.

Așa fiind, va fi menținută soluția de respingere a acțiunii pauliene formulată de reclamantă și, prin urmare, în baza art.296 C.pr.civ. și art.315 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefiind fondat.

În baza art.274 C.pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatului P______ G______ D____ suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru recursul declarat împotriva deciziei inițiale date în apel. Deși intimatul a fost asistat de avocat nu a probat cu acte justificative că a achitat onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de reclamanta _________________________) SA București, cu sediul în București, __________________________. 90-92, _______________ 1, București, cu domiciliul procesual ales la SCA Drakoupoulos și asociații, în București, ______________________________, nr.7, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1199/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă apelanta să plătească intimatului P______ G______ D____, suma de 4,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B_____ R______-I____ I____ C_____ G____ N_____

plecată în CO semnează înlocuitorul

vicepreședintelui, președintele secției I civile,

Redactat BRI/tehnoredactat BRI/ 11.07.2013/2 ex.

Judecător fond MNL