ROMANIA

TRIBUNALUL BIHOR ORADEA

Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscală

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX09 a1

SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 656/F/2013

Ședința publică din data de 06-03-2013

PREȘEDINTE: C_______ M______

GREFIER : D____ M____

Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M_______ A__ C_____ cu sediul în Oradea _____________________. 6, jud. Bihor împotriva pârâtului O____ D______ domiciliat în satul Cordău nr. 178, ____________________________ având ca obiect atragerea răspunderii civile în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 20.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.02.2013, iar apoi pentru azi 06.03.2013, după care:

JUDECĂTORUL SINDIC

DELIBERÂND:

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2012, scutită de taxă de timbru lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M_______ A__ C_____ l-a chemat în judecată pe pârâtul O____ D______ solicitând obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei __________________.

În motivare se arată că după deschiderea procedurii falimentului ca urmare eșecului planului de reorganizare l-a notificat pe pârât în vederea predării documentelor contabile, precum și bunurile societății. Conform ultimei balanțe de verificare încheiate la data de 30 martie 2012 societatea înregistra active imobilizate și creanțe față de clienți.

Examinarea perioadei ianuarie-martie 2012 a dus la concluzia că activul societății a dispărut, stocul de marfă în valoare de 343.132 lei fiind casat. Deși s-au cerut explicații pârâtului, acesta nu a dat una rezonabilă indicând faptul că operațiunea a urmărit reflectarea situației reale a patrimoniului debitorului.

Mai mult, societatea a acordat avansuri pârâtului în cuantum de 336.847 lei, plățile efectuate de acesta urmărind stingerea unor creanțe fictive. Chiar după trecerea societății în faliment și ridicarea dreptului de administrare pârâtul a efectuat plăți de 38.053 lei.

În cadrul planului de reorganizare s-a prevăzut ca o parte din sume să fie asigurate în baza contractului de închiriere încheiat cu ___________________. Pârâtul nu a emis decât o parte din facturile fiscale în cuantum de 187.170, deși suma totală ce trebuia încasată era de 462.000 lei. În condițiile în care administrator al locatarului este fiul pârâtului, se poate trage concluzia că a fost diminuat patrimoniul debitorului falit.

În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. a ), d ) și e ) din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul, deși legal citat, nu și-a formulat apărările în cauză.

Judecătorul sindic a procedat la administrarea probei prin înscrisuri.

Reprezentând o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvență a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii și oricare altă persoană prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute.

Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 C.civ., ea are un caracter excepțional putând fi antrenată numai în limitele și în măsura în care sunt întrunite condițiile amintite. Întrucât lichidatorul judiciar a invocat trei ipoteze diferite, ele urmează a fi examinate în mod distinct.

Astfel, din examinarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 rezultă că antrenarea răspunderii civile delictuale presupune întrunirea a două condiții : folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice și crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane. Întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentară, nu interesează dacă posesia și folosința se exercită cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice și transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.

Din cuprinsul fișei contului 542 ( avansuri de trezorerie ) rezultă că pârâtul a luat avansuri în cuantum de 464.274 lei. Lichidarea acestora nu se putea face decât în condițiile planului de reorganizare, fiind interzisă plata unor furnizori care nu au fost cuprinși în acesta. Cu atât mai mult, din momentul trecerii în faliment și ridicarea dreptului de administrare nu mai era posibilă efectuarea nici unei plăți.

Mențiunile reflectate de documentul contabil amintit conduc însă la concluzia certă că pârâtul a încălcat prevederile Legii nr. 85/2006, încălcând caracterul concursual și colectiv al procedurii insolvenței și dispunând de importante sume de bani în interes propriu. În condițiile în care nu au fost propuse probe de către acesta pentru a se reține că plățile s-au făcut cu respectarea exigențelor legale, pe calea unei prezumții simple se poate trage concluzia că bunurile au fost folosite de către pârât în interes personal, astfel încât sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește cel de-al doilea temei invocat- art. 138 alin. 1 lit. d ) - instanța reține că antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.

Pârâta nu a prezentat toate documentele contabile din perioada derulării planului de reorganizare deși art. 73 lit. c ) din Legea nr. 31/1990 instituie răspunderea în sarcina lui pentru corecta lor ținere. Față de împrejurarea că nici după notificarea transmisă de lichidatorul judiciar nu a făcut dovada existenței lor, consideră că este incidentă ipoteza instituită de art. 138 alin. 1 lit. d ) din Legea nr. 85/2006.

Referitor la cel de-al treilea caz reține că potrivit art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Fapta ilicită prevăzută de lege presupune schimbarea destinației unei părți din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasă din patrimoniul acesteia. Nu interesează din punctul de vedere al aplicării acestei ipoteze dacă a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefăcând nicio distincție în acest sens.

După cum s-a arătat anterior pârâtul a refuzat predarea unui activ semnificativ care ar fi permis stingerea unei părți importante din datoriile debitorului. Separația de patrimonii dintre pârât și debitorul falit împiedică exercitarea atributelor conferite de dreptul de proprietate asupra unor bunuri care nu se află în patrimoniul primeia. Ca și gaj general al creditorilor bunurile amintite pot fi folosite numai în vederea stingerii obligațiilor pe care debitorul le are față de aceștia, existând obligația în sarcina pârâtului de a le preda lichidatorului judiciar.

Refuzul acestuia de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar atât sumele de bani, cât și bunurile care au fost casate deși nu erau întrunite condițiile stabilite de lege permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că o parte semnificativă din activ a fost deturnată.

Soluția se impune și prin raportare la modul în care au fost executate clauzele contractului de închiriere încheiat cu ___________________. Fiind un contract cu titlu oneros gândit ca un element important în cadrul planului de reorganizare de natură să sporească averea debitorului, în mod firesc acesta avea în mod direct interes pentru executarea lui întocmai.

Refuzul emiterii facturilor fiscale pentru încasarea întregii sume nu poate fi explicat în mod rațional. În condițiile în care asociat unic și administrator al acestei societăți este fiul pârâtului, se poate concluziona că neemiterea facturilor a avut ca scop creșterea indirectă a activului locatorului prin diminuarea corelativă a patrimoniului debitorului. Ca atare, consideră că și cea de-a treia ipoteză este întrunită.

Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999 C.civ : fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul în cuantum de 1.472.294,93 lei ( fila 313, vol. II) urmează a fi examinate celelalte două.

Condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor- „ La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar… de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte”. Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusivă a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.

Așa fiind, judecătorul sindic reține că prin faptele stabilite în sarcina lui pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, consideră că și ce-a de-a treia condiție este întrunită.

În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la neîntocmirea actelor contabile și la deturnarea unei părți importante din patrimoniu, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care l-a și urmărit. Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stablirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.

Față de toate acestea, instanța va admite cererea așa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M_______ A__ C_____ cu sediul în Oradea _____________________. 6, jud. Bihor împotriva pârâtului O____ D______ domiciliat în satul Cordău nr. 178, ____________________________.

Obligă pârâtul la plata sumei de 1.472.294,93 lei reprezentând pasivul debitoarei S.C. O______ S.R.L.

Definitivă. Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2013.

Judecător sindic, Grefier,

C_______ M______ D____ M____

Red. C.M/D.M.

4 ex/15.03.2013

Se va comunica cu:

1.- lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență M_______ A__ C_____ cu sediul în Oradea _____________________. 6, jud. Bihor

2.- pârâtul O____ D______ domiciliat în satul Cordău nr. 178, ____________________________