R O M Â N I A
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.344
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I____ B____ P________
JUDECĂTORLILIANA C_______
GREFIERFLORENTINA D______
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ I____ M____ B_____, împotriva sentinței civile nr. 6520 din 08.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta prin avocat G___ I____ C_______ cu delegație, aflată la fila 9 din dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apelanta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, iar pe fond admiterea plângerii. Apreciază ca fiind nelegală sentința de fond, având în vedere disp. art.237 alin.8 din Legea nr.31/1990. Arată că, alin.8 al art.237 din Legea nr.31/1990, reprezintă o dovadă că și în situația în care se numește un lichidator, iar acesta constată că societatea are datorii pe care nu le poate achita, tot trebuie să se dispună radierea. În ceea ce privește faptul că, prin sentința apelată se face trimitere la dispozițiile Legii nr.85/2006 și ca partea pe care o reprezintă să solicite deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, având în vedere că aceasta este o posibilitate pe care o deschide legea și datorită faptului că nu are un impediment legal pentru aplicarea disp. Legii nr.31/1990, consideră că se poate dispune radierea societății, inclusiv în prezența unei datorii. Pentru considerentele expuse pe larg prin motivele de apel, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 6520/08.11.2013 pronuntata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Civilă s-a respins plângerea formulată de către petentul C______ I_________ de Insolvență I____ M____ B_____, în calitate de lichidator al ________________ împotriva rezoluției nr. xxxxxx/27.09.2013 emisă de ONRC – ORC de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată.
Analizând probele administrate, tribunalul a reținut ca petentul a formulat plângere împotriva rezoluției Oficiului R__________ Comerțului de pe lângă Tribunalul București prin care i s-a respins cererea de radiere a societății pe motivul că societatea are datorii la bugetul de stat.
Reține Tribunalul că din întreaga reglementare a lichidării societăților comerciale prevăzută în titlul VII al Legii 31/1990, din coroborarea art. 260 alin. 8 cu art. 270 1 și 270 2 din aceeași lege , rezultă că lichidarea societăților prevăzută de legea 31/1990 este o lichidare care constă în valorificarea patrimoniului societății și care conduce în mod obligatoriu la plata tuturor creanțelor deținute împotriva societății supuse lichidării. În lipsa îndeplinirii acestei finalității, lichidarea nu este terminată și astfel nu se poate cere radierea societății.
În speță, societatea comercială are datorii la bugetul de stat ,iar petentul lichidator nu a făcut dovada că acestea au fost achitate.
Astfel, dacă lichidatorul constată că societatea are datorii ce nu pot fi satisfăcute cu patrimoniul societății, are obligația de cere deschiderea procedurii insolvenței care va fi admisă de judecătorul sindic.
Dacă o societate se află în insolvență și este numit un lichidator pe legea 31/1990, care constată această situație, radierea în temeiul legii 31/1990 nu este posibilă și este obligatorie solicitarea deschiderea procedurii insolvenței în cadrul căreia va fi efectuată lichidarea.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel Cabinetul I_________ de Insolvență lacob M____ B_____ prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea plângerii, desfiintarea rezoluției atacate, dispunând înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor privind radierea societății MAR GUARD S.R.L.,pentru urmatoarele motive de apel:
I. în ceea ce privește existența unor debite la bugetul general consolidat (provenind din impozit pe profit, TVA, accesorii, comision datorat Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru ținerea și completarea carnetelor de muncă etc.) această împrejurare nu este de natură să conducă la respingerea cererii de radiere întrucât nu există niciun text de lege care să condiționeze radierea din Registrul Comerțului de stingerea debitelor.
Lichidarea societății s-a dispus în condițiile art. 237 alin. 7 și urm. din Legea societăților nr. 31/1990, lichidarea urmând a se face în conformitate dispozițiile aceluiași act normativ referitoare la lichidarea societăților (art. 260 și urm. din lege), care nu conțin nicio interdicție referitoare la radiere în cazul în care, la finalizarea operațiunii de lichidare, se constată existența unor debite neachitate.
Dispozițiile art. 237 alin. 8 din Legea nr. 31/1990 permit radierea din oficiu a persoanei juridice din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat "dacă nu a fost sesizat (...) cu nici o cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului de 3 luni (...)".
Un argument de text în sprijinul admiterii cererii de radiere chiar în ipoteza în care societatea înregistrează datorii îl reprezintă prevederile art. 260 alin. 12 din Legea nr. 31/1990 conform cărora "Bunurile rămase din patrimonial societății radiate revin acționarilor, care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanțelor".
În plus, lipsa de preocupare a creditorilor bugetari în recuperarea creanțelor și/sau lipsa de mijloace bănești necesare acoperirii acestora nu pot conduce la respingerea cererii de radiere întrucât s-ar denatura finalitatea urmărită de legiuitor prin O.U.G. nr. 116/2009 respectiv fluidizarea procedurilor aferente activităților comerciale, inclusiv prin radierea din Registrul Comerțului a societăților care nu își îndeplinesc obligațiile impuse de lege.
II. în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 270/1 și art. 270/2 din Legea nr. 31/1990, aceste texte dau posibilitatea atât lichidatorului cât și creditorilor să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile legii speciale însă numai dacă societatea se află în stare de insolvență.
Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru a se solicita deschiderea procedurii insolvenței trebuie îndeplinite în mod cumulativ cele 3 condiții impuse de prevederile legii și anume:
-debitorul să facă parte din categoriile enumerate de art. 1 alin. 1 și 2 din lege;
-să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai mare de 45.000 lei și mai veche de 90 de zile;
-să nu existe disponibilități bănești suficiente pentru stingerea creanței.
Având în vedere că în cauza de față aceste condiții nu sunt îndeplinite (în special cea referitoare la valoarea prag), rezultă că formularea de către lichidator a unei cereri de deschidere a procedurii (chiar și simplificate) a insolvenței ar fi inutilă și excesivă, câtă vreme aceasta urmează a fi respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege.
Intimatul O______ Național al R__________ Comerțului, prin O______ R__________ Comerțului de pe lângă Tribunalul București a formulat intampinare prin care, după prezentarea situaței dosarului, a arătat ca solicită respingerea apelului.
Asupra apelului:
Potrivit art. 260 alin. (8) din Legea nr.31/1990, În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în circumscripția căruia își are sediul societatea, în urma sesizării oricărei părți interesate. Încheierea judecătorului prin care se dispune amendarea lichidatorului este executorie și poate fi atacată numai cu apel.
Pe de altă parte, Curtea reține și prevederile art.22 din Legea nr.26/1990, in sensul că radierea trebuie cerută in termen de 1 5 zile de la terminarea ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net între asociați.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate, rezultă că numai la terminarea lichidării societatea va fi radiată, la cererea lichidatorului.
Lichidarea reprezintă ansamblul operațiunilor necesare încheierii afacerilor societății aflate in dizolvare, operațiuni cere presupun stabilirea activului și transformarea lui in numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali și împărțirea rezultatelor lichidării între asociați.
Lichidarea este obligatorie, legea dispunând că dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, potrivit art. 233 alin.1 din Legea nr.31/1990.
Potrivit art.255 alin.1 lit.b) din legea societăților, lichidatorii au ca atribuție acea de a executa și termina operațiunile de comerț referitoare la lichidare, iar potrivit lit.e) a art.255, de a lichida și încasa creanțele societății.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a finalizat lichidarea, în speță, societatea având datorii la bugetul de stat, deci existând creditori care nu au fost plătiți, lichidatorul nu poate cere radierea societății, aceasta fiind condiționată de terminarea lichidării.
Dispozițiile art. 237 alin.8 din legea specială, invocate de recurent, nu sunt aplicabile speței, câtă vreme, în cauză a fost numit lichidator, in condițiile legii.
Prevederile art. 260 alin.12 din lege trebuie analizate in contextul dispozițiilor referitoare la etapa lichidării, in sensul că se referă la situația bunurilor rămase din patrimoniul societății radiate din registrul comerțului care revin asociaților, după terminarea lichidării.
OUG nr. 116/ 2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului invocate de recurent nu derogă de la dispozițiile exprese ale art. 260 alin.8 din Legea nr.31/1990.
Potrivit legii, radierea societății din registrul comerțului se poate realiza și din oficiu, potrivit art. 260 alin.10 din lege, si anume, in cazul in care în termenul de 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1) al art.260, prelungit de tribunal după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului. Radierea se dispune prin sentință a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul societății.
Prin urmare, in situația in care în termen de 3 luni de la expirarea termenului de un an de la data dizolvării, prelungit, după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, deci în condițiile în care lichidarea nu a avut loc, societatea este radiată din oficiu.
În ce privește criticile referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 270^1 și 270^2 din Legea nr.31/1990, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 270^1 din Legea nr.31/1990, „În cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței. În condițiile legislației insolvenței, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolvenței față de societatea aflată în curs de lichidare.
Iar conform art.270^2 „Constatând îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea insolvenței, judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.”
Pe de altă parte, se rețin prevederile art. 260 alin.4 din lege, potrivit cărora, societatea, chiar aflată în cursul lichidării, poate fi declarată în insolvență, dacă îndeplinește condițiile cerute de legea insolvenței.
Prin urmare, dacă în cursul lichidării se constată că societatea se află în insolvență se va cere deschiderea procedurii insolvenței și lichidarea societății se va realiza în condițiile Legii nr.85/2006.
Nu va fi primită critica recurentului in sensul că in speță nu este îndeplinită cerința valorii prag pentru ca o societatea să fie declarată în insolvență, întrucât Legea 85/2006 privind procedura insolvenței în art. 3 pct.12 prevede o creanță minimă de 45.000 de lei pentru a fi admisibilă deschiderea procedurii doar în situația în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de un creditor nu și când ea este făcută de chiar debitor - în privința căruia nu există o limită minimă a datoriilor sale.
În consecință, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul nefondat și îl va respinge conform art. 480 alin.1 Noul Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ I____ M____ B_____, cu sediul în București, ________________________.3, ____________, _______________, împotriva sentinței civile nr. 6520 din 08.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ___________________________.1, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M______ I____ B____-P________ L______ C_______
GREFIER
F_________ D______
Red.Jud.MIBP, 27.06.2014
Nr.ex.:
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: C_______ Ș_____ V____