Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 06 Februarie 2013

Președinte - M______ C_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 187/2013

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantul R______ I____ în contradictoriu cu pârâtul S_________ G____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic C______ C______ pentru reclamant, lipsă fiind pârâtul.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că prin serviciul de registratură pârâtul a depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar.

Lichidatorul judiciar solicită lăsarea dosarului la a II-a strigare pentru a lectura întâmpinarea.

La a doua strigare, lichidatorul judiciar arată că a luat cunoștință de întâmpinare , nu înțelege să formuleze probe și solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Nemaifiind alte solicitări, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.

Consilier juridic C______ C______ pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata pasivului neacoperit.

Declarând dezbaterile închise, cauza a rămas în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rol sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX la data de 14.06.2012, reclamantul R______ I____, cu sediul în Iași, ________________.4, corp B, _______________, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei _________________., a chemat în judecată pe pârâtul S_________ G____ pentru atragerea răspunderii personale.

În motivare, reclamantul arată că pârâtul, prin activitatea lipsită de diligență în administrarea societății, a produs un prejudiciu în cuantum de 6248 lei în dauna bugetului de stat. Pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 28 din Legea insolvenței. Consideră reclamantul că starea de insolvență se datorează culpei pârâtului, deoarece acesta nu a depus situațiile financiare aferente anului 2008 la unitățile teritoriale ale MF, fapt ce constituie o încălcare a art. 10 și 35 din Legea contabilității,. Prin aceasta, pârâtul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit d din Legea insolvenței.

Mai arată reclamantul că pârâtul nu a plătit datoriile către stat, deci se prezumă că acesta a dispus continuarea activității deși societatea se afla în incapacitate de plăți, faptă reglementată de art. 138 lit c.

În drept, se invocă art. 138 lit d și c și 1349 Cod civil.

În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar copie a raportului cauzal.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului.. Arată că nu este culpabil de o administrare necorespunzătoare a societății și nu a dispus în interes personal de continuarea activității societății.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

A fost atașat dosarul de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

În fapt, prin încheierea comercială nr. 8/11.01.2012, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a debitoarei _____________ Iași, cu sediul în loc. V_______,jud. Iași, nr.O.R.C. J 22-1670-1993 constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde un singur creditor: creanțe în valoare de 6 248 lei.

La 20.02.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că în lipsa actelor contabile, insolvența a fost cauzată de neținerea contabilității, existând și premisa însușirii bunurilor de către administratorul statutar.

Potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, societatea debitoare s-a înmatriculat în anul 1993, având ca administrator pe pârât.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Reclamantul nu și-a propus alte probe decât raportul cauzal, întocmit chiar de el.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit.c: a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:

Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal inițial că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect.

Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestora, iar faptul că nu a mai depus indicatorii financiari după anul 2008, nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Pentru invocarea art. 138 lit c, reclamantului ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtului care a avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lui sau al altora, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societatii si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Simplul fapt că nu a achitat datoriile către stat nu este suficient pentru a se aprecia că s-a cauzat insolvența și oricum această împrejurare nu se pliază pe elementul material al faptei de la lit c, ci pe fapta de la lit a(pe care de altfel lichidatorul a sugerat-o în raportul cauzal), care însă nu a fost indicată în cauză ca temei de drept. Din declarațiile pârâtului privind deținerea de bunuri ale societății se conturează elementele faptei de la lit a, dar lichidatorul nu a înțeles să investească instanța cu privire la această faptă.

Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii. Cum aceste dovezi nu au fost produse, instanța va respinge cererea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar R______ I____, cu sediul în Iași, _______________.4, corp B, ________________ în contradictoriu cu pârâtul S_________ G____, domiciliat în ___________________, jud. Iași .

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.

	Președinte, M______ C_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.M.C.B.

8.02.2013/4ex.