Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 192

Ședința publică din data de 27.03.2013

PREȘEDINTE – R_____ I____ C_____

JUDECĂTOR – A____ G_______ H_____

GREFIER – R_____ C_________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – pârâtă P____ E____, cu domiciliul în comuna Șirna, ____________________, județul Prahova și domiciliul ales la cab.av. B____ G_____ S____ din Ploiești, ___________________, nr. 46, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - reclamantă I_______ I____, cu domiciliul în __________________________________, județul Prahova.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în baza art. 146 C.proc.civ., pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.03.2013.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta I_______ I____ a chemat în judecată pe pârâta P____ E____ solicitând obligarea acesteia la ridicarea construcțiilor – anexe gospodărești, situate pe terenul său, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. xxxxx/2001, pronunțată de Judecătoria Ploiești și deciziile civile nr. 322/2006 și nr. 952/2006 ale Curții de Apel Ploiești, s-a soluționat irevocabil acțiunea în revendicare pe care a promovat-o împotriva numitului P____ A_____, soțul pârâtei din prezenta cauză.

A mai susținut reclamanta că, admițând acțiunea în revendicare pe baza comparării titlurilor de proprietate ale părților, numitul P____ A_____ a fost obligat să-i lase în pașnică posesie și folosință suprafața de teren identificată prin expertiza topo efectuată în dosar, pentru eliberarea acestei suprafețe de teren fiind necesară demolarea parțială a unor anexe gospodărești pe care pârâtul le construise fără autorizație pe terenul proprietatea reclamantei.

A arătat reclamanta că s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlurilor executorii indicate, ocazie cu care pârâta P____ E____ a formulat contestație la executare înregistrată sub nr. xxxxx/281/2006, prin care a solicitat anularea executării silite, motivat de faptul că acele construcții ar reprezenta bunuri comune edificate în timpul căsătoriei sale cu P____ A_____, iar dreptul său codevălmaș nu poate fi prejudiciat, deoarece titlurile executorii nu îi sunt opozabile.

Contestația la executare a numitei P____ E____ a fost admisă prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, astfel încât reclamanta susține că a fost obligată să promoveze prezenta cerere prin care solicită obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor edificate împreună cu soțul său pe terenul reclamantei.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 și art. 1073 C.civ.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, decizia civilă nr. 1267/2000 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La termenul de judecată din data de 07.04.2008, pârâta a depus întâmpinare – cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să pună în vedere reclamantei să precizeze acțiunea sub aspectul suprafeței de teren pretins a fi acaparată, precum și dacă înțelege sau nu să revendice terenul ocupat prin edificarea construcției.

Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat să se constate ca a intervenit uzucapiunea de 30 de ani prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, teren pe care se află edificată o parte din construcția proprietate devălmașă a sa și a soțului său, P____ A_____, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii, pârâta a depus la dosar autorizație de executare lucrări, raport de expertiză tehnică construcții civile din dosarul nr. xxxxx/2006 al Judecătoriei Ploiești, iar ulterior certificat de grefă din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Ploiești, sentința civilă nr. 5588/2007 al Judecătoriei Ploiești.

La termenul de judecată din data de 05.05.2008, instanța a suspendat judecata cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. la solicitarea pârâtei.

Cauza a fost repusă pe rol după soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 4208/2008 al Judecătoriei Ploiești.

La termenul de judecată din data de 25.05.2009, pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 C.civ, solicitând sesizarea Curții Constituționale, cererea de sesizare fiind admisă de către instanță.

Prin decizia nr. 628/06.05.2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 C.civ., iar prin adresa nr. 7196/07.06.2010 dosarul a fost înaintat Judecătoriei Ploiești.

Prin încheierea de ședință din data de 04.10.2010, pârâta, prin avocat a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar instanța a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori și proba cu expertiza în specialitatea construcții civile și topografie.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/13.09.2012, Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

A admis acțiunea principală având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta-pârâtă I_______ I____, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P____ E____.

A obligat pârâta să desființeze construcțiile edificate pe terenul situat în perimetrul 17-18-19-20-21-22-17, astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză specialitatea construcții civile întocmite de experții G_______ G_______ și D_____ M_____ B_____ precum și raportul de expertiză specialitatea topografie completare nr. 2 întocmit de expert N____ N___ conform deciziei civile nr. 322/14.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta P____ E____ în contradictoriu cu reclamanta I_______ I____ ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe cererea principală invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a constatat că este neîntemeiată.

A reținut instanța că, în prezenta cauză, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de două ori pentru motive diferite. Astfel, instanța a constatat că, la termenul de judecată din data de 04.10.2010 (fila 17 din dosar) s-a invocat de către pârâtă excepția lipsei calității procesuale active pe motiv că nu s-a depus de către reclamantă titlul de proprietate asupra imobilului în litigiu și s-a dispus unirea cu fondul a acestei excepții.

La termenul de judecată din data de 05.05.2011 s-a invocat de către pârâtă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe motiv că își întemeiază acțiunea pe un drept real constatat printr-un titlu de proprietate emis de o autoritate administrativă, titlul care nu este înscris în Cartea Funciară, excepție ce a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 02.06.2011 (fila 102 din dosar).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că urmează a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active doar prin prisma motivelor invocate la data de 04.10.2010, respectiv dacă reclamanta a făcut sau nu dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Instanța a constatat că susținerile pârâtei conform căreia reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu sunt neîntemeiate întrucât, prin decizia civilă nr. 322/14.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005, s-a admis acțiunea în revendicare introdusă de reclamantă în contradictoriu cu numiții P____ G_______, P____ C_________ și C_________ F______ tocmai pentru suprafața de teren în litigiu. Având în vedere că decizia amintită consfințește dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu nu se poate reține că aceasta nu este proprietara terenului atâta timp cât pârâta nu a făcut dovada faptului că a înstrăinat această suprafață de teren. Astfel, deși a susținut că pârâta ar fi înstrăinat terenul în litigiu nu a făcut dovada acestor susțineri, iar din adeverința nr. 6133/10.11.2011 emisă de Primăria comunei Șirna depusă la dosar la fila 143 nu reiese că pârâta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului întrucât aceasta se referă doar la imobil casă de locuit.

Față de cele reținute, instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea principală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin decizia civilă nr. 322/14.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005 s-a admis acțiunea în revendicare introdusă de reclamantă în contradictoriu cu numiții P____ G_______, P____ C_________ și C_________ F______, pârâtul P____ G_______ fiind obligat să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 20 mp situat în intravilanul comunei Șirna, ____________________________. De asemenea, s-a dispus grănițuirea proprietăților și desființarea construcțiilor edificate pe terenul revendicat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut că posesia exercitată de pârât asupra terenului în litigiu nu este o posesie utilă și sub nume de proprietar, astfel că a dat prioritate titlului de proprietate deținut de reclamantă.

Reclamanta nu a putut pune în executare decizia mai sus amintită întrucât s-a admis contestația la executare formulată de pârâta din prezenta cauză, P____ E____, astfel că a introdus prezenta acțiunea prin care a solicitat, în contradictoriu cu aceasta, desființarea construcțiilor edificate de aceasta împreună cu soțul său, conform deciziei nr. 322/14.02.2006.

În drept, instanța a reținut că unul dintre principalele efecte procesuale ale hotărârii judecătorești este puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre rămasă definitivă. Puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea definitivă într-o nouă judecată.

Aspectul pozitiv apare dacă identitatea de obiect, de cauză și de părți nu este decât parțială, ceea ce presupune că un lucru deja judecat este invocat, pe cale incidentală, într-un al doilea proces sau că se valorifică pe cale principală un lucru judecat pe cale incidentală. De asemenea, unul dintre caracterele puterii de lucru judecat este obligativitatea hotărârii, în sensul că părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat.

Analizând situația de fapt astfel cum a fost reținută prin prisma instituției de drept incidente în cauză, instanța a reținut cererea formulată de către reclamantă ca fiind întemeiată, tocmai având în vedere efectul pozitiv de care se bucură hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Astfel, instanța a constatat că nu se poate reanaliza în prezenta cauză dreptul reclamantei asupra terenului în litigiu și obligativitatea pârâtei de a desființa construcțiile potrivit deciziei curții de apel atâta timp cât aceasta a stabilit, în mod irevocabil, faptul că anexele gospodărești edificate de P____ A_____ și P____ E____ încalcă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu. Chiar dacă în dosarul nr. xxxxx/2005, pârâta din prezenta cauză nu a avut calitatea de parte, instanța a reținut că decizia civilă nr. 322/14.02.2006, pronunțată în acest dosar, produce efecte și față de pârâta din prezenta cauză având în vedere calitatea de coproprietari ai numiților P____ A_____ și P____ E____ asupra construcțiilor în litigiu. Atât timp cât s-a stabilit că soțul reclamantei, P____ A_____, nu a exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu, este clar că, pentru aceleași considerente, situația de fapt și de drept reținută prin decizia Curții de Apel Ploiești se aplică și pârâtei. Dacă s-ar admite contrariul, s-ar încălca efectul puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 322/14.02.2006 și ar lipsi de efecte această hotărâre judecătorească. Aplicarea efectului pozitiv al unei hotărâri judecătorești este obligatorie tocmai pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii pentru aceiași situație de fapt.

Pentru aceste considerente, având în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 322/14.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. xxxxx/2005, care a stabilit în mod irevocabil că anexele construite de pârâtă împreună cu soțul său încalcă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, instanța a admis cererea principală și a dispus desființarea acestor construcții conform deciziei, iar nu conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri contradictorii care să dea naștere și la mai multe litigii între părți. Instanța a dispus obligarea pârâtei la desființarea construcțiilor edificate pe terenul situat în perimetrul 17-18-19-20-21-22-17 astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză specialitatea construcții civile întocmite de experții G_______ G_______ și D_____ M_____ B_____ precum și raportul de expertiză specialitatea topografie completare nr. 2 întocmit de expert N____ N___, conform deciziei civile nr. 322/14.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pârâta a susținut că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pe care au fost construite anexele prin uzucapiune.

Susținerile pârâtei sunt neîntemeiate întrucât posesia exercitată de aceasta asupra terenului nu a fost o posesie utilă, nefiind exercitată sub nume de proprietar ci ca detentor precar. Astfel, chiar din motivarea cererii reconvenționale reiese că pârâta a construit aceste anexe pe terenul proprietatea soțului său. Or, cum pârâta știa că nu este proprietară asupra terenului și nu a înțeles să se comporte ca un proprietar cu privire la acesta, este clar că avea calitatea de detentor precar. Potrivit dispozițiilor art. 1855 C.civ. când posesorul a început să posede pentru altul, se presupune că a conservat această calitate, dacă nu este probă contrară, iar pârâta nu a făcut dovada că ar fi intervenit o intervertire a posesiei conform dispozițiilor art. 1858 C.civ.

De asemenea, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 322/14.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005, potrivit cărora posesia exercitată de soțul pârâtei nu a fost o posesie utilă, rezultă că nici posesia acesteia nu a fost utilă.

În baza art. 274 C.proc.civ. instanța a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru întrucât, cu privire la suma reprezentând onorariul de avocat, nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei I_______ I____ și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei, a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii în tot a cererii reconvenționale.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, fond și apel.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXX.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I_______ I____, a arătat că a invocat pe parcursul dosarului excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I_______, întemeiată pe considerente diferite. In esența, a invocat următoarele :

Titlul de proprietate asupra terenului, invocat de către reclamantă, este netranscris în Cartea Funciară, astfel încât nu este opozabil terților. Mai mult, terenul individualizat in titlu nu are o delimitare cadastrală, pentru a fi opozabil terților. Cum pârâta din prezenta cauza, neproprietară a terenului pe care se afla edificată construcția a cărei demolare parțială se solicită, este terț fata de reclamantă privind dreptul de proprietate afirmat, în lipsa transcrierii dreptului de proprietate acest drept nu-i este opozabil - acest raționament nu a fost acceptat de instanța de fond, excepția fiind respinsă.

A arătat că a depus în instanță un document emis de către primăria locală din care rezultă ca I_______ E____ nu este proprietar al terenului pretins ocupat de către parata, după obținerea titlului de proprietate intervenind o transmitere a acestui drept către fiica sa, actualmente decedată. Acest document a stat la baza solicitării sale de a fi abilitată de către instanța de judecata să obțină informații complete privind situația proprietății pretins acaparate de către parata P____ E____, însă instanța a refuzat sa o abiliteze prin încheiere de ședința, cat și să emită adrese la organismele care puteau furniza aceste informații extrem de importante în cauză.

Aceasta a doua excepție nu a mai fost soluționată de către instanța de fond, deși se întemeia pe alte argumente decât cele anterioare, pentru care instanța s-a pronunțat.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte reconvențional, intimata din prezenta cauza I_______ I____, a solicitat instanței de apel sa o admită si să respingă acțiunea ca formulata de către o persoană fără calitate procesuala activa, pentru următoarele considerente:

La termenul de judecata din data de 04.10.2010, s-a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei-pârâte reconvențional I_______ I____, motivat de faptul ca aceasta nu a făcut până la acest moment dovada proprietății, iar instanța a unit aceasta excepție cu fondul.

La termenul de judecata din data de 05.05.2011, fata de precizările reclamantei, s-a completat întâmpinarea si s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cat si excepția lipsei calității procesual active a reclamantei I_______ I____, motivat de împrejurarea că aceasta își întemeiază acțiunea pe un drept real de proprietate constatat printr-un titlu de proprietate emis de o autoritate administrativa, titlu care nu este înscris in Cartea Funciară a localității.

De asemenea, la termenul din data de 10.11.2011 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I_______ I____, față de faptul ca aceasta nu este proprietarul imobilului ce face obiectul prezentului dosar, situat in comuna Sirna, ___________________, jud. Prahova, respectiv pretinsul teren ocupat, excepție unita cu fondul, excepție asupra căreia nu s-a mai pronunțat instanța.

Ca așa este, a arătat apelanta-pârâtă rezulta și din motivarea instanței, care, a reținut ca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a invocat de două ori in condițiile in care a fost invocată de 3 ori, respectiv la termenul din data de 4.10.2010, 05.05.2011 și la termenul din data de 10.11.2011 pentru motive diferite, instanța omițând să se pronunțe asupra excepției invocate la termenul din data de 10.11.2011.

A arătat apelanta-pârâtă că, analizând excepția lipsei calității procesual active a reclamantei pentru cele doua aspecte analizate de instanța de fond, aceasta motivează ca pârâta nu a făcut dovada negativă, respectiv nu ar fi dovedit ca reclamanta nu este proprietar al terenului in litigiu, în condițiile in care toate solicitările făcute instanței de a o abilita în a obține relații de la organele competente pentru a face dovada ca reclamanta nu mai este proprietar al imobilului pretins în prezenta cauza i-au fost respinse, iar solicitările au fost reiterate aproape la fiecare termen ulterior de judecata.

A precizat apelanta-pârâtă că este evident ca motivarea instanței de fond este superficială, în condițiile in care a dovedit prin adeverința depusa la dosarul de fond, fila 143, ca reclamanta nu mai este proprietarul terenului.

A solicitat ca instanța de apel sa admită cererea de suplimentare a probatoriului din prezenta cauza si să o abiliteze prin încheiere de ședință pentru a obține relații de la Primărie și Cartea Funciara, privind împrejurarea ca reclamanta nu mai este proprietara imobilului ce face obiectul prezentei cauze, teren situat in comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova.

Pe fondul cauzei, a arătat că în mod eronat a calificat reclamanta, calificare însușită de către instanța de fond, aceasta acțiune ca fiind una în « obligația de a face ». Așa cum a arătat și in fata judecătorului fondului, reclamanta a pretins că pe terenul proprietatea ei, ocupându-l fără drept, pârâta apelantă P____ ar fi edificat, fără autorizație, un edificiu. Solicită reclamanta demolarea edificiului și lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenului pretins ocupat de către pârâtă. Or, este absolut clar ca aceasta acțiune configurează, prin cererile formulate de către reclamantă, o veritabila acțiune în revendicare, în care aceasta trebuia să timbreze la valoare si sa facă dovada proprietății sale asupra terenului, proprietate înscrisă în Cartea Funciara. Totodată, acțiunea apare și ca inadmisibilă.

A menționat că, instanța de fond, deși a pronunțat o hotărâre, in mod practic nu a soluționat cauza dedusa judecații în sensul evaluării probelor administrate în cauză, rezumându-se în mod nelegal si netemeinic la valorificarea unor probatorii străine cauzei.

Sub acest aspect a arătat că în prezenta cauza au fost administrate probatorii complexe, respectiv înscrisuri, interogatoriul părților, au fost audiați martori și realizate expertize de specialitate topo si construcții, atât sub aspectul cererii principale, cât mai ales sub aspectul cererii reconvenționale.

Toate aceste probe administrate i-au cauzat, a arătat apelanta-pârâtă, în condițiile în care este o persoana cu venituri efectiv modeste, pensionara, bolnava si la o vârsta înaintata, cheltuieli pentru administrarea probelor, cât si o stare de disconfort cauzata de prelungirea pe 4 ani a incertitudinii legata de soarta proprietății sale, casa de locuit.

A afirmat ca fiind absolut curios că ,,desi avea la îndemâna un probatoriu complex administrat in cauza, instanța de fond s-a rezumat la a își întemeia hotărârea pe probatorii administrate _________________ în care pârâta-reclamanta reconvențional P____ E____ nu a fost parte, nici hotărârea pronunțata în dosarul 11.559/2005 a Curții de Apel Ploiești si nici probatoriile administrate in acea cauza nefiindu-i opozabile, potrivit principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești.

A arătat că apare cel puțin bizar punctul de vedere al instanței de fond din motivarea sentinței (pag. 4), potrivit cu care, decizia din anul 2005 a Curții de Apel Ploiești ar fi stabilit ca anexele construite de aceasta împreuna cu soțul său ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in litigiu, atât timp cat pârâta P____ nu a figurat ca parte in acel litigiu.

Ținând cont de cele de mai sus a solicitat instanței de apel să aprecieze că:

Instanța de fond admițând in cauza probatoriile si permițând paratei-reclamante reconvențional P____ E____ sa le administreze, pentru ca apoi sa le ignore pe considerente formale, încalcă dreptul la un proces echitabil al acestei părți, așa cum este el configurat in art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens, judecătorul fondului a obligat in mod nemijlocit partea să susțină cheltuielile unui proces pentru ca apoi probele administrate sa fie înlăturate formal, pe motive care preexistau momentului încuviințării probatoriilor, reprezentând o inechitate fata de partea căreia i-au fost cauzate aceste cheltuieli.

A precizat că instanța de fond a încălcat dreptul său la apărare deoarece, deși i-a admis probatoriile iar acestea au fost corect administrate de către parte, le-a înlăturat formal, opunându-i acelei părți, probe, cât si o hotărâre judecătoreasca pronunțata într-un dosar anterior, în care nu a avut calitatea de parte.

Mai mult, este de remarcat ca probele administrate cu mult timp înainte, cu privire specifică asupra expertizelor judiciare efectuate au fost realizate prin mijloace tehnice rudimentare {ruleta - cu grad mare de inexactitate), față de expertizele efectuate în cauza de față, cu mijloace tehnice moderne, de foarte mare precizie.

Este de remarcat, a mai arătat apelanta-pârâtă, faptul ca intre probele administrate in cauza anterioară și cele administrate in cauza de față - cu caracter exact - exista diferențe mai mult decât notabile atât sub aspectul suprafețelor de teren, cat si al delimitărilor acestora.

A afirmat că, prin înlăturarea probatoriilor exacte si opozabile părții si valorificarea unor probatorii inexacte si inopozabile părții, având drept consecința micșorarea proprietății sale, se încalcă și dispozițiile art. 44 din Constituția României si art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană care garantează dreptul de proprietate.

A arătat că, potrivit expertizei topo ing. I_____ G_______, se explica la modul cel mai clar ca s-a identificat aliniamentul corect al proprietăților pârtilor si ca ceea ce a fost edificat de către parata-reclamanta reconvențional P____ E____ nu se afla situat pe terenul reclamantei intimate I_______ I____.

Mai mult, expertul a concluzionat ca reclamanta I_______ I____ deține in posesie efectiva cu 16 mp mai mult teren categoria curți construcții fata de suprafața menționata in titlul sau de proprietate, fapt care exclude ideea ocupării terenului acesteia de către parata-reclamanta reconvențional apelanta P____ E____.

A apreciat că instanța si-a depășit limitele învestirii deoarece potrivit concluziilor reclamantei-parate reconvențional, aceasta a solicitat instanței admiterea acțiunii si demolarea construcțiilor anexe gospodărești edificate fără autorizație.

Așa cum a demonstrat prin expertiza construcții de la fondul cauzei, toate construcțiile proprietatea paratei-reclamante reconvențional sunt edificate pe baza de autorizație de construcție si nu se afla pe terenul proprietatea reclamantei-pârâte reconvențional intimata din prezenta cauza.

Referitor la cererea sa reconvenționala prin care a solicitat sa se constate intervenirea uzucapiunii de 30 de ani si dobândirea de către parata a dreptului de proprietate asupra terenului reclamantei, a învederat următoarele:

După cum a arătat si in fata instanței de fond, in anul 1971 a început împreună cu soțul său, sa edifice o construcție in regie proprie, pe terenul proprietatea soțului, teren situat in _________________________________, jud. Prahova.

A menționat ca in anul 1974, a solicitat si obținut de la primărie toate autorizațiile si avizele necesare construirii, iar în anul 1975 s-au finalizat toate lucrările la construcția proprietatea devălmașă a sa și a soțului său. De la acea dată nu a mai edificat nicio construcție suplimentară, sau extindere, limita hotarului fiind cea stabilită mai bine de 33 de ani, aceeași existentă la data formulării prezentei acțiuni.

De asemenea, a arătat apelanta-pârâtă se poate constata că, de mai bine de 30 de ani a exercitat o posesie utilă, publică și sub nume de proprietar, întrucât până la intentarea prezentei acțiuni nu a fost tulburată în posesia sa in nici un fel. Mai mult, reclamanta nu i-a contestat in nici un mod calitatea sa de proprietar asupra terenului de sub construcția edificată împreună cu soțul său, astfel, exercitând o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani, plătind impozite la stat pentru proprietatea sa.

Considerentele instanței potrivit cu care posesia sa nu ar fi fost utilă si că nu ar fi posedat pentru sine, nu are nici o explicație logică si rațională din moment ce a arătat instanței de fond si a demonstrat cu înscrisuri ca în anul 1974 a obținut împreună cu soțul său autorizație de construcție pentru edificarea construcțiilor existente și in prezent, iar din anul 1975 și până în prezent nu a mai edificat și alte construcții pe terenul din litigiu. Că este așa o demonstrează si martorii audiați în cauză cât și expertizele judiciare administrate în prezenta cauza, care au identificat construcțiile proprietatea sa, concluzionându-se ca nu se află pe terenul proprietatea reclamantei.

De asemenea, a arătat apelanta-pârâtă, când se fac aprecieri asupra posesiei pe care a exercitat-o, se au in vedere considerentele unei hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Ploiești __________________ nu a fost parte, iar in acest mod i se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil.

A mai menționat că instanța de fond la momentul când a pus în discuție obiecțiunile la expertiza de specialitate topo si construcții, a respins - fără a motiva - obiecțiunile pe care le-a formulat referitoare la întocmirea variantei pe care a solicitat-o potrivit căreia reieșea din expertize că reclamanta are în posesie cu 16 m.p. mai mult teren categoria curți construcții față de suprafața menționata în titlul de proprietate. Aceasta varianta fusese încuviințata anterior.

A precizat că este de remarcat indiferenta si superficialitatea instanței de fond, când a respins obiecțiunile la expertizele topo si construcții pe care le-a formulat la termenul din data de 06.09.2012, in condițiile in care instanța anterior dispusese ca experții sa întocmească schițe de plan si pentru varianta 3 pe care a solicitat-o, din care reieșea fără dubiu că reclamanta are in posesie o suprafața mai mare de teren, varianta pentru care a suportat și plata onorariului experților.

In acest mod, a arătat apelanta-pârâtă, a fost lipsită de o probă care fusese încuviințată, fără nicio motivare și fără a i se reține vreo culpă, deși a suportat costurile ei, fiindu-i astfel încălcate drepturile procesuale. A solicitat suplimentarea probatoriilor în apel, urmând a fi realizată și varianta 3 expertiza topo și construcții, încuviințată la fond și neadministrată.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În ceea ce privește cererea de suplimentare a probatoriilor:

Conform art. 295 alin. (2) C.proc.civ. „instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei”.

În cursul judecății la prima instanță, au fost administrate toate probele necesare soluționării prezentei cauze: proba cu înscrisuri, proba prin rapoartele de expertiză, proba cu interogatoriile părților și proba testimonială.

Însăși apelanta-pârâtă, prin motivele apelului său, a arătat că instanța de fond a avut la îndemână un probatoriu complex administrat în cauză.

Apelanta-pârâtă a solicitat instanței de apel să o abiliteze prin încheiere de ședință pentru a obține relații de la Primărie și Cartea Funciară privind împrejurarea că reclamanta nu mai este proprietarul imobilului ce face obiectul prezentei cauze, teren situat in comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova.

Codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea instanței de „a abilita” părțile să obțină mijloace de probă.

Pe de altă parte, apelanta-pârâtă nu a făcut dovada refuzului autorităților de a-i furniza relațiile solicitate, depunând în cursul judecății în primă instanță relații obținute chiar de la Primăria Șirna.

În plus, mijlocul de probă nu este util soluționării cauzei, intimata-pârâtă făcând deplina dovadă a dreptului său de proprietate asupra terenului situat in comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova, astfel cum se va arăta în considerentele prezentei decizii.

Nici suplimentarea probatoriilor prin întocmirea unei a treia variante a expertizelor specialitatea topografie și construcții nu se impune, rapoartele întocmite cuprinzând răspunsul la toate obiectivele stabilite de prima instanță.

În consecință, în baza art. 295 alin. (2) C.proc.civ., Tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de apel privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active:

La termenul din 4.10.2010, în fața primei instanțe, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei având în vedere că nu s-a depus niciun act de către aceasta care să facă dovada dreptului de proprietate.

Prin completarea la întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de împrejurarea că aceasta își întemeiază acțiunea pe un drept real de proprietate constatat printr-un titlu de proprietate emis de o autoritate administrativă, titlu care nu este înscris în Cartea Funciară a localității, situația care nu-i asigură opozabilitatea față de terți.

La termenul din 5.05.2011, pârâta a arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei raportat la cadrul procesual și că, dacă reclamanta își menține cadrul procesual stabilit, pe acțiune în revendicare, atunci reclamanta își întemeiază cererea pe un drept real de proprietate printr-un titlu de proprietate care nu este înscris în Carte Funciară.

La același termen, reclamanta a precizat că nu și-a modificat obiectul acțiunii, acesta fiind „obligație de a face”.

Prin nota de ședință depusă la termenul din 10.11.2011, pârâta a arărat că invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de faptul că aceasta nu este proprietarul imobilului ce face obiectul prezentului dosar, situat în comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova, respectiv pretinsul teren ocupat.

A arătat, prin aceeași notă de ședință că, din adeverința nr. 6133 din data de 10.11.2011, emisă de Primăria ________________________, proprietar al imobilului situat în comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova, este G____ G_______ și nu reclamanta din prezenta cauză.

Afirmațiile din cuprinsul notei de ședință au fost susținute de pârâtă în ședința publică din 10.11.2011.

Contrar celor pretinse de apelanta-pârâtă, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, răspunzând tuturor argumentelor invocate în susținerea acesteia.

Astfel, prin încheierea din data de 2.06.2011, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reținând că înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară nu este o condiție de exercitare a acțiunii sau de valabilitate a titlului de proprietate, ci doar o condiție de opozabilitate a titlului pentru dobânditorul anterior al imobilului.

Prin sentința civilă apelată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, constatând că susținerile pârâtei conform cărora reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu sunt neîntemeiate întrucât, prin decizia civilă nr. 322/14.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005, s-a admis acțiunea în revendicare introdusă de reclamantă în contradictoriu cu numiții P____ G_______, P____ C_________ și C_________ F______, tocmai pentru suprafața de teren în litigiu.

A mai reținut prima instanță că, întrucât decizia amintită consfințește dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, nu se poate reține că aceasta nu este proprietar al terenului, atâta timp cât pârâta nu a făcut dovada faptului că a înstrăinat această suprafață de teren.

A constatat, de asemenea, că din adeverința nr. 6133/10.11.2011 emisă de Primăria comunei Șirna depusă la dosar la fila 143 nu reiese dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului întrucât aceasta se referă doar la imobil casă de locuit.

Ca atare, în mod evident, instanța a soluționat excepția invocată, pe care a analizat-o prin raportare la toate susținerile pârâtei, motivul de apel fiind neîntemeiat.

Analizând modul de soluționare a excepției, Tribunalul constată că în mod corect aceasta a fost respinsă de către prima instanță.

Astfel, proprietarul imobilului nu este lipsit de prerogativele dreptului său ca urmare a neînscrierii acestuia în Cartea Funciară.

Înscrierea neavând caracter constitutiv de drepturi, dreptul de proprietate se află în patrimoniul titularului său, în temeiul titlului prin care a fost constituit sau transmis.

După cum în mod temeinic a reținut prima instanță, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile ce fac obiectul litigiului, titlul său de proprietate, emis de o autoritate administrativă, nefiind anulat.

Mai mult decât atât, dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1200 m.p., situat în comuna Șirna, _________________________, a fost recunoscut și prin hotărâre judecătorească irevocabilă, decizia nr. 322/14.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. xxxxx/2005.

În ceea ce privește adeverința nr. 6133/10.11.2011, eliberată de Primăria comunei Șirna la solicitarea numitului P____ St. A_____, pentru a-i servi la Judecătoria Ploiești, (fila 143 dosar fond), aceasta, astfel cum s-a reținut și în considerentele sentinței apelate, atestă că defuncta G____ G_______ deținea în proprietate casa de locuit situată în satul Varnița, nr. 307, fără a se face vreo referire la teren.

Prin urmare, această adeverință nu face dovada transmiterii de către intimata-reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului situat în comuna Șirna, ___________________, jud. Prahova, susținerile apelantei-pârâte fiind neîntemeiate.

Critica privind respingerea solicitărilor adresate de către pârâtă instanței în vederea abilitării în scopul obținerii de relații de la organele competente pentru a face dovada ca reclamanta nu mai este proprietar al imobilului sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Astfel cum s-a arătat anterior, legislația procesual-civilă nu prevede instituția „abilitării” părții de către instanță în vederea efectuării unor demersuri către alte autorități pentru obținerea unor mijloace de probă care să le confirme susținerile și apărările.

Pe de altă parte, nu se impunea ca instanța să efectueze astfel de demersuri, atât timp cât pârâta nu a dovedit refuzul autorităților în cauză de a-i furniza relații cu privire la situația imobilului.

Însăși pârâta a depus la dosar o adeverință ce i-a fost eliberată, astfel cum s-a menționat anterior, numitului P____ St. A_____, de către Primăria comunei Șirna, cu privire la situația juridică a construcției cu destinația de locuință situată în comuna Șirna, ___________________.

În ceea ce privește motivul de apel privind calificarea cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la ridicarea construcțiilor – anexe gospodărești, situate pe terenul proprietatea sa.

În drept, aceasta a invocat dispozițiile art. 480 și art. 1073 C.civ.

De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare depus la termenul de judecată din 2.06.2011, aceasta a precizat că temeiul juridic al acțiunii sale îl reprezintă dispozițiile art. 1073 C.civ.

Acțiunea având ca obiect obligarea subiectului pasiv să efectueze o prestație (lucrare, serviciu, etc.), nu poate fi calificată ca acțiunea în revendicare.

Contrar susținerilor apelantei-pârâte, reclamanta nu a solicitat „lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului pretins ocupat de către pârâtă”.

Instanța nu poate schimba obiectul și cauza acțiunii, acestea fiind stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, având în vedere motivele și dispozițiile legale invocate prin cererea de chemare în judecată, calificarea acesteia ca „obligație de a face” este corectă.

Susținerea apelantei-pârâte privind inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la calificarea acesteia, nu poate fi reținută, în mod corect prima instanță respingând excepția inadmisibilității acțiunii prin încheierea de ședință din data de 2.06.2011.

Nicio dispoziție legală nu prevede vreo condiție a admisibilitate a unei acțiuni cum este cea care face obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește motivul de apel privind soluția pronunțată asupra cererii principale prin raportare la probele administrate în cauză:

Administrarea probelor presupune examinarea a trei aspecte: propunerea acestora, încuviințarea lor și administrarea propriu-zisă.

Operațiunea de apreciere, de evaluare a probelor administrate, este distinctă de administrarea lor.

Astfel, aprecierea probelor constă în determinarea puterii lor probante și a valorii fiecărei probe în parte, în concret.

Instanța nu este legată de concluziile din cuprinsul raportului de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca și celelalte mijloace de probă.

Instanța își întemeiază hotărârea pe probele care i-au format convingerea, putându-le înlătura motivat pe celelalte.

Prima instanță, astfel cum rezultă din considerentele sentinței apelate, a motivat înlăturarea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, întemeindu-și soluția, în mod corect, pe înscrisurile depuse la dosar și pe prezumția puterii de lucru judecat.

Înscrisurile și prezumțiile nu au valoare juridică inferioară celorlalte mijloace de probă.

Împrejurarea că aceste mijloace de probă, administrate în prezenta cauză, au format convingerea instanței, fiind înlăturate alte mijloace de probă, pentru administrarea cărora pârâta a efectuat cheltuieli, nu este de natură să încalce în vreun fel, astfel cum a pretins aceasta, dreptul său la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Însăși instanța de contencios european apreciază ca fiind producătoare de efecte juridice nu doar soluția consemnată în dispozitivul hotărârii judecatorești, ci și constatările unei instanțe, reținute în considerentele hotărârii, acestea beneficiind de efectul puterii de lucru judecat (ex.: cauzele F________ c. României, hotărârea din 30 septembrie 2008, A________ Marshall c. României, hotărârea din 23.06.2009).

Astfel, prin decizia nr. 322/14.02.2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. xxxxx/2005, a fost obligat pârâtul P____ A_____ să lase reclamantei I_______ P____ I____ în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 20 m.p. situat în intravilanul comunei Șirna, _________________________, sola 11, în perimetrul 17-18-19-20-21-22-17, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie – completare nr. 2 întocmit de expert N____ N___ (filele 97-99 dosar 7147/2004) și s-a dispus grănițuirea proprietăților reclamantei și pârâtului pe aliniamentul 1-17-22-9.

Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul P____ A_____ să desființeze construcțiile edificate pe terenul situat în perimetrul 17-18-19-20-21-22-17, identificate prin rapoartele de expertiză specialitatea construcții civile, întocmite de experții G_______ G_______ (filele 62-66 din dosar 3013/2001 și D_____ M_____ B_____ (filele 37-40) precum și raportul de expertiză specialitatea topografie completare nr. 2 întocmit de exp. N____ N___.

S.-a reținut în considerentele deciziei că, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1.200 m.p. situat în _______________________________________.

S-a menționat că urmează a se da deplină relevanță titlurilor de proprietate ale părților și nu posesiei exercitate de către pârât, în condițiile în care aceasta nu este o posesie utilă și sub nume de proprietar.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu problema litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Reglementarea puterii de lucru judecat sub forma prezumției are ca scop să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Contrar susținerilor apelantei-pârâte, actul jurisdicțional, ca orice act juridic, produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți.

Astfel, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, față de aceștia însă impunându-se cu valoarea unui fapt juridic și a unui mijloc de probă sub forma prezumției.

În cauză însă, pârâtul din procesul în care s-a pronunțat decizia nr. 322/14.02.2006 de către Curtea de Apel Ploiești, este soțul pârâtei din prezenta cauză, iar obiectul material al acțiunii, construcțiile edificate de către soți, reprezintă un bun comun al soților.

Ca atare, pârâta din prezenta cauză, P____ E____, are aceeași situație juridică cu pârâtul din dosarul nr. xxxxx/2005, P____ A_____, soțul său, în ceea ce privește construcțiile bunuri comune pe care le-au edificat.

Având în vedere că, prin decizia civilă sus-menționată a fost obligat pârâtul P____ A_____ să desființeze construcțiile edificate pe terenul situat în perimetrul 17-18-19-20-21-22-17, identificate prin rapoartele de expertiză specialitatea construcții civile, întocmite de experții G_______ G_______ (filele 62-66 din dosar 3013/2001) și D_____ M_____ B_____ (filele 37-40) precum și raportul de expertiză specialitatea topografie completare nr. 2 întocmit de exp. N____ N___, reținându-se implicit că au fost edificate în mod nelegal de către pârâtul P____ A_____, unul din proprietarii devălmași ai acestora, cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei I_______ I____, nu se poate constata, într-o altă cauză, că aceleași construcții au fost ridicate în mod legal de către celălalt proprietar devălmaș, P____ E____, întrucât s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Mai mult decât atât, în prezenta cauză, intimata-reclamantă a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului pe care au fost edificate aceste construcții, apelanta-pârâtă neopunându-i vreun titlu cu privire la acest teren.

Nici schița intitulată „situație terenuri, curți construcții, părți dosar”, depusă în apel de către apelanta-pârâtă nu este de natură să conducă la o altă concluzie, neavând valoarea juridică de titlu de proprietate.

Susținerile apelantei-pârâte privind mijloacele tehnice de efectuare a expertizelor judiciare nu pot conduce la stabilirea unei situații de fapt și de drept diferite față de cea stabilită prin decizia civilă nr. 322, cu privire la situația juridică a terenului situat în comuna Șirna, ___________________ și a construcțiilor edificate pe acestea, cât timp nu s-au ivit împrejurări noi care să fi condus la schimbarea configurației acestora.

Puterea de lucru judecat a unei hotărâri nu poate fi pusă în discuție prin administrarea ulterioară a unor alte mijloace de probe, în cadrul unor noi procese.

Dacă s-ar statua altfel, dreptul de proprietate al intimatei-reclamante, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție ar fi cel prejudiciat, dar și dreptul său la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție, întrucât aceasta se află în imposibilitate de a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În ceea ce privește motivul de apel privind depășirea limitelor învestirii de către prima instanță:

Afirmația apelantei-pârâte, în sensul că instanța a depășit limitele învestirii sale întrucât, prin concluziile sale, reclamanta-pârâtă a solicitat instanței admiterea acțiunii si demolarea construcțiilor anexe gospodărești edificate fără autorizație, nu poate fi reținută.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la ridicarea construcțiilor, anexe gospodărești, situate pe terenul proprietatea sa.

Este adevărat că, la termenul la care s-a judecat cauza, 13.09.2012, apărătorul reclamantei a solicitat, în cadrul concluziilor pe fondul pricinii, „admiterea acțiunii, respectiv demolarea construcției – anexe gospodărești edificate fără autorizație”.

O astfel de precizare, ce constituie o restrângere a cererii de chemare în judecată, conține o renunțare implicită, în parte, la judecata cererii inițiale, prin care reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la ridicarea construcțiilor, anexe gospodărești, situate pe terenul proprietatea sa.

Conform art. 69 C.proc.civ. „recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale”.

Prin urmare, renunțarea la judecată nu se poate face prin mandatar decât dacă acesta este împuternicit în baza unei procuri speciale, care să arate expres că este dată și pentru îndeplinirea actului procesual care să conțină elementul de dispoziție al renunțării sau dacă în cuprinsul contractului de asistență juridică se menționează în mod expres dreptul apărătorului de a face acte procesuale de dispoziție.

Din probele administrate în cauză nu rezultă existența împuternicii în acest sens, astfel încât, în mod legal instanța s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost învestită.

În ceea ce privește motivul de apel privind soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale:

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, neafectată de niciunul dintre viciile acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 1874 Cod civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie și anume: un element material – corpus și un element psihologic, intențional – animus.

Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenția, voința celui care stăpânește bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real – animus domini sau animus sibi habendi.

Lipsa elementului psihologic face ca acela care deține lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar.

Deși este tratată că viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăși lipsa posesiei.

Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, prin chiar cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că, urmare a încheierii căsătoriei cu P____ A_____, în anul 1966, au hotărât să edifice pe terenul proprietatea acestuia din Varnița, jud. Prahova, o construcție locuință, formată din casă de locuit și anexe gospodărești, construcția fiind edificată în perioada 1971-1975.

A mai precizat pârâta-reclamantă, în cuprinsul aceleiași cereri că, până în anul 2008, nu a fost inițiată vreo procedură de contestare a dreptului său de proprietate asupra construcției, fiind convinsă că aceasta este edificată integral pe terenul soțului său.

Atât timp cât apelanta-pârâtă și-a exprimat convingerea că dreptul de proprietate asupra terenului îi aparține soțului său, în mod evident aceasta nu a exercitat posesia pentru sine, sub nume de proprietar, stăpânirea de către aceasta a terenului fiind lipsită de animus sibi habendi, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil pentru a uzucapa.

Stăpânirea pentru sine a construcțiilor nu echivalează cu stăpânirea sub nume de proprietar a terenului pe care au fost edificate acestea.

Mai mult decât atât, chiar dacă apelanta-pârâtă ar fi susținut că a exercitat posesia asupra terenului pentru sine, sub nume de proprietar, și ar fi curs termenul de prescripție achizitivă începând cu anul 1971, acesta ar fi fost întrerupt în anul 1996, prin eliberarea de către Comisia Județeană Prahova a titlului de proprietate nr. xxxxx/6.08.1996 pe numele intimatei-reclamante.

Critica apelantei-pârâte în sensul că prima instanță nu ar fi motivat respingerea obiecțiunilor sale la rapoartele de expertiză nu poate fi reținută.

Astfel cum rezultă din conținutul practicalei sentinței civile nr. 12.001/13.09.2012, instanța a respins motivat obiecțiunile formulate.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

În baza art. 298 raportat la art. 274 C.proc.civ., va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 642/16.01.2013 (fila 16 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată.

Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă P____ E____, cu domiciliul în comuna Șirna, ____________________, județul Prahova și domiciliul ales la cab.av. B____ G_____ S____ din Ploiești, ___________________, nr. 46, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - reclamantă I_______ I____, cu domiciliul în comuna Șirna, ____________________, județul Prahova, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2013.

Președinte, Judecător,

R_____ I____ C_____ A____ G_______ H_____

Grefier,

R_____ C_________

Operator de date cu caracter personal 5595

Red./ Tehnored. CRI

4 ex./5.08.2013

Df. XXXXXXXXXXXX Judecătoria Ploiești

Jf. A___ I_____