Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 26 Februarie 2015

Președinte - P_____ C______ D________

Grefier M_____ B_____

SENTINȚA Nr. 252/2015

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant S.C. S______ A___ S.R.L. PRIN ADMIN. N______ C_____ și pe pârât DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI ( SUCCESOAREA ÎN DREPTURI A ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI ȘI A DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI), având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra excepției invocate și a fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 26.02.2015 când:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXXX19.06.2013, reclamanta ___________________, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat instanței anularea adresei de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr. xxxxx/26.09.2012 și nr. xxxxx/25.09.2012 emise de către Administrația Finanțelor Publice Iași.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a la 28.02.2013 a fost înștiințată de Banca Transilvania că i-a fost executat contul curent pentru o ________ datorii la bugetul statului astfel că, solicitând pârâtei informații i-a fost comunicată decizia de impunere nr. xxxxx/26.09.2012. Se învederează că, în răspunsul la contestația formulată, se invocă tardivitatea contestației, susținere nefondată deoarece, pe de o parte, nu i-au fost comunicate deciziile de impunere iar pe de altă parte, prin acel răspuns se dovedește că s-au efectuat verificări și cu privire la fondul contestației.

Referitor la decizia de impunere nr. xxxxx/25.09.2012, reclamanta a susținut că, este nelegală deoarece pârâta nu a anunțat-o că nu a depus declarațiile de impunere dar și pentru că aceasta a fost emisă după 5 ani și 7 luni. De asemenea, s-a mai susținut netemeinicia acestei decizii deoarece, printr-un certificate din 2009, pârâta a recunoscut că reclamanta nu este înregistrată cu nicio datorie dar și pentru că, din anul 2007 societatea nu mai funcționează.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură fiscală și ale Legii nr. 554/2004.

În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus la dosar, în copii, înscrisuri.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii.

În motivarea excepției tardivității, pârâta a precizat că, reclamanta nu a procedat la contestarea deciziilor în termenul prevăzut de lege iar în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, pârâta a susținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 206 – 207 Cod procedură fiscală.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că deciziile contestate sunt legale și temeinice deoarece, în anul 2007 reclamanta avea obligația de a depune declarația 100 pentru luna decembrie întrucât nu mai avea salariați.

La termenul din 20 martie 2014, instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor, conform art. 248 alin 1 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 873/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins excepția tardivității acțiunii, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta ___________________, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), ca inadmisibilă.

Urmare a recursului declarat de către reclamantă, prin decizia nr. 3823 din 26.11.2014, Curtea de Apel Iași casat sentința civilă nr. 873/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași trimițând cauza spre rejudecare. În esență, instanța de control judiciar a reținut că excepția inadmisibilității nu este fondată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXXX20.01.2013*.

În rejudecare, părțile nu au solicitat administrarea altor probe în afara celor din primul ciclu procesual.

Analizând cu prioritate excepția tardivității, conform art. 248 Cod procedură civilă, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință.

Termenul de formulare a acțiunii în contencios este cel de 6 luni, așa după cum rezultă din prevederile art. 218 alin 2 teza finală Cod procedură fiscală potrivit cu care: “ (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.

În speță, termenul curge de la 23.05.2013, data comunicării adresei contestate iar acțiunea, a fost introdusă la 19.06.2013, deci înăuntrul termenului de 6 luni.

Din această perspectivă, este nefondată și excepția prescripției dreptului de a solicitat debitul. Excepția prescripției dreptului pârâtelor de a calcula debitele stabilite prin deciziile de impunere din oficiu nr. xxxxx/26.09.2012 și nr. xxxxx/25.09.2012 și de a le recupera este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispoziții legale incidente :

Cod procedură civilă art. 405:” (1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.(3) Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.” art 405²:” 1) Cursul prescriptiei se intrerupe: a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2; d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371^6 alin. 1;f) in alte cazuri prevazute de lege.”

Cod procedură fiscală : art. 131 alin.1: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.

În primul rând, așa după cum rezultă din deciziile de impunere din oficiu nr. xxxxx/26.09.2012 și nr. xxxxx/25.09.2012, debitele reținute în sarcina reclamantei au devenit scadente în 2007 deci, dreptul pârâtei a încasa această sumă s-a născut la această dată și, dat fiind faptul că ne aflăm în fața unei creanțe fiscale, rezultă că termenul de prescripție este de 5 ani.

Având în vedere că ne aflăm în fața unei creanțe fiscale, rezultă că

termenul de prescripție este de 5 ani și calculându-l potrivit prevederilor art. 91 alin 1 Cod procedură fiscală, rezultă că acesta a început să curgă la 1 ianuarie 2008 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2013. Cum deciziile au fost emise în anul 2012, rezultă că, la momentul emiterii acesteia nu se împlinise termenul special de prescripție.

Pentru aceste considerente, urmează să fie respinsă și excepția prescripției .

Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :

Urmare a nedepunerii declarațiilor fiscale de către reclamantă, prin deciziile de impunere din oficiu nr. xxxxx/26.09.2012 și nr. xxxxx/25.09.2012 emise de către Administrația Finanțelor Publice Iași, s-au stabilit în sarcina ___________________ o ________ datorii la bugetul de stat, reprezentate de impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată, impozite pe veniturile din salarii și contribuții de asigurări de sănătate ( filele 16 – 17 dosar).

Ulterior, prin adresa de soluționare a contestației nr. xxxxx din 18 martie 2013, a fost respinsă plângerea reclamantei formulată împotriva deciziilor de stabilire a debitului impunere din oficiu ( filele 19-20).

Dispoziții legale incidente :

Cod procedură fiscală art. 83 alin 4:” (4) Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele și contribuțiile administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situație. .”

Ordinul ANAF nr. 3.392/2011 privind Procedura - stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor si contributiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursă : art. 2.6.1 „2.6.1. Inainte de emiterea deciziilor de impunere din oficiu, compartimentul de specialitate verifica daca pentru obligatiile fiscale identificate pentru contribuabilii cuprinsi in Lista contribuabililor impusi din oficiu prin procedura automata sau in Lista contribuabililor care urmeaza a fi impusi din oficiu pe baza analizei documentare au fost depuse declaratii fiscale sau daca nu a intervenit una dintre situatiile prevazute la art. 1 alin. (2) lit. a)—c) din ordin, in vederea intreruperii procedurii de impunere din oficiu. In aceasta situatie se vor aplica in mod corespunzator dispozitiile pct. 1.4.2” și art. 2.6.6.„ 2.6.6. In cazul in care, in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declaratia fiscala privind obligatiile care au format obiectul acestei decizii, decizia de impunere din oficiu se desfiinteaza la data depunerii declaratiei fiscale, fiind aplicabile prevederile art. 47 din Codul de procedura fiscala.Decizia de desfiintare a deciziei de impunere din oficiu, prevazuta in anexa nr. 2 la ordin, se emite de organul fiscal si se comunica contribuabilului, in conformitate cu prevederile pct. 2.6.3 si 2.6.4.”

Raportând situația de fapt reținută mai sus, prevederilor legale incidente, instanța reține că acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă în consecință. astfel, pe lângă faptul că, nu rezultă că reclamanta se afla în situația prevăzută de art. 2.1 din ordinul 3392/2011, respectiv în situația nedepunerii în termen a declarațiilor fiscale, pentru a fi impusă din oficiu, reclamanta a făcut dovada depunerii declarațiilor fiscale aferente anului 2007, la data de 21 mai 2008 ( filele 22 - 26– primul ciclu procesual).

Mai mult decât atât, pârâta nu a făcut dovada că a comunicat reclamantei înștiințările prevăzute de prima teză a art. 2.1 din ordinul menționat, pentru a se calcula pe de o parte, termenul de 20 de zile în care societatea avea obligația de a depune declarațiile precum iar pe de altă parte, data la care pârâta era îndreptățită să emită deciziile de impunere din oficiu.

Totodată, instanța reține de asemenea că, pârâta nu a făcut dovada înștiințării reclamantei cu privire la „înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale” înștiințare în lipsa căreia pârâta nu putea emite deciziile de impunere din oficiu așa după cum reglementează în mod expres teza a doua din alin 4 al art. 83 Cod procedură fiscală.

Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă acțiunea și se vor anula atât adresa cât și deciziile de impunere.

În acest sens, instanța mai reține că, deși nu poartă număr sau dată, adresa de soluționare a contestației urmează a fi anulată, dat fiind faptul că, prin decizia nr. 3823 din 26.11.2014 a Curții de Apel Iași, aceasta a fost asimilată unei decizii de soluționare a contestației. Pe de altă parte, deși pârâta susține că decizia nr. xxxxx/26.09.2012 a fost anulată din oficiu ( fila 35 verso – primul ciclu procesual, În același sens, fila 19 alin 3 – primul ciclu procesual ), urmează a fi anulată și această decizie, având în vedere că nu există nicio dovadă în acest sens, respectiv, nu există o decizie de anulare emisă în conformitate cu prevederile art. 201 Cod procedură fiscală.

Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Având însă în vedere soluția de admitere a acțiunii și reținând culpa procesuală a pârâtei, urmează ca aceasta din urmă să fie obligată să plătească reclamantei suma de 1028,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care, suma de 28 lei taxă judiciară de timbru, 1,1 lei timbru judiciar și 1000 lei onorariu apărător, cheltuieli efectuate în toate ciclurile procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge excepția tardivității acțiunii invocată de către pârâtă.

Respinge excepția prescripției dreptului de a cere plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, invocată de reclamantă.

Admite acțiunea formulată de reclamanta ___________________, cu sediul în Iași, ______________________, ____________, _________________ în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași ( succesoarea în drepturi a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași), cu sediul în Iași, ______________________. 26, jud. Iași.

Anulează adresa de soluționare a contestației nr. xxxxx din 18 martie 2013 și deciziile de impunere din oficiu nr. xxxxx/26.09.2012 și nr. xxxxx/25.09.2012 emise de către Administrația Finanțelor Publice Iași.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1028,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care, suma de 28 lei taxă judiciară de timbru, 1,1 lei timbru judiciar și 1000 lei onorariu apărător.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2015.

	Președinte, P_____ C______ D________
	Grefier, M_____ B_____

M.B. 27 Februarie 2015

Red/. D.P.C.-28.03.2015

4 ex