Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 14 Ianuarie 2015

Instanța constituita din

Președinte - D__ A______

Grefier I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 21/2015

Pe rol judecarea cererii formulate de către reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâta C______ A_____ având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D____, pentru parată, lipsind reprezentantul legal al reclamantei.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Avand in vedere ca nu mai sunt cereri prealabile de formulat, instanta declara cercetarea judecătoreasca incheiata și acordă cuvantul in dezbateri cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune si pe fond.

Avocat D____, pentru pârâta pe care p reprezintă, solicită admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiunea, dat fiind că aceasta a fost promovata la 3 ani și 16 zile, de la data deschiderii procedurii de insolventa impotriva debitoarei, deci cu depasirea termenului legal. Pe fondul cauzei solicită respingerea actiunii, nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege pentru atragerea raspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al debitoarei falite, reclamanta in actiunea sa se rezuma doar la simple sustineri, nedovedite de materialul probator administrat in cauza.

JUDECĂTORUL-SINDIC

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX reprezentanții reclamatei AJFP Iași au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei C______ A_____ administrator statutar al debitoarei falite _______________ pentru prejudiciul patrimonial produs creditorului bugetar în sumă de xxxxxxx lei.

În urma analizei financiar-fiscale desfășurată de reprezentanții creditorului bugetar s-a sintetizat faptul că pârâta nu s-a mai preocupat de ținerea evidenței financiare, a acumulat datorii, fapt ce conduce la concluzia că administratorul statutar a continuat activitatea în interes personal.

Au precizat că administratorul statutar al debitoarei a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește situația societății debitoare și deși se afla într-o stare iminentă de insolvență a refuzat să formuleze cerere în conformitate cu disp. art. 27, alin. 1 din legea 85/2006, dispunând continuarea în interes personal a activității care ducea vădit la încetarea activității persoanei juridice. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată pentru achitarea datoriilor, dar administratorul statutar nu a depus diligențe în vederea recuperării creanțelor de la debitorii cărora societatea le-a furnizat produse și servicii.

Mai susțin reprezentanții reclamantei că prin faptul că nu s-au depus cuvenitele raportări fiscale, omițându-se informarea organelor statului asupra activității derulate reiese intenția pârâtei de a ascunde operațiunile societății și veniturile încasate, concluzionând că pârâta a continuat să facă în interes personal comerț. Consideră reclamanta că administratorul debitoarei a dispus în interes personal continuarea activității care conducea la starea de insolvență și aflându-se în pierdere, pârâta a refuzat să facă aplicarea disp. art. 27 din legea 85/2006 și să solicite _________________________________, preferând să continue activitatea generatoare de datorii în prejudiciul creditorilor.

Astfel pârâta se face vinovată de faptele prev. de art. 138, alin. 1, lit. a, c și d din legea 85/2006.

Apreciază că în acest fel subzistă o prezumție de fraudare a legii, de ascundere a patrimoniului față de creditori, de sustragere de la controlul statului, culminând cu conducerea și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.

Susținând că în ceea ce o privește pe pârâtă au fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor, invocând disp. art. 138, lit. a, c și d din legea 85/2006, reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea acesteia să suporte din averea proprie debitul falitei.

Instanța a dispus comunicarea duplicatului cererii și a dispus citarea pârâtei.

La data de 24.01.2014 pârâta formulează și depune la dosar întâmpinare motivând că reprezentanții reclamantei nu au dovedit legătura de cauzalitate necesară pentru stabilirea vinovăției dintre prejudiciul produs creditorului bugetar și activitatea culpabilă, cu intenție a pârâtei. Susține că reprezentanții creditorului s-au limitat a face doar simple aprecieri în ceea ce privește vinovăția pârâtei concluzionând asupra acestora din analiza indicatorilor financiari ai debitorului anterior dizolvării judiciare. Simpla prezumție a folosirii bunurilor și creditelor falitei nu este suficientă în a contura vinovăția pârâtei în ceea ce privește starea financiară a societății debitoare.

Acordând cuvântul asupra cererii formulate de către reclamant instanța reține:

Activitatea pârâtei de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cea dintâi.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor..

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtei, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâta a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Totodată invocarea de către reprezentanții reclamantei a disp. art. 138, alin. 1, lit. a din legea 85/2006 și nedovedirea în concret a faptului că pârâta a folosit bunurile și creditele falitei în scop propriu sau al altor persoane nu poate fi reținută de către instanță ca un aspect dovedit de măsură să atragă de la sine obligarea administratorului statutar să acopere debitul falitei.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În susținerea celor afirmate reprezentanții reclamantei nu au făcut decât să prezume fără nici un fel de dovadă concretă că pârâta a desfășurat o activitate în urma căruia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.

Fără dovada concretă a faptului vinovăției pârâtei, doar în baza concluziilor singulare că nu au fost recuperate creanțele debitorului de la alți parteneri comerciali și că nu au mai fost făcute cuvenitele raportări fiscale cererea formulată nu poate fi primită.

În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată reprezentanții reclamatei AJFP Iași de în contradictoriu cu pârâta C______ A_____ cu domiciliul ales la cab. av. D____ C_____ din Iași, _______________________, _____________, jud. Iași.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată azi 14.01.2015 în ședință publică.

Judecător Sindic, Grefier,

A______ D__ I____ M_____

Red/tehnored.jud.A.D. /gref.I.M

45Ex/05.02.2015