Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Curtea de Apel GALAŢI
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Recurs
Obiect dosar:
Anulare act administrativ
Număr hotarâre:
1981/2015 din 13 noiembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

*Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2625



R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1981

Ședința publică din data de 13 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte – judecător D___ I______ M______

Judecător – V_____ D_____

Judecător – S_____ V_____

Grefier – N____ F_____-C_____




Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ, având ca obiect „anulare act administrativ”, promovat de către recurenta-pârâtă Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V______, cu sediul în mun. Focșani, _________________________, jud. V______, împotriva Sentinței civile nr. 385/29.05.2015 pronunțată de Tribunalul V______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă _______________ Prod” SRL, cu sediul în _________________________, pârât Direcția G_______ a Finanțelor Publice V______, cu sediul în mun. Focșani, _________________________, jud. V______.

Dezbaterile au avut loc în ședință publică, la termenul de judecată din data de 05.11.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 13.11.2015, dată la care, după deliberare:



CURTEA



Asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 385/2015 a Tribunalului V______, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta-contestatoare _______________ Prod” SRL, ___________________________, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ (DGRFP G_____) pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice V______ (AJFP V______), dispunându-se anularea Deciziei nr. 340/02.04.2015 și a Deciziei de impunere fiscală nr. F-VN 2723 din 09.12.2011, cu exonerarea reclamantei de la plata impozitelor fiscale stabilite prin acestea.

Totodată s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Raportului de inspecție fiscală nr. F-VN 1603/09.12.2011 și a fost obligată pârâta la 3000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că actele administrative constând în cele două decizii menționate, au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a declarat recurs DGRFP G_____ reprezentată prin AJFP V______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1, pct. 8 Cod de procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Faptul că documentele primare, specificate în actele de inspecție fiscală, conțin date eronate, necorelate sau nereale, aspect pe care însuși administratorul societății petente l-a recunoscut în timpul inspecției, dovedește că documentele înregistrate de petentă în evidența sa contabilă nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative, împrejurare care întărește legalitatea constatărilor inspectorilor fiscali, reținute prin actul de impunere contestat.

Potrivit art. 19 alin. 1, coroborat cu art. 21 alin. 4, lit. f din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.

Petenta nu a prezentat facturi și avize întocmite în conformitate cu prevederile legale si nici dovezi suplimentare (nici la momentul inspecției fiscale si nici la data depunerii contestatiei) care să justifice proveniența materialului lemnos in cauza, pentru a fi luat in calcul costul mărfii la determinarea impozitului pe profit, organul de soluționare competent neputandu-se substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal, împrejurare in care hotararea primei instante este netemeinica si nelegala.

Chiar daca in penal, operațiunile de aprovizionare cu material lemnos, s-au dovedit a fi reale si, in consecința administratorul societatii nu a produs un prejudiciu bugetului de stat, neexistand fapta de evaziune fiscala, asta nu inseamna ca, in fiscal, se pot considera cheltuieli deductibile, chiar si in situatia in care documentele contabile ce atesta operațiunea economica respectiva, nu îndeplinesc condițiile pentru a fi documente justificative, nefiind suficienta doar înregistrarea acestora in contabilitate.

Or, prin cele doua expertize efectuate atat in penal, cat si in prezenta cauza, experții desemnați au aratat faptul ca operațiunea de achiziționare a materialului lemnos a fost corect consemnata in evidenta contabila a reclamantei, fara insa sa analizeze daca actele contabile ce au stat la baza respectivei operatiuni(facturi, avize de insotire a mărfii), întrunesc condițiile pentru a fi calificate documente justificative, împrejurare in care in mod greșit, instanta de judecata a imbratisat punctul de vedere al acestora.

Mai mult, nu se poate retine in soluționarea favorabila a cauzei nici argumentul petentei potrivit caruia materialele lemnoase achiziționate au fost utilizate la realizarea de produse finite care au fost valorificate, prezentând doar date de balanța si bilanț, intrucat nu justifica cu documente primare corelate cu jurnalele si balanțele de verificare, faptul ca realizeaza produse finite din lemn, in speța daca inregistreaza producție neterminata.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, societatea reclamantă a efectuat în perioada ianuarie 2010-aprilie 2011 operațiuni cu material lemnos, material achiziționat de la ____________________ Cîmpuri.

Operațiunile în cauză au fost înregistrate în contabilitate, iar societatea și-a executat obligațiile fiscale față de bugetul de stat.

În urma verificărilor încrucișate efectuate s-a constatat că la depozitul din localitatea Cîmpuri, aparținând furnizorului ____________________, acest material lemnos nu era evidențiat scriptic și nu existau documente care să justifice aprovizionările efectuate de către reclamantă.

Aceste nereguli se datorează furnizorului de material lemnos _____________________ și nu reclamantei, care nu are nici o obligația de a se asigura că furnizorul său ține în mod corect contabilitatea.

Din încheierea din Camera de Consiliu 14 octombrie 2014 dată în Dosarul XXXXXXXXXXXX precum și din rapoartele de expertiză contabilă efectuate în dosarul penal 2142/P/2011 reținem că reclamanta a efectuat înregistrările corespunzătoare în contabilitatea firmei, a fost plătită suma de 381.683 lei pentru cantitatea de material lemnos și a achitat și impozitul aferent valorificării acestuia.

Deși inițial s-a dispus suspendarea contestației pentru soluționarea dosarului penal, evident pentru a se constata pe calea unei proceduri prejudiciare caracterul licit sau ilicit al tranzacției cu material lemnos dintre societatea ________________ _________________________ organele judiciare penale au constatat existența în fapt a operațiunii de aprovizionare cu material lemnos și caracterul legal al înregistrării în contabilitatea firmei reclamante, pârâta reține contrar chestiunilor dezlegate de instanța penală și apreciază prin simple presupuneri și neluând în considerare produsele obținute și valorificate în perioada 01.xxxxxxxxxxxx, că organele de inspecție fiscală trag concluzia că nu a fost achiziționată cantitatea de material lemnos și au considerat nedeductibilă cheltuiala cu această materie primă.

De asemenea, Curtea constată că textele legale invocate în argumentarea în drept a constatărilor din Raportului de inspecție fiscală (RIF) și implicit a Deciziei de impunere , nu conduc la concluzia formulată de către organul fiscal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 și 2 din Legea nr.82/1991 legea contabilității:

(1) Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei _____________________ sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.


(2) Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.”

Din constatările efectuate de către inspectorii fiscali a rezultat că societatea reclamantă și-a respectat aceste obligații.

Împrejurarea că achizițiile de material lemnos înregistrate sunt în frecvente zilnice, chiar și în zilele de duminica sau în zilele de sărbătoare legală, nu conduce la înlăturarea acestor operațiuni ca fiind incorecte.

Cel mult ar fi condus la aplicarea unor sancțiuni pentru utilizarea forței de muncă în zilele de sărbătoare legală, potrivit legislației muncii.

S-a reținut nelegalitatea operațiunilor prin aceea că pe unele avize de însoțire a mărfii este trecut mijloc auto XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, mijloace auto care nu aparțin societății reclamante.

Cu privire la acestea, pârâta reține că administratorul societății reclamante a arătat că acestea au fost consemnate din eroare, eroare care nu a fost observată. Pârâta nu justifică în nici un fel înlăturarea acestei apărări.

Față de împrejurarea că transportul s-a făcut cu mijloace auto proprietatea societății și respectiv deținute de societate în baza unui contract de comodat, față de împrejurarea că numerele de înmatriculare sunt toate cu terminația FAN, Curtea apreciază ca fiind rezonabilă apărarea că din eroare s-a indicat nr.10 sau 08 când s-a consemnat numărul de înmatriculare.

Mai mult, Curtea reține că pârâta nu a individualizat aceste avize și nici nu a făcut verificări dacă în facturile emise în baza acestor avize eroarea a fost menținută.

S-a reținut că în cea mai mare parte a avizelor de însoțire emise de ____________________________ este măsurat în bucăți și cantitate totală (mc), fără ca pisele să fie identificate individual pe dimensiuni așa cum prevede HG nr.996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase.

Curtea nu poate reține nici această apărare, întrucât potrivit art.2 din HG 996/2008 actualizată „Încalcarea prevederilor prezentei hotarâri atrage, dupa caz, raspunderea civila, contraventionala sau penala a persoanei vinovate, potrivit reglementarilor legale în vigoare.” ori în acest caz răspunderea revenea celui care a întocmit avizul respectiv __________________________ dispozițiilor art.3 și 4 din acest HG nerespectarea Normelor ar fi atras răspunderea contravențională a emitentului, ___________________ confiscarea materialului lemnos.

Prin urmare aceste norme nu pot fi reținute ca temei al răspunderii cumpărătorului ______________ SRL.

În cauză, prin probele administrate, inclusiv proba cu martorii Carșochie Neluțu și R_____ I__, reclamanta a dovedit că s-a aprovizionat cu material lemnos de la _____________________ Cîmpuri.

Expertul desemnat în cauză, prin Raportul întocmit a constatat că toate facturile emise de ____________________, beneficiar fiind societatea reclamantă, au fost precedate de avize de însoțire a mărfii, că au fost emise Note de intrare recepție în societate, precum și faptul că au fost corect înregistrate în contabilitate.

Cum din probele efectuate în cauză rezultă nelegalitatea și netemeinicia deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 s-a admis în parte contestația și s-au anulat deciziile mai sus enunțate.

Toate aceste aspecte au fost corect reținute și analizate de către prima instanță, sentința atacată fiind temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevedrilor art. 265 alin. 1, lit. b Cod de procedură civilă.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.








PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE



Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ, având ca obiect „anulare act administrativ”, promovat de către recurenta-pârâtă Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V______, cu sediul în mun. Focșani, _________________________, jud. V______, împotriva Sentinței civile nr. 385/29.05.2015 pronunțată de Tribunalul V______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă _______________ Prod” SRL, cu sediul în _________________________, pârât Direcția G_______ a Finanțelor Publice V______, cu sediul în mun. Focșani, _________________________, jud. V______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2015.



Președinte,Judecător,Judecător,

Judecător D___ I______ MihaelaVasile DorinaSusanu V_____





Grefier,

N____ F_____-C_____

















Red. VD / 06.01.2016

Gref NFC, 2 ex/ 07.01.2016

Sent. civ. 385/29.05.2015; ES


Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025