ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ A____________ ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 2454

Ședința publică din data de 1 octombrie 2015

Președinte- E_____ C________ D___

Judecători - T_____ A__ R_____

- N___ T_____

Grefier- M____ V_______ M______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta U_______ A____________ Teritorială ______________________________, cu sediul în _______________________________, __________________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 337 din data de 7 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul A________ A_____-E___, cu domiciliul în comuna Braniștea, ________________________, județul Dâmbovița, reprezentat convențional de Cabinet de avocat „E__ V_______”, cu sediul în Târgoviște, ______________________. 1, ___________________________________.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit legal de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta pârâtă U_______ A____________ Teritorială _____________________________ motivelor de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3) Noul Cod proc.civ., după care,

Față de faptul că recurenta pârâtă U_______ A____________ Teritorială ______________________________ a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de faptul că intimatul reclamant A________ A_____-E___ nu a formulat întâmpinare, față de faptul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, înscrisuri noi de încuviințat și administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,

Prin sentința nr. 337 pronunțată în data de 7 aprilie 2015, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de către reclamantul A________ A_____-E___, în contradictoriu cu pârâta U_______ A____________ Teritorială ______________________________, având ca obiect „anulare act administrativ”, a dispus anularea dispoziției nr. 353/11.12.2014 emisă de Primăria comunei Braniștea, în partea ce vizează imputarea sumei de 1.255 lei reprezentând drepturi bănești (stimulent de hrană și stimulent de sărbători), imputate reclamantului și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.353/11.12.2014, emisă de Primăria comunei Braniștea, județul Dâmbovița, reclamantului, funcționar public al unității administrativ-teritorială Braniștea, i-au fost imputate drepturi salariale lei „acordate necuvenit”, constatate de Curtea de Conturi prin decizia nr. 87/2013 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Dâmbovița, emisă în urma auditului efectuat asupra activității financiare a Primăriei Braniștea.

Prin aceste acte de control, Curtea de Conturi a reținut, printre altele, că o parte din sumele de recuperat reprezintă stimulente de hrană și stimulente de sărbători, pentru anul 2012. Conform tabelului anexă (fila 14, dosar fond), suma de bani ce a fost imputată reclamantului, plătită acestuia cu titlu de stimulent de hrană și stimulent de sărbători, este în cuantum de 1.255 lei.

Motivul invocat de reclamant în contestarea, în ceea ce îl privește, a dispoziției de imputare, este reprezentat de nerespectarea dispozițiilor Legii nr.124/2014.

Astfel, potrivit art. 1, lit. a din Legea nr. 124/2014, „Prezenta lege se aplică: a) personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr.36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit art. 2, alin. 1 din același act normativ, „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.

De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 124/2014, „la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control”.

Dispoziția de imputare contestată, având data de 11.12.2014, a apărut ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate, în vigoare începând cu data de 24.09.2014.

Prin urmare, pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de către reclamantul A________ A_____-E___, în contradictoriu cu pârâta U_______ A____________ Teritorială ______________________________, cu sediul în comuna Braniștea, _______________________, județul Dâmbovița, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Instanța a dispus anularea dispoziției nr. 353/11.12.2014, emisă de Primăria comunei Braniștea, numai în partea ce vizează recuperarea sumei de 1.255 lei reprezentând drepturi bănești (stimulent de hrană și stimulent de sărbători), imputate reclamantului, iar în temeiul disp. art. 453 Cod de procedură civilă, pârâta, ca parte care a căzut în pretenții, a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat și taxă de timbru).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta U_______ A____________ Teritorială ______________________________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, prin cererea adresată instanței și înregistrată sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXX s-a solicitat de către reclamantul A________ E___ A_____ anularea în tot a Dispoziției nr. 353/11.12.2014 emisă de Primarul comunei Braniștea, județ Dâmbovița și exonerarea de la plata sumei încasate necuvenit.

A întemeiat acțiunea pe dispozițiile prevederilor art. 2 și 3 din Legea nr.124/2014, publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 700, din 24 septembrie 2014.

Procedând la soluționarea cererii, instanța de fond a dispus admiterea cererii așa cum a fost formulată de reclamant, precum și anularea Dispoziției nr.353/11.12.2014 emisă de Primarul comunei Braniștea, județul Dâmbovița, în ceea ce privește sumele a fi recuperate de la reclamant (1.255 lei).

În acest sens, raportat la obiectul cererii și la natura debitului ce s-a solicitat a fi anulat, reclamantul a depus actele care îl îndreptățeau la recuperarea prejudiciului ce rezida din angajarea, lichidarea și ordonanțarea unor sume privind drepturi bănești ce s-au acordat în baza Contractului colectiv de muncă încheiat prin prisma prevederilor Legii nr. 130/1996, ce a avut drept consecință acceptarea de către ordonatorul principal de credite a înscrierii și suportării din bugetul local a plății acestora.

În motivarea recursului, arată că instanța de fond a apreciat asupra cererii prin prisma obligativității recalculării salariului de bază de care beneficiază reclamantul conform art.3 din Legea nr.124/2014, iar prin apreciere asupra obiectului cauzei: anularea unui act administrativ.

Instanța a omis însă să analizeze asupra cererii prin prisma apărărilor formulate, respectiv prin prevederile care au stat la baza emiterii actul administrativ nr.353/11.12.2014, acesta fiind legal emis conform dispozițiilor Deciziei nr. 87/2013 a Curții de Conturi Dâmbovița, în urma căruia s-a întocmit Raportul de follow up nr.5448/10.11.2014, în cadrul căruia s-a luat act de îndeplinirea parțială a măsurii, cu recomandarea de „stabilire a întinderii prejudiciului și continuarea diligențelor în vederea recuperării acestuia integral...”, atât la punctul 2.12. Măsura II 4, cât și la punctul 2.13. Măsura nr. II 5.

Opoziția sa este legitimă în condițiile în care a depus actele care o îndreptățeau la recuperarea prejudiciului ce rezidă din angajarea, lichidarea și ordonanțarea unor sume privind drepturi bănești ce s-au acordat în baza Contractului colectiv de muncă încheiat prin prisma prevederilor Legii nr. 130/1996, ce a avut drept consecință acceptarea de către ordonatorul principal de credite a înscrierii și suportării din bugetul local a plății acestora.

Mai mult, având în vedere valorificarea actelor rezultate în urma măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi spre implementare, s-a emis Decizia de prelungire a termenului pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 87/2013 până la data de 31.03.2015, ceea ce a condus la întocmirea și emiterea Dispoziției nr.353/11.12.2014 a Primarului comunei Braniștea, județul Dâmbovița.

În aceste condiții, nu consideră că, ordonatorul principal de credite a încălcat prevederile art. 2 și respectiv art. 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700, din 24 septembrie 2014, însă lasă la aprecierea justă a instanței interpretarea prerogativelor legale invocate.

Pentru aceste motive mai sus expuse, solicită admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii instanței de fond, pronunțând o soluție de respingere a acțiunii.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin Dispoziția nr.353/11.12.2014, emisă de Primăria comunei Braniștea, județul Dâmbovița, reclamantului-intimat, funcționar public al unității administrativ-teritoriale Braniștea, i-au fost imputate drepturi salariale 1.255 lei „acordate necuvenit”, constatate de Curtea de Conturi prin decizia nr. 87/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Dâmbovița, emisă în urma auditului efectuat asupra activității financiare a Primăriei Braniștea.

Prin acest act de control, Curtea de Conturi a reținut, printre altele, că o parte din sumele de recuperat reprezintă stimulente de hrană și stimulente de sărbători, pentru anul 2012. Conform tabelului anexă (fila 14, dosar fond), suma de bani ce a fost imputată reclamantului, plătită acestuia cu titlu de stimulent de hrană și stimulent de sărbători, este în cuantum de 1.255 lei.

Potrivit art. 1, lit. a din Legea nr. 124/2014, „Prezenta lege se aplică: a) personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr.36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare”, iar potrivit art. 2, alin. 1 din același act normativ, „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.

De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 124/2014, „la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control”.

Dispoziția de imputare contestată, a fost emisă la data de 11.12.2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014.

Curtea apreciază că, apariția unui act normativ referitor la înlăturarea obligației de plată a unor creanțe bugetare („amnistia fiscală”) nu produce efecte asupra legalității actului administrativ emis anterior, prin care se stabilește obligația bugetară respectivă, cercetarea legalității acestui act administrativ în cadrul acțiunii în contencios administrativ fiind limitată la cadrul normativ în vigoare la data emiterii actului respectiv. Actul normativ de „amnistie fiscală” produce efecte numai în faza de executare a actului administrativ care stabilește obligațiile vizate, în sensul că o eventuală executare a acestuia devine imposibilă. În continuarea acestui raționament, Curtea reține că întocmirea unui act administrativ ce vizează executarea dispozițiilor constatate de Curtea de Conturi prin decizia nr. 87/2013 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Dâmbovița, în măsura în care a fost întocmit ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014, este nelegal, astfel că în mod corect, instanța de fond a admis cererea formulată de către intimatul-reclamantul și a anulat dispoziția nr. 353/11.12.2014, emisă de Primăria comunei Braniștea, în partea ce vizează recuperarea sumei de 1.255 lei reprezentând drepturi bănești (stimulent de hrană și stimulent de sărbători), imputate reclamantului.

D__ fiind cele expuse anterior, reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 noul Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 488 Noul Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta U_______ A____________ Teritorială ______________________________, cu sediul în _______________________________, __________________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 337 din data de 7 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul A________ A_____-E___, cu domiciliul în comuna Braniștea, ________________________, județul Dâmbovița, reprezentat convențional de Cabinet de avocat „E__ V_______”, cu sediul în Târgoviște, ______________________.1, ________________, județul Dâmbovița, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Președinte Judecători

E_____ C________ D___ T_____ A__ R_____ N___ T_____

Grefier

M____ V_______ M______

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. E.C.D. / tehnored. M.V.M.

4 Ex. / 26.10.2015

Ds.fond XXXXXXXXXXXX / Tribunalul Dâmboivța

Jud.fond M_____ D_____