Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:001.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 5/2016

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016

Completul compus din:

Președinte – Ș_________ D_____

Judecător – O_____-M________ I________

Judecător – P___ M____ C_______

Grefier – F_____ F_____

Pe rol fiind judecarea recursului introdus de pârâta C___ de A________ de Sănătate Iași, împotriva sentinței nr. 718/CA/2015 din 28.05.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat M____ P____ cu delegație depusă la dosar, pentru intimata C_____ M________, lipsă fiind recurenta C___ de A________ de Sănătate Iași și intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată și faptul că se solicită judecata cauzei în lipsă. Nemaifiind alte cereri instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat M____ P____, pentru intimată solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și să se mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.

Susține faptul că motivele invocate în recurs sunt aceleași care au fost invocate și la fond.

Pe de altă parte, precizează faptul că s-a invocat greșita interpretare a probelor de la dosar, dar consideră că acest aspect nu poate fi susținut în realitate, și că instanța de fond a interpretat în mod corect probele, că termenul de plată pentru obligațiile referitoare la penalități de întârziere, respectiv dobânzi nu poate să înceapă să curgă decât din momentul comunicării exprese și directe a acestora acte către respectiva persoană.

Pentru aceste motive solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Instanța interpelează pe apărătorul ales al intimatei în ceea ce privește competența Casei de A________ de Sănătate de a emite decizia de impunere având în vedere momentul la care a fost emisă, respectiv anul 2010 și faptul că prin sentința Curții de Apel București din anul 2012 a fost anulat art. 35 din Ordinul nr. 617/2007.

Apărătorul ales al intimatei consideră că recurenta nu este competentă în acest sens.

Declarând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare;

Curtea de Apel,

Prin sentința nr. 718/CA/2015 din 28.05.2015 a Tribunalului Iași s-a dispus respingerea cererii privind suspendarea judecății.

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași –Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta C_____ M________, în contradictoriu cu acest pârât.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta C_____ M________, în contradictoriu pârâta C___ de A________ de Sănătate Iași.

S-a anulat în parte Decizia nr 229 din 03.06.2014 și Decizia de impunere nr 1396/2010 emise de C___ de A________ de Sănătate Iași.

S-a menținut din decizia contestată obligația de plată a reclamantei pentru suma de 1. 115 lei contribuție de asigurări sociale de sănătate.

S-a constatat că reclamanta datorează o contribuție de asigurări sociale în cuantum de 1.115 lei.

Au fost anulate deciziile menționate mai sus cu privire la majorări/dobânzi și penalități de întârziere.

A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care taxa de timbru în cuantum de 25 lei și onorariul de avocat în cuantum de 250 lei prin reducerea acestora de la 50 lei și respectiv 500 lei, reținându-se că acțiunea a fost admisă în parte.

În motivare s-au reținut următoarele:

Cererea formulată de către reclamantă privind suspendarea judecății cauzei este neîntemeiată.

În speța de față reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.229/02/03.06.2014 emisă de către C___ de A________ de Sănătate Iași.

În dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, obiectul cauzei îl constituie contestație la executare, iar în speța de mai sus, s-a solicitat anularea unui act administrativ.

În concluzie a considerat prima instanță că nu se impune suspendarea judecății cauzei nr.XXXXXXXXXXXX, întrucât existența nu este ținută de soluția dată în cauza nr. XXXXXXXXXXXXX.

S-a reținut faptul că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.xxxxx din 26.10.2011 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/245/2011, Judecătoria Iași a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea C_____ M________ în contradictoriu cu intimata C___ de A________ de Sănătate Iași și a anulat actele de executare silită nr.5629/2010, respectiv somația nr.xxxxx/21.12.2010 și titlul executoriu nr.7829/21.12.2010.

A constatat instanța de fond că nu există autoritate de lucru judecat, nefiind cauză identică.

A mai reținut instanța faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași este întemeiată.

În cauză nu se contestă vreun act fiscal emis de către această pârâtă.

Pe fondul cererii instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.

Prin Decizia de impunere nr.1396 din 11.10.2010 emisă de către pârâta C___ de A________ de Sănătate Iași a stabilit în sarcina reclamantei o contribuție datorată în cuantum de 1934 lei în conformitate cu disp. art.257 al.2 lit.b din Legea nr 95/2006; dobânzi în cuantum de 1623 lei și penalități de întârziere în cuantum de 284 lei în conformitate cu disp. art.119 din OG nr.92/2003.

S-a reținut prin actul contestat că reclamanta datorează o contribuție la asigurări sociale, majorări și penalități începând cu 15.03.2005 până la data de 01.10.2010.

Prin Decizia nr.229/2/3.06.2014 C___ de A________ de Sănătate Iași a admis în parte contestația formulată de către reclamantă reținând că aceasta datorează o contribuție la asigurări de sănătate în cuantum de 1.164 lei, majorări/dobânzi în cuantum de 1.361 lei și penalități de întârziere în cuantum de 182 lei.

Instanța a reținut că reclamanta datorează o contribuție la asigurări sociale de sănătate în cuantum de 1115 lei.

Potrivit disp. art.211 al.1 din Legea 95/2006 toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați și în această calitate au obligația plății contribuției la Fondul Național de A________ Sociale de Sănătate conform disp. art.208 al.3 și art.213 din aceiași lege. Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii inclusiv pentru persoanele care nu au calitatea de salariat, ci realizează venituri din alte activități independente.

Cum reclamanta nu a contestat desfășurarea activităților și veniturilor obținute în perioada realizată, aceasta are obligația de a plăti contribuție la asigurări de sănătate.

Cât privește obligația de plată a penalităților și majorărilor de întârziere, instanța a reținut că potrivit disp. art.222 din Legea nr 95/2006, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin odată pe an prin casele de asigurări de sănătate asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin Decizia nr.639 din 12.02.2014 că intimatei îi revin obligațiile de mai sus.

Reclamanta nu a fost notificată în prealabil, nu i-a fost comunicată la momentul emiterii decizia de impunere, prin urmare a reținut instanța că nu poate fi obligată la penalități și majorări pentru perioada celor 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs CAS Iasi.

În motivare s-a arătat că în conformitate cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contribuția persoanelor care desfășoară activități independente se stabilește sub forma unei cote procentuale stabilite prin legea bugetului anual.

Întrucât reclamantul-intimat nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile anuale la C___ de A________ de Sănătate Iași, instituția nu a avut cunoștință despre desfășurarea unei activități independente în calitate de persoană fizică autorizată de către doamna Costas M________ până la momentul comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către ANAF - AFP Iași, pe baza de Protocol.

În aceste condiții, este firesc faptul că instituția s-a aflat în imposibilitate absolută și obiectivă de a face vreo comunicare în baza art.222 din Legea nr. 95/2006 în perioada anterioară luării la cunoștință a datelor astfel comunicate.

Codul de procedură Fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.

Reglementarea legală incidentă în prezenta cauză, Legea nr. 95/2006, impune petentului să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin. 2 C.pr.fiscală.

Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de la plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator, contravențional.

Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cum nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată. Contribuabilul ce nu si-a îndeplinit această obligație legală nu poate invoca cu succes propria culpă ca un eventual temei al considerării inexistenței unui titlu de creanță împotriva sa. Organului fiscal îi este recunoscut dreptul de a identifica cuantumul unei creanțe fiscale și de a emite titluri executorii pentru recuperarea acestei creanțe.

În cadrul notei de calcul anexată la decizia de impunere au fost evidențiate în mod amănunțit pentru fiecare an fiscal contribuțiile rezultate ca urmare a raportării la veniturile comunicate și avute în vedere de către CAS Iași.

La aceste venituri au fost aplicate cotele de contribuție aferente fiecărui an în parte și au rezultat contribuțiile datorate pentru perioada de prescripție fiscală, dar întrucât aceste sume nu au fost achitate conform legii la termenele stabilite, CAS Iași a calculat accesoriile fiscale, aspect evidențiat în mod amănunțit în nota de calcul.

Legea nu stipulează obligația organului fiscal de a emite decizii de impunere pentru plăți anticipate, ci doar pentru creanțele deja născute, iar obligația Reclamantei de a achita contribuția de asigurări sociale izvorăște direct din lege și nu din decizia de impunere.

Pe de altă parte, cu privire la calculul accesoriilor fiscale din interpretarea Codului de procedură fiscală creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează și nu de la data emiterii deciziei de impunere sau a înștiințării făcute în conformitate cu art. 222 din Legea 95/2006, în același sens fiind și dispozițiile conform căruia dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează după împlinirea termenului de scadență, respectiv cel prevăzut de Codul fiscal sau alte legi care îl reglementează.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că recursul este neîntemeiat.

Reține Curtea că în mod justificat Tribunalul Iași a admis în parte contestația formulată însă considerentele instanței de recurs sunt cu totul altele față de cele reținute de prima instanță.

Se are în vedere în primul rând faptul că decizia de impunere atacată având nr. 1396 a fost emisă de pârâta CAS Iași în anul 2010 și viza contribuții de asigurări sociale de sănătate și accesorii pentru perioada 2005-2010.

Competența de emitere a deciziei era dată în sarcina CAS Iasi la acel moment de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit cu care:

“Art. 35. - (1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”

Trebuie avut însă în vedere faptul că prin Sentința nr. 835 din 8 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.XXXXXXXXXX și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 aprilie 2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus anularea, în parte, a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului fiscal competent al casei de asigurări de sănătate (CAS) de a emite decizii de impunere.

Sentința Curții de Apel București a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 6.192 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de C___ Națională de A________ de Sănătate.

Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 prevăd, fără echivoc, faptul că astfel de hotărâri judecătorești sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Aceste dispoziții derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătorești, statuând că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes după cum și actul administrativ normativ ce se execută produce în practică aceleași efecte.

Această trăsătură a hotărârii judecătorești conduce în mod logic la concluzia că hotărârea judecătorească prin care a fost anulat parțial sau total un act administrativ cu caracter normativ produce efecte față de toate subiectele de drept.

Trebuie avut în vedere însă faptul că prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 a Înaltei Curti de Casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat ca dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare nulitatea actului administrativ cu caracter normativ poate fi opusă efectelor juridice produse de acte administrative emise anterior momentului aducerii sale la cunoștință, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru aceste considerente, reținandu-se că actul atacat a fost emis de un organ necompetent, instanța urmează a respinge recursul și a menține dispozițiile sentinței atacate.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Respinge recursul declarat de recurent C___ de A________ de Sănătate Iași împotriva sentinței nr. 718/2015 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ș_________ D_____ O_____-M________ I________ P___ M____ C_______

Grefier,

F_____ F_____

Red./ Tehnored. Ș.D.

5 ex./ 20.01.2016

Jud.fond – P.E.