R O M Â N I A Operator de date cu caracter personal nr.3188

JUDECĂTORIA G_____

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Sentința penală nr. 126/2016

Ședința publică din 27 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G____ M____ I_____

GREFIER: S_____ I____-L____

Ministerul Public este reprezentat legal prin domnul procuror T_______ C_________-F_____ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria G_____

Pe rol fiind pronunțarea în cauza penală privind pe inculpatul R____ D__-V_____ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2, C. pen.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în data de 15 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2016, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei penale de față reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G_____ din data de 15 aprilie 2015 din dosarul penal nr. 911/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G_____, inculpatul R____ D__-V_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 332 alin. 2, Codul penal.

În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 12.07.2014 în jurul orelor 21³⁰ a condus autovehiculul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumul național DN 1C (drum european E 576), pe raza satului Fundătura, _____________________, la KM 32, din direcția Cluj-N_____ spre D__, în condițiile în care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxx14.

În faza de judecată, a fost reaudiat inculpatul și s-a emis o adresă către IPJ Maramureș pentru a comunica dispoziția de suspendare a dreptului inculpatului de a conduce autovehicule.

Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:

R____ D__ V_____ este posesor al permisului de conducere auto nr. M00159318M categoriile BE, CE (f. 21 DUP) din data de 01.08.2002. La data de 27.09.2012, în timp ce conducea un autoturism pe raza județului Maramureș, pe fondul nerespectării regulilor de circulație, R____ D__ V_____ a fost implicat într-un accident rutier. Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 01.10.2012 întocmit de Poliția V____ de Sus inculpatul a fost sancționat cu amendă și puncte de penalizare; totodată s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 60 de zile și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

La data de 10.10.2012 R____ D__ V_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională la Judecătoria V____ de Sus. Potrivit art. 118 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.: „Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești”.

R____ D__ V_____ a solicitat IPJ Maramureș restituirea permisului de conducere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a plângerii.

În dovada de restituire a permisului emisă de IPJ Maramureș - Serviciul Rutier la data de 12.10.2012, semnată de R____ D__ V_____, este menționat că acesta a fost informat în legătură cu obligația prevăzută de art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002 de a se prezenta la poliție pentru a preda permisul de conducere în caz de respingere a plângerii împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională, inclusiv asupra sancțiunii suplimentare pe care o va suporta – majorarea periodei de suspendare inițială, cu 30 de zile, în cazul în care nu predă permisul în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a respins în mod definitiv și irevocabil plângerea: ”… Prin sentința civilă nr. 445/2013 din data de 25.02.2013 a Judecătoriei V____ de Sus (dosar nr. XXXXXXXXXXXXX) instanța a admis plângerea formulată de inculpatul R____ D__ V_____ și a dispus anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 01.10.2012 întocmit de Poliția V____ de Sus.

Prin decizia civilă nr. 438/R/2014 din data de 16.06.2014 a Tribunalului Maramureș a fost admis recursul declarat de IPJ Cluj împotriva sentinței civile nr. 445/2013 a Judecătoriei V____ de Sus, care a fost modificată în sensul respingerii plângerii formulată de R____ D__ V_____ împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 01.10.2012 întocmit de Poliția V____ de Sus.

Conform adreselor nr. xxxxxx/12.09.2014 și 102.237/14.11.2014 emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (SPCRPCÎV) și a adresei nr. xxxxxx/10.11.2014 (și anexelor acesteia) emisă de IPJ Maramureș - Serviciul Rutier, în urma rămânerii definitive și irevocabile la data de 16.06.2014 a soluției instanței de respingere a plângerii împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională și ca urmare a neprezentării inculpatului R____ D__ V_____ la Serviciul Rutier pentru a preda permisul de conducere în termen de 15 zile de la data susmenționată, IPJ Maramureș – Serviciul Poliției Rutiere a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce a lui R____ D__ V_____ pe o perioadă de 90 de zile: 02.07.2014 – 29.09.2014 (inclusiv perioada suplimentară de 30 de zile ca urmare a nepredării permisului în termenul legal) și implementarea în baza de date informatizată referitoare la posesorii de permise de conducere gestionată de SPCRPCIV Maramureș a mențiunii respective.

La data de 12.07.2014, în jurul orelor 21³⁰ (deci în mod cert după suspendarea dreptului de a conduce) inculpatul R____ D__ V_____ a condus autovehiculul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumul național DN 1C (drum european E576), pe raza satului Fundătura, _____________________, KM 32, din direcția Cluj-N_____ spre D__. Întrucât a efectuat o manevră de depășire în mod neregulamentar a fost oprit de către un echipaj al poliției rutiere, care i-au solicitat să prezinte la control actele personale și ale autovehiculului. Inculpatul a declarat că nu posedă permisul de conducere asupra sa. Din verificarea efectuată de agenții constatatori în baza de date informatizată DEPABD-Auto a rezultat că inculpatul figurează cu dreptul de a conduce suspendat începând cu data de 01.07.2014 ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive. Inculpatul a explicat lucrătorilor de poliție că era responsabilitatea autorităților să-l informeze cu privire la soluția instanței prin care plângerea sa împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională a fost respinsă și cu privire operarea suspendării exercitării dreptului de a conduce:

Inculpatul R____ D__ V_____ nu a recunoscut comiterea infracțiunii. Prin declarațiile date în calitate de suspect/inculpat și prin memoriile depuse în scris atât în faza de urmărire penală și cât și în cea a judecății a invocat în apărare lipsa de vinovăție, ca urmare a erorii în care s-a aflat cu privire la dreptul de a conduce, susținând că până la data comiterii faptei (12.07.2014) nu a cunoscut soluția definitivă și irevocabilă a instanței prin care s-a respins plângerea sa împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională și faptul că a operat suspendarea exercitării dreptului de a conduce, considerând că era responsabilitatea organelor judiciare de a-l informa cu privire la soluția instanței precum și responsabilitatea poliției de a-l informa cu privire la suspendarea dreptului de a conduce.

Instanța reține că apărările formulate de inculpat sunt nefondate, din următoarele motive.

Potrivit dispozițiilor art. 118, alin. 4 și 5, din OUG nr. 195/2002 „În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.(5) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce”. Aceste dispoziții legale au impus inculpatului obligația de a restitui permisul de conducere în termen de 15 zile de la data soluționării irevocabile a plângerii contravenționale. Din cuprinsul acestei dispoziții legale se deduce în mod neechivoc și data de la care se încetează efectele prevăzute de art. 118, alin. 2, din OUG nr. 195/2002 (suspendarea executării sancțiunilor principale și complementare aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat), respectiv în 15 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești. În pofida acestei prevederi legale, cunoscută cu certitudine de inculpat prin primirea dovezii de restituirea a permisului de conducere (f. 21 DUP), acesta din urmă nu a restituit permisul de conducere în termenul prevăzut de lege. În temeiul acestor dispoziții legale, începând cu data de 02.07.2014, în temeiul legii, fără vreo altă formalitate, inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile (cu 30 de zile mai îndelungată decât cea inițială).

În plus de aceasta, nici o dispoziție legală nu impune instanței de judecată comunicarea hotărârii prin care se soluționează un recurs. Din contră inculpatul avea obligația de a urmări desfășurarea procesului civil. (art. 129, alin. 1, din vechiul Cod de procedură civilă). Mai mult, inculpatul avea obligația de a urmări desfășurarea procesului și pentru a putea aduce la îndeplinire dispozițiile art. 118, alin. 4 din OUG nr. 195/2002. Nici distanța și nici costurile de deplasare nu justifică încălcarea acestei obligații, cu atât mai mult cu cât soluția putea fi consultată și online pe portalul instanței. Mai mult, în cele 15 zile avute la dispoziție, avea posibilitatea de a solicita comunicarea minutei la adresa de domiciliu, costurile fiind modice. Necunoașterea dispozițiilor legale care prevăd aceste obligații și facilități nu pot fi invocate de petent în apărarea sa.

De asemenea, instanța reține că nici o dispoziție legală nu impunea Inspectoratului de Poliție comunicarea vreunei decizii de suspendare. Aceasta pentru că în cazul său nici nu trebuia să se pronunțe o decizie de suspendare, pedeapsa complementară fiind aplicată prin procesul-verbal de contravenție de agentul constatator. Formularea plângerii contravenționale suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești, astfel că prin respingerea plângerii contravențională încetează suspendarea executarea sancțiunilor aplicate, care devin executorii în condițiile legii (amenda începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și sancțiunea complementară în condițiile art. 118, alin. 3, din OUG nr. 195/2002).

Dispozițiile legale invocate de către inculpat ca temei pentru existența unei asemenea obligații nu sunt aplicabile în cauză. În acest sens instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 115, din OUG nr. 195/2002 (1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul altui stat, în condițiile stabilite prin Convenția europeana cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptata la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificata de România prin Legea nr. 126/1997. (2) Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura. Textul de lege este suficient de limpede astfel că orice comentariu este de prisos. Pentru a fi aplicabil era necesar ca inculpatul să fi fost sancționat de o autoritate străină cu suspendarea dreptului de a conduce, ipoteză diferită de cea din cauza de față.

Cea de-a două dispoziție legală invocată în apărare sa este cea din art. 103, alin. 3, din OUG nr. 195/2002. Pentru a fi interpretată corespunzător, trebuie redat întreg contextul în care se regăsește. Astfel instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 103, alin. 1-3 „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: a) pentru o perioada de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare; b) pentru o perioada de 60 de zile, dacă titularul permisului de conducere cumulează din nou cel puțin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce. c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. (1^1) În situația prevazută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta. (2) În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai săvârșește, într-un interval de 6 luni de la data restituirii permisului de conducere, din nou o nouă faptă prevăzută la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3), perioada de suspendare se majorează cu încă 30 de zile. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) hotărârea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliției rutiere, care are în evidență contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenții”.

Dacă se are în vedere întregul context în care se regăsesc prevederile art. 103, alin. 3, din OUG nr. 105/2002, se observă în mod limpede că acestea nu sunt aplicabile în cauză. Situația avută în vedere de legiuitor în acest context este în primul rând aceea în care se comite o contravenție care nu atrage de drept suspendarea permisului de conducere (dar care, urmare a aplicării punctelor de penalizare, prin cumularea cu cele aplicate anterior, conduce la suspendarea dreptului de a conduce). De asemenea, la litera c este avută în vedere situația în care se fac cercetări penale în cauză (când prin ipoteză nu s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru a nu fi încălcat principiul non bis in idem – sancționarea dublă a aceleiași fapte). În astfel de situații, doar dacă se dă o soluție de netrimitere în judecată sau o soluție de necondamnare, legiuitorul permite șefului poliției rutiere să aplice sancțiunea contravențională a suspendării dreptului de a conduce. Inculpatul nu se regăsește în niciuna dintre cele două ipoteze (cumul de puncte de penalizare sau pronunțarea unei soluții penale de netrimiterea în judecată sau de necondamnare), astfel că dispozițiile art. 103, alin 3 din OUG nr. 195/2002 nu sunt aplicabile în cauză.

În cele din urmă instanța reține că este complet lipsit de relevanță momentul la care s-a redactat decizia civilă nr. 438/R/2014 din data de 16.06.2014 a Tribunalului Maramureș, relevant fiind doar momentul pronunțării și soluția pronunțată (care se regăsea în minuta ce a fost întocmită la data pronunțării). IPJ Maramureș putea și chiar trebuia să efectueze mențiunile în bazele de date proprii în funcție de aceste două elemente, fără a mai aștepta redactarea hotărârii.

Neconcordanțele din adresele emise de IPJ Maramureș referitoare la data la care a început suspendarea dreptului de conduce nu l-au afectat pe inculpat în nici un fel atât timp cât data comiterii infracțiunii este 12.07.2014, când figura cu permisul suspendat potrivit tuturor adreselor emise. Oricum nu răspunsul autorităților este relevant în cauză, care nu aveau competența de a lua vreo o decizie în cauză, ci doar de a constata că a încetat suspendarea efectelor sancțiunii complementare. Modul de calcul a termenelor de procedură este stabilit clar de lege (art. 101, alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă), iar conform acestuia data de la care i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule inculpatului este 02.07.2014. În funcție de aceste prevederi legale se stabilește și responsabilitatea penală a inculpatului, iar nu în funcție de răspunsul la niște adrese de către IPJ Maramureș.

Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și anexe: raport de reținere, două înștiințări (f. 12-13, 14, 15, 16 DUP); două adrese SPCRPCÎV Maramureș (f. 18, 19 DUP); adresă IPJ Maramureș - Serviciul Rutier și anexe: dovadă restituire permis, borderou centralizator (f. 20, 21, 22 DUP); declarații suspect/inculpat R____ D__ V_____ (f. 25-27, 30-31 DUP, f. 89 DUP); înscrisuri depuse de inculpat: decizie civilă nr. 438/R/2014 a Tribunalului Maramureș și încheieri de ședință din datele de 06.06.2014, 30.05.2014, 07.02.2014, 04.11.2013, 01.11.2013, sentință civilă nr. 445/2013 a Judecătoriei V____ de Sus (f. 32-50 DUP)

În drept, fapta inculpatului R____ D__ V_____ care la data de 12.07.2014 în jurul orelor 21³⁰ a condus autovehiculul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumul național DN 1C (drum european E 576), pe raza satului Fundătura, _____________________, la KM 32, din direcția Cluj-N_____ spre D__, în condițiile în care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe perioada 02.07.xxxxxxxxxxxxxxx14 realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 din C. pen.

Potrivit art. 396 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța constată că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 din Codul penal.

În vederea individualizării judiciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 74 din Codul penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.

Persoana inculpatului prezintă un pericol mediu pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că inculpatul nu a mai fost condamnat penal. este cunoscut cu o conduită bună în societate. Este încadrat în muncă, este căsătorit și are un copil. Pe parcursul procesului penal a avut însă o atitudine recalcitrantă, încercând prin diverse argumente vădit nefondate și neadevărate să își dovedească nevinovăția. Această conduită relevă că nu conștientizează gravitatea faptei comise, ceea ce va îngreuna îndreptarea sa.

Instanța apreciază că infracțiunea prevăzută de art. 335, alin. 2, din Codul penal săvârșită de inculpat are un grad redus de pericol social întrucât fapta comisă nu a avut nici o consecință.

Ținând cont de persoana inculpatului și gravitatea faptei comise instanța se va orienta spre sancțiunea cea mai ușoară, respectiv a amenzii. Având în având în vedere aceste aspecte, instanța va condamna inculpatul la pedeapsa de 250 zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 336, alin. 1, C. pen. În temeiul art. 61, alin. 2, C. pen. instanța va stabili valoarea unei zile amendă la 25 lei, ținând cont de pregătirea profesională și locul de muncă al inculpatului.

Instanța va atrage atenția inculpatului că în temeiul art. 63 C. pen. „Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare”. Iar potrivit dispozițiilor art. 64, alin. 1 și 5, C. pen. “(1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității. (…) (5) Instanța înlocuiește zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă: a) persoana condamnată nu execută obligația de muncă în folosul comunității în condițiile stabilite de instanță; b) persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a obligației de muncă în folosul comunității. Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunității la data condamnării definitive pentru noua infracțiune, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infracțiune. (6) Dacă persoana condamnată, aflată în situația prevăzută în alin. (1), nu își dă consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, amenda neexecutată se înlocuiește cu pedeapsa închisorii conform art. 63”.

În temeiul articolului 274 alineatul 1 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Condamnă pe inculpatul R____ D__-V_____, fiul lui G_______ și F______, născut la data de 18.03.1980, în loc. V____ de Sus, jud. Maramureș, posesor al CI ________, nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat/locuind efectiv/cu adresă comunicare acte procedură în oraș V____ de Sus, ____________________. 13A, jud. Maramureș, cetățenie română, stare civilă căsătorit, situație militară stagiu nesatisfăcut, studii superioare, profesie inginer, ocupație expert evaluator ANEVAR, fără antecedente penale, la pedeapsa de 250 zile amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 2 din Codul penal.

În temeiul art. 61, alin. 2, C. pen. stabilește valoarea unei zile amendă la 25 lei, cuantumul total al amenzii aplicate inculpatului fiind de 6250 lei.

Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63 și 64 C. pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii și la executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În temeiul articolului 274 alineatul 1 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

G____ M____ I_____ S_____ I____-L____

Red./Dact. 27.01.2016

GMI. – 5 ex.