R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 975/R

Ședința publică din 11 decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE N______-G______ I____

Judecător C_____ I____ M______

Judecător C_______ B______ B_____

Grefier I_____ G_____

Pe rol judecarea recursului formulat de _____________________, cu sediul în Sângiorgiu de P_____, __________________, jud. M____, împotriva Sentinței nr. 3264/23.12.2014 pronunțate de Tribunalul M____ – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 17.11.2015, pronunțarea fiind amânată pentru data de 24.11.2015, 27.11.2015 și, ulterior, pentru data de azi, 11.12.2015.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Prin Sentința nr. 3264/23.12.2014 a Tribunalului M____ s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C________ T___ S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M____,.

În considerentele hotărârii atacate s-au reținut următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 30 aprilie 2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamanta C________ T___ S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____, ca instanța să dispună:

- anularea în parte a Deciziei nr. 683/2013/10.01.2014, respectiv a punctului 2 al dispozitivului deciziei, cu consecința trimiterii dosarului la organul de soluționare competent pentru soluționarea pe fond a contestației în ceea ce privește suma de 96.691 lei, respectiv asupra Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 30/31.01.2013 pentru diminuarea pierderii cu suma de 93.075 lei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că în urma inspecției fiscale s-a stabilit în sarcina sa obligația plății către bugetul de stat a sumei totale de 335.735 lei.

Considerând acuzația nefondată, a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal în temeiul prevederilor art. 205 din OG nr. 92/2003, admisă în parte de organul de soluționare a contestației, care însă în mod nejustificat a considerat că nu a motivat contestația cu privire la suma de 96.691 lei.

A arătat că la punctul 6 din Decizia de soluționare a contestației, organul fiscal reține că reclamanta în cuprinsul contestației, a recalculat rezultatele fiscale ale fiecărei perioade fiscale, cu referire expresă la suma de 72.123 lei cu titlu de impozit pe profit( și accesoriile aferente conform principiului accesorium sequitur principalem, și mai mult, impune organului de inspecție fiscală reverificator ( filele 39-40), în mod clar, că la momentul la care se va efectua reverificarea, organul de inspecție fiscală să aibă în vedere și aspectele redate la punctul 6 din decizia de soluționare a contestației, practic organul reverificator va fi obligat să se pronunțe și asupra sumei de 96.691 lei menționată la punctul 2 din Dispozitivul deciziei atacate.

Mai mult, având în vedere că organul de soluționare a contestației a decis desființarea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 30/31.03.2013 pentru diminuarea pierderii cu suma de 659.403 lei (suma de care reclamanta a ținut cont în recalcularea rezultatelor fiscale la care se face referire la punctul 6 din Decizia de soluționare a contestației), este cât se poate de evident ca dispozitivul deciziei nu este în concordanță cu motivația acesteia, situație care atrage anularea deciziei atacate.

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 683/2013/10.01.2014 (f.9-26) emisă de D.G.R.F.P. B_____ – Biroul Soluționare Contestații, cu privire la contestația depusă de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. F-MS 67/31.01.2013, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-MS 66/31.01.2013 s-a dispus:

- respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma totală de 19.680 lei (compusă din taxa pe valoarea adăugată și accesorii aferente acesteia);

- respingerea ca nemotivată a contestației pentru suma totală de 96.691 lei (compusă din 72.123 lei impozit pe profit și accesorii aferente) precum și împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 30/31.01.2013 pentru diminuarea pierderii cu suma de 93.075 lei (66.008 lei pentru anul 2009 + 27.067 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 2012);

- desființarea parțială a Deciziei de impunere nr. 67/31.01.2013 pentru suma totală de 144.737 lei compusă din 83.209 lei taxă pe valoarea adăugată și accesorii aferente acesteia precum și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 30/31.01.2013 pentru diminuarea pierderii cu suma de 659.403 lei (470.750 lei pentru anul 2009 și 188.653 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 2012) și efectuarea unei noi verificări, printr-o altă echipă.

Reclamanta a susținut că a argumentat de ce suma de 72.123 lei impozit pe profit nu se datorează și că acest aspect rezultă chiar din punctul 6 al deciziei și că firesc era ca această sumă să fie inclusă în cea cu privire la care s-a dispus reverificarea.

Din cuprinsul contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere, s-a constatat că aceasta s-a referit la suma de 72.123 lei, reprezentând impozit stabilit suplimentar, în considerentele expuse la paginile 16-20 din contestație (f.43-48). Astfel la pagina 16 din contestație petenta arată că impozitul pe profit și accesoriile stabilite sunt determinate injust și incorect, făcând trimitere la cele arătate în cuprinsul contestației la punctele 1.1, 1.2 și 1.3. A prezentat în continuare un calcul pentru fiecare an fiscal, luând în considerare obligațiile calculate de societate și cele stabilite de organele fiscale și necontestate și a concluzionat că nu datorează impozitul pe profit stabilit de organele de control.

S-a constatat însă că reclamanta, la acest punct din contestație, nu a prezentat argumente prin care să combată pe fond motivele reținute de organele de inspecție fiscală pentru care au fost stabilite aceste obligații suplimentare. Pentru a se stabili dacă contestația poate fi considerată motivată sub acest aspect, prin trimiterea la considerentele expuse la punctele 1.1, 1.2, 1.3 din contestație, este necesar a se verifica aceste obligații, pentru a se determina dacă au fost stabilite pentru motive de fapt similare.

În acest sens, analizând comparativ raportul de inspecție fiscală (f.165-178), contestația formulată și decizia dată în soluționarea acesteia, s-au constatat următoarele:

La punctul 1.1 din contestație reclamanta contestă aprecierile inspectorilor fiscali referitoare la nedeductibilitatea unor cheltuieli în sumă de 6.495 lei pentru anul 2009 și respectiv de 24.552 lei pentru anul 2012, la care se face referire la pag. 3 alin. penultim și respectiv la pag. 7 alin. 4 din RIF, reprezentând cheltuieli deduse în baza unor bonuri fiscale, pentru care societatea nu deține facturi fiscale. Cu privire la aceste obligații, a fost admisă contestația reclamantei, dispunându-se prin decizia nr. 683/2014 desființarea dispoziției nr. 30/2013 privind diminuarea pierderii.

La punctul 1.2 din contestație reclamanta contestă obligațiile stabilite ca urmare a constatării caracterului nedeductibil al unor cheltuieli în sumă de 464.255 lei, aferente unor facturi „în copii xerox” (pag. 4, alin. 2 din RIF). Și cu privire la aceste obligații a fost admisă contestația, dispunându-se desființarea deciziei de impunere și a dispoziției nr. 30/2013 pentru cheltuielile în sumă de 464.255 lei și taxa pe valoarea adăugată de 83.209 lei.

La punctul 1.3 din contestație reclamanta face referire la cheltuielile în sumă de 164.101 lei, aferente veniturilor înregistrate în avans, consemnate la pag. 7 alin. antepenultim din RIF. Contestația a fost admisă cu privire la aceste cheltuieli, dispunându-se reverificarea.

Obligațiile suplimentare pentru care a fost respinsă contestația ca nemotivată (conform punctului 5 din decizie) au fost stabilite, conform capitolului III din raportul de inspecție fiscală, pentru alte motive de fapt (spre exemplu, neînregistrarea unor venituri, înregistrarea unor cheltuieli din facturi emise în anul precedent, înregistrarea de cheltuieli din facturi în care nu este beneficiară societatea etc.). Or, reclamanta nu s-a referit în concret la acestea în contestația formulată, nu a prezentat motivele de fapt și de drept pentru care consideră că aceste obligații au fost stabilite în mod nelegal.

Nu se poate reține nici că ar fi fost motivată implicit contestația, prin trimiterea la argumentele expuse referitor la celelalte obligații, având în vedere că obligațiile fiscale nu au fost stabilite pentru aceleași constatări și motive de fapt.

Nu se poate reține nici că dispozitivul deciziei este în contradicție cu motivarea expusă la punctul 6, în sensul că în această motivare s-a reținut că reclamanta, în cuprinsul contestației, a recalculat rezultatele fiscale ale fiecărei perioade fiscale, cu referire expresă la suma de 72.123 lei impozit pe profit. Sub acest aspect reține că deși, într-adevăr, reclamanta a efectuat un calcul propriu al obligațiilor cu privire la fiecare an fiscal, comparativ cu calculul organelor fiscale, nu a făcut referire la obligațiile suplimentare stabilite și nu a combătut aceste constatări.

Potrivit dispozițiilor art. 206 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestația trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept invocate, precum și dovezile pe care se întemeiază. În aplicarea acestei dispoziții, pct. 11.1 lit. b din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 2.137/2011 (în vigoare la data formulării și soluționării contestației) prevede că poate fi respinsă contestația ca nemotivată, „în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării”.

Nefiind invocate așadar motive de nelegalitate și de netemeinicie în privința acestor obligații, instanța a constatat că soluția de respingere a contestației ca nemotivată este legală și temeinică, acțiunea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei Sentințe a declarant recurs, în termenul legal, reclamanta _____________________, criticând hotărârea atacată ca nelegală, pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a dovedit ca urmare a soluționării contestației formulată împotriva actelor administrativ fiscale, argumentele și probele prezentate de subscrisa au fost considerate justificate în parte, astfel că organul de soluționare a contestației a dispus desființarea Deciziei de impunere atacată pentru cea mai mare parte a constatărilor, însă în opinia sa, într-un mod cât se poate de nejustificat, a concluzionat că societatea nu si-a motivat contestația cu privire la suma de 96.691 lei.

Aceeași soluție a fost preluată și de Tribunalul M____ care a analizat acțiunea în contencios administrativ a acesteia, însă hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind dată fără analizarea cu suficientă atenție a actelor administrativ fiscale atacate, a înscrisurilor instrumentate și a susținerilor noastre scrise și orale, practic prima instanță preluând integral concluziile organelor fiscale și refuzându-ne proba cu expertiza fiscală, care ar fi putut confirma faptul că societatea a cuprins în contestație argumente contabile și juridice din care reiese faptul că suma de 96.691 lei nu se datorează bugetului statului.

Potrivit penultimului aliniat din pagina 3 a sentinței atacate, convingerea instanței s-a conturat ca urmare a analizării comparative a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de soluționare a contestației și deși se reține că societatea a efectuat calculul obligațiilor contestate, pe fiecare an fiscal, nu a făcut referire la obligațiile suplimentare stabilite si nu am combătut aceste constatări.

În raport de aceste motive, reclamanta a prezentat și o analiză comparative a constatărilor din R.I.F.–ul nr. 66/31.03.2013 (fila 275 și urm.), și, respective, Decizia nr. 683/10.01.2014 (fila 9 și urm.), pronunțată în soluționarea contestației reclamantului, acesta din urmă indicând pretinsele erori în modul de calcul și de stabilire a impozitului suplimentar pe profit și a pierderii fiscal înregistrată de societate.

Prin întâmpinare, pârâta D.G.R.F.P. B_____ – A.J.F.P. M____ a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că hotărârea atacată este legală, fiind indicat în hotărârea atacată modul de calcul al obligațiilor fiscale datorate de reclamantă.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, Curtea reține următoarele:

Potrivit Deciziei de Impunere nr. 67/31.01.2013 (fila 289, vol. II, dosar de fond), impozitul pe profit a fost stabilit pentru perioada de referință 1.01.xxxxxxxxxxxxx12, la 72.123 lei cu accesorii: 14.501 lei – majorări de întârziere și 10.386 lei – penalități de întârziere; TVA-ul la 148.419 lei cu accesorii: 68.043 lei – majorări de întârziere și 22.263 lei – penalități de întârziere.

Din această sumă totală de 335.735 lei, a fost contestată (fila 30, vol. I, dosar de fond), suma de 261.108 lei, compusă din întregul impozit pe profit și o parte din TVA, respectiv 102.409 lei, cu accesoriile aferente: 49.527 lei – majorări de întârziere și 12.481 lei – penalități de întârziere.

Referitor la impozitul pe profit, în cuprinsul contestației s-a făcut referire la deductibilitatea unor sume care au influențat rezultatul fiscal al anilor 2009 și 2012, respectiv sumele de 6.495 lei, 464.225 lei – pentru 2009 (filele 30, 36, vol. I, dosar de fond), și, respectiv, 24.552 lei și 164.101 lei – pentru anul 2012 (filele 30,40, vol. I, dosar de fond).

De asemenea, în contestație s-a făcut referire și la modul de calcul apreciat nelegal, al rezultatului fiscal al reclamantei (fila 42, vol. I, dosar de fond), acesta fiind afectat de erori.

În raport de această stare de fapt, raportat și la criticile aduse în recurs hotărârii atacate, este de observat că instanța de control judiciar este ținută să analizeze dacă parțial hotărârea atacată, și, implicit, actele administrativ fiscale, cu privire strict la suma de 96.691 lei (cuprinsă în pct. 2 al dispozitivului Deciziei nr. 683/10.01.2014 (fila 25, verso, vol. I, dosar de fond).

Critica adusă de recurentă, atât în cuprinsul cererii de recurs, și, mai important, în contestația formulată împotriva R.I.F. –ului nr. 66/31.01.2013 (fila 275, vol. II, dosar de fond), și Deciziei de Impunere nr. 67/31.01.2013 (fila 289, vol. II, dosar de fond), se referă atât la modul de stabilire și de calcul al impozitului pe profit, cât și la pierderea fiscală aferentă anului 2009 și perioadei ianuarie-septembrie 2012 (stabilită potrivit Dispoziției organelor fiscale).

Așa fiind, este de observat că este criticat în cuprinsul contestației, modul de calcul al impozitului pe profit, stabilit suplimentar, cu efecte negative asupra prevederilor fiscale (fila 42 și urm., vol. II, dosar de fond).

Referitor la anul 2009, apreciindu-se deductibile cheltuielile de 470.750 lei (6.495 +464.255), s-a susținut în contestație că pierderea fiscală este de 67.111 lei (filele 30, 36 și 44, vol. II, dosar de fond).

Pentru primele trei trimestre ale anului 2010, se contestă suma de 1.181 lei (impozit pe profit suplimentar), prin prisma pierderii fiscale de recuperat la 30.09.2010 – calculată de reclamantă prin raportarea la impozitul pe profit aferent acestei perioade 22.845 lei, la care se adaugă sumele constatate de organele fiscale și necontestate, în cuantum de 24.847 lei, adică 47.692 lei.

Din această din urmă sumă s-a recuperat, în opinia recurentei, parțial pierderea fiscală, rămânând de recuperat suma de 43.653 lei (fila 45, vol. II, dosar de fond), din suma totală de 553.456 lei, stabilit drept bază de calcul potrivit Declarației 101, diminuată cu 67.111 lei (pierderea fiscală din 2009).

Pentru ultimul trimestru al anului 2010, în raport de pierderea fiscală rămasă de recuperat, 438.653 lei, întrucât nu au fost contestate constatările organelor fiscale pentru această perioadă, s-a apreciat că impozitul recalculat de 126.750 lei (67.642 lei – impozit stabilit de societate + 59.108 lei – impozit stabilit de organele fiscale), va diminua pierderea fiscală până la suma de 311.903 lei (fila 45, vol. II, dosar de fond). Pe cale de consecință, nici suma de 9.457 lei, impozit pe profit stabilită de organele fiscale nu ar fi datorată.

În mod similar, pentru trimestrele I-III ale anului 2011 (fila 46, vol. II, dosar de fond), la impozitele calculate de societate pentru primele trei trimestre s-a recuperat pierderea fiscală, prin prisma impozitului pe profit: suma de 59.282 lei, stabilită de societate + 365.003 lei, stabilită de organele de control, adică 424.285 lei, care se presupune că profitul impozabil este de 112.382 lei (424.285 lei – 311.903 lei), sumă căreia îi corespunde un impozit de 17.981 lei, care însă a fost apreciat ca achitat, prin prisma impozitelor plătite voluntar de societate în anii 2010 și 2011 (10.823 lei + 9.485 lei), rezultând un impozit plătit în plus de 2.327 lei.

În continuare, pentru trimestrul IV al anului 2011, s-a apreciat că profitul impozabil este de 424.929 lei (41.095 lei – stabilit de societate + 383.834 lei – stabilit de organele fiscale), din această sumă s-a recuperat pierderea fiscală de 311.903 lei, profitul impozabil final de 113.026 lei, adică un impozit de 18.084 lei, din care se scad sumele voluntar achitate (9.484 lei – 2011 și 10.823 lei – 2010), rezultând că societatea a achitat în plus 2.224 lei, și că nu datorează suma de 61.413 lei, stabilită de organele fiscale.

Și în fine, pentru anul 2012, s-a apreciat că societatea nu datorează impozitul pe profit de 72 lei, întrucât în raport de cheltuielile apreciate deductibile de către societate, pierderea fiscală a fost de 188.203 lei (filele 47-48, vol. II, dosar de fond).

În raport de aceste argumente ale reclamantei, cuprinse în contestația formulată de aceasta, nu se poate susține, cu suficient temei nemotivarea sa, mai ales că, în esență, a fost prezentat, detaliat, un alt mod de calcul al obligațiilor fiscale apreciate ca datorate, pârâta fiind firesc să le analizeze și, motivat să le admită sau să le respingă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, față de modul de calcul al pierderii fiscale, stabilite de reclamantă, 188.203 lei, în cuprinsul R.I.F. nr. 66/31.01.2013 (filele 282, vol. II, dosar de fond) s-a reținut recuperarea pierderii fiscale de 752.478 lei (536.758 lei la 31.12.2009 și 215.720 lei, la 30.09.2012), sume diferite față de cele avute în vedere de contestatoare.

În consecință, pentru motivele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul formulat în cauză este întemeiat, urmând ca potrivit art. 496 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, să-l admită ca atare, casând hotărârea atacată și, în rejudecare, să admită acțiunea introductivă, ceea ce atrage anularea parțială a actelor administrative fiscale atacate, cu privire la suma de 96.691 lei și la Dispoziția nr. 30/31.01.2013, privind măsurile pentru diminuarea fiscală de 93.075 lei.

Urmare a anulării, în parte, a Deciziei nr. 683/2014, a R.I.F.-ului nr. 66/31.01.2013 și a Deciziei de Impunere nr. 67/31.01.2013, contestația reclamantei va fi trimisă în vederea soluționării către pârâta D.G.R.F.P. B_____ – A.J.F.P. M____.

Întrucât soluționarea prezentei cauze a ocazionat cheltuieli de judecată reclamantei (suma de 50 lei – fila 243, vol. I și 150 lei fila 10, dosar de recurs), pârâta intimată va fi ținută, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, să achite spezele judecății în sumă de 200 lei, către reclamanta-recurentă, cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de _____________________, cu sediul în S_________ de P_____, ___________________, jud. M____, împotriva Sentinței nr.3264/23.12.2014 a Tribunalului M____, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

Casează hotărârea atacată și, în rejudecare admite acțiunea formulată de _____________________, cu sediul în S_________ de P_____, ___________________, jud. M____, în contradictoriu cu DGRFP B_____ - AJFP M____, cu sediul în Tg. M____, _________________.1-3, jud. M____.

Anulează în parte Decizia nr. 683/10.01.2014, RIF nr. 66/31.01.2013 și Decizia de impunere nr.67/31.01.2013 emise de pârâtă, cu privire la suma de 96.691 lei, reprezentând 72.123 lei – impozit pe profit, 14.438 lei – majorări de întârziere și 10.130 lei- penalități de întârziere; precum și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 30/31.01.2013, pentru diminuarea pierderii cu suma de 93.075 lei (66.008 lei pentru anul 2009 + 27.067 lei pentru perioada ianuarie – septembrie 2012).

Dispune trimiterea contestației formulate de reclamantă către pârâta DGRFP B_____ –AJFP M____, în vederea soluționării acesteia în limitele de mai sus.

Obligă pârâta DGRFP B_____- AJFP M____ la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată către _____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, la 11 decembrie 2015.

Președinte, N______-G______ I____	Judecător, C_____ I____ M______	Judecător, C_______ B______ B_____
	Grefier, I_____ G_____

Red. I.N.G.

Dact. Sz.C.

4 exemplare

Data concept: 25.01.2016

Data redactat: 25.01.2016

Jud.fond. A.M.A______