Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.926/CA.

Ședința publică din data de 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - R_____ N_______ B___

JUDECĂTOR - E________ G______

JUDECĂTOR - M_____ C_______ E____

GREFIER - A_______ A_______

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă - ______________ SRL – cu sediul în C________, ____________________, _____________, _____________________ și în C________, ______________________.18A, _____________, jud. C________, împotriva sentinței civile nr.540/CA/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât - P_______ M___________ C________ – cu sediul în C________, ________________, jud. C________, având ca obiect anulare act administrativ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele Cod de procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.

Învederează că recursul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, conform chitanței ________ XWM nr.xxxxxxx/19.05.2015, depusă la dosar (fila 16) .

Mai arată că, după verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru cererea de recurs , o copie a acesteia a fost comunicată intimatului , care a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 din Noul Cod de procedură civilă; întâmpinarea a fost comunicată recurentului reclamant care nu a depus răspuns la întâmpinare și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.

Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea doamnei avocat A____ P_________ în calitate de apărător ales al recurentei reclamante, cerere de amânare motivată de imposibilitatea de a se prezenta în instanță la acest termen.

Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei reclamante având în vedere că aceasta nu este dovedită.

Totodată, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.

C U R T E A

La data de 4.09.2015 reclamanta a chemat în judecată P_______ M___________ C________ pentru anularea și suspendarea dispoziției nr. 1054/2013.

În fapt se arată că prin Dispoziția nr. 1054/2013 s-a dispus desființarea pe cale administrativă a construcțiilor și lucrărilor executare fără autorizație de construcție pe teren aparținând domeniului public al M___________ C________, zona G___ Școlar Agricol Palas de către reclamantă cf. procesului verbal de contravenție nr. xxxxxx/08.11.2012.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă sunt:

Terenul pe care sunt edificate construcțiile se regăsesc în planul cadastral al Orașului C________ din anii 1936 – registru proprietate vol. IX pag. 1826, nr. crt, xxxxx fiind consemnată proprietatea Oieriei Statului.

Acest teren s-a menținut în evidențele Ministerului Agriculturii de-a lungul timpului.

Prin contractul de închiriere nr. 1/04.01.2000 D.J.A.R.Z. în calitate de beneficiar, a închiriat către ______________________ de 65 m² situat în C________, __________________ nr. 278 în vederea amplasării „chioșc alimentar și terasă”.

Contractul de închiriere a fost modificat prin actul adițional la 03.01.2002.

Pe parcursul derulării contractului de închiriere, _______________ a obținut acordul administratorului terenului și ulterior certificatul de urbanism nr. 2613/2000, 2205/2001 și 449/09.10.2002.

Toate aceste certificate de urbanism menționează existența contractului de închiriere și că se solicită extinderea spațiului comercial chioșc alimentar.

Pin actul adițional din 01.03.2003, reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș în locul _______________.

Prin actul adițional din 29.02.2008 părțile au stabilit că terenul ce include și imobilul chioșc se închiriază pe o perioadă de 10 ani.

Se arată că, pe de o parte, construcțiile abuzive nu au fost edificate de reclamantă ci de _______________.

Din anul 2002 până în anul 2006 aceste construcții au fost alimentate cu apă prin racordarea la rețeaua de apă potabilă ce trece prin incinta UM 0406 C________ urmare a solicitării nr. 56/2002 formulată de O.A.R.Z. C________.

Ulterior încheierii contractului de închiriere cu reclamanta, a înființat punct de lucru la locul situării construcțiilor iar în anul 2006 O.A.R.Z. a solicitat acordul R.A.J.A. SA pentru racordare le rețeaua de apă întrucât punctul de lucru are ca obiect activitate de comerț.

Se invocă art. VII indice 5 pct. 4 din Legea 127/2013

În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică.

Prin întâmpinare pârât a solicitat respingerea acțiunii.

Dispoziția atacată pune în executare sancțiunea complementară stabilită prin procesul verbal de contravenție nr, xxxxxx/2012 ,necontestat de reclamantă.

Terenul pe care sunt edificate construcții reprezintă domeniu public conform adresei nr. xxxxx/2011 emisă de Serviciu Patrimoniu.

În cauză pârâtul a depus documentația aferentă dispoziției contestată.

La data de 13.03.2014 instanța a admis cererea de suspendare a executării Dispoziției nr. 1054/2013.

La data de 06.01.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară.

Expertul a arătat că în baza documentelor depuse la dosar nu poate stabili fără echivoc decă terenul în suprafață de 65 m² este proprietatea D.A.D.R. sau face parte din domeniul public al M___________ C________.

Construcția edificată pe terenul în suprafață de 65 m² a fost construită înainte de octombrie 2002 dar nu mai devreme de iulie 2001.

Instanța a dispus emiterea unei adrese către M.A.D.R. pentru ca acesta să precizeze situația juridică a terenului ce face obiectul dosarului iar în măsura în care acest teren se află în proprietatea sau administrarea ministerului să comunice instanței sau să depună un plan cadastral.

Prin adresa nr. xxxxx/2012 M.A.D.R. în urma analizării documentației transmisă de instanță a arătat că în evidențele patrimoniale ale ministerului nu se regăsește suprafața de teren și nici planul cadastral din 1936.

Prin Sentința civilă nr.540/CA/12.03.2015 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta _______________ SRL , în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C________ .

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

D.J.A.R.Z. în calitate de administrator a închiriat la 4.01.2000 către ______________ baza licitației publice din 02.12.1999 terenul în suprafață de 65 m² în vederea amplasării chioșc alimentar și terasă.

Reclamanta a depus procesul verbal din 14.09.1960 prin care s-a predat 10 ha. teren necesar construirii centrului de însămânțări artificiale C________.

S-a depus și adresa emisă de Proiect SA C________ în anul 1995 care arată că terenul situat pe I.C. B_______ nr. 246 propus pentru amplasare sediu și laborator O.J.R.S.A. face parte din proprietatea Oieriei Statului.

La 03.01.2002 se încheie act adițional la contractul nr. 1/2000.

La 1.03.2013 reclamanta, conform actului adițional la contractul de închiriere, a dobândit calitatea de chiriaș a suprafeței de 65 m² în vederea funcționării chioșcului alimentar și terasă pe o perioadă de 5ani.

La 29.02.2008 prin act adițional s-a prelungit perioada de închiriere la 10 ani.

Instanța reține că în 2000, 2001, 2003 Primăria C________ a emis mai mule certificate de urbanism pentru extindere chioșc alimentar pe terasa existentă, construcție provizorie până la realizarea lărgirii ____________________ (certificat de urbanism din 9.10.2002 fila 25).

La 8.11.2012 s-a emis procesul verbal de contravenție prin care s-a reținut în sarcina reclamantei contravenția prevăzută de art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991.

În fapt s-a arătat că în urma controlului din 12.10.2012 s-a constatat construcție cu destinație spațiu comercial situat în C________, _________________ nr. 248 pe teren domeniu public fără autorizație de construire.

S-au identificat următoarele lucrări de construire:

- construcție din zidărie cu regim de înălțime parter cu acoperiș cu destinație spațiu comercial în suprafață aproximativ de 13,5 m².

- amplasat copertină pe structură metalică în suprafață de 33 mp.

- realizare împrejmuire din plasă metalică în lungime de aproximativ 24 ml. cu h = 1,2 ml.

- amplasare formă luminoasă pe fațada construcției.

S-a aplicat amenda contravențională de 1.000 lei și s-a dispus ca măsuri complementare oprirea executării lucrărilor și desființarea acestora.

Acest proces verbal nu a fost contestat de reclamantă.

La 23.08.2012 reclamanta a fost somată de pârâtă să desființeze construcția,în caz contrar aplicându-se art. 26 și 33 din legea 50/1991.

Conform referatului de demolare din 18.02.2013 se reține că reclamanta nu s-a conformat somației, astfel că s-a întocmit procesul verbal de contravenție din 08.11.2012.

Neconformându-se nici dispozițiilor din procesul verbal de contravenție s-a procedat la întocmirea referatului de demolare.

Față de această situație, având în vedere art.33 alin. 1 din Legea 50/1991, s-a dispus prin Dispoziția nr. 1054/2013 desființarea pe cale administrativă a construcțiilor și lucrărilor executate fără autorizație de construire, prezentate în procesul verbal de contravenție din 08.11.2012.

În ceea ce privește situația juridică a terenului s-a reținut că pârâta a depus înscrisuri (fila 62 – 76).

Conform planului cadastral 1936 – 1938 careul nou 16 (fila 65) figurează în posesia Oieriei Statului. Terenul marcat cu galben în planul de situație de la fila 65 reprezintă terenul în discuție.

În planurile de situație la nivelul anilor 1994 – 1997, terenul marcat cu galben face parte din suprafața de teren aferentă Grupului Școlar Agricol Palas ce constituie domeniu public cf. HCLM 211/2011 anexa 18.

Suprafața de teren marcată cu roșu reprezintă domeniu public al M___________ C________ conform HCLM 211/2011 anexa 1 poz. 677 reprezintă Alee Municipiu C________ fără nume.

Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă privesc situația juridică a terenului și faptul că acele construcții nu au fost edificate de reclamantă ci de o altă societate.

Instanța a apreciat că dispoziția nr. 1054/2013 este legală pentru următoarele aspecte:

Un prim aspect reținut de instanță este acela că pârâtul a emis dispoziția pentru a finaliza măsura complementară stabilită în procesul verbal de contravenție, procesul verbal ce nu a fost contestat de reclamantă.

Legea 50/1991 reglementează la art. 32-33 procedura desființării construcțiilor edificate fără autorizație de construire în sensul că dacă persoana sancționată contravențional nu s-a conformat celor dispuse în procesul verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească.

Prin excepție de la disp. art. 32 construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenul aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe teren aparținând domeniului public sau privat al județului, municipiilor, orașelor, comunelor vor putea fi desființate de autoritatea administrativă pe raza UAT unde se află construcție, fără emiterea autorizației de desființare, fără sesizarea instanței și pe cheltuiala contravenientului.

În cauză prin procesul verbal de contravenție, necontestat de reclamantă s-a reținut că petenta a efectuat lucrări de construire pe teren domeniul public al M___________ C________ motiv pentru care s-a dispus ca măsură complementară desființarea construcției.

Întrucât petenta nu s-a conformat în termenul dispus în procesul verbal de contravenție, autoritatea administrativă, cf. art. 33 din legea 50/1991, a dispus desființarea construcțiilor pe cale administrativă cf. Dispozițiilor nr. 1054/2013 ce face obiectul prezentei cauze.

Cu privire la regimul juridic instanța a reținut că pârâta a dovedit că terenul pe care este edificată construcția aparține domeniului public conform HCLM 211/2011, act administrativ care nu a fost contestat și care prin urmare produce efecte juridice.

Instanța a apreciat că în raport de obiectul acțiunii – anulare act administrativ Dispoziția 1054/2013 - nu este investită cu o acțiune în revendicare pentru a proceda la compararea titlurilor prezentate de părți, ci în limita disp. Legii 554/2004, verifică legalitatea actului administrativ contestat care așa cum s-a reținut a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.

Faptul că reclamanta nu a contestat procesul verbal de contravenție este apreciat de instanță ca o recunoaștere tacită a faptei contravenționale și implicit a situației de fapt reținută de organul constatator în procesul verbal de contravenție.

Mai mult în cauză nu s-a depus un titlu de proprietate în favoarea altei persoane pentru a dovedi că terenul este proprietate privată și prin urmare s-au aplicat dispozițiile art. 32 din legea 50/1991 care reglementează că desființarea construcției se dispune de instanța judecătorească la sesizarea organului care a aplicat sancțiunea.

În acest sens M.A.D. a comunicat instanței că în evidențele patrimoniale ale ministerului nu se regăsește terenul de 65 m² pe care sunt edificate construcțiile.

Faptul că ulterior anului 2011, terenul era în administrarea altei persoane nu are relevanță în situație în care prin HCLM 211/2011 acest teren aparține domeniului public, astfel că la momentul emiterii dispoziției contestate acesta avea regim de domeniu public astfel că erau aplicabile disp. art.33 din legea 50/1991.

Nu în ultimul rând instanța a reținut că indiferent de natura juridică a terenului, pentru construcțiile evidențiate în procesul verbal de contravenție nu s-a emis autorizație de construire, reclamanta nefăcând dovada că aceste construcții au fost edificate cu respectarea Legii 50/1991 privind autorizarea construcțiilor.

De asemenea, instanța a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că aceste construcții nu sunt edificate de ea ci de o altă societate, întrucât acest aspect nu are relevanță asupra legalității dispozițiilor contestate.

În condițiile în care reclamanta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 lit. a din legea 50/1991, stabilindu-se ca măsură complementară în sarcina sa desființarea construcțiilor, se apreciază că aceasta nu poate invoca acest aspect în privința legalității dispozițiilor de desființare a construcțiilor dispuse conform art. 33 din Legea 50/1991 pentru a aduce la îndeplinire măsura complementară din procesul verbal de contravenție, necontestat de reclamantă.

Reclamanta mai invocă disp. Legii 127/2013 art. VII indice 5 prin care s-a completat Legea 7/1996 în sensul că, potrivit art. 4 din cap. VII indice 5, construcțiile realizate înainte de 01.08.2001 fără autorizație de construire pot fi intabulate fără autorizație de construire.

Instanța a apreciat că această dispoziție nu are relevanță în ceea ce privește legalitatea Dispoziției 1054/2013.

Reclamanta, în situația în care îndeplinea condițiile impuse de art. VII indice 5 pct. 4 din Legea 127/2013, putea proceda, până la emiterea dispozițiilor contestate, la intabularea acelor construcții.

Ori în situația în care reclamanta nu a procedat la intabularea construcțiilor, nu se poate invoca că dispozițiile de demolare contestate au privit construcțiile intabulate.

În concluzie s-a reținut că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale din Legea 50/1991, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă sunt nefondate.

În baza art. 453 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 673,29 lei cheltuieli judecată – onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta ______________ SRL , criticând-o ca fiind nelegală sub următoarele aspecte:

În ceea ce privește construcțiile edificate și regimul juridic al terenului, precizează că este real că în anul 2012 a fost emis un Proces Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor pe care reclamanta a omis a-l contesta, dar pentru că știa că nu a edificat nicio construcție, pe de o parte, iar pe de alta parte, construcțiile identificate și prezentate în procesul-verbal de contravenție au fost edificate mai înainte de anul 2001 și prin urmare era prescris dreptul de a constata vreo contravenție și respectiv de a aplica vreo sancțiune.

Terenul pe care sunt edificate construcțiile în discuție se regăsește în planul cadastral al Orașului Constanta din anul 1936 - registrul de proprietăți vol.IX , pag. 1826 , la nr. crt. xxxxx , fiind consemnata proprietatea "Oieriei Statului" unitate a Ministerului Agriculturii și Domeniilor cu limitele terenului stabilite prin planul _________________ "N6".

Acest teren s-a menținut de-a lungul anilor în evidențele cadastrale în administrarea Ministerului Agriculturii fiind folosit de unități agricole din subordinea acestuia la Oieria Palas , Laboratorul de furaje și un Dispensar veterinar.

Prin Contractul de închiriere nr.1/04.01.2000 încheiat între D.J.A.R.Z (Direcția Județeană pt. Ameliorare si Reproducție în Zootehnie) C________ în calitate de beneficiar și _________________ s-a închiriat terenul în suprafața de 65 mp , situat în Constanta, __________________ nr.278 , în vederea amplasării "CHIOȘC ALIMENTAR SI TERASA".

Contractul de închiriere în discuție a fost modificat și completat prin Actul adițional din 03.01.2002, la art.l din Actul adițional specificându-se ca " A.R.Z. Constanta închiriază suprafața de 65 mp conform contractului, în urma licitației din 02.12.1999 în vederea funcționarii chioșcului alimentar și terasă".

Pe parcursul derulării contractului de închiriere , _________________ a solicitat și obținut acordul administratorului terenului pentru extinderea construcțiilor , sens în care au fost solicitate de către D.J.A.R.Z . și respectiv emise următoarele Certificate de urbanism : - nr.26`13/10.07.2000, nr.2205/18.07.2001 si respectiv nr.4409/09.10.2002.

Prin Actul adițional din 29.02.2008 la Contractul de închiriere în discuție, părțile au stabilit că terenul ce include și imobilul (chioșcul) situat in __________________ nr.248, în suprafața de 65 mp, se închiriază pe o perioada de 10 (zece) ani.

Solicită a se avea în vedere că, pe de o parte, construcțiile abuzive nu au fost edificate de reclamantă ci de _________________, iar pe de altă parte că aceste construcții au fost edificate în anul 2000, urmare a licitației publice din 02.12.1999 și în temeiul Contractului de închiriere nr.01/04.01.2000.

Din anul 2002 și până în anul 2006 construcțiile în discuție au fost alimentate cu apă prin racordarea la rețeaua de apa potabila ce trece prin incinta U.M. 0406 Constanta cu sediul in __________________ nr.246, urmare a solicitării nr.56/31.01.2002 formulata de O.A.R.Z. Constanta.

Ulterior încheierii Contractului de închiriere cu reclamanta , a înființat punct de lucru la locul situării construcțiilor în discuție, iar în anul 2006 Unitatea pentru Ameliorare si Reproducție în Zootehnie-C________ a solicitat prin adresa nr. 15/26.01.2006 acordul R.A.J.A. SA Constanta pentru racordarea la rețeaua de apă și canalizare , întrucât "punctul de lucru are ca obiect activitate de comerț ".

În sprijinul cererii sale recurenta amintește și sentința nr. 3525/11.07.2013 prin care instanța a dispus suspendarea executării actului atacat , apreciind că există o îndoială cu privire la regimul juridic al terenului.

Ca un ultim argument în favoarea sa recurenta invocă prevederile legii 127/26.04.2013 potrivit cu care : construcțiile realizate înainte de 1 august 2001… se intabulează în lipsa autorizației de construire.

Prin întâmpinare intimatul pârât P_______ M___________ C________ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Solicită a se constata că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat cu privire la natura juridică a terenului pe care este amplasat chioșcul în discuție ca fiind domeniu public al M___________ CONSTANTA, situație reglementată conform H.C.L.M. 211/2011.

Deopotrivă, este de remarcat și faptul că Ministerul Agriculturii a indicat împrejurarea că acest teren de 65 mp nu se regăsește în evidențele sale patrimoniale.

S-a lămurit deci natura juridică a terenului, ca fiind domeniu public al M___________ C________, situație în care este posibil a se lua de către autoritatea locală măsura demolării construcțiilor edificate pe domeniul public fără autorizație de construire.

În ceea ce privește susținerile recurentei vis-a-vis de lipsa calității sale de constructor al chioșcului în cauză, corect s-a reținut faptul că asemenea apărări nu ar fi putut fi efectuate decât prin contestarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin care s-a aplicat și măsura complementară a desființării construcției, în litigiul de față nemaiputând fi adus în discuție acest aspect.

Apreciază că atât timp cât procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.xxxxxx/8.11.2012 care cuprinde și măsura complementară a desființării lucrărilor de construire nu a fost contestat în instanță , atunci orice fel de argument cu privire la legalitatea actului administrativ prin care se urmărește aducerea la îndeplinire a acestei măsuri complementare, nu poate subzista.

Susțin acest punct de vedere prin prisma faptului că dispoziția atacată are rolul de a pune în practică o sancțiune complementară, rămasă irevocabilă prin necontestarea procesului verbal prin care aceasta a fost dispusă.

Din acest punct de vedere, consideră că în cadrul prezentei acțiuni nu se mai pot aduce în discuție chestiuni legate de legalitatea executării lucrărilor de construcție, acelea neputând fi prezentate decât într-o eventuală plângere contravențională.

În cadrul prezentei acțiuni cel mult pot fi aduse în discuție chestiuni de formă vis-a-vis de emiterea dispoziției atacate, iar nu probleme de fond, cât timp reclamantul a avut deja posibilitatea de a lămuri fondului problemei, dar nu a înțeles a o face.

Sunt astfel irelevante considerațiile relative la edificarea construcțiilor de către o altă persoană (S.C. ALFA IMO SRL) care nu sunt dovedite (cât timp nu există nicio autorizație de construire emisă pentru respectivul obiectiv, nici pentru S.C. ALFA IMO SRL nici pentru S.C. C___ DE R__ SRL, și nici pentru nimeni altcineva), construcția fiind în mod evident una abuzivă.

La fel este irelevantă prezentarea celor 3 certificate de urbanism emise pe numele diverselor societăți, acestea neputând fi reținute ca și îndrituire pentru realizarea construcției în discuție, în lipsa autorizației de construcție neputând discuta despre o edificare legală a respectivului chioșc.

Cu privire la pretinsa situație juridică a terenului/chioșcului - față de probatoriul administrat în cauză, solicită a se înlătura susținerile recurentei, fiind făcută dovada deplină a apartenenței acestui teren la domeniul public al M___________ C________.

În ceea ce privește trimiterile la soluția pronunțată în cererea de suspendare a executării actului administrativ, dos.XXXXXXXXXXXXX, solicită a fi avută în vedere dec. civ.735/19.06.2014 în dos.XXXXXXXXXXXXX prin care cererea de suspendare provizorie a executării actului administrativ a fost respinsă, cu motivarea aferentă.

Cât privește apărările reclamantei vis-a-vis de Legea 127/26.04.2013, nu numai că acestea nu au legătură cu obiectul prezentei cauze - care vizează legalitatea dispoziției de demolare, dar reclamanta nici nu a dovedit că a înțeles a uza de aceste prevederi legale.

Examinând recursul prin prisma art. 488 punctul 8 NCPC, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În speță este necontestat faptul că la 8.11.2012 s-a emis procesul verbal de contravenție prin care s-a reținut în sarcina reclamantei contravenția prevăzută de art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991.

Acest proces verbal de contravenție nu a fost contestat iar, întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor din procesul verbal, s-a procedat la întocmirea referatului de demolare.

În temeiul art.33 alin. 1 din Legea 50/1991 s-a dispus prin Dispoziția nr. 1054/2013 desființarea pe cale administrativă a construcțiilor și lucrărilor executate fără autorizație de construire, lucrări prezentate în procesul verbal de contravenție din 08.11.2012.

Așa cum a arătat și prima instanță,legea 50/1991 reglementează la art. 32-33 procedura desființării construcțiilor edificate fără autorizație de construire în sensul că dacă persoana sancționată contravențional nu s-a conformat celor dispuse în procesul verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța judecătorească.

Prin excepție de la disp. art. 32 construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenul aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe teren aparținând domeniului public sau privat al județului, municipiilor, orașelor, comunelor vor putea fi desființate de autoritatea administrativă pe raza UAT unde se află construcție, fără emiterea autorizației de desființare, fără sesizarea instanței și pe cheltuiala contravenientului.

În concluzie, față de această situație de fapt , instanța de recurs apreciază că instanța de fond a înlăturat în mod corect apărările referitoare la construcțiile ce fac obiectul procesului verbal de contravenție ( faptul că acestea nu au fost edificate de către recurentă, mod de dobândire, prescrierea dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale), întrucât aceste apărări puteau fi invocate doar într-o cerere având ca obiect anularea acestui proces verbal de contravenție.

Acest act face dovadă în privința celor constatate până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în cauză.

Singurul aspect care poate face obiectul cercetării în cauza de față este încadrarea situației în excepția prevăzută la art. 33 alin. 1 din legea 50/1991, respectiv dacă Dispoziția nr. 1054/2013 privind desființarea pe cale administrativă a construcțiilor și lucrărilor executate fără autorizație de construire a fost emisă corect fără sesizarea instanței de judecată raportat la regimul juridic al terenului.

Prima instanță motivează că terenul face parte din domeniul public, în acest sens fiind HCLM 211/2011, necontestată.

Recurenta nu aduce critici referitoare la aceste aspecte reținute de către instanța de fond și nu contestă existența HCLM 211/2011.

În consecință, în mod corect au fost înlăturate și criticile referitoare la regimul juridic al terenului, toate apărările formulate putând fi invocate într-o cerere având ca obiect anularea HCLM 211/2011.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, apreciind că Dispoziția nr. 1054/2013 a fost emisă în mod legal, terenul pe care a fost edificată construcția fără autorizație de construire de către recurentă (potrivit procesului verbal de constatare a contravenției neatacat) fiind în domeniul public, așa cum rezultă din HCLM 211/2011, neatacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - ______________ SRL – cu sediul în C________, ____________________, _____________, _____________________ și în C________, ______________________.18A, _____________, jud. C________, împotriva sentinței civile nr.540/CA/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât - P_______ M___________ C________ – cu sediul în C________, ________________, jud. C________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 Septembrie 2015.

Președinte, R_____ N_______ B___	Judecător, E________ G______	Judecător, M_____ C_______ E____
	Grefier, A_______ A_______

Red.jud.hot.M.C_______

Red.jud.dec.E.G______/ 25.10.2015