R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 58

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016

Președinte - C_______-P____ B_____

Judecător - E____ S_____ L____

Grefier - M____ F___

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta _____________________, cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Complex Comercial Novo Park 3, clădirea F, _______________ și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCP D_____ & Asociații, cu sediul în București, Soseaua Kiseleff, nr.55, Vila 6, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 705/10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu reclamantul F_____ de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, ______________________. 40-40 bis, sector 2 și pârâtul N______ V_____ M______, domiciliat în ____________________________.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă _____________________, reprezentată de avocat B_____ I_______ din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale _______ nr. xxxxxxx/2016, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant F_____ de Protecție a Victimelor Străzii, înregistrată sub nr. xxxxx/16.09.2015, care a fost comunicată apelantei-pârâte, care a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr. xxxxx/7.10.2015.

La solicitarea instanței, avocat B_____ I_______, pentru apelanta-pârâtă _____________________, învederează că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația acestuia, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 224 și art. 248 alin. 1 Cod pr.civilă, acordă cuvântul mai întâi pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de apelantă la termenul anterior și, ulterior, în dezbateri, pe cererea de aepl, urmând a se pronunța cu prioritate pe excepție.

Avocat B_____ I_______, pentru apelanta-pârâtă _____________________, având cuvântul pe excepție, solicită admiterea acesteia, paguba a fost produsă la data de 12.09.2011, în urma unui accident rutier, la acel moment putând fi cunoscută persoana răspunzătoare de producerea accidentului, pârâtul N______ V_____. Având în vedere că de la data de 12.09.2011, dată la care persoanele vătămate au putut cunoaște atât paguba, cât și pe cel răspunzător pentru ea, și până la introducerea cererii de chemare în judecată, 03.03.2015, au trecut mai mult de 3 ani, raportat la disp. art. 8 coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Pe fondul cauzei, avocat B_____ I_______ pentru apelanta-pârâtă _____________________, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de ea.

În esență, arată că, în mod greșit, a fost obligată în solidar cu pârâtul N______ V_____ M______ la rambursarea către reclamant a sumei de 271.109,61 lei, achitată cu titlu de despăgubiri civile persoanelor fizice prejudiciate în accidentul de circulație produs de pârâtul N______ V_____ M______ în data de 12.09.2011.

La data producerii accidentului, contractul de leasing încheiat între ea și pârât încetase, acesta având obligația de a-i returna autoturismul marca Peugeot 206, în conformitate cu art. 18 din convenția părților.

Pârâtul conducea autoturismul respectiv în mod nelegal, fără a avea vreun titlu asupra acestuia , fiind un simplu detentor de rea credință.

În aceste condiții, autoturismul nemaifiind destinat circulației pe drumurile publice, nu mai era necesară încheierea unei polițe RCA, astfel că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995.

Prima instanță a ignorat și prevederile art. 18 din OG nr. 51/1997, întrucât, deși utilizatorul a fost notificat cu privire la denunțarea unilaterală a contractului de leasing, acesta nu i-a predat autoturismul ce a făcut obiectul actului juridic respectiv, astfel că, la data producerii accidentului, nu se afla în posesia sa, a apelantei.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, pârâtului îi revenea obligația de a nu folosi un autoturism pentru care nu a fost încheiată poliția de asigurare R.C.A. În acest sens, pârâtul trebuia să încheie această asigurare, legea neinterzicând această posibilitate.

Singura persoană împotriva căreia FPVS se poate îndrepta pentru recuperarea despăgubirilor plătite este persoana vinovată de producerea accidentului și nu ea, proprietarul autoturismului, în sarcina căreia nu se poate reține nicio culpă în producerea evenimentului.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de ea, ca neîntemeiată.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrata sub nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului B____, reclamantul F_____ de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) a chemat în judecată, în acțiune în regres, pe pârâții S.C. M__________ I__ S.A și N______ V_____-M______, solicitând ca, în urma administrării probatoriului, să fie obligați pârâții, în solidar, la rambursarea sumei de 271.109,61 lei și la plata dobânzii penalizatoare, aferentă, de la data plății despăgubirilor și până la data rambursării.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma de 271.109,61 lei, a cărei rambursare o solicită, se compune din: 20.000 lei, despăgubiri achitate de el către V_____ V_____, în baza ofertei propuse de F.P.V.S. și acceptată de acesta, conform declarației nr. 1808/30.01.2013; 82.500 lei, despăgubiri achitate către D____ I__, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București) din care 75.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale; 75.000 lei, despăgubiri achitate cu titlu de daune morale către C_____ N___, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București); 82.500 lei, despăgubiri achitate către D____ E____ în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni, (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București) din care 75.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale; 1.500 lei, despăgubiri achitate către D____ I__, C_____ N___ și D____ E____ cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București); 347,76 lei, despăgubiri achitate către V_____ E___, pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 12.09.2011; 261,85 lei, contravaloarea prestației _____________________ SRL în dosarul F.P.V.S. 107/2013.

A mai arătat reclamantul că, în data de 12.09.2011, pârâtul N______ V_____-M______ a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aflat în proprietatea S.C. M__________ I__ S.A. și a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul numitului D____ M____, vătămarea corporală a numitului V_____ V_____, precum și prejudicii de ordin material numitului V_____ E___.

Inculpatul N______ V_____-M______ a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă. în cadrul procesului penal, s-au constituit părți civile, pentru prejudiciile morale și materiale suferite, V_____ V_____, D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

Ulterior producerii accidentului, inculpatul (pârâtul din prezenta acțiune) nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situație în care, conform prevederilor art. 25 al. din Legea nr. 32/2000 și ale art. 3 și 11 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F_____ de protecție a victimelor străzii a fost introdus în cauza penală pentru a garanta plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

În baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București) a fost stabilită vinovăția inculpatului, iar F_____ a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea părților civile D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

Stabilirea cuantumului prejudiciului pentru V_____ E___, s-a realizat prin întocmirea de către ______________________ SRL a unui Raport de verificare tehnică.

În data de 30.01.2013, numitul V_____ V_____ a acceptat oferta de despăgubire propusă de F.P.V.S. prin declarația nr. 1808/30.01.2013, iar în data de 01.02.2013, F_____ i-a achitat suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri.

In data de 06.11.2013, numiții D____ I__, C_____ N___ și D____ E____ au înaintat către Fond o cerere prin care au solicitat plata despăgubirilor stabilite în favoarea lor prin hotărârile judecătorești menționate. În urma solicitării primite, F.P.V.S. a achitat, în data de 13.11.2013, suma de 241.500 lei cu titlu de daune morale (225.000 lei) daune materiale (15.000 lei) și cheltuieli de judecată (1500 lei) pentru părțile civile D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să îl despăgubească pentru prejudiciul suferit, V_____ E___, proprietarul autovehiculului VW Caravelle, avariat în urma accidentului din data de 12.09.2011, a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la F_____ de protecție a victimelor străzii. În baza prevederilor acestor norme, F_____ a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună F.P.V.S. 107/2013 și în data de 12.04.2013 a achitat numitului V_____ E___, suma de 9.347,76 lei, cu titlu de despăgubiri.

A precizat reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordinul CSA nr.1/2008, după plata despăgubirilor se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, iar potrivit art. 25 alin.1 pct.15 din Legea nr. 32/2000, în vederea recuperării sumelor cheltuite, are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul.

A învederat reclamantul că dreptul său de regres în contra societății de leasing se întemeiază pe dispozițiile art. 48 din Legea nr. 136/1995, S.C. M__________ I__ S.A., proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare B-53-XW, implicată în accident, avea obligativitatea încheierii poliței de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto RCA.

Intimata S.C. M__________ I__ SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului B____, pe considerentul că instanța în circumscripția căreia își are ea sediul și în raza căreia s-a produs fapta ilicită, invocată ca temei al răspunderii civile delictuale, este Tribunalul București.

De asemenea, a invocat excepția netimbrării acțiunii, apreciind că reclamantul datorează o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretențiilor solicitate, conform dispozițiilor O.U.G. nr.80/2013.

Prin aceeași întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport cu ea, întrucât, potrivit art. 25¹ alin.15 din Legea nr.32/2000, reclamantul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul, astfel că nu poate avea mai multe drepturi decât persoana prejudiciată de producerea evenimentului.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 18 din OG 51/1997, "din momentul încheierii contractului de leasing și pâna la expirarea acestuia și reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanțatorul este exonerat de orice răspundere fata de terți pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului".

A mai învederat pârâta că, de altfel, la data producerii evenimentului rutier, contractul de leasing era reziliat de 10 luni și, deci, evident, că nu mai exista obligația sa de a încheia o poliță de asigurare pentru autoturismul ce a format obiectul actului respectiv.

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.705/10.06.2015, Tribunalul B____ a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B____, excepția netimbrării și inadmisibilității ( invocate de pârâtă) a admis acțiunea și a obligat pârâtul N______ V_____ – M______, în solidar cu ____________________.A., la rambursarea către reclamant a sumei de 271.109,61 lei, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la plata sumei și până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că :

Față de obiectul acțiunii, în ceea ce privește competența teritorială a instanței, își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 107 Cod pr. civilă, conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, în speță, Tribunalul B____.

În ceea ce privește excepția netimbrării, s-a avut în vedere că, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16.04.2015, a fost admisă cererea reclamantului de reexaminare a taxei judiciare de timbru și s-a stabilit, definitiv, că acțiunea este scutită de taxă de timbru.

Referitor la excepția inadmisibilității, s-a reținut că apărările invocate de pârâtă, sub acest aspect, sunt apărări de fond, urmând a fi analizate ca atare.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:

În data de 12.09.2011, numitul N______ V_____-M______ a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aflat în proprietatea S.C. M__________ I__ S.A. și a produs un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul numitului D____ M____, vătămarea corporală a numitului V_____ V_____, precum și prejudicii de ordin material numitului V_____ E___.

Inculpatul N______ V_____-M______ a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă; în cadrul procesului penal, s-au constituit părți civile pentru prejudiciile morale și materiale suferite, V_____ V_____, D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

Ulterior producerii accidentului, inculpatul (pârâtul din prezenta acțiune) nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situație în care, conform prevederilor art. 25 al. din Legea nr. 32/2000 și ale art. 3 și 11 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F_____ de protecție a victimelor străzii a fost introdus în cauza penală pentru a garanta plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

In baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București, a fost stabilită vinovăția inculpatului, iar F_____ a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea părților civile D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

In data de 06.11.2013, numiții D____ I__, C_____ N___ și D____ E____ au înaintat către Fond o cerere prin care au solicitat plata despăgubirilor stabilite în favoarea lor prin hotărârile judecătorești anterior menționate. În urma solicitării primite, F.P.V.S. a achitat în data de 13.11.2013 suma de 241.500 lei cu titlu de daune morale (225.000 lei) daune materiale (15.000 lei) și cheltuieli de judecată (1500 lei) pentru părțile civile D____ I__, C_____ N___ și D____ E____.

In ceea ce-l privește pe numitul V_____ E___, având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să îl despăgubească pentru prejudiciul suferit, acesta, în calitate de proprietar al autovehiculului VW Caravelle, avariat în urma accidentului din data de 12.09.2011, a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la F_____ de protecție a victimelor străzii.

Astfel, începând cu 01.11.2006, activitatea Fondului de Protecție a victimelor străzii este reglementată în baza prevederilor art. 25 al. 19 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, în care se arata ca „Modul de constituire, de utilizare și de plasament al sumelor bănești la dispoziția Fondului, precum și persoanele îndreptățite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

Conform art. 6 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 1/2008, cuantumul prejudiciului se stabilește „în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului”; potrivit art. 50 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind asigurarea RCA (în vigoare la data producerii evenimentului rutier) „Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55.

Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la vehicul".

Art. 3 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 1/2008 privind punerea în aplicare a Normelor privind F_____ de protecție a victimelor străzii prevede „F_____ intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire.... ", fiind obligat să dispună verificarea, constatarea și avizarea tehnică de daună, iar în urma verificărilor să stabilească valoarea reală a reparațiilor necesare autovehiculului avariat și să efectueze plata către partea prejudiciată.

Reclamantul a efectuat evaluarea daunelor auto cu ajutorul programului specializat Audatex, care permite generarea de devize de reparații utilizând timpul normat de lucru indicat de producător pentru operațiile de manoperă și prețul recomandat al fabricantului pentru piesele și materialele utilizate în procesul de remediere a avariilor autovehiculului.

In baza prevederilor normelor menționate, F_____ a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună F.P.V.S. 107/2013 și, în data de 12.04.2013, a achitat numitului V_____ E___ suma de 9.347,76 lei cu titlu de despăgubiri

In data de 30.01.2013, numitul V_____ V_____ a acceptat oferta de despăgubire propusă de F.P.V.S. prin declarația nr. 1808/30.01.2013, iar în data de 01.02.2013, F_____ i-a achitat suma de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri .

In acest fel, s-a ajuns ca reclamantul să achite suma totala de 271.109,61 lei, a cărei rambursare o solicită, ce se compune din: 20.000 lei, despăgubiri achitate către V_____ V_____, în baza ofertei propuse de F.P.V.S. și acceptată de acesta, conform declarației nr. 1808/30.01.2013; 82.500 lei, despăgubiri achitate către D____ I__, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București) din care 75.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale; 75.000 lei, despăgubiri achitate cu titlu de daune morale către C_____ N___, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București); 82.500 lei, despăgubiri achitate către D____ E____, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București) din care 75.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale; 1.500 Iei, despăgubiri achitate către D____ I__, C_____ N___ și D____ E____ cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza sentinței penale nr. 74/03.04.2013 a Judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1587/R/09.09.2013 a Curții de Apel București); 347,76 lei, despăgubiri achitate către V_____ E___, pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 12.09.2011; 261,85 lei, contravaloarea prestației _____________________ SRL în dosarul F.P.V.S. 107/2013.

In virtutea prevederilor art. 25 al pct. 12 din Legea nr. 32/2000, „F_____ are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond".

Conform prevederilor art. 25 a1 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, F_____ are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul. "

Totodată, conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, „după plata despăgubirilor, F_____ se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii."

In acest fel, reclamantul are drept la acțiunea în regres împotriva pârâtului N______ V_____-M______, persoana vinovată de săvârșirea accidentului de circulație, acesta urmând a fi obligat să restituie suma totala de 271.109,61 lei, cu dobânda aferentă, calculată de la data plății despăgubirilor și până la data rambursării.

In ceea ce privește dreptul de regres al F.P.V.S. în contra societății de leasing, tribunalul a reținut că:

La data de 14.07.2006, între pârâtă, în calitate de locator și pârâtul N______ V_____ M______, în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar DF xxxxx, având ca obiect transmiterea către utilizator a folosinței bunului proprietatea pârâtei (autoturism marca Peugeot 206) în schimbul plații ratelor de leasing și a celorlalte obligații contractuale legate de folosința bunului, utilizatorul exprimându-și opțiunea de a intra în proprietatea acestuia la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale și a tuturor celorlalte obligații contractuale.

Contractul de leasing menționat a fost reziliat la data de 30.11.2010, astfel cum rezulta din notificarea de reziliere atașată, utilizatorul neîndeplinindu-și toate obligațiile contractuale asumate, însă, după rezilierea contractului, utilizatorul nu a predat bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing, ramanand în posesia acestuia.

Potrivit dispozițiilor art.48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România "Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația sa se asigure pentru cazurile de răspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și sa mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și sa aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta".

In conformitate cu prevederile textului de lege anterior enunțat și având în vedere ca pârâta S.C. M__________ I__ S.A. era, la data producerii accidentului de circulație, proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare B-53-XW, avea obligativitatea încheierii poliței de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto RCA.

Este adevărat că, după data rezilierii contractului, pârâtul avea obligația de a preda bunul și nu mai avea dreptul de a folosi autoturismul, însă acest lucru nu se confundă cu obligația plății și încheierii poliței de asigurare, obligație ce revine proprietarului autoturismului, în speța de față pârâtei _____________________. Folosirea fără drept a unui autovehicul aparținând altuia poate angaja răspunderea pârâtului, însă pentru alte temeiuri de drept, ce nu fac obiectul litigiului de față.

De altfel, după un an de zile, pârâtul N______ V_____ M______ continuă să folosească, fără nici un drept, autoturismul proprietatea pârâtei _____________________, ceea ce denotă pasivitatea și neglijență din partea societății cu privire la folosința autoturismului, cu toate că avea la îndemână mijloace legale de recuperare a bunului.

Din nicio probă administrată în dosar nu rezultă că pârâta a încercat, în oricare din formele prevăzute de lege, să reintre în posesia autoturismului său, ci a acceptat practic ca pârâtul să îl folosească în continuare, chiar fără drept.

Contractul fiind reziliat, pârâtul nici nu mai era obligat la plata primelor de asigurare și a poliței de asigurare, deoarece nu era proprietarul mașinii respective, ci obligația îi revenea pârâtei M__________.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei de a nu încheia o poliță de asigurare pentru autoturismul proprietatea sa și prejudiciul creat de pârâtul N______ V_____ M______ prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

Față de aceste aspecte, tribunalul a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată, impunându-se obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 271.109,61 lei, despăgubiri civile și a dobânzii penalizatoare aferente acestei sume, de la data plății despăgubirilor și până la data rambursării, conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. M__________ I__ SA, susținând, în esență, că, în mod greșit, a fost obligată în solidar cu pârâtul N______ V_____ M______ la rambursarea către reclamant a sumei de 271.109,61 lei, achitată cu titlu de despăgubiri civile persoanelor fizice prejudiciate în accidentul de circulație produs de pârâtul N______ V_____ M______ în data de 12.09.2011.

Astfel, la data producerii accidentului, contractul de leasing încheiat între ea și pârât încetase, acesta având obligația de a-i returna autoturismul marca Peugeot 206, în conformitate cu art. 18 din convenția părților.

Deci, la momentul accidentului, pârâtul conducea autoturismul respectiv în mod nelegal, fără a avea vreun titlu asupra acestuia , fiind un simplu detentor de rea credință.

A precizat apelanta că, în aceste condiții, autoturismul nemaifiind destinat circulației pe drumurile publice, nu mai era necesară încheierea unei polițe RCA, astfel că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 136/1995.

A mai arătat apelanta că prima instanță a ignorat prevederile art. 18 din OG nr. 51/1997, potrivit cărora ,,din momentul încheierii contractului de leasing și până la executarea acestuia și reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului”.

Or, în speță, deși utilizatorul a fost notificat cu privire la denunțarea unilaterală a contractului de leasing, acesta nu i-a predat autoturismul ce a făcut obiectul actului juridic respectiv, astfel că, la data producerii accidentului, nu se afla în posesia sa, a apelantei.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, pârâtului îi revenea obligația de a nu folosi un autoturism pentru care nu a fost încheiată poliția de asigurare R.C.A.. În acest sens, pârâtul trebuia să încheie această asigurare, legea neinterzicând această posibilitate.

Pe de altă parte, a învederat apelanta, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 25¹ alin.12 și 15 din Legea nr. 32/2000 cu cele ale art. 9 și 11 din Normele privind F_____ de protecție al victimelor străzii, FPVS are drept de regres doar împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a persoanelor care sunt responsabile pentru repararea prejudiciului, conform regulilor stabilite pentru răspunderea civilă delictuală.

Mai mult decât atât, în cuprinsul întregii reglementări din Legea nr. 136/1995 nu se prevede dreptul asiguratorului (calitate preluată de FPVS în cadrul procesului penal) de a se îndrepta în regres împotriva altei persoane decât persoana responsabilă de producerea accidentului. Practic, situația de față poate fi asimilată cu aceea vizată de art. 58 lit.d) din Legea nr. 146/1995, în care ,,Asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimțământul asiguratului”.

Așadar, în speța de față, singura persoană împotriva căreia FPVS se poate îndrepta este persoana vinovată de producerea accidentului și nu ea, proprietarul autoturismului, în sarcina căreia nu se poate reține nicio culpă în producerea evenimentului.

De altfel, prin decizia nr.3/2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în interesul legii, s-a reținut că : ,,Normele invocate conduc la concluzia că F_____ va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate”.

A mai arătat apelanta că, de altfel, în cadrul niciuneia din procedurile extrajudiciare în care reclamantul a acordat despăgubiri pentru daunele materiale sau morale cauzate de accidentul produs de pârât, ea, apelanta, nu a fost notificată, deși, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1 al Președintelui CSA, în cazul în care FPVS consideră că este persoana responsabilă pentru recuperarea prejudiciului avea obligația de a o notifica, pentru a participa la constatarea și evaluarea daunei, precum și la stabilirea despăgubirii.

Pentru considerentele arătate, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de ea, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.

La termenul de judecată din data de 23.11.2015, apelanta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivată, în esență, pe considerentul că acțiunea a fost introdusă peste termenul legal de 3 ani, reglementat de Dec.167/1958, calculat de la data producerii accidentului – 12.09.2011, cauzator al prejudiciului.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele :

Conform art. 248 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.

D__ fiind obiectul pricinii deduse judecății, recuperarea despăgubirilor achitate de F_____ de protecție a victimelor străzii în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un proces penal, în cadrul căruia legea îi interzice să opună persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului (art. 3 alin.4 din Normele privind F_____ de protecție a victimelor străzii) termenul de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul 167/1958 (aplicabil în speță față de dispozițiile art.6 alin.4 Cod civil și ale art. 201 din Legea nr.71/2011) începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale și nu de la data săvârșirii faptei ilicite, cauzatoare de prejudicii.

Or, raportat la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 74/3.04.2013 a Judecătoriei Urziceni – 9.09.2013 (prin decizia penală nr. 1587/R/ 9.09.2013 a Curții de Apel București) acțiunea a fost introdusă în termenul legal de 3 ani, astfel că, în temeiul textelor de lege menționate, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Referitor la fondul cauzei, se impun următoarele precizări.

Sub un prim aspect, Curtea reamintește că Normele privind F_____ de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000 (referitoare la activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor) prevăd că, în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea RCA, ,,F_____ acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese” (art.3 alin.3). ,,F_____ intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului” (art.3 alin.4). Persoanele prejudiciate vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești (art. 11 alin.2). F_____, după plata despăgubirilor, în vederea recuperării acestora, se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate (art. 13) îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului.

În acest context legislativ (prin care s-a transpus Directiva 2009/103/CE) este cert că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în situația unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, F_____ de protecție a victimelor străzii, pentru recuperarea despăgubirilor achitate persoanelor prejudiciate, să se îndrepte împotriva inculpatului, autor al accidentului.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.3/15.06.2010, pronunțată în procedura recursului în interesul legii.

Pe de altă parte, se impune a se preciza că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din O.G. nr. 51/1997 (privind operațiunile de leasing și societățile de leasing) din momentul încheierii contractului de leasing și până la reintrarea în posesia bunului, locatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile produse prin folosința bunului, fapta sau omisiunea locatarului /utilizatorului.

Or, în cauza pendinte judecății, la momentul producerii accidentului – 12.09.2011, pârâtul N______ V_____ M______ (autorul accidentului) se afla încă în posesia autoturismului înmatriculat sub nr. XXXXXXXX, deși contractul de leasing (al cărui obiect l-a constituit ) încetase din data de 30.11.2010, din culpa sa, a utilizatorului (conform notificării existente la dosar) și avea obligația contractuală de a restitui bunul locatorului – S.C. M__________ I__ SA.

Așadar, în aceste condiții și dispozițiile legale menționate în precedent exclud angajarea răspunderii pârâtei ______________________ pentru prejudiciul cauzat de pârâtul N______ V_____ M______ prin producerea accidentului rutier.

În acest context, lipsa asigurării RCA nu este de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei _____________________.

Prin analogie, în acest sens, pledează și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 (privind asigurările și reasigurările în România) conform cărora asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, când aceasta a condus autovehiculul fără consimțământul asiguratului.

În considerarea tuturor argumentelor expuse și având în vedere și prevederile art. 517 alin.4 Cod pr.civilă, ce consacră în mod expres caracterul obligatoriu al deciziilor date în interesul legi, referitor la dezlegarea problemelor de drept judecate, Curtea apreciază că pârâta _____________________ nu poate fi obligată în solidar cu pârâtul N______ V_____ M______ (autorul accidentului) la rambursarea către reclamant a despăgubirilor achitate persoanelor păgubite, raționamentul judecătorului fondului neavând fundament legal.

Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 480 alin.2 Cod pr.civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va înlătura mențiunea privind obligarea pârâtei S.C. M__________ I__ SA la plata către reclamant a sumei de 271.109, 61 lei și a dobânzii legale aferente. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 453 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va obliga intimatul F_____ de Protecție a Victimelor Străzii să plătească apelantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu avocat) reduse conform art. 451 alin. 2 Cod pr.civilă, pe considerentul că există o disproporționalitate evidentă între complexitatea cauzei și onorariul perceput de avocat, prin raportare și la baremurile stabilite de Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune,invocată de apelantă.

Admite apelul declarat de pârâta ____________________.A., cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză, nr. 5, Complex Comercial Novo Park 3, clădirea F, _______________ și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCP D_____ & Asociații, cu sediul în București, Soseaua Kiseleff, nr.55, Vila 6, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 705/10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu reclamantul F_____ de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, ______________________. 40-40 bis, sector 2 și pârâtul N______ V_____ M______, domiciliat în ____________________________ și în consecință:

Schimbă în parte sentința civilă nr. 705/10 iunie 2015 a Tribunalului B____, în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtei S.C. M__________ I__ SA la plata către reclamant a sumei de 271.109, 61 lei și a dobânzii legale aferente.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimatul F_____ de Protecție a Victimelor Străzii la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reduse conform dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod pr.civilă, către apelantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2016.

Președinte, Judecător,

C_______ P____ B_____ E____ S_____ L____

Grefier,

M____ F___

Red. CPB

Tehnored.MF

5 ex./27.01. 2016

d.f. XXXXXXXXXXXX Trib.Buzau

j.f. D______ R_______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006