R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1630

Ședința publică din 13 iunie 2012

PREȘEDINTE: M____ C_______ D______

JUDECĂTOR: C_______ D_____ O___

JUDECĂTOR: D____ D___

GREFIER: A_______ B__________

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ în contradictoriu cu reclamanta M____ R_____ A__ împotriva sentinței civile nr. 1836/26.07.2011 pronunțată de Tribunalul A___.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că din eroare a fost citată ca parte Direcția de M____ și Protecție Socială A___, această instituție fiind desființată și înlocuită cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___.

De asemenea, se constată că la data de 31.05.2012, intimata a depus la dosar întâmpinare.

Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul A___ la data de 11.04.2011 reclamanta M____ R_____ A__ a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___, solicitând instanței să anuleze adresa nr. 536/01.04.2011 emisă de această pârâtă în soluționarea cererii sale de despăgubiri și să o oblige la plata sumei de 3454,89 lei reprezentând despăgubiri și anume devalorizarea raportat la indicele prețurilor de consum stabilit de Institutul Național de S_________ pentru perioada 29.05.2006 – 27.07.2010 a îndemnizației de îngrijire a copilului până la vârsta de 2 ani, în valoare totală 14.790 lei, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că pretențiile sale sunt justificate în contextul în care actul administrativ nelegal al pârâtei a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă a Curții de Apel Timișoara și sunt îndeplinite toate cerințele pentru angajarea răspunderii pârâtei în acest sens de vreme ce prejudiciul este cert și rezultă din modul de calcul evidențiat în acțiune, fapta ilicită a pârâtei a fost dovedită, culpa acesteia există, ca și raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.

Prin sentința civilă nr. 1836/26.07.2011 Tribunalul A___ a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M____ R_____ A__ împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___ și precizată și împotriva pârâtei Direcția de M____ și Protecție Socială A___, și în consecință:

A anulat adresa nr. 536/01.04.2011 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei, în solidar, 3454,89 lei reprezentând despăgubiri.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei 43,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta Direcția de M____ și Protecție Socială A___ a emis decizia nr. 5689/16.07.2006 prin care a stabilit o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, care a fost anulată ca nelegală prin sentința civilă nr. 1331/30.09.2009 a Tribunalului A___ pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 524/29.04.2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în același dosar, prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat și fără nici un echivoc că interpretarea corectă a dispozițiilor legale în materie trebuie să conducă la concluzia că acordarea îndemnizației lunare pentru creșterea copilului nu se raportează la numărul nașterilor, cum cu totul eronat a apreciat pârâta, ci la numărul de copii născuți, astfel încât în temeiul hotărârilor judecătorești anunțate, la 27.07.2010 pârâta

Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___ a achitat suma totală de 14.990 lei reprezentând valoarea totală a celei de a doua îndemnizații de creștere a copilului până la doi ani la care reclamanta ar fi fost îndreptățită în perioada 29.05.2006 – 16.04.2008, în ipoteza în care nu ar fi fost emisă decizia nelegală anulată de către instanța de judecată, iar mai apoi prin cererea adresată aceleași pârâte înregistrată la aceasta sub nr. 536/02.03.2011 reclamanta i-a cerut să-i plătească și devalorizarea despre care s-a făcut referire mai sus, soluționată însă nefavorabil prin adresa cu același număr din 01.04.2011 invocându-se inexistența prejudiciului, astfel încât reclamanta a exercitat acțiunea în contencios administrativ de față.

Față de starea de fapt reținută mai sus instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru considerentele ce se vor evidenția mai jos.

Astfel, este de reamintit mai întâi de către tribunal că potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, în cazul soluționării cererii în condițiile alineatului 1 al aceluiași text legal, va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru, iar potrivit art. 19 alineat 1 din aceeași lege, când persoana vătămata a cerut anularea actului administrativ fără să ceară în același timp și despăgubiri, acestea pot fi solicitate pe cale separată în termenul legal de prescripție care curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuiai să cunoască întinderea pagubei, ținându-se seama și de criterii obiective rezultând din gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, aspecte pe baza cărora să fie apreciate intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora (în acest sens prezintă relevanță decizia nr. 1115 din 21.02.2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, publicată în „Jurisprudență” 2007 I).

Mai este de reamintit de către tribunal, în sensul în care s-a statuat deja în mod constant atât în jurisprudență cât și în literatura de specialitate că admisibilitatea cererii de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, precum în speța de față, este condiționată numai de soluționarea unei acțiuni anterioare în contencios administrativ formulată în baza art. 1 din aceeași lege, în care sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2089 din 06.06.2006, nepublicată.

Astfel fiind pretențiile reclamantei din cererea introductivă de instanță privitoare la acordarea sumelor de bani ce reprezintă devalorizarea îndemnizației ce i-a fost plătită la data de 27.07.2010 sunt pe deplin justificate întrucât, contrar celor susținute de către pârâta în apărările sale în fond, suma cerută de către reclamantă reprezintă în fapt o daună materială pe care a suferit-o în mod efectiv ca urmare a devalorizării în raport cu indicele prețurilor de consum, iar prejudiciul este cert și astfel cum s-a subliniat de către partea reclamantă, actualizarea cu indicele prețurilor de consum reprezintă de fapt asigurarea unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei, pe de altă parte și într-o măsură suficientă reclamanta a făcut și dovada faptei ilicite a pârâtei direcție care e emis o decizie nelegală și i-a acordat o singură indemnizație pentru doi copii gemeni în loc de două îndemnizații, se relevă fără dubiu și existența culpei aceeași pârâte pentru că a interpretat greșit dispozițiile legale în materie și pe cale de consecință a materializat această interpretare într-un act administrativ nelegal, în fine rezultă cu puterea evidenței și existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu căci dacă actul administrativ nelegal nu ar fi fost emis, în perioada arătată deja ar fi beneficiat reclamanta de câte o indemnizație pentru fiecare copil și nu ar mai fi suportat efectele negative ale inflației cauzate de plata cu mare întârziere a sumei totale de 14.990 lei.

Prin urmare, în contextul evidențiate în alineatul precedent, instanța a înlăturat ca vădit nefondate apărările în fond ale pârâtei, mai fiind de precizat și aceea că dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul civil, invocate de către reclamantă, în întemeierea cererii sale privind angajarea răspunderii delictuale a pârâtelor în sensul cerut prin demersul judiciar inițiat, se coroborează și sunt compatibile cu dispozițiile art. 8 și 19 ale legii contenciosului administrativ, în sensul statuat prin art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește cuantumul efectiv al pretențiilor reclamantei este lesne de observat că nicicând pe parcursul judecății pârâta nu l-a contestat efectiv ci s-a limitat numai la a contesta în ansamblul său obligația de plată în ceea ce o privește față de reclamantă și întrucât s-au făcut dovezi suficiente de către reclamantă privitoare la acesta, rezultând din tabelul ce face parte integrantă din cererea introductivă, în care s-a arătat efectiv și formulele de calcul utilizate, instanța și-a însușit acest cuantum cu atât mai mult cu cât pârâtele nu au propus nici un contra calcul sau alte probe în combaterea celor înscrise în tabelul enunțat.

Nu în ultimul rând mai este de reamintit și faptul că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, astfel încât se impune ca în cauza de față să fie anulată și adresa înaintată de către pârâta agenție reclamantei în soluționarea cererii acesteia din urmă.

În fine este pe deplin justificată solicitarea reclamantei ca instituția emitentă a actului administrativ anulat și pârâta agenție în calitatea sa de succesoare în drepturi și obligații a Direcției județene de M____, Solidaritate Socială și Familie A___ să fie obligate să suporte în solidar efectele negative ale inflației în sensul preconizat prin demersul judiciar al acesteia.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ solicitând admiterea recursului formulat si modificarea sentinței recurate in temeiul art.304 pct.5,8,9, art.304 indice 1 Cod pr.Civila.

În motivare, recurenta arătă că reclamanta s-a aflat in concediu de creștere si îngrijire a copilului incepand cu data de 1.06.2006 pana in data de 16.04.2008, cand a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, asa cum prevede O.U.G. nr. 148/2005 coroborat cu art.2 al 3 din H.G. nr. 1825/2006, de cand i s-a acordat indemnizatia de creștere copil stabilita de actul normativ in vigoare la acea data.

Se menționează ca instituția recurentă nu se face vinovata de producerea unui prejudiciu reclamantei, datorita faptului ca și-a onorat obligația de plata stabilita de lege, plătind lunar si fara intarziere indemnizația stabilita prin decizia de acordare a dreptului care nu a fost contestata in termenul prevăzut de lege.

Așa cum se definește dicționarul juridic, prin prejudiciu se înțelege: „Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin acțiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.

Se precizează ca constituie prejudiciu: distrugerea, sustragerea ori degradarea unor bunuri; vătămarea sănătății sau integrității corporale, cu reducerea ori pierderea totala sau parțiala a capacității de munca; lezarea onoarei, reputației, calității de creator intelectual sau oricăror atribute ce definesc statutul moral al persoanei etc. prejudiciul este un element esențial al răspunderii civile, al răspunderii materiale si uneori al răspunderii penale. Existenta prejudiciului da dreptul la repararea lui integrala, care se face in natura sau, când aceasta nu e posibil, prin acordarea despăgubirilor. Pentru a fi susceptibil de reparare trebuie sa îndeplinească anumite condiții: sa fie cert adică existenta si întinderea sa fie sigure; este cert prejudiciul actual, adică prejudiciul deja produs, cat si prejudiciul viitor, care este sigur ca se va produce ca urmare a faptei ilicite, fiind astfel posibil de evaluat; sa fie direct, adică sa constituie un efect nemijlocit al faptei ilicite de care se leagă printr-un raport de cauzalitate; sa nu fi fost acoperit inca prin despăgubiri de o terța persoana, despăgubiri de la asigurări sociale; despăgubiri de la o terța persoana neobligata. Prejudiciul suferit poate fi patrimonial sau nepatrimonial, patrimonial este prejudiciul care poate fi evaluat in bani; el consta __________________ activului, distingere, degradare de bunuri, pierderea dreptului la civil întreținere etc, sau _________________ pasivului, de exemplu, plata unor penalități sau amenzi. Repararea prejudiciului patrimonial este diferita obligata este chemata sa răspundă după regulile dreptului muncii. In cadrul răspunderii civile, despăgubirile trebuie să cuprindă atât valoarea pierderii efective, damnum emergens, cat si beneficiul sau câștigul nerealizat, lucrum cessans. In cadrul răspunderii materiale, în principiu prejudiciul moral nu da dreptul la reparare băneasca. "

Se arata ca reclamanta nu a dovedit ca a suferit un prejudiciu si ca acesta este susceptibil de a fi reparat, datorita faptului ca cele 3 elemente ale prejudiciului nu sunt întrunite; prejudiciul nu este cert deoarece nu se cunoaște întinderea lui, nu există dovada faptei ilicite a instituției recurente, precum si inexistența raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

Instituția recurtentă nu putea plați a doua indemnizație, decât dupa modificarea actului normativ care a permis acest lucru incepand cu 15 iunie 2009, dupa _____________________ Legii nr. 239/10.06.2006.

De aici rezulta, fara echivoc ca, instituția recurentă nu se face vinovata de producerea unui prejudiciu (deci, nu exista fapta ilicita) deoarece a stabilit dreptul in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la data introducerii cererii de către reclamanta.

Prima instanța greșit a apreciat faptul ca instituția recurentă a emis o decizie nelegala acordând o singura indemnizație pentru doi copii gemeni ca urmare a faptului ca a interpretat greșit dispozițiile legale in materiei.

Ni se pare inadmisibil ca o instituție publica sa plătească despăgubiri datorita faptului ca a interpretat si aplicat in mod corect dispozițiile unei legi, care modificându-se ulterior, (ceea ce nu duce la aplicarea ei retroactiva) a conferit noi drepturi.

Legal citată intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului recurentei-pârâte, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___, ca fiind nefondat; menținerea în totalitate, ca fiind temeinică și legală, a sentinței civile nr.1836 din 26.07.2011 pronunțate de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În considerente, se arata că începând cu data de 29 mai 2006 (cea de a 43 zi de Ia nașterea copiilor) și până la data de 31.12.2006, intimata a primit lunar o singură indemnizație de 800 lei, deci pentru un singur copil, deși trebuia să primească pentru fiecare copil câte o indemnizație de 800 lei / lună, adică 1600 lei lunar;

Pentru perioada concediului de îngrijire a copilului până la 2 ani cuprinsă între data de 01.01.2007 și 16.04.2008, a primit lunar doar o singură indemnizație de 600 lei, la care s-au adăugat cele două alocații de stat, în cuantum de 200 lei pentru fiecare copil, prevăzute de art. 4 alin. 1 litera a) din OUG nr. 148 din 2005.

Prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr. 524 din 29.04.2010, Curtea de Apel Timișoara a anulat, ca nelegală a Decizia nr. 5689 / 16.07.2006 și a obligat Agenția Județeană pentru Prestații Sociale-A___ la plata către intimată a încă unei indemnizații de creștere a copilului până la vârsta de doi ani, având în vedere că, fiind mamă de gemeni, trebuia să beneficiez de două indemnizații de creștere a copilului până la vârsta de doi ani, și nu doar de o sigură indemnizație, cum s-a stabilit în mod nelegal prin Decizia nr. 5689 / 16.07.2006, anulată de către instanța de judecată.

În data de 27.07.2010, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale A___ a achitat suma de 14.990 Lei, reprezentând valoarea totală a celei de-a doua indemnizații de creștere a copilului până la doi ani la care intimata ar fi fost îndreptățită în perioada de 29.05.xxxxxxxxxxxxxxx08, dacă nu ar fi fost emisă Decizia nelegală nr. 5689/ 16.07.2006.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Reclamanta M____ R_____ A__ s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea ca nelegal a răspunsului nr.536/01.04.2011 al pârâtei Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ prin care această pârâtă a respins cererea reclamantei înregistrate sub nr. 536/02.03.2011 de achitare a sumei de 3454,89 lei reprezentând devalorizarea în raport cu indicele prețului de consum stabilit de Institutul Național de S_________ pentru perioada 29.05.2006 – 27.07.2010 a indemnizației de îngrijire a copilului până la vârsta de doi ani în valoare de xxxxx lei.

În fapt, Curtea constată că reclamanta intimată a dat naștere la doi copii (gemeni), însă în temeiul deciziei nr. 5689/16.07.2006 emisă de Direcția Județeană de M____, Solidaritate Socială și Familie A___ a primit lunar o singură indemnizație de creșterea copilului, după cum urmează: începând cu data de 29.05.2006 și până la 31.12.2006 a primit lunar o singură indemnizație de 800 lei, pentru un singur copil; pentru perioada de concediu de îngrijire a copilului până la doi ani cuprinsă între 01.01.2007 – 16.04.2008 a primit lunar doar o singură indemnizație de 600 lei.

În acest context reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nelegalitatea deciziei nr. 5689/16.07.2006 a Direcția Județeană de M____, Solidaritate Socială și Familie A___, precum și obligarea acesteia să-i plătească retroactiv, începând cu data de 29.05.2006 și până la 16.04.2008 suma de xxxxx lei.

Prin sentința civilă nr. 1331/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.524/29.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea deciziei contestate și obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ să emită o nouă decizie pentru două indemnizații începând cu data de 01.06.2006 , urmând să plătească reclamantei suma de xxxxx lei reprezentând indemnizația de 800 lei lunar pentru perioadă 01.06.2006 – 31.12.2006 și 600 de lei pentru perioada de 01.01.2007 – 16.04.2008.

Curtea constată că la data de 27.07.2010 Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ a achitat reclamantei suma de xxxxx lei reprezentând valoarea totală a celei de a doua indemnizație de creșterea copilului până la doi ani.

Reclamanta a formulat o cerere adresată pârâtei Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___, înregistrată sub nr. 536/02.03.2011 solicitând acestei instituții achitarea sumei de 3454,89 lei. Pârâta, prin răspunsul nr. 536/01.04.2011, a respins solicitarea reclamantei menționând că instituția pârâtă nu este vinovată de producerea vreunui prejudiciu reclamantei întrucât și-au îndeplinit obligația de plată, lunar și fără întârziere.

Față de înscrisurile depuse la dosar Curtea constată că reclamanta a demonstrat că deși s-a a în data de 27.07.2010, valoarea celei de a doua indemnizații este mai mică datorită devalorizării, față de momentul plății efective, cu indicele prețurilor de consum a fiecărei indemnizații care ar fi trebuit să fie achitată lunar în perioada 29.05.2006 – 16.04.2008.

Astfel fiind, instanța constată că prejudiciul reclamantei este reprezentat de dauna materială pe care aceasta a suferit-o ca urmare a devalorizării în raport cu indicele prețurilor de consum a fiecărei indemnizații de creștere a copilului până la vârsta de doi ani, ca urmare a emiterii actului administrativ declarat nelegal de instanța de judecată. Totodată Curtea constată că prejudiciul este cert iar întinderea lui este stabilită.

Fapta ilicită a pârâtei constă tocmai în aceea că a emis un act administrativ care a fost anulat de către instanța de judecată, acordând o singură indemnizație de creștere a copilului în loc de două indemnizații, câte una pentru fiecare copil geamăn.

Culpa instituției pârâte rezultă tocmai din aplicarea nelegală a prevederilor legale care recunoșteau reclamantei dreptul de a obține două indemnizații pentru cei doi copii gemeni.

Față de cele anterior expuse rezultă fără putință de tăgadă existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu întrucât, prin emiterea nelegal a deciziei contestate s-a creat reclamantei prejudiciul anterior menționat.

Văzând cele expuse, Curtea va respinge recursul formulat și va lua totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale A___ în contradictoriu cu reclamanta M____ R_____ A__ împotriva sentinței civile nr. 1836/26.07.2011 pronunțată de Tribunalul A___.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.06.2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M____ C_______ D______ C_______ D_____ O___ D____ D___

GREFIER

A_______ B__________

Red. D.D./06.07.2012

Tehnored. A.B./06.07.2012 / 2 ex.

Prima instanță: Tribunalul A___

Judecător: C______ Șianțiu