Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 195/2016

Ședința publică de la 05 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE - E_____ L_____ P______

Judecător - G___ I____

Judecător - V_______ M______ D_______

Grefier - I_____ S______

La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul B_______ M_____ cu domiciliul în B_____, ____________________. 399, și pârâta C___ de A________ de Sănătate B_____ cu sediul în B_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 591 din 24.09,.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal a răspuns recurentul B_______ M_____, lipsă fiind recurenta C___ de A________ de Sănătate B_____ și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către recurentul B_______ M_____ întâmpinare – ce a fost comunicată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;

Recurentul Bălănica M_____ legitimat cu B.I. ________ nr. xxxxxx, arată că nu are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Recurentul B_______ M_____ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea contestației împotriva celor 7 decizii menționate în cererea de chemare în judecată.

Arată că hotărârea dată de instanța de fond este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei.

Precizează că deciziile contestate nu au fost comunicate și că la solicitarea instanței de fond, pârâtele au comunicat alte decizii și nu pe cele contestate, practic deciziile contestate nu există.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta C___ de A________ de Sănătate pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria B_____ sub nr.XXXXXXXXX2014, reclamantul B_______ M_____ a formulat contestație la executare împotriva Somației nr.9/XXXXXXXXX/xxxxxxxxxxxxxx și a Titlului executoriu nr.xxxxxxxxxxxxxx.

Prin Sentința nr 5622/08.12.2014 a Judecătoriei B_____ s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B_____ pentru soluționarea capătului de cerere vizând contestația formulată împotriva Deciziilor de impunere și s-a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului B_____.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B_____ la data de 12 01 2015.

Reclamantul a precizat obiectul cererii în sensul că acesta constă în deciziile menționate în Titlul executoriu. În concluziile scrise a precizat de asemenea deciziile atacate respectiv: Decizia nr xxxxxxxxxxxx/31 12 2012, pentru sumele de 61 lei și 82 lei, Decizia nr xxxxxxx/22 08 xxxxxx, pentru suma de 18 lei și Decizia nr xxxxxxxxxxxx/31 12 2012, pentru sumele de 367 lei și 84 lei.

Prin sentința nr. xxxxxxxx a Tribunalului B_____ a fost admisă în parte cererea formulată de contestatorul B_______ M_____ în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ și C___ de A________ de Sănătate B_____.

S-a dispus anularea Deciziei de impunere nr.xxxxxxx/28.02.2013 emisă de pârâta CAS B_____.

Prima instanță a reținut că Decizia de impunere din oficiu nr xxxxxx/28 02 2013 este emisă de CAS B_____ și este menționată în titlul Executoriu nr xxxxxxxxxxxxxx de două ori pentru sumele de câte 18 lei f 11, 29 dosar Judecătorie.

Instanța a observat că prin Sentința nr 1504/Fca/28 10 2014 a Tribunalului B_____ s-a constatat că până la data pronunțării, reclamantul plătește contribuție lunară de asigurare de sănătate la C___ de A________ a Avocaților din România și nu se impune o dublă impunere pentru o obligație cu același titlu. Deoarece, Decizia de impunere atacată este emisă anterior sentinței menționate, se reține că se impune anularea acesteia pentru aceleași considerente.

Referitor la Deciziile nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2012 și nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2012, f 21 24 dosar Judecătorie, instanța a reținut că acestea se referă la obligații de plată accesorii.

Motivele referitoare la necomunicarea/comunicarea corespunzătoare a acestora nu prezintă relevanță, în condițiile în care nu s-a invocat tardivitatea contestației în ceea ce le privește. Din anexele la aceste Decizii, rezultă documentele care au stat la baza emiterii lor. Deoarece nu s-a dovedit că aceste acte ar fi fost anulate nu se poate reține că accesoriile nu mai au bază legală.

În ceea ce privește lipsa titlului de creanță sau necomunicarea lui aceste motive vizează contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul B_______ M_____ și pârâta C___ de A________ de Sănătate B_____.

Reclamantul B_______ M_____ a criticat hotărârea prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C.proc.civ., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Reclamantul a precizat că a contestat deciziile menționate în Titlul executoriu, respectiv: Deciziile nr xxxxxxxxxxxx/31.12.2012, pentru sumele de 61 lei și 82 lei, Deciziile nr xxxxxxx/22.08.2013, pentru sumele de 18 și 18 lei , Decizia xxxxxxxxxxx/28.02.2013 pentru suma de 18 lei și Deciziile nr xxxxxxxxxxxx/31.12.2012, pentru sumele de 367 lei și 84 lei. La solicitarea instanței au fost înaintate de pârâtă alte decizii decât cele contestate, întrucât nu corespund ca și sume cu cele menționate în titlul executoriu, dar în care figurează ca și contribuabil.

Deciziile contestate nu i-au fost comunicate prin poștă cu confirmare de primire, încălcându-se dispozițiile art. 44 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Nu a fost înștiințat anual cu privire la obligațiile pe care le are de plătit, încălcându-se dispozițiile art. 222 din Legea 95/2006

Realizează o pensie în cuantum de 694 lei, iar contribuția a fost calculată fără a se avea în vedere veniturile efectiv realizate. Face parte dintre persoanele care beneficiază de asigurare de sănătate prin efectul legii, conform art. 213 din Legea 95/2006.

A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii formulate.

C___ de A________ de Sănătate a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a normelor de drept material, motiv de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

A precizat în esență că reclamantul a realizat venituri impozabile din activități independente , pentru care, în calitate de cetățean român, avea obligația plății contribuției la fondul de sănătate la nivelul venitului realizat inclusiv majorări, conform art.261 din Legea nr.95/2006 .

Întrucât reclamantul nu a respectat dispozițiile legale privind depunerea documentelor justificative a veniturilor realizate, pârâta a avut în vedere datele preluate prin Protocolul încheiat la nivel național între C___ Națională de A________ de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în baza cărora au fost emise Deciziile de impunere contestate.

În ceea ce privește decizia anulată de instanță, nr xxxxxxx/22.08.2013, acțiunea este tardivă, motivat de faptul că aceasta a fost comunicată prin publicitate, conform art. 43-44 din OG 92/2003, iar acțiunea depusă la data de 12.01.2015 apare ca fiind formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a sentinței, cu consecința respingerii contestației formulate.

Reclamantul B_______ M_____ a depus întâmpinare la recursul declarat de CAS B_____, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A depus la dosar copii din dosarul XXXXXXXXXXXXX având ca obiect contestație la executare.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

În primul rând, recurenta pârâtă C___ de A________ de Sănătate B_____ a susținut că, în ceea ce privește decizia anulată de prima instanță, nr. xxxxxxx/22.08.2013, acțiunea este tardivă, motivat de faptul că aceasta a fost comunicată, conform art. 43-44 din OG 92/2003, inclusiv prin publicitate, iar acțiunea depusă la data de 12.01.2015 apare ca fiind formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.

Cu titlu de principiu, Curtea constată că art. 44 al. 2 C. pr . fisc în vigoare la data emiterii actelor administrativ fiscale contestate dispune următoarele:

„Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.”

Prin decizia 536/28.04.2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. Partea I nr. 482/7.07.2011, s-a dispus:

„Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria Constanta — Sectia civila in Dosarul sau nr. 32.XXXXXXXXXXXX si constata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a)—d) din aceeasi ordonanta.”

În considerentele acestei decizii s-a reținut că:

„Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala reprezinta o lege speciala, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedura civila. Interesul organelor fiscale de aducere la cunostinta contribuabilului a existentei unei obligatii fiscale al carei creditor este insusi statul implica necesitatea comunicarii actului administrativ in care aceasta este consemnata prin modalitati care sa asigure aducerea efectiva la cunostinta contribuabilului despre existenta unor obligatii fiscale in sarcina sa.
Asa fiind, legiuitorul a prevazut ca actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate si in cazul in care domiciliul contribuabilului este cunoscut. In acest caz, insa, trebuie ca, anterior recurgerii la aceasta modalitate, sa fi fost respectata cu strictete ordinea prevazuta in art. 44 alin. (2) lit. a)—c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, astfel incat comunicarea prin publicitate sa reprezinte doar o modalitate ultima si subsidiara, dupa cum a remarcat si Curtea Constitutionala in jurisprudenta mai sus citata.
Asadar, in cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se indeplineste prin publicitate si in ipoteza in care se cunoaste domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalitati prevazute de textul amintit. Instantele vor trebui sa examineze, insa, daca aceasta comunicare prin publicitate a fost indeplinita doar ca urmare a imposibilitatii realizarii procedurii de comunicare prin celelalte modalitati, in ordinea in care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a)—c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedura fiscala potrivit careia enumerarea cuprinsa in acesta constituie si ordinea de prioritate pentru realizarea modalitatilor de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea careia instantele de judecata trebuie sa vegheze, este singura care poate înlătură viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese in acest sens.”

În prezenta cauză, recurenta pârâtă nu a putut demonstra respectarea dispozițiilor legale privind comunicarea în privința actelor administrativ contestate, singura dată certă la care se poate considera că reclamantul a luat cunoștință de titlurile de creanță este data la care a primit somația nr. 9/XXXXXXXXX/xxxxxxxxxxxxxx și titlul executoriu nr. xxxxxxxxxxxxxx din 01.04.2014. De altfel, aceste acte de executare au fost contestate în termen de 15 zile de la comunicare, în dosarul având ca obiect contestație la executare, înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, iar prin încheierea din 17.11.2014, s-a disjuns capătul de cerere privind anularea deciziilor de impunere și formarea unui nou dosar, respectiv nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În aceste condiții, având în vedere împrejurările în care a luat la cunoștință de deciziile de impunere, respectiv cu ocazia emiterii și comunicării formelor de executare silită și data la care s-a adresat instanței de judecată, Curtea apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 11 din Legea 554/2004 și că cererea privind anularea actelor administrative este formulată în termen, motiv pentru care recursul declarat de pârâta CAS B_____ este nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, se constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.

În consecință, nu are relevanță existența sau nu a unui contract de asigurare.

Potrivit art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, forma în vigoare începând cu data de 30.06.2008, „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj;

e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, de 740 lei;

f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.

În consecință, nu are relevanță venitul realizat din pensie, inferior limitei de 740 lei, pentru că nu are obligația plății contribuției pentru acest venit, însă are obligația plății contribuției pentru veniturile obținute din activități independente, bineînțeles cu respectarea mărimii veniturilor la care se aplică cota de contribuție.

Or tocmai cu privire la acest aspect există incertitudine în situația reclamantului, având în vedere următoarele aspecte:

Prin sentința nr. 1504/28.10.2014 a Tribunalului B_____ pronunțată în ds. XXXXXXXXXX, definitivă prin nerecurare,au fost anulate patru decizii de impunere emise la 28.02.2013 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată în cuantum de 897 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din activități independente aferente perioadei 2009-2009 și exonerat reclamantul de la plata acestei sume. S-a reținut că pentru acești ani veniturile avute în vedere de pârâtă sunt mai mari decât cele realizate efectiv.

Prin sentința nr. 2113/16.09.2013 a Tribunalului B_____ pronunțată în ds. XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin decizia 4718/2014 a Curții de Apel G_____, prin respingerea recursului CAS B_____, a fost anulată o decizie de impunere emisă la data de 22.12.2011 pentru venituri din activități independente obținute în anul 2010 și exonerat reclamantul de la plata sumei de 734,22 lei reprezentând contribuție și 229,90 lei reprezentând accesorii. S-a reținut din nou că pentru acest an veniturile avute în vedere de pârâtă sunt mai mari decât cele realizate efectiv.

Prin sentința nr. 1407/26.09.2014 a Tribunalului B_____, pronunțată în ds. XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin decizia 57/2015 a Curții de Apel G_____, a fost anulată o decizie de impunere din 31.05.2012 privind accesorii în cuantum de 714 lei, reținându-se că nu putea fi obligat reclamantul la plata accesoriilor în lipsa comunicării de către pârâtă a obligațiilor de plată principale.

Or calculul unor accesorii prin decizii emise în 2012-2013, în condițiile în care cuantumul debitului principal și al accesoriilor pe perioada anterioară au fost diminuate, ca urmare a unor hotărâri judecătorești definitive , care au statuat cu putere de lucru judecat că veniturile avute în vedere de pârâtă sunt mai mari decât cele realizate efectiv de reclamant, este nelegal, existând dubii puternice cu privire la certitudinea debitului principal și implicit cu privire la corectitudinea calculului accesoriilor.

Având în vedere hotărârile judecătorești pronunțate între părți, modalitatea de calcul și perioada pentru care s-au stabilit obligațiile fiscale prin deciziile contestate în prezenta cauză, este în sarcina organului administrativ competent să pună în executare hotărârile judecătorești și să stabilească cu certitudine cuantumul debitului principal în sarcina reclamantului.

Totodată, în privința stabilirii unor accesorii, trebuie să se aibă în vedere și faptul că pârâta avea obligația de a-i comunica reclamantului obligația de plată a contribuției principale și numai dacă ulterior acesta nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.

Potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art.222 din Legea nr.95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.

Deciziile emise de C.A.S. B_____ au pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sunt lovite de nulitate toate deciziile de impunere vizând accesorii stabilite în sarcina reclamantului, contestate în prezenta cauză, motiv pentru care, în conformitate cu art. 496 și art. 488 pct. 8 C.proc.civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va admite contestația în totalitate, cu consecința anulării deciziilor nr xxxxxxxxxxxx/31.12.2012, pentru sumele de 61 lei și 82 lei, nr xxxxxxx/22.08.2013, pentru sumele de 18 și 18 lei , nr. xxxxxxxxxxx/28.02.2013 pentru suma de 18 lei și nr xxxxxxxxxxxx/31.12.2012, pentru sumele de 367 lei și 84 lei.

Se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CAS B_____.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către reclamantul B_______ M_____ cu domiciliul în B_____, ____________________. 399, și pârâta C___ de A________ de Sănătate B_____ cu sediul în B_____, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 591 din 24.09.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Casează în parte sentința nr. 591/24.09.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ și în rejudecare:

Admite contestația în totalitate.

Dispune anularea Deciziei nr. xxxxxxxxxxxx/31.12.2012 pentru suma de 61 lei, xxxxxxxxxxxx/31.12.2012 pentru suma de 82 lei, xxxxxxx/22.08.2013 pentru suma de 18 lei, xxxxxxxxxxxx/28.02.2013 pentru suma de 18 lei, xxxxxx/22.08.2013 pentru suma de 18 lei, xxxxxxxxxxxx/20.06.2013 pentru suma de 367 lei, xxxxxxxxxxxx/22.06.2013 pentru suma de 84 lei.

Respinge ca nefondat recursul declarant de pârâta C___ de A________ de Sănătate B_____ cu sediul în B_____, ________________________, jud. B_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2016.

Președinte, E_____ L_____ P______	Judecător, G___ I____	Judecător, V_______ M______ D_______
	Grefier, I_____ S______

Red-E.L.P______/17.02.2016

Tehnored.I.S./17.02.2016/5ex.

Fond-Tribunalul B_____/Jud.M.S____