Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE I CIVILA

DECIZIE CIVILĂ Nr. 750/2012

Ședința publică de la 15 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C______

Judecător A___ P______

Judecător L_______ B______

Grefier L_______ C_______

Pe rol judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 115/17.02.2012 a Tribunalului G_____ promovată de contestator P______ R______ B____ în contradictoriu cu intimat S_____ I___, intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____ - P______ R______ G_____, având ca obiect obligație de a face .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-contestatoare consilier juridic P_____ E_____ fără delegație la dosar, lipsă fiind intimatele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, recursul este motivat și a fost atașat Dosarul civil nr. xxxxx/121/2011** al Tribunalului G_____.

Întrebat fiind, reprezentantul contestatoarei arată că nu are delegație pentru aceste termen ci doar ordinul de serviciu pe care îl prezintă instanței, dar se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să complinească aceste lipsuri. Nu are alte cereri de formulat.

Tribunalul pune în vedere reprezentantului contestatoarei să depună la dosar delegația prin fax până la sfârșitul ședinței de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul contestatoarei-recurente solicită admiterea contestației în anulare în baza disp.art. 318 teza a-II-a C.pr.civ. motivat de faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere critica recurentei în sensul că vina nu aparține I.P.J. B____ , ci I.P.J. G_____-Serviciul Poliției Rutiere, în ceea ce privește modul de implementare a aplicației „Abateri”, esențială în pronunțarea unei soluții corecte, cu toate că a fost depusă la dosar actul din partea I.P.J. B____ la solicitarea instanței de recurs. I.P.J. G_____ trebuia să anunțe I.P.J. B____ cu privire la implementarea sancțiunii contravenționale, întrucât acesta nu avea această obligație. Ulterior recurenta a depus precizări la motivele de recurs în acest sens la 13.02.2012 care nu au fost avute în vedere de instanță. În esență, vina aparține contravenientului care nu a atașat la permisul de conducere și hotărârea judecătorească irevocabilă. Un alt argument al contestației în anulare formulate, mai arată reprezentantul contestatoarei îl constituie faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe nelegalitatea acordării daunelor materiale deși a fost depusă la dosar factura la fila 25 dosar recurs emisă la aproape 1 an de la data pretinselor servicii, contrar disp.art. 155 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în opinia recurentei aceasta fiind o factură pro causa, care trebuia înlăturată din probatoriul administrat. Instanța de recurs a comis o eroare materială în sensul că nu a ținut cont de faptul că nu s-a făcut dovada existenței răspunderii civile a I.P.J. B____, neindicând textul de lege încălcat de I.P.J. B____, ci s-a sprijinit pe rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de P________ de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat în care procurorul a făcut o confuzie privind legislația rutieră referitor la termenul de la care curge suspendarea dreptului de a conduce. Cu atât mai mult , I.P.J. B____ avea dreptul să implementeze sentința irevocabilă pentru a fi executată în termen de 5 ani, sens în care nu i se poate reține nici o vină. Omiterea și confundarea elementelor prezentate în susținerea recursului sunt de natură să atragă sancționarea deciziei civile nr. 115/17.02.2012 a Tribunalului G_____, instanța de recurs neluând în considerare faptul că nu s-a făcut dovada răspunderii civile delictuale a I.P.J. B____, sens în care solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată cu consecința rejudecării recursului în vederea pronunțării unei decizii care să constate că în sarcina IPJ B____ nu poate fi reținută nici o culpă.

TRIBUNALUL

Asupra contestației în anulare de față:

Prin sentința civilă nr.7123/27.06.2011, Judecătoria G_____ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere, ca nefondată.

A respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G_____ invocată de pârâta IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere, ca nefondată.

A luat act de renunțarea reclamantului S_____ I___ la capătul de cerere privind restituirea permisului de conducere.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea ca executată a sancțiunii reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni, sancțiune dispusă prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2008 întocmit de IPJ B____ – serviciul Poliției Rutiere.

În temeiul disp. art. 998-999 Cod civil a obligat pârâtele IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere G_____ și IPJ B____ – Serviciul Poliției Rutiere B____, în solidar către reclamant la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere – la radierea din evidențele computerizate a interdicției de a conduce pe drumurile publice.

A obligat pârâtele în solidar către reclamant la plata sumei de 1098,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut în esență că reclamantul S_____ I___ a chemat în judecată pârâtele P______ R______ G_____ si P______ Rutiera B____ pentru a se constata că a executat sancțiunea reținerii permisului de conducere pe o perioada de 3 luni, sancțiune dispusă prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 18.05.2008 întocmit de Serviciul Politiei Rutiere B____. Totodată a solicitat să fie obligată pârâta Poliția R______ G_____ la restituirea permisului de conducere, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat, următoarele: la data de 18.05.2008, în localitatea O_____, jud. B____ i s-a întocmit un proces verbal de contravenție (________ nr. xxxxxxx/18.05.2008) și i s-a reținut permisul de circulație pentru că circula cu o viteza de 128 km/h. Prin adresa nr. xxxxx/20.05.2008 P______ B____ i-a comunicat că începând de la data de 03.06.2008 începe să curgă termenul de suspendare a dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile public, pentru o perioadă de 90 de zile.

Reclamantul a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție mai sus menționat(dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Rm. Sărat), a solicitat un certificat de grefă de la instanța sesizată cu plângerea sa și în baza acestui înscris doveditor i s-a remis permisul de către P______ G_____(pentru că era eliberat de P______ G_____ si totodată instituția era competentă în raport de reședința oficială a reclamantului).

Cu ocazia restituirii a semnat documentul intitulat dovadă de restituire a permisului de conducere, în cuprinsul căruia se menționa obligația reclamantului de a se prezenta la Serviciul Politiei Rutiere care îl are in evidență pentru a preda permisul de conducere, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr. 1124/14.07.2008 Judecătoria Rm. Sărat a respins plângerea contravențională formulată de reclamant, hotărârea fiindu-i comunicata la 20.07.2008, iar la data de 4.09.2008 reclamantul a expediat către P______ G_____ permisul de conducere.

După ce a apreciat că perioada de 90 de zile în care i-a fost suspendat dreptul de a conduce autoturismele pe drumurile publice a expirat, în jurul datei de 8.12.2008 reclamantul s-a prezentat la P______ Rutiera G_____, solicitând restituirea permisului de conducere, ocazie cu care lucrătorii de politie i-au comunicat verbal ca nu-l pot restitui deoarece P______ B____, care a luat măsura suspendării dreptului de a conduce, nu a comunicat pe cale internă administrativă dacă permisul poate fi restituit, dar în același timp au comunicat faptul că potrivit evidentelor Politiei G_____, figurează cu drept de a conduce autoturismele pe drumurile publice.

Legal citat, pârâtul I____________ de Poliție al Județului G_____ nu a depus întâmpinare si nu a solicitat probe.

Pârâtul I____________ de Poliție al Județului B____, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe.

Prin sentința civilă nr. 281/27.02.2009 a Tribunalului G_____ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului, invocată de către reclamant si s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G_____, unde cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

La termenul de judecată din 18.01.2010 reclamantul a depus o cerere de modificare a acțiunii, solicitând în plus, fata de cererea inițială: obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 1800 euro, echivalent în lei la data plătii, reprezentând costurile de transport ale reclamantului pe perioada în care a avut suspendat în mod nelegal dreptul de a conduce autoturismele pe drumurile publice; obligarea pârâtei Poliția R______ G_____ la radierea din evidențele computerizate a interdicției de a conduce pe drumurile publice.

La data de 3.05.2010, reclamantul a depus o cerere prin care arată că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea politiei la restituirea carnetului, deoarece i-a fost restituit, dar își menține celelalte capete de cerere, așa cum au fost precizate la termenul din 18.01.2010. În aceste precizări reclamantul arată că în privința capătului de cerere în pretenții, solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.000 lei. De asemenea, a precizat că și la acel moment când este oprit în trafic, la verificările din sistemul informatic figurează în continuare cu dreptul de a conduce suspendat. Suma de 5.000 lei pretinsă de la pârâte reprezintă costurile cu servicii de închiriere șofer pe perioada 15.12.2008 – 30.07.2009 perioadă în care nu a fost în posesia permisului de conducere, deși ar fi trebuit să aibă acest drept.

Aceste erori ale pârâtelor au determinat și probleme de natură penală pentru reclamant, soluționate însă cu neînceperea urmăririi penale. Fiind de profesie avocat cu clienți și dosare în diverse județe nu își putea permite să se deplaseze cu mijloace de transport în comun întrucât programul acestora nu se corelează cu programul instanțelor de judecată.

În apărare a depus înscrisuri, respectiv factura __________ nr. xxxxx/26.03.2010 emisă de ________________________ București și chitanța SBF nr. 0020/26.03.2010.

Prin sentința civilă nr. 5089/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria G_____ s-a dispus anularea acțiunii ca netimbrată. În urma recursului exercitat de către reclamant, prin decizia civilă nr. 1285/20.10.2010, constatându-se că dovada de plata a taxei judiciare de timbru în cuantum de 580 lei era la dosar s-a admis recursul reclamantului, s-a casat sentința nr.5089/2010 a Judecătoriei G_____ și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecații.

După retrimiterea cauzei la Judecătoria G_____ s-au solicitat relații de la pârâta I____________ de Politie al Județului G_____ cu privire la situația permisului de conducere al reclamantului, răspunsurile fiind comunicate prin adresele xxxxxx/30.03.2011 (f. 49) si prin adresa nr. xxxxxx/24.05.2011 (f. 61).

La termenul de judecată din data de 21.02.2011 pârâta IPJ G_____ prin consilier juridic a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât fapta s-a petrecut pe teritoriul județului B____, IPJ G_____ nu a constatat contravenția precum și excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei G_____, apreciind că în raport cu obiectul cauzei competența aparține Judecătoriei Rm. Sărat si nu Judecătoriei G_____.

Prin sentința civilă nr.7123/27.06.2011, Judecătoria G_____ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei IPJ G_____ – serviciul Poliției Rutiere, ca nefondată.

A respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G_____ invocată de pârâta IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere, ca nefondată.

A luat act de renunțarea reclamantului S_____ I___ la capătul de cerere privind restituirea permisului de conducere.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea ca executată a sancțiunii reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni, sancțiune dispusă prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2008 întocmit de IPJ B____ – serviciul Poliției Rutiere.

În temeiul disp. art. 998-999 Cod civil a obligat pârâtele IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere G_____ și IPJ B____ – Serviciul Poliției Rutiere B____, în solidar către reclamant la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei IPJ G_____ – Serviciul Poliției Rutiere – la radierea din evidențele computerizate a interdicției de a conduce pe drumurile publice.

A obligat pârâtele în solidar către reclamant la plata sumei de 1098,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:

Excepțiile invocate în apărare de către pârâta IPJ G_____, sunt nefondate, deoarece prezenta cauză nu este o plângere contravențională ci are ca obiect pretenții (răspundere civilă delictuală) împotriva ambelor pârâte precum și obligație de a face împotriva IPJ G_____, în sensul obligării acestei pârâte să procedeze la radierea din evidențele computerizate a interdicției pentru reclamant de a conduce pe drumurile publice. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie calitatea procesual pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Ori este evident că pârâta IPJ G_____ are calitate procesual pasivă pentru că tocmai față de aceasta se poate realiza interesul reclamantului, care a solicitat instanței să o oblige pe pârâtă să radieze interdicția și să plătească despăgubiri în solidar cu IPJ B____.

Cu privire la competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile disp. art. 1 coroborat cu art. 5 si 9 C.proc.civ. respectiv normele generale si nu normele speciale prevăzute de OG 2/2001, prezenta cauză nefiind o plângere contravențională.

Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 18.05.2008 de IPJ B____ – Serviciul Politiei Rutiere – reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru că a condus autoturismul XXXXXXXX pe raza localității O_____ cu o viteză de 128 km./h,faptă prevăzută de disp. art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002. S-a dispus reținerea permisului de conducere.

Prin adresa nr. xxxxx/20.05.2008 IPJ B____ – Serviciul Politiei Rutiere îi comunică faptul că i-a fost suspendat exercitarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile începând cu data de 3.06.2008.

Reclamantul a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX soluționat prin sentința civila nr. 1124/14 iulie 2008 prin care i s-a respins plângerea .Hotărârea i-a fost comunicată în data de 17.07.2008, după cum rezulta din dovada de comunicare.

Anterior pronunțării hotărârii reclamantului îi fusese restituit permisul de conducere de către IPJ G_____ – Serviciul Politiei Rutiere la data de 12.06.2008.(f. 11 dosar XXXXXXXXXXXX).

La data de 4.09.2008 reclamantul a depus prin postă, către IPJ G_____, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, permisul de conducere, primirea acestuia fiind confirmata la 8.09.2008.

La data de 30 ianuarie 2009 apreciind ca s-a terminat perioada în care dreptul de a conduce era suspendat petentul a condus un autoturism pe drumurile publice, ocazie cu care i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002. Cu acest prilej s-a constatat că fusese dispusă suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice în perioada 28 ianuarie 2009 – 27 mai 2009, perioada de suspendare fiind mărită cu 30 de zile pentru că a depus permisul la mai mult de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravenționala. Dosarul penal cu nr. 225/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm Sărat a fost soluționat la data de 20 iulie 2009, fiind confirmata propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant, apreciindu-se că fapta nu exista. În motivarea rezoluției procurorului se arată, printre altele, că de la data depunerii plângerii contravenționale (la 30 mai 2008) a operat si suspendarea măsurii complementare dispuse la 20 mai 2008, în baza procesului verbal de contravenție, suspendarea exercitării măsurii complementare urmând să opereze, potrivit art. 118 al. 2 OUG 195/2002 până la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, respectiv pană la 7.08.2008, dată de la care măsura complementară dispusă urma să-și reia cursul.

Executarea acestei masuri a început la data de 5.09.2008, a doua zi după depunerea permisului si chiar in condițiile in care i s-a majorat perioada cu încă 30 de zile, în total 120 de zile de suspendare a dreptului de a conduce autovehiculele pe drumurile publice, la data de 30 ianuarie 2009 termenul fusese împlinit.

Conform celor arătate de către reclamant în cererea de precizare a obiectului acțiunii din 3.05.2010, permisul de conducere i-a fost restituit de IPJ B____.

Din adresa nr. xxxxxx/30.03.2011 a IPJ G_____, serviciul rutier, rezulta ca abia la 27.01.2009 IPJ B____-serviciul Rutier – efectuează mențiunea de respingere a contestației prin sentința civilă nr. 1124/2008 și dispune măsura suspendării exercițiului dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru perioada de 120 zile începând cu 28.01.2009, deși hotărârea fusese comunicată IPJ B____ la data de 21.07.2008 (așa cum rezultă din rezoluția nr. 225/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat). Din aceeași adresa a IPJ G_____ rezulta că reclamantul figura în baza de date cu dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice ca fiind suspendat iar la expirarea perioadei de 120 de zile nu s-a efectuat dezactivarea acestei stări. Urmare solicitării relațiilor de către Judecătoria G_____, în prezenta cauză, s-a efectuat mențiunea „expirare suspendare”, respectiv validarea permisului de conducere.

Prin adresa nr. xxxxxx/24.05.2011 IPJ G_____ comunică faptul că perioada de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice care figurează în baza de date este 28.01.2009 – 27.05.2009 și a fost dispusă de conducerea Serviciului Rutier B____ iar data la care s-a efectuat dezactivarea abaterii este 20.03.2011.

Din situația de fapt expusă, instanța a concluzionat că rezultă fără îndoială că reclamantul a fost lipsit de exercițiul dreptului de a conduce autoturismele pe drumurile publice o perioada mult mai mare decât perioada maximă prevăzută de OUG 195/2002, respectiv de 120 zile.

In privința cererii de obligare a pârâților în solidar la plata sumei de 5000 lei, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunitele condițiile răspunderii civile delictuale a comitenților pentru fapta prepușilor.

Pârâții în calitate de comitenți sunt ținuți să răspundă pentru faptele păgubitoare ale prepușilor săi, respectiv lucrătorii de la serviciile de politie rutieră ale celor 2 inspectorate de politie, G_____ si B____. Este evident ca IPJ G_____ a transmis permisul de conducere al reclamantului către IPJ B____ mult mai târziu decât data de 4.09.2008 în care l-a primit, din moment ce IPJ B____ a dispus suspendarea dreptului de conduce, din nou, începând cu data de 28.01.2009. În același timp este și culpa lucrătorilor de la IPJ B____ care, deși au primit hotărârea judecătorească la data de 21.07.2008, nu au făcut aplicarea disp. art.118 alin.2 coroborat cu art. 120 din OUG 195/2002 si au dispus suspendarea dreptului de a conducere al reclamantului începând cu 28.01.2009. Ca urmare a acestor disfuncționalități la nivelul ambelor instituții pârâte, reclamantului i s-a întocmit un dosar penal, a fost nevoit sa apeleze la serviciile unui șofer plătit, în perioada 15.12.2008 – 30.07.2009, achitând pentru aceste servicii suma de 5.000 lei, așa cum rezultă din factura nr. _________ nr.xxxxx din 26.03.2010. De asemenea, permisul i s-a restituit abia in data de 30.07.2009, cu mult după executarea sancțiunii complementare, ca urmare a adreselor emise de Judecătoria G_____, prin care s-au cerut relații despre situația permisului de conducere al reclamantului. IPJ B____, deși a restituit permisul de conducere reclamantului în luna mai 2009 nu a făcut cuvenitele mențiuni în sistemul informatic si nici nu a comunicat pârâtei IPJ G_____ cuvenitele mențiuni. În același timp si IPJ G_____ este în culpă pentru că, deși perioada indicată de suspendare a dreptului de a conducere era cea cuprinsa intre 28.01.2009 si 27.05.2009, totuși a dezactivat această mențiune abia în martie 2011. Din cauza acestei situații, reclamantul a precizat că au existat mai multe împrejurări în care fiind oprit in trafic pentru control au existat discuții si explicații privind dreptul său de a conduce, deși acesta exista, din punct de vedere legal.

Cu privire la pretențiile reclamantului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C.civil , potrivit cu care orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, la a-l repara. În cauză există un prejudiciu în cuantum de 5.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor unui șofer în perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx09, există o faptă ilicită și anume lipsirea reclamantului de dreptul de a conduce autoturismele pe drumurile publice în perioada 5.09.xxxxxxxxxxxxx09, există o legătură de cauzalitate evidentă între prejudiciul reclamantului și fapta ilicită a IPJ B____, care nu a făcut aplicarea disp. art. 118 alin. 2 si art. 120 din OUG 195/2002, în sensul că după rămânerea definitivă a hotărârii de respingere a plângerii contravenționale ar fi trebuit ca suspendarea dreptului de a conduce să se execute în virtutea legii, astfel încât reclamantul nu ar fi trebuit sa-si angajeze un șofer; iar dacă pârâta IPJ G_____ ar fi comunicat IPJ B____ despre depunerea permisului de către reclamant în timp util, reclamantului nu i s-ar fi dispus cu o întârziere de 5 luni suspendarea dreptului de a conduce;

Prepușii intimatelor au acționat în mod greșit.

Întrucât in persoana prepușilor sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prev. de disp. art. 998 – 999 C. civil, in temeiul disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil este atrasă răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepusului. Chiar daca identitatea exactă a prepușilor vinovați nu este stabilită, faptele ilicite descrise mai sus nu pot aparține decât unor lucrători de la Serviciile rutiere ale celor două inspectorate de politie pârâte.

În aceste condiții instanța a apreciat că cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei este fondată, motiv pentru care a fost admisă. Solidaritatea comitenților rezultând din disp. art. 1003 C. Civil.

Cu privire la capătul de cerere privind restituirea permisului de conducere, cerere la care reclamantul a renunțat, instanța, in temeiul disp. art. 246 alin. 2 Cod procedura civila a lut act de aceasta manifestare de voință.

În privința capătului de cerere privind constatarea ca executată a sancțiunii reținerii permisului de conducere pe o perioada de 3 luni, sancțiune dispusa prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2008 întocmit de IPJ B____ – Serviciul Politiei Rutiere, instanța a avut în vedere disp. art. 111 C.proc.civ. care reglementează situația acțiunii în constatare. In speță, cererea reclamantului nu vizează constatarea existentei sau neexistentei unui drept ci vizează constatarea unei situații de fapt, respectiv constatarea ca executată a unei sancțiuni. Ca urmare, a apreciat acest capăt de cerere ca inadmisibil.

În privința capătului de cerere prin care reclamantul solicită ca pârâta IPJ G_____ să radieze din evidentele computerizate interdicția de a conduce pe drumurile publice, având in vedere precizările făcute de IPJ G_____ prin adresele depuse la dosar, din care rezultă că la data de 20.03.2011 s-a efectuat mențiunea „expirare suspendare”,validându-se permisul petentului, instanța a respins această pretenție ca fiind rămasă fără obiect.

Potrivit art. 274 C.proc.civ., pârâtele fiind părți căzute in pretenții, au fost obligate la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, în sumă de 1098,28 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele pârâte.

Prin decizia civilă nr. 115/17.02.2012 pronunțată în recurs de Tribunalul G_____ în ds. xxxxx/121/2011**, au fost admise recursurile declarate de pârâtele IPJ G_____-Poliția R______ G_____ și IPJ B____-Poliția R______ B____ împotriva sentinței civile nr. 7123/27.06.2011 a Judecătoriei G_____,pe care a casat-o în parte și cu reținere,numai cu privire la capătul de cerere privind pretențiile și în rejudecate a obligat pe fiecare pârât să plătească reclamantului S_____ I___ câte 2177,775 lei cu titlu de despăgubiri materiale în loc de obligă pârâtele să plătească în solidar reclamantului suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale.

Pentru a obliga pe recurenta-pârâtă IPJ B____ la plata daunelor materiale,instanța de recurs a reținut că aceasta este autoarea unui delict civil, în sensul art.998-999C.civ. pentru următoarele motive:

Deși a fost parte în plângerea contravențională, deși a primit sentința civilă nr. 1124/14.07.2008 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat la data de 21.07.2008, din oficiu(astfel cum susține prin motivele de recurs) notează interdicția de a conduce pe drumurile publice, după executarea sancțiunii, pentru perioada 28.01.xxxxxxxxxxxxx09. O asemenea mențiune trebuie efectuată pe baza unor minime verificări pentru a evita erorile dar și abuzul de drept.

Această conduită este greșită, iar aceasta este confirmată și de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de reclamant în dosarul nr.225/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat.

Ca urmare, cele două pârâte au cauzat un prejudiciu din vina și în legătură cu activitatea lor, reclamantul a fost prejudiciat și există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

În privința formei în care poate fi antrenată răspunderea celor două pârâte, se reține că în cauză nu se aplică principiul solidarității, deoarece răspunderea civilă are caracter personal, iar faptele celor două pârâte sunt diferite.

Ca urmare, nu se aplică art.1003 C.civ.

În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, se reține că reclamantul a depus la dosar o factură pentru suma de 5000 lei, din care rezultă că în perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx09 a apelat la servicii închiriere șofer.

În cauza de față nu se poate pretinde reclamantului să apeleze la serviciile mijloacelor de transport în comun, deoarece dacă pârâtele își îndeplineau obligațiile acesta ar fi avut posibilitatea să se deplaseze cu autoturismul. O deplasare cu autoturismul, în condițiile actuale nu poate fi considerată o cheltuială de lux.

În condițiile în care reclamantul a recunoscut că permisul de conducere i s-a restituit la data de 20.07.2009(f 55 fond) rezultă că pretențiile sale pentru perioada 20.07.xxxxxxxxxxxxx09 nu sunt justificate.

Aplicând regula de trei simplă, rezultă că reclamantul este îndreptățit pentru perioada 15.12.xxxxxxxxxxxxx09 la suma de 4355,55 lei.

Având în vedere că ambele pârâte sunt în culpă, că au contribuit în mod egal la cauzarea acestui prejudiciu, le va obliga la plata a câte 2177,775 lei, către reclamant.

În privința cheltuielilor de judecată, se reține că reclamantul a plătit suma de 580 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și a dovedit că a plătit suma de 528, 28 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare pentru termenele din 18.01.2010 și 29.03.2010.

La o distanță de 230-250 km. Pe ruta G_____-Bucureșți, având în vedere că reclamantului nu i se poate pretinde un consum de 7,5 l, la suta de kilometri, astfel cum prevăd normativele în vigoare, susținerea acestuia că a consumat aproximativ 100 l benzină este credibilă.

La un preț de 6 lei/ l, rezultă un consum aproximativ de 600 lei.

Cum reclamantul pretinde suma de 528,28 lei, se constată că apărarea pârâtei IPJ B____ – Poliția R______ B____, pe acest motiv, nu este întemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G_____ Secția I Civilă cu nr. XXXXXXXXXXXXX,contestatoarea IPJ B____ formulează contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 115/17.02.2012 pronunțată de această instanță,prin care s-au admis în parte recursurile declarate de IPJ B____ și IPJ G_____ împotriva sentinței civile nr. 7123/27.06.2011 a Judecătoriei G_____.

În motivarea contestației,se arată că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 7123/27.06.2011 a Judecătoriei G_____,întemeindu-și cererea de recurs pe mai multe motive,indicate în cererea de recurs introductivă,completată cu precizările din 13.02.2012.

Instanța însă a omis să cerceteze toate motivele de modificare,astfel:

1.Instanța de recurs nu a înlăturat critica menționată în precizări la cererea de recurs întemeiată pe Precizările Direcției Poliției Rutiere nr. xxxxxx/23.10.2007 privind modul de folosire a aplicației „Abateri”,esențială în soluționarea justă a cauzei.

2.nu a fost înlăturată critica referitoare la legalitatea întocmirii facturii de la fila 25,deși a arătat că acest document a fost întocmit la data de 26.03.2010, adică la aproape un an de la data finalizării pretinsei prestări de serviciu,cu încălcarea dispoz. Art 155 alin 1 din Codul Fiscal,astfel încât trebuia înlăturată din probatoriul administrat.

3.instanța de recurs a reținut doar apărările petentului și motivarea primei instanțe,fără să se pronunțe pe obligațiile ce îi reveneau acestuia ca urmare a respingerii plângerii contravenționale.

În drept,aceste motive de contestație se întemeiază pe dispoz. Art 318 teza a II-a din Codul de procedură Civilă.

Se mai arată că,urmare a neluării în considerație a tuturor criticilor formulate în recurs,contestatoarea a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2177,775 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Un alt motiv de contestație în anulare este întemeiat pe dispoz. Art 318 teza I Cod procedură civilă,în sensul că instanța de recurs a comis o greșeală materială prin omiterea unor elemente importante care aveau influență cu privire la soluția pronunțată în cauză,concluzia instanței că reclamantul are dreptul la despăgubiri fiind contrară probatoriului: nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile pentru IPJ B____, aceasta fiind o greșeală materială deoarece nu s-a indicat în concret care este fapta ilicită și care este textul de lege încălcat de IPJ B____.

IPJ B____ a demonstrat cu modul de folosire al aplicației „Abateri” că nu i se poate reține nici o culpă ,iar potrivit art 121 alin 2 din OUG 195/2002,unitatea avea dreptul să implementeze oricând sentința irevocabilă de respingere a plângerii pentru a fi executată în termenul de 5 ani de la data rămânerii irevocabile.

Mai arată că,în opinia sa,rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu constituie temei al răspunderii juridice,deoarece în cuprinsul acesteia se fac confuzii grave între diferite termene și instituții juridice.

Intimata I____________ de Poliție al Județului G_____ a formulat întâmpinare în care arată că motivele contestației în anulare sunt parțial întemeiate. Instanța de recurs a reținut în mod corect succesiunea evenimentelor,dar hotărârea a fost viciată de existența mai multor erori materiale. Apreciază că motivul de contestație privind omisiunea instanței de a analiza unul sau mai multe motive de recurs nu poate fi reținută,deoarece pe calea contestației în anulare nu se deschide calea unui recurs la recurs.

Apreciază intimata că al doilea motiv de contestație în anulare este întemeiat,deoarece privește existența în decizia instanței de recurs.

Analizând motivele contestației în anulare,se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de contestație în anulare prevăzut de art 318 teza a II-a Cod procedură civilă (Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație …când instanța,respingând recursul sau admițându-l numai în parte,a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.) se constată că acesta este neîntemeiat.

Se invocă faptul că instanța de recurs nu a înlăturat critica menționată în precizările la cererea de recurs întemeiată pe „Precizările Direcției Poliției Rutiere nr. xxxxxx/23.10.2007” privind modul de folosire a aplicației „Abateri”,esențială în soluționarea justă a cauzei.

Se observă că prin precizările depuse la data de 03.01.2012,recurentul IPJ B____ afirmă într-un mod echivoc că răspunderea pentru lipsa de coordonare a celor două instituții (IPJ B____ și IPJ G_____) o poartă IPJ G_____ care nu a respectat normele de implementare în baza automată de date a abaterilor comise de conducătorii auto,în sensul că nu a consemnat în cazierul contravențional auto al reclamantului faptul că acesta a predat permisul de conducere,

În primul rând,precizările din data de 03.01.2012 nu pot fi considerate motive de recurs,deoarece au fost depuse mult după împlinirea termenului de recurs.

În al doilea rând,instanța a reținut că vinovăția contestatoarei constă în aceea că,deși a fost parte în plângerea contravențională, deși a primit sentința civilă nr. 1124/14.07.2008 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat la data de 21.07.2008, din oficiu (astfel cum susține prin motivele de recurs) nu a notat imediat interdicția de a conduce pe drumurile publice, ci după aproape 6 luni de zile,la data de 28.01.2009.

Faptul că nici cealaltă pârâtă,IPJ G_____, nu și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește evidența informatică a situației contravenționale a reclamantului, este o culpă pe care instanța a reținut-o în sarcina acesteia,dar care nu o disculpă pe contestatoare.

Se mai invocă faptul că nu a fost înlăturată critica referitoare la legalitatea întocmirii facturii de la fila 25,deși a arătat că acest document a fost întocmit la data de 26.03.2010, adică la aproape un an de la data finalizării pretinsei prestări de serviciu, dar se poate observa că această critică se face tot prin precizările din 03.01.2012 și în mod corect instanța nu a analizat-o,înlăturând numai susținerea din cererea de recurs în sensul că suma de 5000 lei ar fi o cheltuială de lux și că reclamantul putea apela la transportul în comun.

În ceea ce privește faptul că instanța de recurs ar fi reținut doar apărările petentului și motivarea primei instanțe,fără să se pronunțe pe obligațiile ce îi reveneau acestuia ca urmare a respingerii plângerii contravenționale,critica este nefondată,deoarece instanța a analizat acest motiv de recurs și a arătat că reclamantul nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru predarea carnetului de conducere, ceea ce a atras majorarea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 zile la 120 zile,primind astfel o sancțiune pentru conduita sa.

Așadar,motivele de contestație întemeiate pe dispoz art 318 teza a II-a nu sunt întemeiate,deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la toate motivele invocate de recurent.

În ceea ce privește motivele întemeiate pe dispoz art 318 teza I, (Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…) se constată că acestea nu se încadrează în cazurile prevăzute limitativ de calea extraordinară de atac,ci se referă la aspecte care,în opinia contestatoarei,constituie greșeli de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor,fiind-o veritabilă critică a hotărârii instanței de recurs,care este inadmisibilă față de caracterul irevocabil al hotărârii.

Motivele invocate de contestator nu pot fi încadrate în noțiunea de „greșeală materială”,care se referă la greșeli materiale evidente,în legătură cu aspectele formale ale recursului,cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv,sau anularea ca netimbrat.

Pentru aceste motive, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr. 115/17.02.2012 a Tribunalului G_____ promovată de contestator P______ R______ B____ cu sediul în B____, ______________________-10, jud. B____, în contradictoriu cu intimat S_____ I___, domiciliat în București, sector 3, ______________________. 10, __________.2, ________________ I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____ - P______ R______ G_____, cu sediul în G_____, ____________________, jud. G_____, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2012.

PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,

M_____ CeolpanAnca PungociLuminița B______

GREFIER,

L_______ C_______

Red. M.C.

CL/2 ex.

7.01.2013