R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ CU NR. 7500

Ședința publică din data de 16 octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - C______-M______ C_______

JUDECĂTOR - G_______ G____

JUDECĂTOR - O___ D______ P______

GREFIER - R_____ O______

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant I_____ L_____ A________, împotriva sentinței civile cu nr. 983/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C__, în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât B_____ București și cu intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România, cererea de chemare în judecată având drept obiect „anulare act administrativ”.

La primul apel nominal făcut în ședință publică, pe lista cauzelor supuse amânării fără discuții, se prezintă recurentul reclamant personal și care este legitimat de către instanță, datele acestuia de identificare fiind consemnate în cuprinsul caietului grefierului de ședință, precum și intimatul pârât B_____ București reprezentat de apărător ales – doamna avocat M______ L____ M____, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că se face dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și faptul că B_____ București înaintează la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 8.10.2014 întâmpinare și chitanță onorariu avocațial.

Curtea comunică recurentului reclamant un exemplar al întâmpinării formulate în cauză de intimatul pârât B_____ București.

Recurentul reclamant solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și pentru a-și angaja un avocat, dat fiind faptul că nu a fost posibilă până în acest moment încheierea unui contract de asistență juridică întrucât se judecată cu B_____ București și U______ Națională a Barourilor din România.

Apărătorul intimatului pârât B_____ București lasă la aprecierea instanței cererile de amânare și arată că a depus întâmpinare cu respectarea termenului legal.

Curtea respinge cererile de amânare a judecării cauzei, cereri formulate de recurentul reclamant; cu referire la cererea de amânare pentru lipsă de apărare, Curtea arată că recurentul reclamant a fost citat în cauză pentru primul termen de judecată încă din data de 17.06.2014, prin urmare avea timp suficient la dispoziție pentru a-și angaja un avocat; amânarea cauzei nu se impune pentru ca recurentul reclamant să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, dat fiind faptul că prin întâmpinarea formulată intimatul pârât B_____ București nu a formulat apărări noi.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, recurentul reclamant având posibilitatea să lectureze întâmpinarea formulată de B_____ București.

La a doua strigare a cauzei făcută în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal, precum și intimatul pârât B_____ București reprezentat de apărător ales – doamna avocat M______ L____ M____, cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România.

Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe noi de administrat în recurs, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris, anularea Deciziilor emise de pârâți și menținerea în profesie. Arată că i s-a încălcat dreptul la apărare, deciziile fiind nelegale, tocmai pentru lipsa procedurii prealabile. Reiterează situația de fapt și arată că i-a fost cerut un referat și imediat i-a fost comunicată Decizia.

Apărătorul intimatului pârât B_____ București solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată, în esență arată că decizia cuprinde motivele pe care se sprijină, neputând fi primită nici apărarea recurentului în sensul că nu a fost respectată procedura prealabilă, câtă vreme reclamantului i s-a cerut un punct de vedere cu privire la situația sa, fiind înlăturat din profesie dat fiind faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fiind nedemn pentru exercitarea profesiei de avocat.

Curtea reține recursul spre deliberare.

După reținerea cauzei în pronunțare se prezintă apărătorul ales al intimatei pârâte U______ Națională a Barourilor din România, care depune la dosar împuternicire avocațială și factura nr. 182/24.VII.2014.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 983/11.02.2014 Tribunalul București Secția a IX a C_________ Administrativ Și Fiscal a fost respinsă contestația, formulată de reclamantul I_____ L_____ A________, ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul UNBR și 800 lei către pârâtul B_____ București.

În considerentele hotărârii pronunțate, tribunalul a reținut, în esență că reclamantul a fost avocat in cadrul Baroului Arges (potrivit Deciziei nr.6/05.01.2005),iar prin Decizia nr.1086/10.05.2011 a fost transferat in cadrul Baroului București.

Prin Decizia nr.1057/23.05.2012 (f.47-dos C__) emisa de către B_____ București s-a constatat încetarea calității de avocat a reclamantului începând cu data de 23.05.2012, fiind radiat din Tabloul Avocaților din București, in temeiul art.73 al.3 din Statutul profesiei de avocat, ca urmare a pronunțării sentinței penale nr.30/F/11.02.2011 a CA P______-Sectia Penala in dosarul nr.XXXXXXXXXXX prin care reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni cu suspendare, pentru infracțiunea de trafic de influenta, sentinta definitiva prin decizia instantei supreme.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație administrativa solutionata negativ prin Decizia nr.482/01.09.2012 de catre Consiliul UNBR(f.53-dos.C__).

Reclamantul a formulat acțiune solicitând anularea ambelor decizii, menținerea sa in profesia de avocat si reînscrierea sa in Tabloul Avocatilor.

Reclamantul a aratat ca a executat pedepsa privativa de libertate, fiind pus in libertate conditionata si neavand interdictia de a exercita profesia de avocat.

Sub aspectul legalitatii Deciziei nr.1057/23.05.2012(f.47-dos C__) emise de catre B_____ Bucuresti, reclamantul a subliniat faptul ca nu a fost parcursa procedura imperativa prev.de art.26 din statutul profesiei de avocat legat de modul in care se constata si se sanctioneaza nedemnitatea profesionala pentru situatiile prev.de art.14 lit.a), b), c) si d) din Legea nr.51/1995.

In data de 21.05.2012 a fost convocat pe email la ședința Consiliului Baroului din 23.05.2012 pentru a da lămuriri cu privire la solicitarea unui redactor la jurnalul de Arges si nu pentru discutarea nedemnitatii sale, fiind astfel privat de dreptul de a-si face o aparare si nici nu i s-a cerut in prealabil hotararea judecatoreasca de condamnare, asa cum prevede art.26 din statut.

Legat de aceste aspecte, Tribunalul a constata ca ______________________ o solicitare la B_____ Bucuresti din partea unei jurnaliste pentru obtinerea unor informatii legate de situatia juridica a reclamantului, avocat condamnat(f.46-dos.C__) insa nu acesta a fost motivul principal pentru care a fost chemat la B_____ Bucuresti, ci si pentru a da explicatii cu privire la situatia sa juridica prin intocmirea unui referat.

Prin referatul de la pagina 49-dos C__ reclamantul a dat explicatii cu privire la situatia sa aratand ca a fost condamnat prin sentinta penala nr.30/F/11.02.2011 a CA P______-Sectia Penala in dosarul nr.XXXXXXXXXXX la o pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni cu suspendare, pentru infractiunea de trafic de influenta, sentinta definitiva prin decizia instantei supreme care a schimbat doar modul de executare a pedepsei.A mentionat ca a executat pedeapsa privativa de libertate, fiind ulterior pus in libertate conditionata, iar legat de adresa jurnalistei a mentionat ca in continuare isi exercita profesia de avocat intrucat instanta nu a dispus interdictia de a profesa.

Pe cale de consecința, din continutul acestui referat nu se poate susține de catre reclamant ca nu a cunoscut care este obiectul convocarii la Barou, atata timp cat acesta a dat toate lamuririle necesare in legatura cu situatia condamnarii sale si a interdictiei de a exercita profesia, astfel ca sustinerile sale in legatura cu lipsirea de posibilitatea de a-si face apararea sunt nefondate.

Legat de nedepunerea sentintei de condamnare la Barou de catre acesta, este un aspect nerelevant, in conditiile in care, portalul instantelor de judecata este public si se poate obtine orice hotarare accesandu-l, astfel ca nici nu mai era necesar ca aceasta hotarare sa-i fie ceruta reclamantului sau sa fie chemat pentru a o depune.

Legat de nerespectarea prev.art.26 din statutul profesiei de avocat instanta a reținut urmatoarele :

Art. 26. din statutul profesiei de avocat stipuleaza urmatoarele :

(1) Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia.

(2) Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5), inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei - pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave.

(3) Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.

(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.

(5) Decizia motivată va fi comunicată de îndată avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească, respectiv înscrisurile în baza căreia/cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

(6) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii.

(7) Decizia consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie. Despre încetarea calității de avocat baroul va face mențiunile corespunzătoare în tabloul avocaților.

Potrivit art.15 din statut primirea in profesie este conditionata de depunerea unei declaratii ca solicitantul nu se afla in niciunul dintre cazurile de nedemnitate prevazute de art.14 din lege, imprejurare probata si prin depunerea cazierului judiciar odata cu celelalte documente prevazute de lege.

Potrivit art.26 din statut cazurile de nedemnitate se verifica pe intreaga durata a exercitarii profesiei.

Potrivit art.14 din legea nr.51/1995 - Este nedemn de a fi avocat:

a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

b) cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;

c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

Rezulta deci ca, potrivit statutului, reclamantul era cel care trebuia sa instiinteze baroul despre condamnarea penala intervenita si nu trebuia sa astepte sa fie chemat la barou pentru a da lamuriri in acest sens, existand obligatia profesionala de a face cunoscuta situatia condamnarii intervenite intre momentul primirii in profesie si data pronuntarii hotararilor. Prin faptul ca acesta nu si-a indeplinit obligatia de a depune hotararea judecatoresca de condamnare la Barou nu se poate obtine anularea hotararii de excludere, intrucat reclamantul incearca sa invoce propria culpa pentru a obtine protectia unui drept.

Asa cum rezulta din statut, in aceasta situatie, nu mai este prevazuta nicio alta formalitate sau procedura, ci in termen de 15 zile consiliul baroului examineaza hotararea de condamnare si apreciaza asupra demnitatii avocatului, putand decide fie menținerea în profesie, atunci cand fapta are o gravitate mica sau chiar încetarea calității de avocat, in cazul faptelor de o gravitate extrema.

In cazul de fata, nu era necesara efectuarea unei anchete disciplinare sau cercetari prealabile imperativ prevazute de lege, intrucat reclamantul a fost exclus din profesie ca urmare a unei condamnari penale, caz in care nu mai este demn sa exercite profesia de avocat si nu ca urmare a unei abateri disciplinare pentru incalcarea deontologiei profesionale.

Intrucat fapta pentru care a fost condamnat reclamantul a constat _____________________ trafic de influență constând în primirea unor sume de bani pentru a obține în mod ilegal ajutorul unor magistrați din cadrul Tribunalului Argeș, in mod corect Consiliul Baroului a apreciat ca, aceasta condamnare nu face cinste statutului de avocat și pune într-o lumină nefavorabilă și corpul magistraților carora li se aduce atingere imaginii profesionale.

Pe cale de consecinta, nu era necesar ca in aceasta ipoteza reglementata clar si distinct de lege, sa existe in mod formal si o apreciere scrisa care sa stea la baza deciziei baroului de excludere din profesie.

Pe de alta parte, pentru a se pronunta excluderea din profesie pe baza existentei unui caz de nedemnitate, legea nu prevede indeplinirea cumulativa a 2 conditii, asa cum afirma reclamantul, respectiv pe langa existenta condamnarii penale sa se fi dispus si interdictia de a exercita profesia de avocat, legea reglementand in mod clar si concis faptul ca existenta condamnarii independent de luarea masurii interdictiei de a exercita profesia, este un motiv de nedemnitate suficient pentru a fundamenta decizia excluderii din profesie, la fel cum este un motiv de nedemnitate suficient si singular, luarea masurii interdictiei de a profesa ca avocat.

Pe cale de consecinta, imprejurarea ca, odata cu condamnarea, instanta penala nu a dispus si interdictia de a exercita profesia de avocat este irelevanta, in conditiile in care legea nu distinge si mentioneaza clar ca devine nedemn si isi poate pierde calitatea de avocat persoana care a suferit o condamnare definitiva prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, independent de aplicarea sau nu a interdictiei de a exercita profesia de avocat.

Tribunalul a constatat ca Decizia Baroului Bucuresti nr.1057/23.05.2012 a fost motivata atât in drept cat si in fapt, pe cale de consecința nu se poate susține ca a fost nemotivata sau ca i-ar fi fost incălcat dreptul reclamantului la apărare întrucât nu a cunoscut cauza excluderii din Barou, cu atat mai mult cu cat reclamantul este avocat, cunoscut legea si toate obligațiile ce-i revin potrivit Legea nr.51/1995, statutului profesiei de avocat si Codului Deontologic al avocatului.

Pe cale de consecința, Tribunalul a constatat ca Decizia Baroului Bucuresti nr.1057/23.05.2012 de excludere din profesie a fost corect si legal emisa, motiv pentru care si Decizia de soluționare a contestatiei emisa de UNBR nr.482/2012 a fost legal si temeinic adoptata, motivele invocate de reclamant in continutul actiunii fiind nefondate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I_____ L_____ A________,înregistrat pe rolul Curții la data de 11.06.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, solicitând admiterea recursului și – modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii de fond.

În motivare, recurentul a arătat că hotărârea pronunțata de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidențieze ca judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate. In hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților (art.261 alin.l, pct.5 Cod proc.civ.), trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.

Motivarea este o garanție împotriva arbitrarului. Ea permite nu numai exercitarea controlului judiciar, dar si înțelegerea si acceptarea hotărârii de către justițiabil. Aceasta garanție este esențiala, deoarece permite justițiabilului sa se asigure ca pretențiile sale au fost examinate si deci ca judecătorul a ținut cont de ele. „în raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți, deoarece, in lipsa acestora, instanța de recurs nu poate analiza temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Unul dintre motivele invocate de recurent pentru anularea Deciziei Baroului București nr. 1057/23.05.2012 este lipsa de motivare in fapt si in drept

Asa-zisa motivare consta practic in reluarea formala a unor aspecte precizate de recurent in referatul depus (aspecte de fapt, nu efectiv o motivare), aspecte care oricum nu corespund situație reale ci reflecta condamnarea pronunțata de Curtea de Apel Pitești, care a fost insa modificata de înalta Curte de Casație si Justiei.

Motivarea terebuie sa "explice" de ce recurentul, condamnat penal nu mai este demn de a exercita profesia, fiind evidenta ca in opinia legiuitorului si a UNBR simpla existenta a unei condamnări penale nu conduce automat la încetarea calității de avocat. Cazurile de condamnare penala trebuie analizate individual, si numai acolo unde se poate constata existenta unei relații cauza-efect intre condamnarea penala si nedemnitatea profesionala sa se dispună încetarea calității de avocat....

Insăși existenta dispoztiilor art. 26 din Statutul profesiei de avocat nu poate decât sa conducă la concluzia ca simpla existenta a unei condamnări penale nu il face nedemn pe avocat, ci situația sa trebuie analizata in particular, de către Consiliul Baroului, si in baza unei asemenea analize sa se stabilească daca existenta condamnării penale generează nedemnitate profesionala.

Este bine cunoscut faptul ca o condamnare penala in sine, neanalizata in fond, poate genera încetarea calității de avocat. Este de asemenea bine cunoscut si faptul ca au mai existat in practica Consiliului Baroului București (precum si la alte barouri din tara) cazuri in care s-a analizat demnitatea profesionala a unor avocați condamnați penal iar concluzia a fost ca deși exista o condamnare penala avocatul este înca demn sa isi exercite profesia.

In ceea ce il privește, lipsa totala a unei motivări nu poate decât sa îl conducă la ideea ca aspectul efectiv al demnității profesionale nu a fost analizat, încetarea calității de avocat fiind dispusa doar ca efect al existentei unei condamnări penale, ceea ce este in opinia sa greșit .

Un aspect deosebit de important in ceea ce privește nelegalitatea Deciziei Baroului București nr. 1057/23.05.2012 il constituie lipsa unei motivări in drept a deciziei de încetare a calității sale de avocat.

Astfel in temeiul prevederilor art. 27 din Legea 51/1995 preluate si de art. 58 din Statutul profesiei de avocat:

" (1) Calitatea de avocat încetează:

a) prin renunțarea scrisa la exercițiul profesiei;

prin deces;

prin excluderea din profesie, prin sancțiune disciplinară;

d)în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută,de legea penaă și care îl face nedemn dea fi avocat, potrivit legii.

(2)încetarea calității de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului și are drept consecință radierea celui în cauză din tabloul avocaților.

(3)încetarea dreptului de a exercita profesia de avocat prin pensionare nu atrage pierderea calității de avocat."

Se poate astfel observa ca încetarea calității de avocat intervine ca urmare a unui dintre cele 4 cazuri prevăzute mai sus, insa in Decizia Baroului București nr. 1057/23.05.2012 nu este precizat nici-unul dintre acestea. D____ temei de drept este reținut doar art. 73 al. 3 din Statutul profesiei de avocat, articol ce stabilește doar in sens general dreptul Consiliului Baroului de a emite "decizii si hotărâri".

Recurentul, a mai arătat că, așa cum a mai menționat si in partea introductiva, lipsa aspectelor referitoare la motivarea in drept a Deciziei Baroului București nr. 1057/23.05.2012 îl pune in imposibilitatea de a formula apărări corespunzătoare pe calea contestație, putând doar sa ghicească eventualul motiv de încetare a calității de avocat, situație in care este obligatorie stabilirea nulității Deciziei Baroului București nr. 1057/23.05.2012, aceasta neavând practic un temei juridic.

Având in vedere ca deși obiectul convocării sale nu era discutarea demnității sale profesionale, insa in mod ciudat s-a dispus încetarea calității sale de avocat, rara a se face efectiv nici-o discuție in acest sens, fara a fi prezentate hotărârile judecătorești, fara a exista o motivare a deciziei de încetare a calității de avocat si fara a exista o întemeiere in drept a deciziei atacate .

In nicun paragraf al sentinței nu se regăsesc motivele respingerii apărărilor sale cu privire la nulitatea deciziei pentru lipsa motivării in fapt si in drept.

A arătat recurentul că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si este data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.

Lipsa motivării in fapt si in drept a deciziei baroului se sancționează cu nulitatea, iar calitatea sa de avocat la acel moment nu este un argument pentru încălcarea de către B_____ București a unei obligații prevăzute expres de legislația profesiei si pentru înlăturarea unei sancțiuni ce trebuie aplicate. In aceasta ordine de idei, argumentul instanței poate fi privit si invers. Astfel, daca motivarea in fapt si in drept este o cerința esențiala oricărei cereri adresate instanțelor, indiferent de pregătirea titularului, cu atât mai mult, un act de putere emis de Barou, prin consecințele sale, trebuie motivat in fapt si in drept.

Așa fiind, cum este de esența dreptului cerința motivării actului de putere al Baroului pentru că acestea reprezintă o punere în executarea legii, decizia atacată este nelegală și creează un prejudiciu reclamantului pentru că, în lipsa motivării, este împiedicată să-și exercite dreptul la apărare recunoscut de Constituție și de CEDO.

Motivarea era esențiala măcar pentru a înțelege de ce in cazul său s-a luat decizia încetării calității de avocat, insa in alte cazuri similare, nu s-a luat o asemenea măsura.

Această abordare se află în deplină concordanță și cu Codul bunei administrații adoptat de Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene prin Recomandarea CM/R__ (2007) 7, care prevede că forma actelor administrative trebuie să cuprindă rațiunile pentru care a fost adoptată, cu arătarea situației legale și a celei de fapt ce a condus la adoptarea actului, numai în acest mod cel vătămat prin actul administrativ respectiv putând beneficia de un proces echitabil si o egalitate de șnse în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Obiectul convocării sale nu era discutarea demnității sale profesionale, ci pentru a da relații cu privire la adresa unei jurnaliste. Asa fiind, este evident ca nu a venit pregătit cu documentele, apărările si argumentele necesare unei eventuale încetări a calității sale de avocat.

In acest context, emiterea unei decizii fara a fi prezentate temeiurile da fapt si de drept ale emiterii ei, îl pun in imposibilitate efectiva de a formula aparari/contrargumente la cele reținute de Barou, dar si de a depune însricurile de care înțelegea sa se folosescă.

Nedepunerea acestor sentințe este datorata unor împrejurări obiective, respectiv starea de detenție ulterioara soluționării definitive a cauzei. In măsura in care B_____ ar fi comunicat obiectul real al întrunirii, evident ca venea pregătit cu toate documentele, inclusiv hotaririle, asa cum cer prevederile statutului.

Asa fiind, este evidenta inlcalcarea procedurii imperative stabilite de art. 26 din Statutul profesiei de avocat in ceea ce privește modul in care se constata si se sancționează nedemnitatea profesionala pentru vreuna din situațiile prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) și d) din Legea 51/2995.

Asa fiind, aprecierile instanței ca nu i-au fost inculcate drepturile si ca nu exista o incalcare a procedrii sunt greșite.

In ceea ce privește aprecierea asupra deminitatii sau nedemnitatii, instanța este in eroare cu privire la apărările sale. Nu a susținut ca trebuie sa existe o " apreciere scrisa care sa stea la baza deciziei barorului de excludere in profesie, desi B_____ București are o atare practica. Astfel, prin Decizia Consiliului Baroului București 1066/23.05.2012, ____________________ un avocat din cadrul Baroului București condamnat defintiv la pedeapsa inchisorii cu suspendare, s-a statuat " având in vedere opiniile exprimate de cei trei consilieri desemnați de Barou sa isi prezinte punctual de vedere, in urma examinării situației de fapt, s-a constat ca nu sunt intrunite condițiile pentru declararea stării de nedemnitate profesionala"

Instanța de fond retine in mod eronat ca ar fi susținut necesitatea existentei unei " aprecieri scrise care sa stea la baza deciziei barorului de excludere in profesie".

In esența, el a susținut ca simpla condamnare a avocatului, nu atrage automat nedemnitatea, ci, potrivit prevederilor statutului, Consiliul baroului are un drept de apreciere asupra demnității sau nedemnitatii avocatului, de la caz la caz. In acest context apare si nesitatea convocării avocatului in cauza si a formulării de către acesta a apărărilor pe care le considera de cuviința, precum si emiterea unei decizii motivate, astfel incat cel in cauza sa cunoască temeiurile de fapt si de drept ale măsurii luate împotriva sa.

Potrivit art 26 alin 4 din Statutul Profesiei" (4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat potrivit Legii."

In raport de acest text de lege, precum si in raport de art 14 din L 51/1995, simpla existenta a unei hotărâri de condamnare nu este suficienta prin ea insasi pentru determinarea stării de nedemnitate profesionala. Revine organelor competente - Consiliul Baroului- atribuția de a aprecia in ce măsura fapta pentru care a fost condamnat avocatul este de natura sa duca atingere prestigiului profesiei...in caz contrar, ar însemna ca sancțiunea excluderii operează de drept in cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, ceea ce contravine flagrant atat principiului respectării dreptului la apărare cat si prevederilor clare, nesusceptibile de interpretare, ale art. 26 alin 4 din statut.

In mod surprinzător, acesta este punctul de vedere al Consiliului Baroului București, exprimat in speța amintita mai sus, punct de vedere care, in mod discriminatoriu, nu mai este imbratisat si in cazul său.

Rațiunile exprimate de Consiliul Baroului mai sus, cu privire la cealaltă speța, sunt corecte, iar interpretarea respecta atat spiritul, cat si litera legii.

In procedura de analiza a demnității sau nedemnității profesionale a unui avocat Consiliul Baroului este chemat sa faca o analiza de fond si sa caute sa creeze un echilibru intre existenta condamnării penale si atingerea adusa prestigiului profesiei. In ceea ce îl privește o asemenea analiza a lipsit cu desăvârșire, referitor la aceasta fiind suficiente argumente mai sus.

In măsura in care instanța de recurs va stabili legalitatatea Deciziei Baroului București nr. 1057/23.05.2012 si implicit a hotărârii primei instante se impune insa sa se stabilească in concret daca prin faptul ca a fost condamnat penal a adus o atingere prestigiului profesiei sau este pur si simplu nedemn de a mai profesa in avocatura.

In vederea realizarii acestei analize, recurentul a arătat că consideră ca se impune sa se plece de la studierea motivelor pe care instanța le-a avut in vedere in condamnarea sa penala, urmând astfel sa se identifice modul concret de comitere a faptei penale si contribuția sa efectiva la aceasta fapta. Aceste aspecte nu au putut fi avute in vedere de catre Consiliul Baroului București sau de instanța de fond de vreme ce acesta nu au avut la dispoziție hotărârile judecătorești.

De asemenea, a solicitat să se țină cont ca, pentru a se ajunge la condamnarea sa la o pedeapsa sub minimul special, fara aplicarea interdicției de a exercita profesia de avocat, ambele instante au constatat ca a avut o contribuție minimala la comiterea infracțiunii fiind de fapt victima unei conjuncturi in care a acționat necorespunzator si nu o persoana înclinată spre infractionalitate.

La data de 08.10.2014, intimata B_____ București a depus întâmpinare (f.17) prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv acela ca hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină a considerat intimata ca neîntemeiat motivul de recurs mai sus enunțat, invocat de recurent, având in vedere faptul ca instanța de fond a analizat pe larg conținutul Deciziei Baroului București 1057/23.05.2012, in care se menționează detaliat faptele pentru care s-a realizat condamnarea recurentului, pedeapsa aplicata si durata acesteia. Sentințele Penale incidente in cauza precum si faptul ca petentul recurent a specificat executarea pedepsei dispusa de Curtea de Apel Ploiești.

Recurentul reia in cadrul motivelor de recurs susținerea din fata instanței de fond, conform căreia nemotivarea in drept a Deciziei Baroului București l-a prejudicat, fiind in imposibilitatea de a formula apararari corespunzătoare, putând doar sa ghicească eventualul motiv de încetare a calității de avocat. Susținerea prejudiciului astfel produs si al cauzei sale nu este doar ilara, este inca o dovada de rea-credinta, având in vedere faptul ca, asa cum a reținut si instanța de fond, nu solicitarea unei jurnaliste pentru obținerea unor informații legate de situația juridica a reclamantului a fost motivul principal pentru a care a fost chemat la B_____ București, ci si pentru a da explicații cu privire la situația sa juridica, concretizate printr-un referat (realizat de recurent, in mod detaliat si aflat la dosarul de fond, fila 49).

Raportat la aceste elemente, corelate cu dispozițiile legale in materie, dezvoltate pe larg de instanța de fond ca urmare a analizei efectuate in cadrul judecații, Tribunalul a apreciat in mod corect ca Decizia Baroului București 1057/23.05.2012 a fost motivata atat in fapt cat si in drept si pe cale de consecința nu s-ar putea susține ca a fost nemotivata sau ca a fost încălcat dreptul reclamantului la apărare.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, respectiv acela ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal si este data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii, intimata a solicitat respingerea acestui motiv de recurs având in vedere faptul ca dreptul la apărare al recurentului a fost pe deplin respectat de B_____ București, care a solicitat in mod legal punctul de vedere al acestuia, exprimat detaliat prin documentul intitulat „Referat cu privire la Adresa înregistrata sub nr.4621/02.05.2012". respectiv faptul ca a fost condamnat in dosarul XXXXXXXXXXX al Curții de Apel Pitești,precizând infracțiunile pentru care a fost condamnat (art.257 cod penal raportat la art5 al.l si art.6 din Legea 78/2000 in condițiile art.320/1 al.7 c pr pen si art.17 lit c din Legea 78/2000) durata pedepsei, respectiv 1 an si 4 luni prin contopire si modul de executare. Petentul a mai precizat, in cadrul referatului indicat mai sus, si faptul ca înalta Curte de Casație si Justiție, soluționând recursul promovat, a menținut cuantumul pedepsei dar a schimbat modul de executare din condițiile art.81 Cod Penal in condițiile art.57 Cod Penal.

Consiliul Baroului București a analizat atât susținerile petentului cat si documentele arhivate, printre care Sentința Penala 30F/2011 si Decizia pronunțata de ICCJ la 22.09.2011, dispozitivul acesteia aflandu-se in extras atașat documentației care a stat la baza emiterii Deciziei Baroului București 1057/23.05.2012 a cărei anulare se solicita.

In mod corect, analizând actele dar si susținerile petentului, Consiliul Baroului București a constatat existenta unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile prin care s-a constatat ca petentul a săvârșit o infracțiune de trafic de influenta, fapta care in mod neechivoc este de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, facand aplicarea art.27 lit d din Legea 51/1995 ce se stipulează încetarea calității de avocat in cazul in care „avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzuta de legea penala si care il face nedemn de a fi avocat, in condițiile legii", in corelație cu art.14 lit.a din Legea 51/1995 care stipulează ca „este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătoreasca la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei".

Aplicarea art.14 lit a si 27 lit.d din Legea 51/1995 se realizează independent de aplicarea sau nu de către instanța a sancțiunii interdicției de a exercita profesia.

Petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta constând in primirea unor sume de bani pentru a obține in mod nelegal ajutorul unor magistrați din cadrul Tribunalului Argeș, prevalandu-se de o influenta reala pe care ar fi avut-o asupra acestora. Este evidenta atingerea adusa prestigiului profesiei de avocat in raport de infracțiunea pentru care a fost condamnat si de modalitatea specifica in care a fost săvârșita.

Instanța de fond a reținut in mod corect ca neaplicarea si a interdicției de a profesa ca avocat nu este relevanta in cauza, iar susținerea recurentului ca ar fi fost victima unei conjuncturi in care a acționat necorespunzător nu înlătura faptul ca infracțiunea pentru care a fost condamnat aduce atingerea in mod real demnității profesiei de avocat.

In drept, au fost invocate dispozițiile art.115 Codul de Procedură Civilă.

Deși legal citată, intimata U______ Națională a Barourilor din România, nu a formulat întâmpinare.

Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă vizând nemotivarea hotărârii de către instanța de fond, nu poate fi reținut.

Astfel, recurentul-reclamant a arătat că decizia Baroului București nr. 1057/23.05.2012 nu precizează temeiul de drept al încetării calității sale de avocat și nu cuprinde o motivare care să fi dus la concluzia că este nedemn să exercite profesia de avocat.

Curtea reține că decizia Baroului București nr. 1057/23.05.2012, deși nu precizează temeiul de drept al încetării calității de avocat, conține motivele pentru care s-a dispus această măsură, respectiv condamnarea penală a recurentului-reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, ceea ce face posibilă identificarea cu ușurință a temeiului de drept luat în considerare. De altfel, recurentul-reclamant a și identificat acest temei de drept și a fost în măsură să conteste decizia mai sus-menționată, lipsa indicării temeiului de drept neproducându-i nicio vătămare. Pe cale de consecință, întrucât această omisiune nu i-a produs nicio vătămare reclamantului, actul contestat nu poate fi anulat pentru acest motiv.

Totodată Curtea constată ca fiind nefondată și critica recurentului vizând lipsa motivării deciziei in discuție, de vreme ce, astfel cum s-a arătat, acesta cuprinde motivele ce au dus la încetarea calității de avocat, respectiv condamnarea penală a recurentului-reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Curtea reține ca fiind nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă invocat de recurent.

Cât privește susținerile recurentului în sensul încălcării procedurii imperative stabilite de art. 26 din Statutul profesiei de avocat, Curtea reține, la fel ca prima instanță, că nu a existat o încălcare a acestor prevederi.

Conform referatului transmis de către recurentul-reclamant Baroului București, a rezultat că acesta a dat explicații cu privire la condamnarea sa, rezultând că a cunoscut motivul convocării la Barou. Recurentul-reclamant a dat o ________ lămuriri necesare in legătura cu situația condamnării sale, astfel ca susținerile sale in sensul că nu și-a putut pregăti apărarea sunt nefondate.

Cât privește nedepunerea sentinței de condamnare la B_____ București de către acesta, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că acesta este un aspect nerelevant, in condițiile in care, portalul instanțelor de judecata este public, putându-se accesa orice hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că decizia contestată nu cuprinde motivele ce au stat la baza aprecierii Consiliului Baroului asupra nedemnității sale de a exercita profesia de avocat, Curtea reține că susținerile recurentului sunt, de asemenea, nefondate.

În cauză, în cuprinsul deciziei contestate, Consiliul a arătat că, pentru a decide cu privire la încetarea calității de avocat a recurentului-reclamant, a avut în vedere sentința penală prin care recurentul-reclamant a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență constând în primirea unor sume de bani pentru a obține în mod ilegal ajutorul unor magistrați.

Față de condamnarea penală suferită de recurentul-reclamant, rezultă în mod clar că aprecierea Consiliului a avut în vedere nu simpla condamnare penală a recurentului, ci infracțiunea săvârșită, infracțiune care prin însăși natura ei afectează prestigiul profesiei și este de natură să-l facă nedemn în a exercita profesia.

În situația recurentului-reclamant, având în vedere infracțiunea pentru care a fost condamnat, menționarea sentinței penale de condamnare in cuprinsul deciziei contestate relevă totodată și motivele pentru care Consiliul a apreciat că recurentul-reclamant este nedemn să exercite profesia de avocat, respectiv săvârșirea unei infracțiuni de corupție.

În concluzie, Curtea constată că argumentul recurentului in sensul că în mod eronat s-a dispus încetarea calității sale de avocat întrucât simpla condamnare penală nu atrage automat încetarea calității de avocat, este nefondat, întrucât ceea ce a atras în cauză constatarea nedemnității exercitării profesiei de avocat este infracțiunea săvârșită, iar nu simpla condamnare penală, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai existat în cuprinsul deciziei Baroului București vreo mențiune cu privire la motivele aprecierii în sensul că recurentul-reclamant este nedemn să exercite profesia de avocat.

Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea, constatând culpa procesuală a recurentului, îl va obliga pe acesta la plata către intimatul pârât B_____ București a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și la plata către intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant I_____ L_____ A________, împotriva sentinței civile cu nr. 983/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C__, în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât B_____ București și cu intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimatul pârât B_____ București a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată și la plata către intimata pârâtă U______ Națională a Barourilor din România a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C______-M______ C_______ G_______ G____ O___ D______ P______

GREFIER,

R_____ O______

Red./tehnored./ 2 ex./ O.D.P./3.12.2014

Tehnored. C.I.Ș./

Tribunalul București – Secția a II-a C__

Judecător de fond: D___ C________