Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Sentința nr. 7/2013

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C____ Ș_________ - judecător

Grefier: L_____-D______ D______

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit spre judecare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș____ V____ A_______, în contradictoriu cu pârâtul M_________ Administrației și Internelor, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

S-au verificat actele și lucrările dosarului și, constatându-se cauza în stare de judecată o reține în pronunțare pe excepția lipsei de interes invocată de instanță la termenul anterior.

C U R T E A:

- deliberând -

Reclamantul Ș____ V____ A_______ a chemat în judecată M_________ Administrației și Internelor (MAI) și a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să dispună anularea actului administrativ individual „Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. H/4223 din 23.11.2010", precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea litigiului.

În drept invocă prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 teza I, art. 10 alin. 3, art. 11 alin. 1 lit. a) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În fapt arată că la data de 23.11.2010 a fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4223 din 23.11.2010 prin care a fost eliberat reclamantul din funcția de șef al Inspectoratului județean de Poliție N____ și pus la dispoziția Poliției Române pe o perioadă de 6 luni. Acest Ordin, nu i-a fost comunicat, astfel că reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de șef al Inspectoratului de Poliție N____ până pe data de 24.11.2010, când, după anunțarea în cadrul unei conferințe de presă a faptului că acesta a fost eliberat din funcție și a împuternicitului să îndeplinească această funcție, i-a predat acestuia cheile biroului de inspector șef, la ora 17:00 a zilei de 24.11.2010.

Personal reclamantul a aflat din presă despre faptul că a fost eliberat din funcție, iar la data de 03.02.2011, ca urmare a contractului de asistență juridică nr. xxxxxx din 03.02.2011, a redactat și a predat la sediul pârâtei solicitarea de a i se înmâna Ordinului MAI nr. 11/4223 din 23.11.2010, pentru a-l putea contesta.

Prin plângere prealabilă, a solicitat pârâtei anularea acestui ordin, iar la data de 21.02.2011 i s-a comunicat faptul că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil. Actele normative de reglementare la care se raportează speța sunt: Legea nr. 360/2002, Legea nr. 218/2002, Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 30/2007 și Constituția României.

Cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile arată că la data de 09.02.2011, după ce cu o zi înainte văzuse ordinul contestat la sediul Agenției Naționale de Integritate, prin plângere prealabilă, a solicitat reclamantul pârâtei anularea acestui ordin nelegal și netemeinic. La data (poștei) de 21.02.2011 (data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă) i s-a comunicat faptul că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil, iar la data de 07.03.2011 a primit prin poștă ordinul solicitat încă de la data de 03.02.2011.

Apreciază că au fost încălcate prevederile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, care statuează că în situații temeinic justificate, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni", deoarece în cuprinsul ordinului contestat nu sunt arătate „situațiile temeinic justificate" ce au impus emiterea sa.

Legiuitorul nu a făcut diferența între gradele profesionale ori funcțiile polițiștilor cu privire la care poate fi luată această măsură, dar a condiționat punerea la dispoziție de existența și motivarea unei situații temeinic justificate. Prevederea normativă susmenționată nu permite polițistului să solicite punerea la dispoziție, această măsură fiind un atribut al șefilor competenți, numai cu arătarea situațiilor temeinic justificate.

Reclamantul a întocmit și înaintat conducerii ministerului, la data de 18.11.2010, raportul 791, în condițiile în care i se cerea cu insistență demisia atât pe căile interne de comunicare cât și în mass-media.

Întrucât nu a considerat că trebuie să înaintez un raport de demisie, pentru a „scăpa" de presiunea exercitată în a-și depune demisia, reclamantul a ales această soluție de a solicita punerea la dispoziție „până la identificarea unei soluții privind ocuparea unei funcții similare sau conform pregătirii" și chiar aprobarea participării la o misiune internațională. Sub nicio formă motivările din raportul prin care solicit punerea la dispoziție nu se încadrează în situațiile temeinic justificate conform art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, acestea revenind în sarcina emitentului ordinului contestat. În comunicatul de presă postat de pârâta MAI (anexat) la data de 23.11.2010, ora 17:35, se arată în mod fals că s-a acceptat solicitarea sa de a fi eliberat din funcție, întrucât în fapt, am cerut cu totul altceva și anume punerea la dispoziție în conformitate cu art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002.

A fost încălcat și principiul motivării actelor administrative.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, actul administrativ se emite de către autoritatea publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, rezultă că el trebuie motivat în drept și în fapt pentru a se putea verifica de către instanța de judecată dacă satisface cerințele esențiale prevăzute de lege și dacă nu reprezintă manifestarea unui exces de putere, iar lipsa motivării atrage nulitatea absolută a actului administrativ, întrucât motivarea actelor administrative este menită să satisfacă un interes public general, principiul motivării actelor administrative având și fundamente constituționale conform art. 1 alin. 3, art. 16 și art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României. A se vedea în acest sens decizia civilă nr. 959 pronunțată în ședința publică din data de 06.04.2009 de Curtea de Apel București.

Motivarea actului și transparența administrației publice, sunt de altfel elemente ale dreptului la informație prevăzut de art. 31 din Constituție. Mai mult, o parte tot mai consistentă a legislației occidentale a consacrat un principiu în largă măsură evocat de doctrină și jurisprudență, legat de condițiile de formă exterioară, și anume principiul motivării actelor administrative. Motivarea actului administrativ sporește spiritul de răspundere al funcționarilor și permite un control eficient al legalității. Potrivit unei Hotărâri a Curții Europene de Justiție, în elaborarea actului administrativ, o parte importantă o constituie motivarea manifestării de voință a administrației. Indiferent de caracterul normativ sau individual, actul trebuie motivat de o manieră explicită, succintă, clară și pertinentă pentru ca destinatarul sau destinatarii să poată înțelege raționamentele care au determinat emiterea sa.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus principiul obligației de motivare a actelor administrative individuale de către autoritățile naționale.

Aceasta îndeplinește o funcție de transparență în profitul cetățenilor care vor putea astfel, să verifice dacă actul este nu este întemeiat. Ea permite de asemenea Curții să îndeplinească controlul său jurisdicțional.

Exemplarul nr. 5 al Ordinului contestat, nr. 11/4223/23.11.2011, care i-a fost comunicat, este o copie conformă cu originalul după cum este certificată, fără a purta semnătura ministrului (emitentului). Acesta înseamnă că originalul nu purta semnătura ministrului la data certificării. Nesemnarea ordinului înainte de a fi pus în aplicare, atrage nulitatea acestuia mai ales în condițiile în care și-a produs efectul chiar cu data emiterii, fără a fi semnat de ministru, după cum este certificat.

Pe cale de consecință, pentru aceste motive, înțelege să invoce nelegalitatea emiterii Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. U/4223 din 23.11.2010, datorită încălcării prevederilor art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, precum și a principiului motivării actelor administrative dar și a faptului că nu este semnat de emitent.

În dovedirea celor arătate, se sprijină pe următoarele înscrisuri:

- ordinul MAI nr. 11/4223 din 23.11.2010 nesemnat - 1 pagină;

- contestația depusă la data de 09.02.2011 și răspunsul primit - 3 pagini;

- adresa nr. xxxxxx din 04.03.2011 (cu ștampila din 07.03.2011), a Direcției Generale de Management Resurse Umane din MAI privind comunicarea Ordinului nr. 11/4223, emis la data de 23.11.2010, prin care a fost pus la dispoziție reclamantul, teza probatorie fiind dovedirea faptului că acesta a luat la cunoștință de ordinul respectiv abia la data de 07.03.2011 - 2 pagini;

- solicitarea Ordinului contestat înregistrată cu nr. xxxxx/SRP/03.02.2011, teza probatorie fiind că am solicitat Ordinul contestat la data de 03.02.2011 - 1 pagină;

- un articol din Ziarul de Bacău din 25.11.2010 prin care se arată că, cu o zi înainte, în a doua parte a zilei, a fost împuternicit pe funcția pe care a ocupat-o reclamantul un alt coleg, teza probatorie fiind dovedirea celor arătate la situația în fapt și anume că la data de 24.11.2010, reclamantul a desfășurat activități de inspector șef am semnat și rezoluționat documente, întrucât nu fusese informat că s-a dispus punerea sa la dispoziție - 1 pagină;

- Articole stiri.ROL.ro și MEDIAFAX, teza probatorie fiind dovedirea celor arătate la cap II pct. 1 și anume că reprezentanți ai puterii centrale și conducerii ministerului îi solicitau reclamantului demisia, până la data de 23.11.2010 când s-a publicat pe site-ul pârâtei informația falsă, privind acceptarea solicitării de a fi eliberat din funcție - 2 pagini;

- comunicat de presă al MAI din data de 23.11.2010, teza probatorie fiind dovedirea faptului că s-a prezentat situația ca și cum eu am solicitat eliberarea din funcție, „solicitare care a fost acceptată", deși am cerut punerea la dispoziție;

- raport 791 din 18.11.2011, teza probatorie fiind dovedirea celor arătate la cap II pct. 1 și anume că am solicitat punerea la dispoziție și nu eliberarea din funcție din data de 18.11.2011 cu solicitarea de a participa la o misiune internațională - 1 pagină;

Față de cele prezentate, solicită ca prin sentința civilă pe care o va pronunța instanța să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.

Solicită judecarea și în lipsa sa, în cazul în care nu va putea fi prezent la termenele stabilite.

M_________ Administrației și Internelor a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului Ș____ V____ A_______ prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată.

În motivare arată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună „anularea actului administrativ individual Ordinul M.A.I. nr. 11/`4223 din 23.11.2011".

În temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă instituția pârâtă solicită instanței de judecată suspendarea judecării cauzei.

Arată că prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX reclamantul a solicitat Curții de Apel Bacău să dispună: „anularea Ordinului M.A.I. nr. II/2046 din data de 11.01.2011 privind încetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a sancționării disciplinare cu „destituirea din poliție``, a tuturor actelor premergătoare acestuia, emise în vederea cercetării prealabile, a constituirii și lucrărilor consiliului de disciplină, precum și a încheierii nr. xxxxx/07.01.2011 pronunțată de Consiliul Superior de Disciplină din cadrul I.G.P.R." și reintegrarea subsemnatului în funcția deținută anterior declanșării cercetării prealabile, aceea de inspector șef al I.P.J. N____.

Prin sentința civilă nr. 123/2011 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXX la data de 11.08.2011, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, în privința tuturor capetelor de cerere și a reținut, în ceea ce privește solicitarea acestuia de reintegrare, în funcția anterior deținută, respectiv aceea de inspector șef al I.P.J. N____, că emiterea ordinului de punere la dispoziție a avut la bază chiar solicitarea reclamantului formulată în acest sens prin Raportul personal nr. 701/18.11.2010.

Întrucât, prin sentința civilă mai sus-menționată, instanța a respins cererea reclamantului de anulare a actului administrativ prin care acesta a fost destituit din poliție, precum și a tuturor actelor subsecvente acestuia, raportat la dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă potrivit cărora suspendarea cauzei poate avea loc dacă dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți, solicită să se admită cererea și, pe cale de consecință, să se dispună suspendarea cauzei pană la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXX.

II. Pe fondul cauzei arată că eliberarea din funcția de inspector-șef al I.P.J. N____ a reclamantului s-a realizat ca urmare a voinței exprese a acestuia, materializată prin Raportul personal nr. 791 din data 18.11.xxxxx, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește susținerile reclamantului, referitoare la faptul că punerea la dispoziție nu se face la solicitarea polițistului și că motivul care a determinat punerea la dispoziție a fost interpretarea greșită a raportului acestuia, învederează instanței de judecată următoarele aspecte:

Prin Raportul personal nr. 791 din data de 18.11.2010 reclamantul a solicitat punerea la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni până la identificarea unei soluții privind ocuparea unei funcții similare sau conform pregătirii.

În acest raport, așa cum se poate observa foarte clar, reclamantul nu menționează faptul că motivul pentru care acesta solicită „punerea la dispoziție" este „pentru a scăpa de presiunea exercitată în a-mi depune demisia", așa cum susține în prezenta acțiune.

Astfel, având în vedere solicitarea acestuia - de eliberare din funcția deținută - și în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, conform cărora „directorul general al Direcției generale de poliție a municipiului București și inspectorii-șefi ai inspectoratelor de poliție județene sunt numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Romane, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor și cu avizul consultativ al prefectului”, Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat, atât Instituției Prefectului Județului N____, cât și Corpului Național al Polițiștilor avizul pentru eliberarea din funcție a reclamantului, ambele instituții avizând favorabil cererea.

Arată faptul că reclamantul este în eroare atunci când susține că a fost pus la dispoziție, în mod nelegal, ca urmare a solicitării sale, acesta fiind, de fapt, eliberat din funcția pe care o deținea la momentul respectiv, aceea de inspector-șef al I.P..I. N____, la cerere, și ulterior, în vederea identificării unei funcții similare pe care să poată fi numit, a fost pus la dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române pentru o perioadă de 6 (șase) luni.

Potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția României, dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el act normativ, sau individual, aceasta fiind o condiție de formă și totodată o reflectare a principiului transparenței administrației.

Motivarea actului administrativ constituie o condiție esențială a valabilității oricărui act administrativ, pentru ca persoana în cauză să cunoască care sunt argumentele în fapt și în drept care au determinat eliberarea din funcție (în speța de față), ca o garanție împotriva subiectivismului și arbitrariului în emiterea unei decizii.

Afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că ordinul contestat nu cuprinde temeiul legal în baza căruia a fost emis, din simpla lecturare a actului administrativ putându-se observa faptul că, în conținutul acestuia, sunt menționate toate dispozițiile legale în baza și în temeiul cărora a fost emis.

Mai mult decât atât, arată că reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată atunci când susține că s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaște motivele emiterii actului contestat și mai mult, că nu înțelege raționamentul care a condus la emiterea acestuia, proba incontestabilă în acest sens fiind chiar solicitarea de punere la dispoziția M.A.I., materializată prin Raportul personal nr. 791/18.11.2010.

Astfel, cum este bine cunoscut și de către reclamant, în virtutea funcției pe care a deținut-o în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a cunoștințelor în materie dobândite de-a lungul întregii cariere, punerea la dispoziție nu se putea realiza fără ca reclamantul să fie anterior eliberat clin funcție, motiv pentru care, actul administrativ pe care îl contestă este un act de punere la dispoziție, dar și de eliberare din funcție, prima situație fiind condiționată în mod exclusiv de existența celei de-a doua situații.

Practic, pentru a dispune punerea la dispoziție a unui funcționar public cu statut special este necesară, în prealabil, eliberarea acestuia din funcție.

Referitor la susținerile reclamantului privind lipsa semnăturii ministrului administrației și internelor la data certificării pentru conformitate cu originalul a actului administrativ pe care acesta a înțeles să îl conteste, apreciază că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele:

Astfel cum a fost reținut și de către Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în motivarea sentinței nr. 123/2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX prin care cererea reclamantului de anulare a actului administrativ de destituire din poliție a fost respinsă, lipsa semnăturii ministrului administrației și internelor nu poate fi reținută ca și motiv de nulitate a actului administrativ întrucât conformitatea cu originalul se referă la conținutul actului, iar conținutul acestuia este același, în toate exemplarele emise de către instituția pârâtă.

La termenul din data de 18 octombrie 2011 instanța a suspendat judecata pricinii, până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXX a Curții de Apel Bacău.

La termenul din data de 11 decembrie 2012 instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Excepția este întemeiată.

Astfel, prin sentința civilă nr. 123/ 11.08.2011 Curtea de Apel Bacău a respins „ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost completată și precizată, în privința tuturor capetelor de cerere, formulată de reclamantul Ș____ V____ A_______” și care avea ca obiect separat, „obligarea autorităților publice pârâte la reintegrarea sa în funcția deținută anterior declanșării cercetărilor prealabile.”

Întrucât recursul promovat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de instanța supremă, pretenția acestuia de a se anula Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4223 din 23.11.2010, prin care a fost eliberat reclamantul din funcția de șef al Inspectoratului județean de Poliție N____ și pus la dispoziția Poliției Române pe o perioadă de 6 luni, nu mai prezintă un interes actual, întrucât anularea ordinului nu l-ar mai putea readuce pe acesta în funcția din care a fost eliberat și pus la dispoziție, din moment ce destituirea sa din poliție a intrat în autoritatea de lucru judecat.

În prezent, chiar dacă s-ar ajunge la anularea ordinului ce face obiectul acestei judecăți, reclamantul nu ar obține nici un folos practic, întrucât prin hotărâre irevocabilă ofițer s-a stabilit că acesta nu mai este ofițer în cadrul poliției române și nici angajat al ministerului de interne.

Consecința este aceea că reclamantul nu mai poate exercita nicio funcție în cadrul autorității pârâte, astfel că eventuala anulare a Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4223 din 23.11.2010 nu ar aduce nicio îmbunătățire a situației acestuia prin raportare la situația dinaintea emiterii ordinului a cărui anulare se solicită.

O eventuală anulare a ordinului care face obiectul prezentei judecăți ar tinde la nesocotirea soluției date în dosarul nr. 121/32/xxxxx, neputând fi anulată punerea la dispoziție atâta timp cât s-a hotărât că destituirea din funcția de ofițer a reclamantului a fost temeinică și legală

Întrucât interesul trebuie să existe la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și trebuie să se mențină actual pe parcursul întregii judecăți, instanța constată că prin rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 123/11.08.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a dispărut și interesul reclamantului de a solicita anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4223 din 23.11.2010, de la data intrării în autoritatea de lucru judecat al sentinței nr. 123/ 11.08.2011 interesul reclamantului devenind neactual și ilegitim (întrucât ar tinde la încălcarea autorității de lucru judecat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția.

Respinge, ca lipsită de interes, cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș____ V____ A_______, cu domiciliul în Piatra N____, ______________________, județul N____, în contradictoriu cu pârâtul M_________ Administrației și Internelor, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.

	Președinte, C____ Ș_________
	Grefier, L_____-D______ D______

Tehnored. s. C. Ș_________

L.D.D. – ex. 4

L.D.D. – 30 ianuarie 2013