ROMÂNIA

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXCOD OPERATOR 2896

SENTINȚA CIVILĂ NR.596

Ședința publică din data de 02.05.2012

PREȘEDINTE : G_______ Ș_____

GREFIER : A____ E____ D______

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta _______________________ Reșița, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE REȘIȚA, DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______ si chemata in garantie ADMINISTRATIA F_______ PENTRU MEDIU BUCURESTI, având ca obiect anulare act administrativ.

Acțiunea a fost timbrată cu suma de 43 lei, taxă judiciară de timbru, conform art.3, lit. m, din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța,

În baza art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și procedează la soluționarea cauzei atât pe excepțiile de procedură invocate, din oficiu sau de părți cât și pe fond.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 23.11.2011, reclamanta _______________________ Reșița a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Reșița și Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 672/01.06.2010 emisă de Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului C____-S______ și a chitanței _________ nr.xxxxxxx/01.06.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Reșița, obligarea pârâtei AFP Reșița la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1774 lei, achitată cu chitanța _________ nr.xxxxxxx/01.06.2010 precum și la plata dobânzilor legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei prevăzută de art. 124, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a plătit taxa de poluare în sumă 1774 lei, cu chitanța _________ nr.xxxxxxx/01.06.2010 ,la Administrația Finanțelor Publice Reșița stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare întocmită sub nr. 672/01.06.2010 pentru a înmatricula autoturismul marca Wolkswagen Polo achiziționat la data de 21.04.2010 potrivit contractului de vânzare-cumpărare, prima înmatriculare a acestuia fiind in Germania la data de 18.09.1995.

Reclamanta, a arătat că pe considerentul că a plătit o taxă nelegală și nedatorată s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare prin care a cerut și anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare, care a fost respinsă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița. Taxa respectivă fiind plătită la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, această instituție având, astfel, competența legală de a încasa și calcula această taxă, s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu, dar a emis și acte administrative prin care a refuzat restituirea taxei respective, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea această competență, deci nu este întemeiată o eventuală excepție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița.

Reclamanta a arătat că taxa de poluare este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv a art. 90 din Tratatul CE, deoarece OUG nr. 50/2008 care stă la baza stabilirii taxei pe poluare, îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu textul de lege menționat deoarece creează o discriminare între autoturismele second hand înmatriculate, deja ,într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România după 01.07.2008 și autoturismele second hand înmatriculate, deja ,în România.

Incompatibilitatea constă și în raportul de concurență între produsele importate și produsele naționale, deoarece influențează alegerea consumatorului, iar pe de altă parte taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este de natură să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand înmatriculate deja într-un alt stat membru.

De asemenea, reclamanta a susținut că taxa încalcă principiul poluatorul plătește, că taxa pe poluare nu este taxa de mediu deoarece nu se încadrează în definiția dată taxelor de mediu sau a taxelor ecologice, care reprezintă totalitatea contribuțiilor obligatorii percepute în considerarea unei materii impozabile, susceptibile de a aduce atingere mediului, indiferent dacă acestea sunt colectate la bugetul de stat, la bugetele locale sau într-un fond special destinat protecției mediului, deoarece legiuitorul nu a instituit această taxă pentru combaterea poluării, prin taxarea mai pronunțată a autoturismelor care poluează mai mult, ci, a urmărit doar colectarea de venituri la bugetul de stat.

Reclamanta a sustinut ca jurisprudenta comunitara a stabilit ca taxa de poluare in discutie contravine disp.art.110 TFUE iar aceasta opinie a Curtii Europene de Justitie este obligatorie pentru instantele nationale ,in virtutea suprematiei dreptului comunitar asupra celui intern.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 110 TFUE, art. 90 din Tratatul CE, art. 70 alin. 1, art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: decizia calcul a taxei de poluare nr. 672/01.06.2010, chitanța _________ nr.xxxxxxx/01.06.2010, răspunsul la plângerea prealabilă nr.xxxxx/23.08.2011, contractul vânzare-cumpărare a autoturismului WV Polo (limba romana și germană), cartea de identitate a autoturismului în Germania și traducerea acesteia, cartea de identitate a autoturismului în România.

Pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și introducerea în cauză a Administrației F_______ pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F_______ pentru Mediu și se gestionează de Administrația F_______ pentru Mediu, drept pentru care pârâta consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, susținând că reclamanta a depus contestația ,la organul fiscal, în data de 17.08.2011 împotriva Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 672/01.06.2010, precizând că acesta putea contesta Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii.

In cauza,reclamanta nu a uzat de această cale de atac, depunând o cerere prin care solicită să i se restituie taxele plătite, în data de 17.08.2011, cu toate că decizia contestată a fost emisa la data de 01.06.2010.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că, taxa de poluare în cuantum de 1774 lei a fost calculată în temeiul OUG nr.50/2008, iar din expunerea motivelor ce au stat la baza adoptării OUG nr. 50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel, cum este reglementată la data apariției actului normativ în discuție,taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.

Pârâta a arătat că taxa de poluare ,în litigiu, a fost achitată de reclamantă în temeiul OUG. nr. 50/2008, act normativ care a fost adoptat de Guvernul României și din necesitatea, printre altele, de a se alinia legislației europene, care fundamentează politica mediului pe principiul „poluatorul plătește”.

Pârâta a mai susținut că, îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa de poluare achitată de reclamantă este temeinică și legală, fiind în conformitate cu normele comunitare.

Totodată, pârâta a susținut că a decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărâre judecătorească, instanța să încalce normele comunitare, taxa respectivă existând în mod legal în alte 16 state comunitare. Mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art. 1 al. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilind că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a DFGFP C____ - S______, pârâta a făcut următoarele precizări:

În conformitate cu prevederile art.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009, „Direcția G_______ a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

În conformitate cu prevederile art.2 din R.O.F., Direcția G_______ a Finanțelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza Legilor, Ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul Finanțelor Publice având în componență pe lângă alte Activități și Servicii și Administrațiile Finanțelor Publice Municipale, Administrațiile Finanțelor Publice Orășenești și Administrațiile Finanțelor Publice comunale.

Administrației Finanțelor Publice Reșița îi revine atribuția de a aplica măsurile de executare silită, potrivit legii pentru contribuabilii care au domiciliul în raza de competență a AFP Reșița, potrivit R.O.F., iar Direcției Generale a Finanțelor Publice C____-S______ îi revine potrivit aceluiași regulament de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară.

În conformitate cu art.3 lit.l al aceluiași Regulament de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009, Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară și implicit a AFP Reșița.

Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar în dosarul de mai sus calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C____-S______.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.

Pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare nr.672/01.06.2010, chitanța _________ nr.xxxxxxx din data de 01.06.2010, cererea nr.9431/17.08.2011 adresată DGFP C____-S______, adresa nr.xxxxx/23.08.2011 a AFP Reșița.

La termenul de judecată din data de 08.02.2012, pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București, pentru ca, în cazul în care instanța de judecată va admite acțiunea reclamantei, să dispună obligarea chematei în garanție la restituirea taxei de poluare, care constituie venit la Bugetul F_______ pentru Mediu, gestionat de această instituție.

În susținerea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că, în calitate de organ fiscal, stabilește și încasează taxa de poluare, în conformitate cu prevederile disp. art. 5 și 7 din OUG. nr. 50/2008, dar beneficiarul acestei taxe este chemata în garanție, care gestionează Fondul pentru Mediu.

Chemata în garanție Administrația F_______ pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

Tribunalul, din studiul probelor administrate în cauză, reține următoarele:

Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepțiilor de procedură ridicate în cauză, Tribunalul constată următoarele:

În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C____-S______, invocată din oficiu,Tribunalul observa ca aceasta a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G_______ a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”

Tribunalul consideră că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.

În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Reșița care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta DGFP C____-S______ nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Cum în speță, totodată, pârâta DGFP C____-S______ a reprezentat interesele pârâtei AFP Reșița, putem considera că aceasta s-a comportat ca un mandatar al acesteia,argumentație întemeiată și pe Regulamentul mai sus menționat.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______, instanța va respinge această excepție, având în vedere că pârâta AFP Reșița sau DGFP C____-S______, în calitate de reprezentant al acesteia și care a invocat excepția de procedură în discuție nu a făcut dovada comunicării reclamantei a deciziei de calcul nr.672/01.06.2010.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanta _______________________ Reșița a achiziționat în anul 2010 din Germania un autoturism de ocazie marca VOLKSWAGEN POLO, înmatriculat prima dată la 18.09.1995.

Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.672/01.06.2010, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti suma de 1774 lei, cu titlu de taxă de poluare.

Tribunalul reține că reclamanta a achitat taxa de poluare cu chitanța _________ nr.xxxxxxx/01.06.2010 procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei de poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R___.

Tribunalul consideră susținerile reclamantei ca fiind întemeiate, pentru următoarele motive:

Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008,cu modificările și completările ulterioare sub incidența căreia intră și achiziționarea de către reclamantă în anul 2010 a unui autovehicul de ocazie înmatriculat în Germania.

Cum reclamanta a susținut că taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90), Tribunalul observă că atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție Europeană, a dat o importanță deosebită aplicării acestor dispoziții din Tratat, întrucât de aplicarea sau neaplicarea corectă a acestor prevederi depinde într-o mare măsură asigurarea libertății de circulație precum și menținerea unui climat de concurență comercială normală în piața internă unică.

Tribunalul constată că în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T___ și N________ contra României.

Astfel, potrivit jurisprudenței Curții „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.

Tribunalul reține că în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin OUG. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.

Tribunalul observă, pornind de la importanța pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat-o aplicării uniforme a dreptului comunitar - garanție a dezvoltării Comunității pe coordonatele stabilite de tratate - că au fost consacrate reguli constituționale comunitare ce acordă caracter de supremație dreptului comunitar.

În același timp, în momentul în care un stat devine membru al Comunității - România a devenit membră în anul 2007 -, întregul sistem juridic Comunitar este încadrat în ordinea națională de drept și devine în mod direct aplicabil în statul respectiv.

Or, a nu da curs celor două principii importante ale dreptului comunitar, respectiv principiul supremației dreptului comunitar și al efectului direct, ar însemna ca Statul membru al Comunității să nu răspundă față de conaționalii săi de încălcarea dispozițiilor de drept comunitar.

Ca urmare, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin _____________________ Tratatului de la Lisabona), Tribunalul consideră că acțiunea reclamantei este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.

Pe cale de consecință, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ va admite acțiunea reclamantei ,va anula decizia de calcul a a taxei de poluare și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să-i restituie acesteia suma de 1774 lei cu titlu de taxa de poluare.

În baza art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile, termen care curge de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective.

În ce privește cererea de chemare în garanție, Tribunalul observă că, potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., ,,partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.

În speță, Tribunalul constată că ,,partea căzută în pretențiuni” este pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, și nicidecum pârâta Direcția Finanțelor Publice C____-S______, întrucât raportul de drept administrativ fiscal există între prima pârâtă și reclamantă, pârâtă care a emis decizia de calcul a taxei de poluare.

În același timp, chemata în garanție nu este decât gestionara fondurilor bănești provenite din încasarea taxei de poluare.

Pe cale de consecință, Tribunalul va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP C____-S______, în numele AFP Reșița.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga partea căzută în pretenții, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata sumei de 43,30 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______.

Respinge excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______.

Admite acțiunea formulată de reclamanta _______________________ Reșița, cu sediul în Reșița, ____________________, ________________-S______, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița cu sediul în Reșița, _______________________.2, jud. C____-S______ și pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ cu sediul în Reșița, ________________.2, jud. C____-S______ și în consecință:

Anuleaza decizia de calcul a taxei de poluare.

Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantei suma de 1774 lei, cu titlu de taxă de poluare,

Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor fiscale aferente.

Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,30 lei.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G_______ a Finanțelor Publice C____-S______ împotriva Administrației F_______ pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02 mai 2012

PREȘEDINTE, GREFIER,

G_______ Ș_____ A____ E____ D______

Red.ȘG/10.05.2012

Tehnored.D__/11.05.2012

Ex.6