Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. xxxxx

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ M_____

Judecător M______ P____-P______

Judecător E____ S___

Grefier V_______ R______

x.x.x

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 21 noiembrie 2012, privind judecarea recursului declarat de pârâta D_______ A______ împotriva deciziei civile nr. 1359 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția Civilă, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant D_______ D____, având ca obiect reziliere contract.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea de concluzii scrise de către recurenta pârâtă, la data de 27.11.2012, după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părtilor au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2012, au fost consemnate în încheierea inițială de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, potrivit dispozițiilor art. 260 Cod Pr.Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 28 noiembrie 2012.

În urma deliberărilor:

C U R T E A

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.XXXXXXXXX/18.04.2011 pe rolul Judecătoriei C______, reclamantul D_______ D____ a chemat în judecată pârâta D_______ A______, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.664/10.03.1997 la BNP G_______ C______.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că prin contractul anterior-menționat a înstrăinat pârâtei imobilul compus din casă și teren, urmând ca pârâta să îl întrețină până la deces, însă la scurt timp după încheierea contractului între părți au intervenit neînțelegeri, purtându-se mai multe litigii, prin care reclamantul a solicitat rezilierea contractului, iar pârâta transformarea obligației de întreținere, atât demersurile efectuate de către reclamant, cât și cele ale pârâtei litigii fiind respinse.

În prezentul litigiu, reclamantul a solicitat verificarea neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contract de către pârâtă, pentru perioada 2007, la zi și anterior acestei perioade pârâta încercând de mai multe ori să fie exonerată de obligația de întreținere afirmând că ar prefera să îi trimită o sumă lunară, însă reclamantul nu a fost de acord cu această modalitate, întrucât la încheierea contractului, determinantă a fost convingerea că acesta va fi întreținut, întreținere care presupune nu numai suportarea cheltuielilor aferente traiului zilnic, ci și prestarea în natură a unor activități inerente traiului zilnic, însă niciuna dintre componentele obligației de întreținere nu a fost executată de către pârâtă, reclamantul suportând singur cheltuielile zilnice.

Reclamantul a mai precizat că, în toamna anului trecut, văzând că de peste 3 ani pârâta a refuzat orice contact cu acesta, a mers la pârâtă pentru a o ajuta să-și cumpere lemne și pentru o eventuală împăcare, însă pârâta i-a spus că are și ea greutăți și nu-l poate ajuta.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1020 și urm. Cod civil.

Acțiunea a fost legal timbrată.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate la data de 06.06.2011, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant, ca neîntemeiată, precizând că reclamantul refuză permanent primirea întreținerii în natură, deși pârâta i-a plătit lemne pentru căldură și a lăsat lucruri pentru a-i fi date de către alte persoane, însă acesta a refuzat să primească întreținerea acordată de către pârâtă sau de către alte persoane venite din partea pârâtei.

Mai mult, pârâta a precizat că reclamantul i-a făcut numeroase plângeri penale pentru violare de domiciliu și alte fapte de natură penală, în măsura în care a reușit, uneori, să intre în curte și să îi lase reclamantului alimente, atât aceasta, cât și fiica sa.

Totodată, pârâta a mai precizat că toți martorii audiați în procesele pe care le-a avut cu reclamantul au fost cercetați pentru mărturie mincinoasă, reclamantul făcându-le plângeri penale în acest sens.

De asemenea, pârâta a solicitat transformarea obligației de întreținere în natură în plata unei sume de bani acoperitoare pentru nevoile reclamantului.

La dosarul cauzei, reclamanta a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: plângerile înregistrate sub nr. 8165/P/07.08.2007, nr. 2273/VIII/1 din data de 31.07.2006 și nr. 7915/P/30.07.2007 la P________ de pe lângă Judecătoria C______, un set de hotărâri judecătorești (filele nr. 60-107)

La termenul de judecată din data de 06.06.2011, av. O_____ E____, pentru reclamant, a învederat și instanța a luat că obiectul acțiunii este reprezentat de „rezoluțiunea contractului de întreținere”, iar nu de rezilierea acestuia.

La termenul de judecată din data de 10.10.2011, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a cererii reconvenționale in raport de decizia civilă nr.65/12.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. xxxxx/2005, excepție invocată din oficiu.

Prin cererea modificatoare a cererii reconvenționale formulată la data de 12.12.2011, pârâta a solicitat obligarea reclamantului D_______ D____ la executarea forțată a contractului de întreținere, în sensul de a primi întreținerea în natură, atât în ceea ce privește hrana, cât și medicamente, îngrijire, curățenie în gospodărie și celelalte necesare traiului zilnic, astfel cum s-a obligat prin contractul încheiat în anul 1997

În cauză, s-a luat interogatoriu pârâtei, la propunerea reclamantului, reclamantului, la propunerea pârâtei, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii F____ I_____, N________ G_____-Vivi, C_______ L________ și B_____ Ș______ și au fost înaintate dosarele penale nr. 1805/P/2007 și nr. 7915/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C______, fiind efectuată adresă în acest sens.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/19.12.2011, a fost admisă excepția decăderii pârâtei-reclamante D_______ A______ din dreptul de a modifica cererea reconvențională, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul D_______ D____, în contradictoriu cu pârâta D_______ A______, ca neîntemeiată, a fost respinsă cererea reconvențională pentru existența autorității de lucru judecat, a fost obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Relativ la excepția decăderii pârâtei D_______ A______ din dreptul de a modifica cererea reconvențională, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum si pentru a propune probe noi, in acest caz, instanța urmând a dispune amânarea cauzei și comunicarea cererii modificate paratului, in vederea formulării întâmpinării.

Dispozițiile menționate se aplică, prin analogie, și cererii reconvenționale, care, in ceea ce privește natura juridică, este o veritabilă cerere de chemare in judecată.

Cum cererea modificatoare a cererii reconvenționale a fost formulată de pârâtă cu mult după prima zi de înfățișare, aceasta nu poate fi primită, față de opoziția reclamantului. Cererea pârâtei este cu atât mai neavenită cu cât instanța, prin încheierea de ședință din data de 10.10.2011, a admis excepția autorității de lucru judecat a cererii reconvenționale în raport de decizia civilă nr. 65/12.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. xxxxx/2005, excepție invocată din oficiu.

Față de cele expuse, instanța a admis excepția decăderii pârâtei din dreptul de a modifica cererea reconvențională, potrivit art. 132 alin.1 și art. 103 alin.1 C. pr. civ.

Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 664/10.03.1997 de BNP G_______ C______, reclamantul D_______ D____ a înstrăinat D_______ A______ imobilul situat în C______, ________________________, jud. D___, cu obligația corelativă pentru aceasta din urmă de a asigura reclamantului întreținerea necesară traiului zilnic până la sfârșitul vieții, iar la deces să îl înmormânteze conform datinilor creștine.

Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate prin care una din părți (în speță reclamantul ) înstrăinează un bun, iar cealaltă parte (în speță pârâta) se obligă să îi asigure întreținerea în natură (de regulă, hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, etc) pe timpul cat va trăi, iar după moarte să o înmormânteze.

Codul civil roman nu cuprinde dispoziții speciale cu privire la acest contract, astfel ca obligațiile părților contractante sunt supuse regulilor generale referitoare la executarea contractelor. In aceste condiții, debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile arătate în contract, potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face, iar în caz de neexecutare culpabilă sunt aplicabile disp. art. 1020-1021 C.civ conform cărora, în cazul în care una din părți nu-și execută obligațiile, cealaltă parte are alegerea sau să oblige pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.

In cauza supusă soluționării, temeiul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant îl constituie neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor contractuale.

In acest sens, instanța a reținut că prin mai multe hotărâri irevocabile s-au respins acțiunile formulate de reclamantul D_______ D____ pentru rezoluțiunea contractului de întreținere, reținându-se culpa exclusivă a reclamantului cu privire la neexecutarea în natură a obligației de întreținere de către pârâtă.

Instanța a apreciat că la analizarea conduitei pârâtei nu poate face abstracție de inițiativele repetate ale reclamantului pentru desființarea contractului de întreținere, precum și de soluțiile la care s-au oprit instanțele de judecată, care au constatat că cel cere refuză executarea obligației de întreținere este însuși reclamantul.

Totodată, instanța a avut în vedere și demersul judiciar al pârâtei, care, observând că reclamantul refuză prestarea în natură a întreținerii, a promovat un litigiu având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere, acțiune ce a fost respinsă, față de refuzul reclamantului, în calitate de creditor al acestei obligații, de a se proceda la o asemenea transformare, pârâta reiterând această solicitare și în cadrul prezentului litigiu.

Toate aceste împrejurări conturează intenția pârâtei de a executa contractul, precum și refuzul constant al reclamantului de a primi prestațiile de întreținere de la pârâtă cu scopul evident de a obține desființarea contractului.

Instanța a apreciat că, urmare a litigiilor declanșate de reclamant pentru rezoluțiunea contractului, dar și a plângerilor penale formulate de acesta împotriva pârâtei, finalizate cu soluții de neîncepere a urmăririi penale, relațiile dintre părți sunt grav deteriorate, pârâta fiind practic în imposibilitatea de a-și executa obligația, atât în natură, cât și prin echivalent bănesc, având în vedere lipsa consimțământului reclamantului în acest sens, constatată, cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 65/2006 a Curții de Apel Timișoara.

In contextul celor reținute mai sus, împrejurarea că în perioada ulterioară pronunțării deciziei civile nr. 1794 R/10.12.2007 a Tribunalului T____, pârâta nu și-a executat obligația asumată prin contract, nu poate conduce la reținerea culpei sale, atâta timp cât situația de fapt actuală este consecința refuzului reclamantului de a permite paratei executarea obligației.

Astfel, martorii B_____ Ș______ și C_______ L________ au confirmat inițiativele repetate ale pârâtei de a-și îndeplini obligațiile față de tatăl său, inclusiv prin angajarea unei persoane care să îl ajute pe reclamant la activitățile gospodărești, inițiative care însă au rămas fără rezultat datorită refuzului reclamantului.

Susținerea reclamantului conform căreia în toamna anului 2010 a mers la domiciliul pârâtei pentru a-i cere să îl ajute să cumpere lemne pentru iarnă, nu poate fi reținută de instanță, fiind lipsită de suport probatoriu.

Prin urmare, cum neexecutarea obligației de întreținere se datorează atitudinii culpabile a reclamantului care a refuzat expres și constant atât întreținerea în natură, cât și plata unor sume de bani, nu poate interveni desființarea cu efecte retroactive a contractului, întrucât - sancțiunea rezoluțiunii este condiționată de culpa părții in neexecutarea obligației asumate, iar in speță nu s-a făcut o asemenea dovadă.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D_______ D____. Criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța a avut în vedere și demersul judiciar al pârâtei, care, observând că reclamantul refuză prestarea în natură a întreținerii, a promovat un litigiu având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere, acțiune ce a fost respinsă față de refuzul reclamantului, în calitate de creditor al acestei obligații, de a proceda la o asemenea transformare; că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor motive anterioare perioadei cu care a fost învestită.

S-a mai arătat că declarațiilor martorilor propuși de pârâtă nu pot fi concludente având în vedere că așa cum au declarat nu au fost în locuința sa de când s-a analizat ultimul proces dintre recurent și pârâtă; în mod greșit s-a reținut că neexecutarea obligației de întreținere se datorează atitudinii culpabile a reclamantului care a refuzat expres și constant atât întreținerea în natură, cât și plata unor sume de bani; instanța de fond a înlăturat ancheta socială care evidenția că are nevoie de întreținere, anchetă ce se coroborează cu declarațiile martorilor și cu declarațiile extrajudiciare; instanța de fond nu a analizat în nici un fel declarațiile martorilor propuși de recurentul-reclamant care au arătat că din 2007 și până în prezent intimata-pârâtă nu i-a acordat ajutor de nici un fel, că se deplasa foarte greu, că a fost internat și că a apelat la diferite persoane, care gratuit sau contra cost îl ajutau la diverse treburi; chiar pârâta, la răspunsul la interogatoriu, a precizat că ultima dată când a mers la Spitalul M______ pentru a se interesa de starea sa de sănătate a fost în anul 2007-2008 și că ultima vizită la domiciliul său a fost în anul 2008-2009, ceea ce dovedește lipsa de interes față de starea sa de sănătate, deși era datoria ei să-l îngrijească ca și obligație contractuală.

Cu privire la faptul că pârâta nu și-a executat obligația contractuală întrucât recurentul i-a făcut plângeri penale în perioada 2007- până în prezent, s-a dovedit a fi nereală, deoarece din răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria C______, al Poliției Murgași și al Poliției Județene D___ rezultă în mod indubitabil că recurentul nu a mai formulat plângeri penale pe perioada la care pârâta a făcut referire.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în teză subsidiară, modificarea acțiunii, în sensul admiterii acțiunii.

Tribunalul D___ prin decizia civilă nr.1359 din 27 iunie 2012, pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, a admis recursul declarat de recurentul reclamant D_______ D____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata pârâtă D_______ A______.

A modificat în tot sentința în sensul că :

A admis acțiunea promovată de reclamantul D_______ D____.

A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.664/10.03.1997 la BNP G_______ C______, încheiat între reclamantul D_______ D____ în calitate de vânzător și pârâta D_______ A______ în calitate de cumpărător.

A dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că : imobilul teren și casă ce fac obiectul contractului revin în proprietatea reclamantului iar reclamantul este obligat să restituie pârâtei suma de 100 lei, plătită cu titlu de preț.

A înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în fața primei instanțe și stabilite în sarcina reclamantului .

A obligat intimata pârâtă D_______ A______ la plata către reclamantul recurent D_______ D____ a sumei de 3269 lei, cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Judecătoria C______ a fost învestită de reclamantul D_______ D____ cu o acțiune în rezoluțiune contract de întreținere, intitulat de părți de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.664/10.03.1997 de BNP G_______ C______ și încheiat cu intimata pârâtă D_______ A______.

Criticile formulate de reclamant prin cererea de recurs au vizat greșita interpretare de prima instanță a probatoriilor administrate în cauză și se circumscriu în întregime dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În ceea privește criticile reclamantului cu privire la greșita interpretare a probatoriilor, instanța de recurs a reținut faptul că plângerile penale și conflictele reiterate de pârâtă și evidențiate în cuprinsul sentinței recurate, au avut ca interval de desfășurare perioada litigiilor anterioare promovării prezentei acțiuni, respectiv perioada anterioară anului 2007.

Acest aspect rezultă din adresa Poliției C______ având nr.xxxxxx/12.12.2011 depusă la fila 162 doar fond, și din al cărei conținut rezultă că plângerile penale au fost formulate de pârât în cursul anului 2007, ulterior acestei date nefiind înregistrate alte plângeri.

Prima instanța a fost învestită cu cercetarea condițiilor rezoluțiunii contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, invocându-se neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale în intervalul scurs după soluționarea litigiilor ce s-au desfășurat între părți până în anul 2007, acțiunea promovată de reclamant vizând așadar perioada 2007- 2011.

Faptul că urmare a litigiilor civile și plângerilor penale relațiile dintre părți s-au deteriorat, nu poate conduce la exonerarea pârâtei de obligația de întreținere, cu atât mai mult că evenimentele anterior menționate nu au fost de natură a o pune pe pârâtă ulterior finalizării lor într-o imposibilitate absolută de executare a obligației de întreținere.

S-a reținut de altfel că, după anul 2007 și până în prezent, pârâta nu face dovada unor eforturi reale, concrete nici de a presta întreținere, nici de a îmbunătăți relațiile cu reclamantul care, dincolo de faptul că este o persoană aflată în nevoie fiind diagnosticat cu diabet, pancreatită, afecțiuni cardiace, este chiar tatăl său, recunoscându-se la interogatoriu faptul că după pronunțarea deciziei Curții de Apel Timișoara, din anul 2007 nu l-a mai vizitat decât ocazional de reclamant acesta confirmând la rândul său la interogatoriu că în decurs ultimilor 3 ani a fost vizitat de pârâtă de 3 ori.

Or, pârâta a plecat de la prezumția că reclamantul va continua să formuleze plângeri și să mențină relații conflictuale fără a mai da dovadă de un interesul necesar față de situația sănătății și a întreținerii zilnice a creditorului, facă a încerca în vreo modalitate alternativă de a asigura constant menajul și condiții de igienă normale în locuința reclamantului, cunoscând că acțiunea sa de a transforma obligația de întreținere în echivalent, prin acordarea unei prestații financiare periodice a fost respinsă irevocabil.

Această prezumție, deși rezonabilă într-o anume măsură, a fost infirmată de comportamentul ulterior al reclamantului, căci probatoriile confirmă faptul că între părți au mai avut loc contacte sporadice la inițiativa reclamantului dar și a pârâtei, care nu s-au soldat nici cu agresiuni fizice, nici cu plângeri penale, nici cu împiedicarea accesului pârâtei în domiciliul reclamantului dar nici cu îndeplinirea obligației de întreținere în mod corespunzător.

În acest sens este și declarația martorului C_______ L________ care confirmă că pârâta a avut acces în domiciliul reclamantului și nu a asistat la vreun conflict fizic sau verbal între părți.

Finalitatea contractului denumit de părți de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere (contract de întreținere în prezenta cauză) trebuie atinsă de ambii contractanți, înstrăinarea locuinței fiind făcută tocmai în considerarea nevoii de întreținere a reclamantului iar executarea obligației de întreținere, pentru a fi calificată ca fiind corespunzătoare, presupune continuitate și regularitate.

Este adevărat că soarta contractului nu poate fi lăsat la latitudinea discreționară a reclamantului, dar comportamentul inadecvat al acestuia de a pune pe pârâtă în imposibilitatea de a-și executa obligația, de a se manifesta în sensul opoziției la executare întreținerii, a fost sancționat în litigiile anterioare și nu a mai fost reținut, nefiind dovedită după anul 2007 vreo opoziție a reclamantului sau vreo atitudine de natură a o împiedica pe reclamantă să presteze întreținere.

Astfel, rezultă că reclamanta a fost în domiciliul pârâtului în intervalul 2007 – 2011 , a pus la dispoziția acestuia cu ocazia celor 3 vizite alimente, reclamantul a vizitat-o pe pârâtă la domiciliul acesteia, fără a se face dovada vreunor conflicte între părți.

S-a reținut de altfel din răspunsurile date la interogatoriu de pârâtă – fila 55 dosar fond, că vizitele acesteia au avut loc în anii 2008 și 2009 iar în ultimii 2 ani nu a mai avut loc nicio vizită la domiciliul reclamantului.

După finalizarea în 2007 a litigiilor dintre părți, nu rezultă în ce mod pârâta și-a executat obligațiile contractuale întocmai cum au fost asumate – cu caracter de continuitate și frecvența necesară întreținerii unei persoane aflată în dificultate și nici care au fost impedimentele concrete care au pus-o în imposibilitatea de a presta întreținere în condițiile în care anchetele serviciilor sociale relevă faptul că reclamantului trăiește în condiții precare , insalubre având multiple afecțiuni de sănătate de a căror soluționare nu s-a ocupat pârâta , inclusiv martorul propus de pârâtă B_____ Ș______ confirmând că în ultimii 2-3 ani pârâta nu a mai încercat să remită reclamantului pachete cu alimente desistându-se de îndeplinirea obligației de întreținere, nu a încercat să remedieze relații cu tatăl său fiindu-i teamă de acesta – fila 117 dosar fond.

De altfel martora B_____ Ș______ reiterează anumite eforturi ale pârâtei de a asigura reclamantului, fie personal, fie prin terțe persoane întreținere, însă mod constant subliniază că nu poate plasa aceste împrejurări înainte sau după anul 2007.

Cel de-al doilea martor propus de pârâtă – C_______ L________, martor care ca și primul a participat în această calitate și în litigiile anterioare dintre părți, relatează faptul că ultima dată când a însoțit-o pe pârâtă la domiciliul reclamantului a fost acum trei ani – fila 118 dosar fond, că reclamantul primea greu pachetele cu alimente iar restul informațiilor, din ultimi 3 ani le deține de la pârâtă.

Este cert așadar că scopul contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere din perspectiva reclamantului creditor al întreținerii nu mai poate fi atins, culpa în imposibilitatea de executare a obligației de întreținere aparținând însă ambelor părți, într-o proporție diferită :

Reclamantului care a declanșat și întreținut relații conflictuale cu pârâta anterior anului 2007 și care au generat chiar și ulterior finalizării lor dificultăți de comunicare și relaționare cu debitoarea, dar și pârâtei care nu a mai dat dovadă, după finalizarea litigiilor din anul 2007, de diligența necesară întreținerii adecvate unei persoane bolnave , cu vârstă înaintată fără ca imposibilitatea de executare a obligațiilor ce-i reveneau să fie justificată prin comportamentul reclamantului ci fundamentată pe o deteriorare a relațiilor pe fondul unor evenimente anterioare.

Dispozițiile art.1020 – 1021 Cod civil permit instanței ca în măsura în care se constată o culpă concurentă în sarcina ambelor părți în ceea ce privește executarea obligației de întreținere, să dispună rezoluțiunea contractului în măsura în care culpa pârâtei este mai gravă, determinantă și nefundamentată pe cauze care să conducă la exonerarea de răspundere contractuală și care s-a materializat în lipsirea reclamantului de întreținerea în considerarea căreia și-a înstrăinat imobilul, fără vreo altă contraprestație proporțională cu valoarea bunului.

Prin urmare criticile recurentului cu privire la greșita interpretare a probatoriilor administrate în primă instanță sunt fondate, culpa în neîndeplinirea obligației de întreținere fiind dovedită în persoana pârâtei, într-o proporție majoritară și decisivă raportat la comportamentul contractual al reclamantului.

S-a reținut că pârâta nu a formulat recurs împotriva sentinței cu privire la soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale, așa încât sub aspectul acestei cererii, urmare a neexercitării căii de atac, soluția primei instanțe a dobândit caracter irevocabil, întrând puterea lucrului judecat.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 304 indice 1 cod procedură – 312 alineat 1 Cod procedură civilă s-a constatat că recursul este fondat, sentința primei instanțe fiind modificată în tot sensul că :

A fost admisă acțiunea în rezoluțiune promovată de reclamant și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 664/10.03.1997 la BNP G_______ C______, încheiat între reclamantul D_______ D____ în calitate de vânzător și pârâta D_______ A______ în calitate de cumpărător.

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că : imobilul teren și casă ce fac obiectul contractului revin în proprietatea reclamantului iar reclamantul este obligat să restituie pârâtei suma de 100 lei , plătită cu titlu de preț.

A fost înlăturată obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în fața primei instanțe și stabilite în sarcina reclamantului iar intimata pârâtă D_______ A______ a fost obligată la plata către reclamantul recurent D_______ D____ a sumei de 3269 lei, cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta D_______ A______, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivele de recurs, pârâta critică două aspecte :

- greșita calificare a căii de atac, cu consecința privării sale de un grad de jurisdicție (art.6 din CEDO);

- greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.281¹ cod procedură civilă.

Dezvoltând motivele de recurs pârâta susține că instanța care a soluționat decizia atacată, nu a fost constituită potrivit dispoz.art.54alin.1 din legea 333/2004, modificată prin Legea nr.247/2005, în sensul componenței completului de judecată ce trebuia să fie format din 2 judecători, judecând calea de atac apelul, în raport de valoarea actuală a imobilului, care numai pentru casă este de 175.346,57 lei, la care se adaugă valoarea terenului de 500 mp., imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.664/10.03.1994, astfel că depășește valoarea prevăzută de art.282¹ cod procedură civilă.

În fapt, este vorba de o neregularitate a cererii de chemare în judecată, privind absența evaluării obiectului cererii, cu sancțiunea expresă prevăzută de art.114 și 133 cod procedură civilă.

Prin urmare, Tribunalul D___ ar fi trebuit să pună în vedere reclamantului să își precizeze obiectul cererii deduse judecății.

Apreciază reclamanta că nu poate interveni calificarea greșită a căii de atac, pentru că în cererea de chemare în judecată nu a fost prețuit obiectul la valoarea actuală.

Prin hotărârea pronunțată de tribunal au fost încălcate principiul legalității căii de atac cât și dispozițiile art.84 cod procedură civilă, ceea ce echivalează cu o neobservare a formelor legale în sensul art.105 alin.2 cod procedură civilă.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 și 5 cod procedură civilă.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.299 cod procedură civilă, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitatea jurisdicțională, sunt supuse recursului”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pot forma obiect al recursului numai hotărârile definitive, nu și hotărârile irevocabile.

Or, în speță, hotărârea atacată fiind dată în recurs, este în sensul art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă „ o hotărâre irevocabilă nesusceptibilă ca atare de un nou recurs”, pentru că, în principiu, dreptul de exercita o cale de atac este unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, iar acest lucru înseamnă că nu se poate uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Rațiunea principiului unicității căii de atac constă în faptul că numai astfel se poate asigura autoritatea de lucru judecat și se poate preveni pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii.

Deci hotărârea atacată fiind irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil.

Acest principiu este strâns legat de principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia căile de atac sunt cele prevăzute de lege și nu cele lăsate la latitudinea judecătorilor ori a părților.

În Decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ în RIL se statuează că „dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1, lit.a și b și art.282¹ alin.1 cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Înalta Curte a apreciat că pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac, nu se are în vedere denumirea generică a cererii ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă este în constatarea sau în realizarea dreptului.

Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.

În cazul litigiilor evaluabile în bani operează exclusiv criteriul valoric, același criteriu fiind utilizat și pentru determinarea căilor de atac.

Astfel, potrivit art.282¹ alin.1 cod procedură civilă, „ nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât și comercială, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările de stare civilă și luarea măsurilor asiguratorii, etc.”.

Litigiul dedus judecății este un litigiu patrimonial, având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.664/10.03.1997, la BNP G_______ C______, încheiat între reclamantul D_______ D____, în calitate de vânzător și pârâta D_______ A______, în calitate de cumpărător, contract a cărui valoare este sub 100.000 lei.

Se constată că acțiunea a fost timbrată la valoarea declarată de reclamant, conform art.2 alin.3 din Legea 146/1997, nu a fost contestată de pârâtă pentru a se face aplicarea art.5 alin.2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997, aprobate prin Ordinul 760/c din 22.04.1999.

Totodată, pârâta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, stabilită de instanța de fond și a timbrat cererea reconvențională raportată la valoarea declarată de reclamant pentru imobil.

De altfel, problema timbrajului a fost ridicată de apărătorul pârâtei în ședința publică din 14 noiembrie 2011, iar cererea pârâtei de completare a taxei de timbru a fost respinsă corect de instanța de fond prin încheiere.

Împotriva sentinței civile nr.xxxxx/19 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria C______, prin care a fost respinsă atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, a declarat recurs reclamantul D_______ D____.

Pârâta nu a invocat prin întâmpinare insuficienta timbrare a acțiunii și nici nu a ridicat în fața Tribunalului D___ greșita calificare a căii de atac, ci a pus concluzii pe recurs.

În atare situație, criticile formulate de recurenta pârâtă nu pot fi primite, tribunalul a calificat calea de atac exercitată împotriva sentinței, ca fiind recurs și a judecat corect, ca instanță de recurs, în compunerea de 3 judecători, prev.de art.54 alin.2 din Legea 304/2004.

În consecință, valoarea litigiului fiind sub 100.000 lei, hotărârea nu este supusă apelului, tribunalul nu a încălcat principiul legalității căilor de atac și a pronunțat o hotărâre legală.

Față de cele ce preced, apreciind că în speță nu sunt incidente motivele de recurs invocate, recursul declarat urmând a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de pârâta D_______ A______ împotriva deciziei civile nr. 1359 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D___ – Secția Civilă, în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant D_______ D____, având ca obiect reziliere contract.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2012.

Președinte, M______ M_____	Judecător, M______ P____-P______	Judecător, E____ S___
	Grefier, V_______ R______

Red.jud.M.M_____

Tehn.MC/2 ex.

Data red.12.12.2012

j.rec.I.G. P______

A.M. Tăruș

R.S.G_____