DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

JUDECATORIA B____ – J____ B____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1691

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 02.02.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: N________ N___

GREFIER: Ș______ M______ B_______

Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „acțiune în regres”, formulată de reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – AJFP B____, cu sediul procesual ales în mun. B____, ____________________, jud. B____, în contradictoriu cu pârâta P_______ Mun. B____, prin Primar, cu sediul în mun. B____, ____________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, fiind supusă verificări și regularizării, în conformitate cu dispozițiile art. 200 C.proc.civ.

Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României; material, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 C.proc.civ, cu raportare la dispozițiile art.254 alin.1, coroborate cu prevederile art. 255 alin.1 C.proc.civ. încuviințează ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA:

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 16.10.2014, reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – AJFP B____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta P_______ Mun. B____, prin Primar, obligarea acesteia la plata sumei de 144.100,53 lei, reprezentând daună achitată creditorilor B______ C_____ și S____ M_____, în temeiul sentinței civile nr. xxxxx/2012, deciziei civile nr. 119/2013, deciziei civile nr. 3873/2013 și deciziei civile nr. 256/2014.

De asemenea, a solicitat ca în temeiul OG nr. 13/2011, obligarea și la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la achitarea acestor sume.

În motivare a arătat că prin cererea înregistrată la Judecătoria B____ sub nr. xxxxx/200/2010, B______ C_____ a solicitat în contradictoriu cu S____ M_____, chemații în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B____, prin primar, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea la plata sumei de 70.000 euro, aproximativ 300.000 lei, reprezentând despăgubiri în urma executării obligației de evicțiune, așa cum se prevedea în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2660/06.05.1986 de Notariatul de Stat Județean B____, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată că prin sentința civilă nr. xxxxx/2012, a fost admisă acțiunea reclamantei, fiind obligat S____ M_____ să plătească reclamantei suma de 61.490 euro, reprezentând despăgubiri pentru imobilul casă situat în mun. B____, ___________________, jud. B____, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a M___________ B____, prin Primar, formulată de pârâtul S____ M_____ și au fost obligați chemații în garanție să plătească în solidar reclamantului B______ C_____, suma de 61.490 euro, reprezentând despăgubiri, precum și suma de 8.167 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 119/2013, Tribunalul B____ a respins apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2012, de către chemații în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B____, prin Primar, aceștia fiind obligați în solidar la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant B______ C_____.

Ulterior, prin încheierea din data de 18.02.2013, definitivă și irevocabilă, Judecătoria B____ a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile pronunțate în dosarul nr. xxxxx/200/2010 și a dispus obligarea în solidar a chematului în garanței, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a M___________ B____, prin Primar, să plătească pârâtului S____ M_____ cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, restul dispozițiilor rămânând neschimbate.

Prin decizia civilă nr. 3873/2013, Curtea de Apel Ploiești a respins recursurile declarate împotriva Deciziei Civile nr. 119/2013, iar ulterior, prin decizia civilă nr. 256/2014, irevocabilă, s-a procedat la completarea dispozitivului aceste decizii, în sensul că recurenții au fost obligați să plătească intimatului B______ C_____ suma de 2500 lei, iar intimatului S____ M_____, suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Se invocă prevederile art. 1429 CC și arată că în temeiul art. 5/1, al. 1 , OMFP 2281 și art. 1/2 din OG nr. 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice a plătit numitului B______ C_____, prin OP nr. 2257/30.04.2014, suma de 273.034,05 lei, reprezentând despăgubiri materiale în dosar nr. xxxxx/200/2010, cu OP nr. 2258/30.04.2014, a plătit suma de 9.167 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosar nr. xxxxx/200/2010, cu OP nr. 3527/02.07.2014, a plătit suma de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, iar cu OP 5222/10.09.2014 a achitat suma de 3500 lei, către S____ M_____, reprezentând cheltuieli de judecată.

Arată că acțiunea în regres este reglementată în art. 1384 – 1386 CC și atunci când răspunde pentru fapta altuia, Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

Se arată că pârâtul Municipiul B____, prin Primar, avea obligația să își achite partea sa din obligație.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1384 – 1385, 1456 și 2645 CC, art. 5.6 (1) din OMFP nr. 2033/2013.

Odată cu cererea, reclamanta a depus în copie, sentința civilă nr. xxxxx/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria B____, în dosarul nr. xxxxx/200/2010 (fila 7 – 13), decizia civilă nr. 119/05.06.2013 a Tribunalului B____ (fila 14 – 26), decizia nr. 3873/27.11.2013 a Curții de Apel Ploiești (fila 27 – 41), decizia civilă nr. 256/13.02.2014 (fila 42 – 43), OP nr. 2257/30.04.2014, pentru suma de 273.034,05 lei (fila 44), OP nr. 2258/30.04.2014, pentru suma de 9.167 lei (fila 45), OP nr. 3527/02.07.2014, pentru suma de 2500 lei (fila 46), OP nr. 5222/10.09.2014, pentru suma de 3500 lei (fila 47), mandata de reprezentare (fila 48).

După regularizarea cererii, potrivit dispozițiilor art. 200 C__, aceasta a fost comunicată pârâtului, care a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, pe cale de excepție, invocând faptul că nu are calitate procesual pasivă în cauză, deoarece este doar o structură funcțională, fără personalitate juridică, neputând face parte din raportul juridic dedus judecății și nu poate sta în nume propriu în judecată, așa cum prevede art. 40 și următoarele NCPC, raportat la art. 77 din Legea 215/2001, a administrației publice locale.

Pe de altă parte, arată că dispozițiile art. 222 CC consacră independențe patrimonială între persoanele juridice subordonate, situație în care Statul Român răspunde , în mod subsidiar, pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice, dacă prin lege nu se prevede altfel. În consecință, statul este un garant al executării obligațiilor asumate de toate organele, autoritățile și instituțiile publice (cauza A. popa contra României 2010 CEDO).

Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 224 CC, unitățile administrativ teritoriale răspund doar pentru obligațiile organelor instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora, atunci când ele au personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, arată că actele depuse la dosar nu fac dovada unui prejudiciu sau culpe prin care P_______ Mun. B____ să poată fi obligată la plata pretențiilor pretinse de aceasta.

Arată că acțiunea în regres formulată de reclamant se bazează pe dispozițiile art. 1384 – 1386 CC, dar reclamantul a răspuns pentru fapta sa, iar nu pentru fapta altuia, ceea ce înseamnă că și-a recunoscut dreptul legal de a plăti.

Hotărârile judecătorești se referă la anumite bunuri imobile construite de Statul român și vândute de acesta beneficiarilor, iar sumele încasate au fost virate la bugetul de stat, fiind constituite fonduri extrabugetare destinate construcțiilor de noi locuințe. Acest aspect, se arată că demonstrează că P_______ Mun. B____, sau altă entitate deținătoare de bunuri imobile ale statutului român nu a beneficiat de sumele de bani rezultați în urma vânzării unor astfel de bunuri, pentru că nici după perioada anilor 1980, nici după perioada anilor 1990, până în prezent, nu au fost și nu sunt prevederi legale în acest sens.

Apreciază că atâta timp cât Statul Român a fost cel care a beneficiat de sumele de bani încasate ca urmare a vânzării bunurilor imobile proprietatea sa, tot Statul Român este și cel obligat la despăgubiri.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 205 C__.

Odată cu întâmpinarea, s-a depus răspuns la adresa nr. 558/29.01.2014 (fila 55), adresa nr. 558/29.01.2014 (fila 56).

Reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – AJFP B____ a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate, deoarece legitimarea procesual pasivă a pârâtei este dată de calitatea procesual pasivă din dosarul nr. xxxxx/200/2010, prin care a fost obligată în solidar cu Statul Român la plata despăgubirilor.

Arată că a achitat întreaga sumă, iar pârâta, codebitoare a obligației de plată, avea obligația de a achita partea sa din obligația de plată constatată printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă.

Mai arată că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, adică atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit.

Părțile au fost legal citate pentru termenul din data de 02.02.2015.

Sub aspect probatoriu, văzând și dispozițiile art. 254, 255 și 258 C__, instanța a încuviințat pentru părți proba cu acte.

Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesual-pasive, invocată de pârâta P_______ Mun. B____, prin întâmpinare și pe fondul cauzei.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual-pasive, invocată de pârâta P_______ Mun. B____, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria B____, în dosarul nr. xxxxx/200/2010 devenită irevocabilă prin decizia nr. 3873/27.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, pârâta a fost obligată ÎN SOLIDAR cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor sume de bani (despăgubiri și cheltuieli de judecată).

Calitatea procesuală (activă sau pasivă) este dată de aceste hotărâri, prin care pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor. Acțiunea în regres formulată de către reclamantă, este subsidiară executării hotărârilor judecătorești menționate, aceasta fiind condiționată de efectuarea plății efective, în speță, aceasta însemnând executarea dispozitivului/dispozitivelor hotărârii/hotărârilor indicate.

D____ urmare, modificarea raportului obligațional sub aspectul debitorului obligat în solidar, nu mai poate fi realizată decât înainte de stabilirea solidarității, iar nu momentului ulterior și, în niciun caz, după executarea obligației stabilite. În acest fel, este protejat dreptul codebitorului de a se putea regresa împotriva celuilalt, obligat solidar.

În calitate de reprezentat al unității administrativ teritoriale, în speță, Municipiul B____, pârâta are calitate procesual pasivă în cauză.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual-pasive, invocată de pârâta P_______ Mun. B____, prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința civilă nr. xxxxx/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria B____, în dosarul nr. xxxxx/200/2010 devenită irevocabilă prin decizia nr. 3873/27.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, părțile au fost obligate ÎN SOLIDAR cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor sume de bani (despăgubiri și cheltuieli de judecată).

Toate sumele stabilite în toate gradele de jurisdicție au fost achitate de către reclamantă, singură, astfel: Ministerul Finanțelor Publice a plătit numitului B______ C_____, prin OP nr. 2257/30.04.2014, suma de 273.034,05 lei, reprezentând despăgubiri materiale în dosar nr. xxxxx/200/2010, cu OP nr. 2258/30.04.2014, a plătit suma de 9.167 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosar nr. xxxxx/200/2010, cu OP nr. 3527/02.07.2014, a plătit suma de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, iar cu OP 5222/10.09.2014 a achitat suma de 3500 lei, către S____ M_____, reprezentând cheltuieli de judecată.

De altfel, pârâta și-a manifestat opoziția în ceea ce privește refuzul de a achita partea din sumă, prin răspunsul la adresa nr. 588/29.01.2014.

Instanța reamintește părților, dispozițiile art. 1447 CC, potrivit cărora, creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.

D____ urmare, executarea silită începută de către creditori împotriva debitorului solidar cel mai solvabil a fost una corectă, acesta executând obligația în totalitate, conform dovezilor indicate mai sus.

Odată executată obligația în integralitatea sa, potrivit dispozițiilor art. 1456 CC, debitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului.

Părțile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenție, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul.

Art. 1458 CC arată, de asemenea, care sunt mijloacele de apărare ale debitorului urmărit, pentru a înlătura, desigur, efectele solidarității în raporturile dintre debitori.

Astfel, se arată că debitorul urmărit pentru partea sa din datoria plătită poate opune codebitorului solidar care a făcut plata toate mijloacele de apărare comună pe care acesta din urmă nu le-a opus creditorului. Acesta poate, de asemenea, să opună codebitorului care a executat obligația mijloacele de apărare care îi sunt personale, însă nu și pe acelea care sunt pur personale altui codebitor.

Instanța constată că refuzul pârâtei de a plăti, se bazează pe faptul că nu a beneficiat niciodată de aceste sume de bani, rezultate în urma vânzării bunurilor care au făcut obiectului litigiului primar (în care s-au pronunțat hotărârile prin care s-a dispus obligarea în solidar la plată).

Sub acest aspect, instanța apreciază că se invocă o excepție personală propriu zisă. V_________ însă sentința civilă nr. xxxxx/21.12.2012, precum și deciziile pronunțate în cauză, în căile de atac promovate împotriva acesteia, instanța constată că această excepție a fost deja analizată de către instanța de judecată, fiind înlăturată ca nefondată. Mai mult, s-a reținut faptul că cel care a beneficiat de prețul care face obiectul litigiului a fost Statul – prin unitatea sa administrativ teritorială.

D____ urmare, o atare excepție nu mai poate fi reluată în faza ulterioară executării obligației solidare, deoarece, sub acest aspect, efectul negativ al efectului lucrului judecat, acela de a nu se mai relua în discuție probleme asupra cărora instanța și-a spus în mod definitiv/irevocabil cuvântul, își găsește pe deplin aplicabilitatea în cauză.

Verificând hotărârile judecătorești depuse în cauză, instanța constată că în ele nu se prevede cât anume din datorie trebuia suportat de fiecare debitor solidar. D____ urmare, prevederile art. 1456 al. 2 CC , deja menționat, sunt aplicabile - părțile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenție, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul.

Față de aceste prevederi, pârâta era obligată să achite reclamantei jumătate din suma deja plătită.

Potrivit dovezilor existente la dosar, respectiv, OP, reclamanta a achitat suma de 288.201,06 lei.

J_______ din sumă reprezintă 144.100,53 lei, pe care pârâta era obligată să o suporte în baza hotărârilor judecătorești menționate.

Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 144.100,53 lei, reprezentând daună achitată creditorilor B______ C_____ și S____ M_____, în temeiul sentinței civile nr. xxxxx/2012, deciziei civile nr. 119/2013, deciziei civile nr. 3873/2013 și deciziei civile nr. 256/2014.

Instanța va respinge însă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale.

Ca și chestiune preliminară, reține că prin cererea introductivă, deși se solicită acest lucru, capătul de cerere nici nu este motivat. O motivare implicită apare în răspunsul la întâmpinare depus în cauză, unde se arată că reclamantul are dreptul să ceară repararea integrală a prejudiciului (damnum emergens și lucum cessans).

Indiscutabil, instanța afirmă și a recunoscut constant dreptul la repararea integrală a prejudiciului, însă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Instanța reține că acest litigiu este esențialmente civil, iar ca argument, arată că sumele la care părțile au fost obligate în mod solidar la plată, derivă dintr-o acțiune civilă, acțiunea formulată și dreptul de regres invocat derivă dintr-o acțiune civilă.

D____ urmare, pentru a putea obține obligarea pârâtei la plata unor dobânzi, trebuie verificate dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de legea civilă însăși referitoare la punerea în întârziere a pârâtului.

Art. 1521 – 1526 CC reglementează „punerea în întârziere a debitorului”, art. 1526 CC arătând în mod explicit faptul că în cazul obligațiilor solidare, punerea în întârziere se realizează prin NOTIFICAREA debitorului solidar, anterior sesizării instanței de judecată. Or, în cauză, lipsește dovada punerii în întârziere a debitorului.

Art. 2 din OG nr. 13/2011 arată că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Or, prevederile legale menționate (în speță, CC), condiționează acordarea dobânzii legale de punerea în întârziere, conform legii. Reclamanta ar fi putut obține, în temeiul art. 1522 al. 1 CC, cel mult, dobânda legală de la data sesizării instanței și până la data achitării efective a debitului, desigur, dacă ar fi cerut acest lucru. În cauză, instanța a fost învestită cu un capăt de cerere privind dobânda legală de la data achitării sumei, capăt de cerere care nu poate fi însă admis, pentru considerentele deja arătate.

Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere referitor la obligarea la plata dobânzii legale, ca fiind nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesual-pasive, invocată de pârâta P_______ Mun. B____, prin întâmpinare.

Admite în parte acțiunea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „acțiune în regres”, formulată de reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice G_____ – AJFP B____, cu sediul procesual ales în mun. B____, ____________________, jud. B____, în contradictoriu cu pârâta P_______ Mun. B____, prin Primar, cu sediul în mun. B____, ____________________.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 144.100,53 lei, reprezentând daună achitată creditorilor B______ C_____ și S____ M_____, în temeiul sentinței civile nr. xxxxx/2012, deciziei civile nr. 119/2013, deciziei civile nr. 3873/2013 și deciziei civile nr. 256/2014.

Respinge capătul de cerere referitor la obligarea la plata dobânzii legale, ca fiind nefondat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Declarația de apel motivată se depune la Judecătoria B____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.02.2015.

P_________ GREFIER,

N________ N___ Ș______ M______ B_______

Red NN/Tehnored.MBS

4 ex/ 04.03.2015